Gazeta Transilvaniei, iunie 1894 (Anul 57, nr. 120-142)
1894-06-11 / nr. 128
Acţiunea de distrugere a guvernului unguresc*. Braşov, 10 Iunie v. Când amu vorbită în numerală de ieri ala fetei nóastre de starea de asediu latentă, ce esistă de faptă la noi în Ardeală, n’amă sciută încă nimică de noua bravură a guvernului ungurescă, n’amă sciută de măsurile drastice, ce le-a luată ministrulă de interne, decretândă disolvarea comitetului partidei noastre naţionale şi a organisărei acestei partide. Aceste mesurî ne dovedescă, că suntemu în plină stare escepţională şi ne reamintescă acelă timpă, când pentru Ardeală era suspendată constituţiunea în totă forma şi domnea numai puterea discreţionară, ce o esercita guvernulă cu învoirea dietei unguresc!, şi când una comisară regescă avea misiunea de-a împiedeca orice mişcare oposiţională a Românilor , cu forţa. S’au reîntorsă vremurile dela 1869. In acestă ană asemenea a fostă disolvată comitetulă esecutivă alesă de conferenţa nafionala din Mercurea şi s’au luată tote mesurile spre a împiedeca organisarea partidei naţionale române. Dar ce au folosită acele mesurî despotice? La 1881 s’a ridicată ca ună fenice din cenuşă partida naţională română cu nouă putere, proclara ându-se în memorabila conferenţă din acestă ană solidaritatea tuturoră Românilor, din ţerile coroneiu lui Ştefană, pe temeiulă programului naţională stabilită şi primită de acea conferenţă, compusă din representanţii tuturoră alegetorilor români. Cumcă a fostă legală acestă constituire şi organisaţiă a partidului politică naţîonală română, o dovedesce şi faptulă relevată de presidentulă partidului în scrisorea sa adresată primarului din Sibiiu, ce o publicămă mai josă, că pănăînziua de adî nici guvernulă, nici nimeni altulă nu au contestată legalitatea esistenţei acestei partide, ce estepasată în legea şi dreptulă electorală, precum şi a activităţii sale, ce este normată în programulă adoptată de ea la 1881. Cum vine acuma deodată ministrulă de interne se susţină, că esistenţa şi activitatea partidei naţionale române n’ar avea lasă legală şi se-o declare de-o reuniune privată, ce ar avea lipsă de statute aprobate de guvernă? Absurdulă şi ridicululă acestei pretenţiunî reiese şi din acea împrejurare, că în casulă acesta formularea programelor politice ale partidelor din țară ar aterua dela concesiunea guvernului și astfel, ar trebui se înceteze orîce luptă constituțională oposițională. Decá aceasta se poate uni cu constituționalismulă și cu liberalismulu, décá mai presus, de toate se poate uni cu praxa constituțională observată de celelalte partide politice din acostă stată, este o întrebare, cu care d-lă Hieronymi nu-şî mai bate adî capulu. Scopul al lui este de a distruge organisaţia partidei noastre naţionale, fără de a mai cerceta, deci procederea este legală şi constituţională, ori nu. Aşa voimă, aşa poruncimă! este aciî de visa guvernului. D-lă Hieronymi a spus’o în cameră, în tomna anului trecută, clară şi limpede: „Suntemu hotărîţî de-a lovi cu totă asprimea legii în acţiunea, care lucră pentru realisarea programului naţională românii dela 1881, în orî-ce modă s’ar manifesta ea“. „Cu totă asprimea legii!“ Dar unde e, pentru Dumnedeu, legea, care se potă justifica acele mesurî volnice și despotice ? Nu esistă o astfelă de lege. De aceea prin ordină ministerială se declară partida nostră politică de reuniune privată, ca se potă fi invocată asprimea legii, ce esistă pentru reuniuni. Puterea discreţionară a guvernului este, ce se desfăşura aicî în totamolătatea şi miseria ei. Nu voră se mai ţină seama de dreptură întemeiată în lege de a se forma partide politice; nu voră se scie de aceea, că partida naţională română s’a constituit pe basă electorală şi că dela 1881 Incoce a avută din sînulă ei şi câţiva deputaţi în dietă, din părţile bănăţene