Gazeta Transilvaniei, iunie 1894 (Anul 57, nr. 120-142)

1894-06-11 / nr. 128

Acţiunea de distrugere a guvernului unguresc*. Braşov­, 10 Iunie v. Când amu vorbită în numerală de ieri ala fetei nóastre de starea de asediu latentă, ce esistă de faptă la noi în Ardeală, n’amă sciută încă nimică de noua bravură a guvernu­lui ungurescă, n’amă sciută de mă­surile drastice, ce le-a luată minis­­trulă de interne, decretândă disolva­­rea comitetului partidei noastre na­ţionale şi a organisărei acestei par­tide. Aceste mesurî ne dovedescă, că suntemu în plină stare escepţională şi ne reamintescă acelă timpă, când pentru Ardeală era suspendată con­­stituţiunea în totă forma şi domnea numai puterea discreţionară, ce o esercita guvernulă cu învoirea dietei unguresc!, şi când una comisară re­­gescă avea misiunea de-a împiedeca ori­ce mişcare oposiţională a Româ­nilor , cu forţa. S’au reîntorsă vremurile dela 1869. In acestă ană asemenea a fostă disolvată comitetulă esecutivă alesă de conferenţa nafionala din Mercurea şi s’au luată tote mesurile spre a împiedeca organisarea parti­dei naţionale române. Dar ce au folosită acele mesurî despotice? La 1881 s’a ridicată ca ună fe­nice din cenuşă partida naţională română cu nouă putere, pro­clara ân­­du-se în memorabila conferenţă din acestă ană solidaritatea tuturoră Ro­­mânilor, din ţerile coronei­u­ lui Şte­fană, pe temeiulă programului na­ţională stabilită şi primită de acea conferenţă, compusă din representanţii tuturoră alegetorilor­ români. Cumcă a fostă legală acestă constituire şi organisaţiă a partidu­lui politică naţîonală română, o do­­vedesce şi faptulă relevată de presi­­dentulă partidului în scrisorea sa adresată primarului din Sibiiu, ce o publicămă mai josă, că pănăîn­­ziua de adî nici guvernulă, nici nimeni altulă nu au contestată legalitatea esistenţei acestei partide, ce este­­pasată în legea şi dreptulă electo­rală, precum şi a activităţii sale, ce este normată în programulă adoptată de ea la 1881. Cum vine acuma deodată mi­­nistrulă de interne se susţină, că esistenţa şi activitatea partidei na­ţionale române n’ar avea lasă legală şi se-o declare de-o reuniune privată, ce ar avea lipsă de statute aprobate de guvernă? Absurdulă şi ridicululă acestei pretenţiunî reiese şi din acea împre­jurare, că în casulă acesta formula­rea programelor­ politice ale parti­­delor­ din țară ar aterua dela conce­siunea guvernului și astfel, ar trebui se înceteze orî­ce luptă constituțio­nală oposițională. Decá aceasta se poate uni cu cons­tituționali­smulă și cu liberalismulu, décá mai pre­sus, de toate se poate uni cu praxa constituțională obser­vată de celelalte partide politice din acostă stată, este o întrebare, cu care d-lă Hieronymi nu-şî mai bate adî capulu. Scopul al lui este de a dis­truge organisaţia partidei noastre na­ţionale, fără de a mai cerceta, deci procederea este legală şi constituţio­­nală, ori nu. Aşa voimă, aşa poruncimă! este aciî de visa guvernului. D-lă Hiero­­nymi a spus’o în cameră, în tomna anului trecută, clară şi limpede: „Suntemu h­otărîţî de-a lovi cu totă asprimea legii în acţiunea, care lucră pentru realisarea programului naţio­nală românii dela 1881, în orî-ce modă s’ar manifesta ea“. „Cu totă asprimea legii!“ Dar unde e, pentru Dumnedeu, legea, care se potă justifica acele mesurî volnice și despotice ? Nu esistă o astfelă de lege. De aceea prin ordină ministerială se declară partida nostră politică de reuniune privată, ca se potă fi in­vocată asprimea legii, ce esistă pen­tru reuniuni. Puterea discreţionară a guvernu­lui­ este, ce se desfăşura aicî în tota­molătatea şi miseria ei. Nu voră se mai ţină seama de dreptură înteme­iată în lege de­ a se forma partide politice; nu voră se scie de aceea, că partida naţională română s’a constituit pe basă electorală şi că dela 1881 Incoce a avută din sînulă ei şi câţiva deputaţi în dietă, din