Gazeta Transilvaniei, iunie 1894 (Anul 57, nr. 120-142)
1894-06-11 / nr. 128
Pag 2. în virtutea legii electorale în vigoare, alegătorii români din toate cercurile electorale, în cari locuesc cetăţeni de naţionalitate română, sunt constituiţi politicesce în partida naţionala românescăi. Dreptula alegătorilor de a se constitui în partide este incontestabila recunoscută în §. 104 ala legii electorale, care espre să recunosce partidele şi pretinde numai ca la adunările, şedinţele şi festivităţile acestora să potă asista şi representanţii autorităţilor administrative. Partidula naţională română de la începutul erei constituţionale, în specială dela 1869 încoce, la sfîrşitul fiăcărui periodă electorală, în preajma alegerilor şi după trebuinţă şi la altă termină, s’a întrunită în conferenţă generală publică, la care au participată delegaţii aleşi ai tuturoră cercurilor electorale cu poporaţiune română. Dela 1887 încoce aceste conferenţe s’au ţinută regulată în Sibiiu, şi anume şese de toate, în anii 1881, 1884, 1887, 1890, 1892 şi 1893. Totdeauna aceste conferenţe au fostă compuse din câte 2.300 de delegaţi aleşi, au deliberată şi au adusă condusele în şedinţă publică şi au fostă asistate de ună representantă ală autorităţii publice, de regulă directorulă de poliţie, respective căpitanulă orăşenescă din Sibiiu. Nici când dreptulă alegătorilor români de-a ţină asemenea conferenţe nu a fostă contestată, ci mai vertosă recunoscută, după cum şi era naturală, pe basa legii, care recunosce dreptulă constituirii alegătorilor în partide. Recunoscut fiindă însă acestă dreptă dela sine urmezâ, că partidele au şi dreptulă de a se constitui alegendu-şî organele, cari să le conducă şi să le represente. Astfel, şi partidulă nostru este constituită în cluburi cercuale, pentru fiăcare cercă electorală, şi în cluburi comitatense, pentru fiăcare comitată cu poporaţiune română. Ei conferenţele generale, pentru conducerea uniformă a partidului întregi, dela 1887 încoce regulată au esmisă câte ună comitetă electorala centrală, care are să pună candidaturile de deputaţi, câtă vreme passivitatea generală absolută a alegătorilor români n’a fostă decretată, or de atunci încoce au să pună condusele conferenţelor în aplicare şi peste totă să porte de grije despre atitudinea uniformă a întregului partidă în afacerile electorale. Presidentă ală comitetului electorală centrală ală partidului naţională română a fostă alesă la 1884 Ilustritatea Sa d-lă Nicolae Popea, actuală episcopă gr. or. ală Caransebeşului, la 1884 d-lă Parteniu Cosma, actuală directoră ală băncii „Albina“ în Sibiiu, la 1887 regretatură d. Georgia Bariţiu, la 1890 d-lă Vincenţiu Babeşă, or dela 1892 ocupă subscrisulă presidiulă menţionată. Totdeauna comitetului centrală şi presidenţii săi au fost aleşi în deplină publi- citate, au comunicată în multe rânduri cu autorităţile publice, pănă chiar şi cu guvernul, dar niciodată nimenea nu li-a contestată legalitatea esistenţei şi a activităţii. Ca organe electorale ale unui partidă politică, comitetele cercuale şi comitatense, precum şi comitetulă centrală, nu au nici ună felă de statute, nu au trebuinţă de ele, căci esistenţa le este basată în legea şi dreptulă electorală, or activitatea le este normată în programul partidului, care încă nu este ună secreta, ci dela formularea lui în conferenţă dela 1881 aparţine publicităţii. Noi seimă şi scie ţara întregă, că nu numai Românii, ci toţi cetăţenii patriei se folosescă în cea mai largă măsură de dreptură de a se constitui şi organiza