şi ungurene, cari au susţinută programulă ei; tote aceste suntă lucruri de a doua mână pentru guvernă, căci scopulă lui principală este şi remâne de a lovi în acţiunea, care lucră pentru realizarea programului naţională dela 1881. Ca se-şi potă ajunge mai uşoră ţinta, guvernulă şi-a şi pregătită tsremură prin intentarea procesului Memorandului şi osândirea membrilor comitetului partidei noastre naţionale. Iată unde a ajunsă regimulă maghiară de la 1881 Incoace ! Atunci, după ce au fost cunoscute hotărîrile conferenţei naţionale române, foile guvernului tisaistă se aretau încă indiferente. „Pentru ocârmuitorii actuali ai statului — scria „Pester Lloyd“ — este cu totulă indiferentă ceea ce voră întreprinde Românii; ţara nu va pierde nimică décá voră remâne acasă şi nu va câştiga nimică décá voră întră în dietă.“ Numai foile estreme Kossutiste susţineau încă de pe atunci, că diferenţa între Români şi între Maghiari nu o poate aplana decâtă numai „procurorulă cu judele instructor şi cu temnicerulă“ şi „Ellenzék“ din Cluşiu striga ,,în închisore cu ei!“ încetă, încetă lucrurile au ajunsă aici, unde au dorită estremii şovinişti şi ministrulă Hieronymi este acţl esecutorulu vechei loră dorinţe. Iată cum ni se presentă în totă golătatea ei acţiunea întreprinsă de guvern, în contra partidei noastre naţionale. Este volnicia cea mai brutală condusă de ura de rassă şi de tendinţa de desnaţionalizare, este intoleranţa cea mai înfricoşată naţională, contra căreia protestă să sărbătoresce în faţa ţerii şi a Europei culte! Preşedintele comitetului partidei noastre naţionale ne comunică următoarele acte importante : FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Minciuna de nevoia. Din amintirile duhovnicului unui penitenciară. De Richard March.Pin el. Matilda îşi frângea mânile. „D-ta mă condamni“ murmura ea. — „Nu te condamnă“, răspunsei eu, „înţelegă jertfa cea mare, ce ai adus-o. Dar cu toate aceste trebue să-ţi arătă urmările minciunei, precum şi mijloculă, ca să eviţi urmările“. — „Vorbesce, te rogă“. — „Pentru ca să împaci pe Dumnezeu şi să-ţi recâştigi pacea internă, să visitezi pe bărbatul d D-tale mâne la o jumătate de oră înaintea esecuţiunei“. Matilda făcu ună semnă negativă. Cuprinse mâna nenorocitei şi o privii ţintă în ochi. „Ilă vei revede“,fisei, „şi-i vei spune la ce te-a înduplecată iubirea. Elă va păşi pe loculă de esecuţiune mândru de soția sa“. Matilda ’și acoperi faţa cu mânile şi plângea. Credeam, că se luptă cu sine. Dar în zadară. — „Nu potă!“ declară ea într’ună tonă, care trăda desperarea. „Fă-o D-ta, decă ai curagiule. Spune-i tată, spune-i din parte-mi salutări și deca voesci să-lă mângâi, atunci asigură-lă, că aceea ce i-am spusă astăzi, n’a fostă minciună: mâne ţi-o jură, vomă fi pentru totdeuna uniți“. Apoi dispăru de lângă mine. — „Domnu Roller!“ strigai, dar ea nu mă audi. Inima mi se bătea cu putere. Cuvintele din urmă ale Matildei arătau lămurită, că se decisese să-şi ia viaţa. Puteam să o împedecă ? Cu greu! Dar putea mi succedea să o ajungă. Tocmai voiam să mă ducă, când o trăsură se opri înaintea tribunalului. Preşedintele Winterberg se coborî şi ciocăni la porta. Voiam să stiu, ce caută eră noaptea şi intrai deodată cu preşedintele pe porta, ce se închisese scârţăindă după noi. Mai mulți servitori se plecară adâncă înaintea puternicului ministru. Elă voia să vorbescă cu directorulă și porunci, ca să-lă chieme. După câteva minute apăru. — „Tată e gata pentru esecuțiunea de mâne ?“ îlă întreba președintele. — „Da, d-le preşedinte. Tristulă actă poate să fie esecutată îndată. Chiar şi preotulă este de față“. Numai acum mă observa preşedintele, salutându-mă uşoră din capă. — „Aşadară toate în ordine“, diseură întorcându-se cătră directoră, „dar mi se pare, că am uitată să preciseză ora?