păr­ţile bănăţene şi ungurene, cari au susţinută programulă ei; tote aceste suntă lucruri de a doua mână pen­tru guvernă, căci scopulă lui prin­cipală este şi remâne de a lovi în acţiunea, care lucră pentru realiza­rea programului naţională dela 1881. Ca se-şi potă ajunge mai uşoră ţinta, guvernulă şi-a şi pregătită ts­­remură prin intentarea procesului Memorandului şi osândirea membri­­lor­ comitetului partidei noastre na­ţionale. Iată unde a ajunsă regimulă maghiară de la 1881 Incoace ! Atunci, după ce au fost­ cunos­cute hotărîrile conferenţei naţionale române, foile guvernului tisaistă se aretau încă indiferente. „Pentru ocârmuitorii actuali ai statului — scria „Pester Lloyd“ — este cu to­­tulă indiferentă ceea ce voră între­prinde Românii; ţara nu va pierde nimică décá voră remâne acasă şi nu va câştiga nimică décá voră întră în dietă.“ Numai foile estreme Kossutiste susţineau încă de pe atunci, că di­ferenţa între Români şi între Ma­ghiari nu­ o poate aplana decâtă nu­mai „procurorulă cu judele instruc­tor şi cu temnicerulă“ şi „Ellenzék“ din Cluşiu striga ,,în închisore cu ei!“ încetă, încetă lucrurile au ajunsă aici, unde au dorită estremii şovi­­nişti şi ministrulă Hieronymi este acţl esecutorulu vechei loră dorinţe. Iată cum ni­ se presentă în totă golătatea ei acţiunea întreprinsă de guvern, în contra partidei noastre naţionale. Este volnicia cea mai brutală condusă de ura de rassă şi de ten­dinţa de desnaţionalizare, este into­leranţa cea mai înfricoşată naţio­nală, contra căreia protestă să săr­­bătoresce în faţa ţerii şi a Europei culte! Preşedintele comitetului partidei noastre naţionale ne comunică urmă­­toarele acte importante : FOILETONUL­ „GAZ. TRANS.“ Minciuna de nevoia. Din amintirile duhovnicului unui penitenciară. De Richard March.­­Pin el. Matilda îşi frângea mânile. „D-ta mă condamni“ murmura ea. — „Nu te condamnă“, răspunsei eu, „înţelegă jertfa cea mare, ce ai adus-o. Dar cu toate aceste trebue să-ţi arătă urmările minciunei, precum şi mijloculă, ca să eviţi urmările“. — „Vorbesce, te rogă“. — „Pentru­ ca să împaci pe Dumne­zeu şi să-ţi recâştigi pacea internă, să vi­­sitezi pe bărbatul d D-tale mâne la o jumă­tate de oră înaintea esecuţiunei“. Matilda făcu ună semnă negativă. Cuprinse­ mâna nenorocitei şi o pri­vii ţintă în ochi. „Ilă vei revede“,­­fisei, „şi-i vei spune la ce te-a înduplecată iu­birea. Elă va păşi pe loculă de esecuţiune mândru de soția sa“. Matilda ’și acoperi faţa cu mânile şi plângea. Credeam, că se luptă cu sine. Dar în zadară. — „Nu potă!“ declară ea într’ună tonă, care trăda desperarea. „Fă-o D-ta, decă ai curagiule. Spune-i tată, spune-i din parte-mi salutări și deca voesci să-lă mângâi, atunci asigură-lă, că aceea ce i-am spusă astăzi, n’a fostă minciună: mâne ţi-o jură, vomă fi pentru totdeuna uniți“. Apoi dispăru de lângă mine. — „Domnu Roller!“ strigai, dar ea nu mă audi. Inima mi­ se bătea cu putere. Cuvin­tele din urmă ale Matildei arătau lămurită, că se decisese să-şi ia viaţa. Puteam să o împedecă ? Cu greu! Dar pute­a mi suc­­cedea să o ajungă. Tocmai voiam să mă ducă, când o trăsură se opri înaintea tri­bunalului. Preşedintele Winterberg se coborî şi ciocăni la porta. Voiam să stiu, ce caută eră noaptea şi intrai de­odată cu preşedin­tele pe porta, ce se închisese scârţăindă după noi. Mai mulți servitori se plecară adâncă înaintea puternicului ministru. Elă voia să vorbescă cu directorulă și po­runci, ca să-lă chieme. După câte­va mi­nute apăru. — „Tată e gata pentru esecuțiunea de mâne ?“ îlă întreba președintele. — „Da, d-le preşedinte. Tristulă actă poate să fie esecutată îndată. Chiar şi preo­­tulă este de față“. Numai acum mă observa preşedintele, salutându-mă uşoră din capă. — „Aşa­dară toate în ordine“, dise­ură întorcându-se cătră directoră, „dar mi­ se pare, că am uitată să preciseză ora?“ — „Da, Escelenţă. Dar acesta se în­ţelege de sine. Sentinţele de morte se ese­­cută la şapte ore dimineţa“. — „Aşa a fost pănă acum, acum va fi însă altfelfi“, răspunse preşedintele. „Am intrată într’ună timpă mai umană, încâtă publiculă bucurosă evită a privi astfelă de scene. La esecuţiuni să nu mai vină mul­ţimea, şi de aceea vei săvârşi esecuţiunea la cinci ore diminaţa“. — „Foarte bine, Escelenţă!“ zise di­­directorulă, „dar te rogă pentru porunca în­scrisă.“ — „O vei avea!“ răspunse preşedin­tele şi voia să între în cancelarie, pentru ca să facă actulă. Eu îi ținui calea. — „Escelență!“ esclamat, „permite­­ți-mi câteva cuvinte. D voastre ați luată două ore unui omă, care mai are să tră-­ască şapte ore. Aceasta e o parte...“ — „Aproape a treia parte“ răspunse președintele. „D-ta doar protestezi?“ — „Da, protesteză. In numele uma­nității şi ală legei.“ — „Care lege ?“ — „Legea care hotăresce şi ora osândi­­tului“. — „O astfelă de lege nu esistă. De regulă se face esecuţiunea la cutare sau cutare oră“. — „Ei, deci este ună dreptă ală obi­ceiului şi eu persistă, ca şi Filip Roller să se împărtăşască de acesta. Doue ore e multă în vieţa unui candidată la morte. In acestă scurtă intervală i­ se poate schimba sartea“. Preşedintele zimbi cu dispreţă. „Dar nu sperezi, că va fi graţiată ?“ 210­7rxaxr Lyn. „Gazeta­1 iese în fle­care iai. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an, 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anii 40 frânei, pe șase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 frânat. Se prenumără la toate pisotele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. APonaiaentum­ pentru Brawi, a administrațiune, piața mnare, Târgula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe un* an* 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe un* an* 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un* exemplar* 5 or. v. a. sau 15 bani. At&t* abonamen­tele cât* și inserțiunile sunt* a se plăti înainte, AMnistratiiinea, ţi Tipografia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primase. — Manuscripte nu se retrinottL. INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşov* şi la ur­­matirele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schakk, Rudolf Moftxe, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Ikttttuberg; în Budapesta: A. F. Goldberger, Eck­stein Berned; în Bucurescî: Agence Hotan, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Károlyi & Liebmann, Preţuiu Inserţiuniloru : o serie garmond pe o coloana 6 or. şi 10 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă, şi învoială. Reclame pe pagina a 8-a o serie 10 cr. sau 80 bani. Nr. 128. Braşov), Sâmbătă, 11 (23) Iunie 1894. Scrisoarea primăriei din Aprilie 1894. Nr. Pres. 35-1894 M. Stimatului Domnii Dr. Ioană Raţu­», advo­cată şi presidents ală Comitetului esecutivă ală partidului naţională română Loco. Corniţele supremă ală comitatului Si­biiu. Prea Stimatulă domnă Gustav Thal­mann, m’a recercată să procură o declara­­ţiune în scrisă asupra următorelor­ în­trebări : Pe ce basă s’a constituită partidulă naţională română şi comitetulă esecutivă ală acestuia? Cari suntă statutele fundamentale? Este constituirea însciinţată? cândă şi cui? Când şi de cine suntă aprobate sta­tutele? Am onore deci a Vă recerca cu stimă oficiosă să binevoiţi a-mî înainta cu posi­bilă grăbire declaraţiunea cerută. Sibiiu, 19 Aprilie 1894. Locoțiitoră de primară: Drotleff m. p. Răspunsulu președintelui Dr. Rațiu. Stimate Domni de Primară ! Cu provocare la ou. D-Vostre scrisoare cu data de 19 Apr. Nr. pres. 35 a. c.,prin care, din ordinul­ comitelui supremă ală comitatului Sibiiu, ne cereți să Vă relatămă pe ce basă s’a constituită partidulă naţio­nală română şi comitetulă său , care-i suntă statutele ; când şi cui s’a anunţată consti­tuirea şi cine a aprobată statutele, avemă onorută a Vă răspunde următorele:

Next