în partide politice. Scimă d. p., că toate partidele maghiare, afară de cluburile lor centrale parlamentare, au în ţara întregă cluburi politice cu comitete şi subcomitete şi alte organe esecutive. Asemenea şi cetăţenii noştri de naţionalitate săsască, scimă, că sunt asemenea organizaţi în partidă politică cu Central-ausschuss şi Bezirks-auschussurs în toate cercurile lor, ceea ce este dreptulă loră incontestabilă. Acelaşî dreptă, care îl eserciază şi alţii, fără de-a cere aprobarea prealabilă a guvernului şi fără de-a ave statute întărite de cineva, t’amă eserciată şi noi Românii, partidulă naţională românescă şi organulă acestuia, comitetulă centrală electorală presidată de acesta. Așa stândă lucrurile, ar fi greu de înțelesă, ce rostii ar pute să aibă recercarea ce On. D-Voastre ni-aţi făcută din ordină mai înaltă, deci din nenorocire, situațiunea politică şi atitudinea înaltului guvernă față cu poporulă românescă, nu le-ar esplica toate şi nu ne-ar fi obicinuită să nu ne mai suprindem de nimică. Din nenorocire, mnaltulă guvernă se vede, că ista propusă a resolva cestiunea naţionalităţilor, şi în specială cestiunea românescă, cu mijloace violente, cu persecuţiuni, procese politice, întemniţări, detragerea dreptului de întrunire şi a libertăţii cuvântului. Toate aceste se pară a nu fi suficiente, şi astfel, se vede, că s’a luată hotărîrea de-a scurta pe Români şi iu drepturile emanate din legea electorală, atacândă cu puterea, fără motivă şi lasă legală, organisaţia loră politică, care celoralalţi cetăţeni mai favoriţi de sarte, li se permite în cea mai largă măsură. Au ajunsă chiar pănă la noi veşti despre propuneri formale, ce s’au făcută guvernului în acestă privinţă într’ună Memoriu inspirată de sentimente duşmane poporului românescă. Acțiunea, ală cărei preambulă pare a fi recercarea D-voastre, constitue deci o dovadă, că acestă Memoriu a fostă acceptată și s’a făcută deja primula pasă ală punerii lui în aplicare. Dreptă aceea noi suntemă pregătiți la toate şi nimica nu ne mai surprinde. Bine-voască guvernulă a merge numai înainte pe calea violenţei; noi rămânemă celă puţină cu mângăerea, că cu câtă măsurile, ce se iau şi se voră lua contra nostră voră fi mai drastice, cu atâtă mai curândă se va dovedi absurditatea politicei de guverna- mentă faţă cu naţionalităţile, şi în specială faţă cu Românii, şi cu atâtă mai curând, se va înţelege absoluta necesitate de a resolva cestiunea naţionalităţilor d In statul nostru, nu cu forţa şi cu mijloace violente, ci cu măsurile dreptăţii, egalităţii de dreptă şi ale echităţii. iSibiiu, 23 Aprilie 1894, Presidentala comitetului centrală ală partidului naţională română . Ir. Ioană Raţiu m. p. Notificarea fişpanului din Sibiiu. Dela Apolii comitatului Sibiiu şi comite săsescB. Nr. 71/894 reser. Onorabilului presidiu ala conducătorilora partidului naţională română, la mâna d-lui Dr. I. Raţiu, advocată. Loco. Avendă în vedere ordinulă presidenţială Nr. 321 dela 16 c., trimisă mie de cătră Escelenţa Sa d-lă ministru r. u. de interne cu prvire la constituirea partidului naţională română, conformă articolului 104 din legea electorală, adunări şi partide etc. numai pe durata alegerilor, se potă organiza, pe când reuniuni formate pentru o acţiune mai largă, nu esclusivă pentru alegeri, ci cu tendinţe politice, reuniuni, a căroră acţiune este continuă, nu se potă sustrage controlului autorităţilor, or autorităţile esercită aprobarea şi controlată acţiunei reuniunilor. Esistenţa şi activitatea partidului naţională română, neputendă fi deci basată pe legea electorală, esistenţa şi activitatea lui n’are basă legală. Tocmai de aceea Escelenţa sa d-lă ministru r. u. de interne a binevoită să interdică funcţionarea mai departe a reuniunei, ce există sub titlul de „Partidă naţională română“. De altfel, conducătorii partidului liberi simtă a continua cu activitatea reuniunei loră, având ţintă, ce nu lovesce în legi; la acestă casă însă scopulă şi mijloacele, ce servescă realizării scopului, suntă a se arăta lămurită şi amănunţită, conformă acestei ţinte şi mijloace, precum şi avendă în vedere circulariilă ministrului de interne Nr. nr. 1408/875 şi conformându-se condiţiunilor puse în acestă ordină, voră face statute, a căroră aprobare va fi solicitată, prin intermediulă municipiului respectivă, la ministerială de interne. Comunicândă aceasta hotărîre ministerială cu onoratură presidiu pentru a se conforma și a o aduce și la cunoscința tuturoră membrilor conducători ai partidului, totodată, pe basa ordinului amintită, observă, că deci nu veţi întrerupe orice activitate pe acestă terenă, adecă deca veţi — „Da, spereză. Şi de aceea vă conjură , să rămână la ora obicinuită, la şepte ore“. Preşedintele se gândi ună momenta. „Nu!“ răspunse el. „Condamnatulă va fi împuşcată la şapte ore“. Aceste cuvinte stîrniră în mine o grea bănuială. Preşedintele, se părea, că se tema, că Roller va fi în ultimulă momenta agraţiată, şi de aceea şterse două ore din viaţa osânditului. Am declarată, că îndată mă voiu duce la principele şi voi spune cele întâmplate. Preşedintele mă privi sinistru. „Acesta nu o vei face“, strigă el. „Principele nu mai trebue supărată cu aceasta afacere“. _ „Când e vorba de o viaţă de cină, nu poate fi vorba de supărare. Eu voi merge“. — „D-ta rămâi!“ striga preşedintele cu voce detunatoare. „Să se închidă porţile. Răspunderea o portă eu“, adause el. „Ascultă-mă şi împlinesce-ţi datorinţa. — „Nu mai e oficială mea“, declarai eu sperândă, că preşedintele îşi va schimba hotărîrea. „Sunt prisonierii şi am lipsă de mângăere. D-le preşedinte, femeia lui Roller e pe cale ai premerge. Ea voeşce sa se omoare. Dă-mi libertatea, pentru ca se potă scăpa pe nenorocită.“ Preşedinte rîse cu batjocură. „Pretextură e escelentă, der nu se prinde; d-ta rămâi“. — „Cu nici ună preţă“, strigai cu voce puternică şi mă apropiai de poftă. „In numele Domnului, pe care-l servescă, deschideţi!“ strigai servitorilor. Aceştia priviră pe preşedinte. Elă era stăpânulă loră. In mânile sale se afla sartea loră, pe elă trebuia să-l asculte. O tăcere adâncă domnea. Eu o întrerupsei. — „In numele lui Dumnezeu, deschideţi!“ strigai a doua oră, şi când şi acestă provocare rămase fără resultată, smulsei portarului cheile, pentru ea să deschidă porta. Portarul nu cuteză să mă oprescă şi preşedintele se puse între portă şi mine. — „Te vei supune poruncei!“ scrîşni elă, şi ochii îi scînteiau. „Cea mai mică resistenţă şi te acusă pentru înaltă trădare !“ Momentulă era critică, dar eu persistam fără frică, şi conflictulă între mine şi preşedinte ameninţa să fie fatală, când auciu tropote de cai şi în curândă bătu cineva în poftă. — „Cine este?“ strigă preşedintele? — „Baronulă Thalheim, adjutantulă principelui!“ fu răspunsulă. „In numele Alteţei Sale, deschideţi!“ — „Deschideţi!“ porunci preşedintele şi pofta scârţăi în ţîţînile sale. Răsuflai uşurată. Dr nu pentru aceea, fiindcă drumulă era liberă, ci fiindcă mi se părea, că vădă în persona adjutantului ună vestitură ală graţiei. Oficerulă presenta președintelui o scrisoare sigilată. — „Dela principele în mâna tribunalului!“ zise elă stândă nemișcată. Winterberg se pregătea să desfacă scrisoarea. Naratorulă făcu o mică pausă. — „Și nenorocita doamna Roller?“ întreba unulă dintre ascultători. „Ce s’a făcută cu ea?“ — „Da, Matilda!“ continuă abatele. „Unde era ea? Se duse oare la marginea rîului, ca sâ împlinescă ceea ce mi-a spusă? Drumulă ei trecea pe acolo, dar ea nu voia să prevină pe iubitulă ei. Nu, mâne la șăpte ore, în momentulă când glotițele îlă voră omorî, voia și ea să-şî pună capătă vieţii, încă cinci ore, şi totulă se sfirşesce. Ameţită de durere şi ostenelă că4 fi pe ună scaună. Visuri confuse îi furnicau prin creeri. Ea vedea pe Filip ală ei pentru prima dată. Inima ei bătea pentru dânsulă. Ce bucurie. Ei se preumblau la ra 4ele soarelui. De-odată se făcu întunerecă, Pilipă fui smulsă de lângă dânsa, ei îlă târau în temniță, și acum ?.... Matilda sări în susă. Groza era întipărită pe fața ei palidă, ună tablou înspăimântâtoră sta înaintea ochiloră săi. Pușcile erau îndreptate spre pieptulă lui Filip, —ună fulgeră, o detunătură, și elă căzu la pămentă plină de sânge. Matilda se lasă gemândă pe scaună. In fine — la răsărită se vedea deja aurora — tresări. Ce era ? Cine o strigase ? — „Matilda!“ Ea auzise bine și au- GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 128 ~ 'I£94 continua a lucra în acestă direcția, se voră lua în contra-Vă cele mai severe măsuri legale. Sibiiu, 20 Iunie 1894. Gustav Thalmann m. p. fispauU. Unde amt ajimsit! Sibiiu, 21 Iunie n. (Corespondenţă part. a ..Gazetei Transilvaniei“' Totă mai multă se înăspresce şi se încordază situaţiunea nostră politică. Acţiunea de distrugere a regimului ungurese şi nu mai cunosce margini. Dor să vorbescă următorele veşti importante, ce îmi iau voiă a vi le aduce la cunoscinţă: 1. Dela ministerială ungurescă de interne a sosită şi s’a înmânată ieri d-lui Dr. Raţiu ordinulă de disolvare a comitetului şi a organisaţiunei partidului naţionalii română, cu motivarea, că partidele se potă organisa numai pe timpulă alegerilor, şi în alte caşuri trebue să fiă statute aprobate de guvernă. Totodată s’a sistata de guvernă ori ce funcţionare a comitetului. 2. Guvernul, a dată tuturoră organeloră administraţiunei ordinii reservatu, să controleze şi se împedece ori ce funcţionare a partidului naţionalii, în ori ce părţi. 3. Guvernul, a dată ordină să se inquireze în totă Ardealul, decă e adevărată, că s’au conscrisă toţi bărbaţii români de peste 17 ani pentru scopulil organisărei unei revoluţiuni. 4. Contra domnişorelor române din Sibiiu s’a făcută arătare criminală la judecătoria reg. ung. de aici pentru delictulă de agitaţiune contra naţionalităţii, fiindcă au eşită cu cocarde tricolore spre întâmpinarea d-lui Dr. Raţiu, când a sosită din Cluşiu. Aceste suntă spirite, ce vi le potă comunica, şi lasă, ca comentariilă să-lă faceţi D-Vostre. Primiţi etc. — S.— Mişcarea naţionala. Cu privire la ultimele evenimente şi mişcări naţionale din România, una importantă chiara trancesir publică următorele: Manifestaţiile de indignare contra poporaţiunei şoviniste din Ungaria nu suntă în depreşcere nici la Bucurescî, nici în celelalte oraşe din România. Acestă o mişcare se accentiază din 4* în 41, şi la proporţiuni din ce în ce mai seriose. Astfel,, după cum am anunţată, demonstraţiuni semnificative şi forţe energice au avută locă înaintea legațiunilor Austro-Ungariei, Italiei, Germaniei şi Franciei. Ele au fost ostile înaintea celei dintâiu, și amicale înaintea celor trei din urmă.