“ — „Da, Escelenţă. Dar acesta se înţelege de sine. Sentinţele de morte se esecută la şapte ore dimineţa“. — „Aşa a fost pănă acum, acum va fi însă altfelfi“, răspunse preşedintele. „Am intrată într’ună timpă mai umană, încâtă publiculă bucurosă evită a privi astfelă de scene. La esecuţiuni să nu mai vină mulţimea, şi de aceea vei săvârşi esecuţiunea la cinci ore diminaţa“. — „Foarte bine, Escelenţă!“ zise didirectorulă, „dar te rogă pentru porunca înscrisă.“ — „O vei avea!“ răspunse preşedintele şi voia să între în cancelarie, pentru ca să facă actulă. Eu îi ținui calea. — „Escelență!“ esclamat, „permiteți-mi câteva cuvinte. D voastre ați luată două ore unui omă, care mai are să tră-ască şapte ore. Aceasta e o parte...“ — „Aproape a treia parte“ răspunse președintele. „D-ta doar protestezi?“ — „Da, protesteză. In numele umanității şi ală legei.“ — „Care lege ?“ — „Legea care hotăresce şi ora osânditului“. — „O astfelă de lege nu esistă. De regulă se face esecuţiunea la cutare sau cutare oră“. — „Ei, deci este ună dreptă ală obiceiului şi eu persistă, ca şi Filip Roller să se împărtăşască de acesta. Doue ore e multă în vieţa unui candidată la morte. In acestă scurtă intervală i se poate schimba sartea“. Preşedintele zimbi cu dispreţă. „Dar nu sperezi, că va fi graţiată ?“ 2107rxaxr Lyn. „Gazeta1 iese în flecare iai. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an, 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anii 40 frânei, pe șase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 frânat. Se prenumără la toate pisotele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. APonaiaentum pentru Brawi, a administrațiune, piața mnare, Târgula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe un* an* 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe un* an* 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un* exemplar* 5 or. v. a. sau 15 bani. At&t* abonamentele cât* și inserțiunile sunt* a se plăti înainte, AMnistratiiinea, ţi Tipografia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primase. — Manuscripte nu se retrinottL. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov* şi la urmatirele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schakk, Rudolf Moftxe, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Ikttttuberg; în Budapesta: A. F. Goldberger, Eckstein Berned; în Bucurescî: Agence Hotan, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Károlyi & Liebmann, Preţuiu Inserţiuniloru : o serie garmond pe o coloana 6 or. şi 10 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă, şi învoială. Reclame pe pagina a 8-a o serie 10 cr. sau 80 bani. Nr. 128. Braşov), Sâmbătă, 11 (23) Iunie 1894. Scrisoarea primăriei din Aprilie 1894. Nr. Pres. 35-1894 M. Stimatului Domnii Dr. Ioană Raţu», advocată şi presidents ală Comitetului esecutivă ală partidului naţională română Loco. Corniţele supremă ală comitatului Sibiiu. Prea Stimatulă domnă Gustav Thalmann, m’a recercată să procură o declaraţiune în scrisă asupra următorelor întrebări : Pe ce basă s’a constituită partidulă naţională română şi comitetulă esecutivă ală acestuia? Cari suntă statutele fundamentale? Este constituirea însciinţată? cândă şi cui? Când şi de cine suntă aprobate statutele? Am onore deci a Vă recerca cu stimă oficiosă să binevoiţi a-mî înainta cu posibilă grăbire declaraţiunea cerută. Sibiiu, 19 Aprilie 1894. Locoțiitoră de primară: Drotleff m. p. Răspunsulu președintelui Dr. Rațiu. Stimate Domni de Primară ! Cu provocare la ou. D-Vostre scrisoare cu data de 19 Apr. Nr. pres. 35 a. c.,prin care, din ordinul comitelui supremă ală comitatului Sibiiu, ne cereți să Vă relatămă pe ce basă s’a constituită partidulă naţională română şi comitetulă său , care-i suntă statutele ; când şi cui s’a anunţată constituirea şi cine a aprobată statutele, avemă onorută a Vă răspunde următorele: