Gazeta Transilvaniei, iunie 1894 (Anul 57, nr. 120-142)

1894-06-11 / nr. 128

Pag 2. în virtutea legii electorale în vigoare, alegătorii români din toate cercurile electo­rale, în cari locuesc­ cetăţeni de naţiona­litate română,­ sunt­ constituiţi politicesce în partida naţionala românescăi. Dreptula alegătorilor­ de a se constitui în partide este incontestabila recunoscută în §. 104 ala legii electorale, care espre să recunosce partidele şi pretinde numai ca la adunările, şedinţele şi festivităţile acestora să potă asista şi representanţii autorităţilor­ admi­nistrative. Partidula naţională română de la înce­­putul­ erei constituţionale, în specială dela 1869 încoce, la sfîrşitul­ fiă­cărui period­ă electorală, în preajma alegerilor­ şi după trebuinţă şi la altă termină, s’a întrunită în conferenţă generală publică, la care au participată delegaţii aleşi ai tuturoră cer­­curilor­ electorale cu poporaţiune română. Dela 1887 încoce aceste conferenţe s’au ţi­nută regulată în Sibiiu, şi anume şese de toate, în anii 1881, 1884, 1887, 1890, 1892 şi 1893. Totdeauna aceste conferenţe au fostă compuse din câte 2.300 de delegaţi aleşi, au deliberată şi au adusă cond­usele în şedinţă publică şi au fostă asistate de ună representantă ală autorităţii publice, de regulă directorulă de poliţie, respective că­­pitanulă orăşenescă din Sibiiu. Nici când dreptulă alegătorilor­ ro­mâni de-a ţină asemenea conferenţe nu a fostă contestată, ci mai vertosă recunoscută, după cum şi era naturală, pe basa legii, care recunosce dreptulă constituirii alegăto­­rilor­ în partide. Recunoscut fiindă însă acestă dreptă dela sine urmezâ, că partidele au şi dreptulă de a­ se constitui alegendu-şî organele, cari să le conducă şi să le represente. Astfel, şi partidulă nostru este constituită în cluburi cercuale, pentru fiă­care cercă electorală, şi în cluburi comitatense, pentru fiă­care comitată cu poporaţiune română. Ei conferenţele ge­nerale, pentru conducerea uniformă a par­tidului întregi, dela 1887 încoce regulată au esmisă câte ună comitetă electorala centrală, care are să pună candidaturile de deputaţi, câtă vreme passivitatea generală absolută a alegătorilor­ români n’a fostă decretată, or de atunci încoce au să pună cond­usele conferenţelor­ în aplicare şi peste totă să porte de grije despre atitudinea uniformă a întregului partidă în afacerile electorale. Presidentă ală comitetului electorală centrală ală partidului naţională română a fostă alesă la 1884 Ilustritatea Sa d-lă Ni­­colae Popea, actuală episcopă gr. or. ală Caransebeşului, la 1884 d-lă Parteniu Cosma, actuală directoră ală băncii „Albina“ în Sibiiu, la 1887 regretatură d. Georgia Ba­­riţiu, la 1890 d-lă Vincenţiu Babeşă, or dela 1892 ocupă subscrisulă presidiulă men­ţionată. Totdeauna comitetului centrală şi pre­sidenţii săi au fost­ aleşi în deplină publi-­­ citate, au comunicată în multe rânduri cu autorităţile publice, pănă chiar şi cu guver­­nul­, dar nici­odată nimenea nu li-a con­testată legalitatea esistenţei şi a activi­tăţii. Ca organe electorale ale unui partidă politică, comitetele cercuale şi comitatense, precum şi comitetulă centrală, nu au nici ună felă de statute, nu au trebuinţă de ele, căci esistenţa le este basată în legea şi dreptulă electorală, or activitatea le este normată în programul­ partidului, care încă nu este ună secreta, ci dela formularea lui în conferenţă dela 1881 aparţine publi­cităţii. Noi seimă şi scie ţara întregă, că nu numai Românii, ci toţi cetăţenii patriei se folosescă în cea mai largă măsură de drep­tură de­ a se constitui şi organiza în partide politice. Scimă d. p., că toate partidele maghiare, afară de cluburile lor­ centrale parlamentare, au în ţara întregă cluburi politice cu comitete şi subcomitete şi alte organe esecutive. Asemenea şi cetăţenii noştri de naţionalitate săsască, scimă, că sunt­ asemenea organizaţi în partidă poli­tică cu Central-ausschuss şi Bezirks-auschuss­­urs în toate cercurile lor­, ceea ce este drep­tulă loră incontestabilă. Acelaşî dreptă, care îl­ eserciază şi alţii, fără de-a cere aprobarea prealabilă a guvernului şi fără de-a ave statute întărite de cineva, t’amă eserciată şi noi Românii, partidulă naţională românescă şi organulă acestuia, comitetulă centrală electorală pre­­sidată de acesta. Așa stândă lucrurile, ar fi greu de în­­țelesă, ce rostii ar pute să aibă recercarea ce On. D-Voastre ni-aţi făcută din ordină mai înaltă, deci din nenorocire, situațiu­­nea politică şi atitudinea înaltului guvernă față cu poporulă românescă, nu le-ar es­­plica toate şi nu ne-ar fi obicinuită să nu ne mai suprindem­ de nimică. Din nenorocire, mnaltulă guvernă se vede, că ist­a propusă a resolva cestiunea naţionalităţilor­, şi în specială cestiunea ro­mânescă, cu mijloace violente, cu persecu­­ţiuni, procese politice, întemniţări, detra­­gerea dreptului de întrunire şi a libertăţii cuvântului. Toate aceste se pară a nu fi suficiente, şi astfel, se vede, că s’a luată hotărîrea de-a scurta pe Români şi iu drep­turile emanate din legea electorală, ata­­cândă cu puterea, fără motivă şi lasă le­gală, organisaţia loră politică, care celora­­lalţi cetăţeni mai favoriţi de sarte, li­ se permite în cea mai largă măsură. Au ajunsă chiar pănă la noi veşti despre propuneri formale, ce s’au făcută guvernului în acestă privinţă într’ună Me­moriu inspirată de sentimente duşmane po­porului românescă. Acțiunea, ală cărei preambulă pare a fi recercarea D-voastre, constitue deci o dovadă, că acestă Me­moriu a fostă acceptată și s’a făcută deja primula pasă ală punerii lui în aplicare. Dreptă aceea noi suntemă pregătiți la toate şi nimica nu ne mai surprinde. Bine-voască guvernulă a merge numai înainte pe calea violenţei; noi rămânemă celă pu­ţină cu mângăerea, că cu câtă măsurile, ce se iau şi se voră lua contra nostră voră fi mai drastice, cu atâtă mai curândă se va dovedi absurditatea politicei de guverna-­ mentă faţă cu naţionalităţile, şi în specială faţă cu Românii, şi cu atâtă mai curând, se va înţelege absoluta necesitate de­ a re­­solva cestiunea naţionalităţilor d In­ statul­ nostru, nu cu forţa şi cu mijloace violente, ci cu măsurile dreptăţii, egalităţii de dreptă şi ale echităţii. iSibiiu, 23 Aprilie 1894, Presidentala comitetului centrală ală partidului naţională română . I­r. Ioană Raţiu m. p. Notificarea fişpanului din Sibiiu. Dela Apolii comitatului Sibiiu şi comite săsescB. Nr. 71/894 reser. Onorabilului presidiu ala conducătorilora par­tidului naţională română, la mâna d-lui Dr. I. Raţiu, advocată. Loco. Aven­dă în vedere ordinulă presiden­­ţială Nr. 321 dela 16 c., trimisă mie de cătră Escelenţa Sa d-lă ministru r. u. de interne cu pr­vire la constituirea partidului naţională română, conformă articolului 104 din legea electorală, adunări şi partide etc. numai pe durata alegerilor, se potă orga­niza, pe când reuniuni formate pentru o acţiune mai largă, nu esclusivă pentru ale­geri, ci cu tendinţe politice, reuniuni, a că­­roră acţiune este continuă, nu se potă sustrage controlului autorităţilor­, or au­torităţile esercită aprobarea şi controlată acţiunei reuniunilor­. Esistenţa şi activitatea partidului na­ţională română, neputendă fi deci basată pe legea electorală, esistenţa şi activitatea lui n’are basă legală. Tocmai de aceea Es­celenţa sa d-lă ministru r. u. de interne a binevoită să interdică funcţionarea mai de­parte a reuniunei, ce există sub titlul­ de „Partidă naţională română“. De altfel, con­ducătorii partidului liberi simtă a continua cu activitatea reuniunei loră, având ţintă, ce nu lovesce în legi; la acestă casă însă sco­­pulă şi mijloacele, ce servescă realizării sco­pului, suntă a se arăta lămurită şi amănun­ţită, conformă acestei ţinte şi mijloace, pre­cum şi avendă în vedere circulariilă mi­nistrului de interne Nr. nr. 1408/875 şi conformându-se condiţiunilor­ puse în acestă ordină, voră face statute, a c­ăroră apro­bare va fi solicitată, prin intermediulă mu­nicipiului respectivă, la ministerială de interne. Comunicândă aceasta hotărîre minis­terială cu onoratură presidiu pentru a se conforma și a o aduce și la cunoscința tu­turoră membrilor­ conducători ai partidului, tot­odată, pe basa ordinului amintită, ob­servă, că deci nu veţi întrerupe ori­ce ac­tivitate pe acestă terenă, adecă deca veţi — „Da, spereză. Şi de aceea vă con­jură , să rămână la ora obicinuită, la şepte ore“. Preşedintele se gândi ună momenta. „Nu!“ răspunse el­. „Condamnatulă va fi împuşcată la şapte ore“. Aceste cuvinte stîrniră în mine o grea bănuial­ă. Preşedintele, se părea, că se tema, că Roller va fi în ultimulă mo­menta agraţiată, şi de aceea şterse două ore din viaţa osânditului. Am declarată, că îndată mă voiu duce la principele şi voi spune cele întâmplate. Preşedintele mă privi sinistru. „Acesta nu o vei face“, strigă el­. „Principele nu mai trebue supă­rată cu aceasta afacere“. _ „Când e vorba de o viaţă de cină, nu poate fi vorba de supărare. Eu voi merge“. — „D-ta rămâi!“ striga preşedintele cu voce detunatoare. „Să se închidă porţile. Răspunderea o portă eu“, adause el­. „As­­cultă-mă şi împlinesce-ţi datorinţa. — „Nu mai e oficială mea“, decla­rai eu sperândă, că preşedintele îşi va schimba hotărîrea. „Sunt prisonierii şi am lipsă de mângăere. D-le preşedinte, femeia lui Roller e pe cale ai premerge. Ea voeşce sa se omoare. Dă-mi libertatea, pentru ca se potă scăpa pe nenorocită.“ Preşedinte rîse cu batjocură. „Pre­­textură e escelentă, der nu se prinde; d-ta rămâi“. — „Cu nici ună preţă“, strigai cu voce puternică şi mă apropiai de poftă. „In numele Domnului, pe care-l­ servescă, deschideţi!“ strigai servitorilor­. Aceştia priviră pe preşedinte. Elă era stăpânulă loră. In mânile sale se afla sartea loră, pe elă trebuia să-l­ asculte. O tăcere adâncă domnea. Eu o întrerupsei. — „In numele lui Dumnezeu, deschi­deţi!“ strigai a doua oră, şi când şi acestă provocare rămase fără resultată, smulsei portarului cheile, pentru ea să deschidă porta. Portarul­ nu cuteză să mă oprescă şi preşedintele se puse între portă şi mine. — „Te vei supune poruncei!“ scrîşni elă, şi ochii îi scînteiau. „Cea mai mică resistenţă şi te acusă pentru înaltă tră­dare !“ Momentulă era critică, dar eu persis­tam fără frică, şi conflictulă între mine şi preşedinte ameninţa să fie fatală, când au­­ciu­ tropote de cai şi în curândă bătu ci­neva în poftă. — „Cine este?“ strigă preşedintele? — „Baronulă Thalheim, adjutantulă principelui!“ fu răspunsulă. „In numele Alteţei Sale, deschideţi!“ — „Deschideţi!“ porunci preşedintele şi pofta scârţăi în ţîţînile sale. Răsuflai uşurată. Dr nu pentru aceea, fiindcă drumulă era liberă, ci fiindcă mi se părea, că vădă în persona adjutantului ună vestitură ală graţiei. Oficerulă presenta președintelui o scrisoare sigilată. — „Dela principele în mâna tribuna­lului!“ zise elă stândă nemișcată. Winterberg se pregătea să desfacă scrisoarea. Naratorulă făcu o mică pausă. — „Și nenorocita doamna Roller?“ întreba unulă dintre ascultători. „Ce s’a fă­cută cu ea?“ — „Da, Matilda!“ continuă abatele. „Unde era ea? Se duse oare la marginea rîului, ca sâ împlinescă ceea ce mi-a spusă? Drumulă ei trecea pe acolo, dar ea nu voia să prevină pe iubitulă ei. Nu, mâne la șăpte ore, în momentulă când glotițele îlă voră omorî, voia și ea să-şî pună capătă vieţii, încă cinci ore, şi totulă se sfirşesce. Ameţită de durere şi ostenelă că4 fi pe ună scaună. Visuri confuse îi furnicau prin creeri. Ea vedea pe Filip ală ei pen­tru prima dată. Inima ei bătea pentru dân­­sulă. Ce bucurie. Ei se preumblau la ra­ 4ele soarelui. De-odată se făcu întunerecă, Pilipă fui smulsă de lângă dânsa, ei îlă tâ­­rau în temniță, și acum ?.... Matilda sări în susă. Groza era înti­părită pe fața ei palidă, ună tablou în­­spăimântâtoră sta înaintea ochiloră săi. Pușcile erau îndreptate spre pieptulă lui Filip, —­ună fulgeră, o detunătură, și elă căzu la pămentă plină de sânge. Matilda se lasă gemândă pe scaună. In fine — la răsărită se vedea deja aurora — tresări. Ce era ? Cine o strigase ? — „Matilda!“ Ea auzise bine și au- GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 128 ~ 'I£94 continua a lucra în acestă direcția, se voră lua în contra-Vă cele mai severe măsuri legale. Sibiiu, 20 Iunie 1894. Gustav Thalmann m. p. fispauU. Unde amt ajimsit! Sibiiu, 21 Iunie n. (Corespondenţă part. a ..Gazetei Transilvaniei“' Totă mai multă se înăspresce şi se încordază situaţiunea nostră politică. Ac­ţiunea de distrugere a regimului ungurese şi nu mai cunosce margini. Dor să vorbescă următorele veşti importante, ce îmi iau voiă a vi­ le aduce la cunoscinţă: 1. Dela ministerială ungurescă de in­terne a sosită şi s’a înmânată ieri d-lui Dr. Raţiu ordinulă de disolvare a comi­tetului şi a organisaţiunei partidului na­ţionalii română, cu motivarea, că partidele se potă organisa numai pe timpulă alege­rilor­, şi în alte caşuri trebue să fiă sta­tute aprobate de guvernă. Totodată s’a sistata de guvernă ori ce funcţionare a co­mitetului. 2. Guvernul, a dată tuturoră organe­­loră administraţiunei ordinii reservatu, să controleze şi se împedece ori ce funcţio­nare a partidului naţionalii, în ori ce părţi. 3. Guvernul, a dată ordină să se in­­quireze în totă Ardealul­, decă e adevă­rată, că s’au conscrisă toţi bărbaţii români de peste 17 ani pentru scopulil organisă­­rei unei revoluţiuni. 4. Contra domnişorelor­ române din Sibiiu s’a făcută arătare criminală la jude­cătoria reg. ung. de aici pentru delictulă de agitaţiune contra naţionalităţii, fiindcă au eşită cu cocarde tricolore spre întâm­pinarea d-lui Dr. Raţiu, când a sosită din Cluşiu. Aceste suntă spirite, ce vi­ le potă co­munica, şi lasă, ca comentariilă să-lă fa­ceţi D-Vostre. Primiţi etc. — S.— Mişcarea naţionala. Cu privire la ultimele eveni­mente şi mişcări naţionale din Ro­mânia, una importantă chiara tran­ces­ir publică următorele: Manifestaţiile de indignare contra po­­poraţiunei şoviniste din Ungaria nu suntă în depreşcere nici la Bucurescî, nici în celelalte oraşe din România. Acestă o mişcare se accentiază din 4* în 41, şi la proporţiuni din ce în ce mai seriose. Astfel,, după cum am­ anunţată, de­­monstraţiuni semnificative şi forţe energice au avută locă înaintea legațiunilor­ Aus­­tro-Ungariei, Italiei, Germaniei şi Franciei. Ele au fost­ ostile înaintea celei dintâiu, și amicale înaintea celor­ trei din urmă.

Next