Gazeta Transilvaniei, august 1894 (Anul 57, nr. 169-190)

1894-08-02 / nr. 169

Pagina 2 Primirea, ce ’i s’a făcuta ministrului Hieronymi în Ardeala, din partea Româ­­nilor­, dovedesce în moda evidenta, că cu promisiuni și cu mijloace paliative nu se poate ajunge la nici o liniștire a spiritelor­ agitate. Schimbarea legii electorale din Ar­deala ar fi una pasii de prevenire dar nici pe departe îndestulitora. Numai ţinerea strictă în vigore a legii de naţionalităţi, din partea guvernului, şi o prabă de ad­ministrare în toate privinţele dreptă, care va înceta să vâneze după maghiarizare, este în stare să îmbunătăţescă raporturile Ro­­mânilor­ şi ale celorlalte popoare ale Un­gariei, cu puterea statului şi cu maghiaris­­mul­. Inse din partea Maghiarilor ei se cu­getă numai la validitatea prin mijloace volnice a ideii de stată maghiare. Asboth­ despre cestiunea naţio­­nalitâţilor1L Deputatul­ ungurii Asboth pu­blică în „Hazánk“ o scrisoare des­chisă cătră alegătorii săi, în care com­bate forte vehementă politica bise­­ricescă a guvernului. In scrisoarea aceasta Asboth, vorbindă despre ces­­tiunea naţionali­tăţilor,,­dice urmă­­toarele: Este o tristă siluire, când ordinea pu­blică şi liniştea nu se pot­ susţine decâtfi cu puterea armată, cu procese politice, cu temniţă şi cu puşcă. Acesta nu dovedesce, decâtfi greşelile grave ale guvernărei, fiind­că altreismulfi neîndreptăţitfi nu prinde pu­teri şi nu devine periculosfi, decâtfi acolo, unde postulatele juste ale moderaţilor fi nu întimpină consideraţiă şi dreptate. La nici unii casă însă nu este pace şi liniştire, de­că în cestiunea de naţionalitate guvernulu­i are altă politică, decâtu, temniţa; faţă cu mişcările muncitorilorfi din Alföld n’are alte măsuri, decâtfi ordonarea puterii armate, împuşcândfi poporulfi ; or în lupta religionară politică provocată, de elfi, nu cu­­nosce, decâtfi gendarmii şi pretensiunea naivă, ca aceia, cari se alipeseft încă de tradiţiile creştine, să amuţască, căci altfelfi Wekerle va recurge la mijloace coercitive. Adevărata, că se poate pune în scaunulfi fiă­cărui confesarfi câte-unfi gendarmfi, deşi acesta este cam greu. Dar cine se îndoesce, că mişcarea naţionalistă şi socialistă se poate înfrâna numai până la oare­care hotarfi! Căci puterea armată poate, în cele din urmă, să aibă şi altă problemă. Şi când puterea armată nu este altceva, când po­porulfi e pusfi în liniă de bătaiă, atunci poate veni o­rb când arma refusă servi­­ciulfi. Ei decă acuşi cinstiţii domni miniştri vor fi fi siliţi să recunoscfi, că nu potu sus­ţine ordinea materială, decâtfi prin miliţiă şi gendarm'', prin procese politice şi prin temniţă, prin suspendarea libertăţii adunării şi a pronunţării, sau prin vătămarea vol­nică a acestei libertăţi, atunci, ce gloriă, ce apotheosă, ce justificare strălucită va salutândfi în acelaşi timp şi şi pe D-şora Ag­nes, care suporta cu nepăsare privirea lui. D-sora Agnes, era în adevărfi, ceea ce se zice: unfi ângerfi de provinciă. Frun­­tea-i de fildeşii încadrată cu părfi galbinfi în bucle dese; ochi albaştri, dulci, catife­laţi, serafici, învăliţi de gene negre şi bol­tiţi cu spâncene, cari par’că erau trase cu penelulfi;­gura fragedă şi de o roşaţă „sa­­turnă“, buze tăiate în arcuri de iubire; barbiă albă ca laptele; dinţi de­ unfi smalţfi strălucitorii; pielea de ambră şi de rose, caldă şi ca mătasea; c’unfi cuvântfi unfi capii de fată adorabilii, purtaţii de unfi gâţii lungii, flexibilii şi plinii de graţie. Astfel­ apăru Agnes scepticului Albert unii chipi curatii, cerescfi, idealii, făcuţii pen­tru a răpi ochii şi a fura inima. înaltă, mlădiosă, elegantă, castă în pasa ei ca o virgină de Corregio, Albert căuta printre suvenirile lui după o definiţiune, care se răspundă la gândirea sa. Mai multe metafore se presentară: porumbița albă, — gazela cea timidă — Sf. Cecilia — jună martiră creștină, cu ramura de finica — Hebe — o virtute teologică — dar nici una din aceste numiri nu oferiau o analogia corăspun- detoare. Unii cuvântă îi veni în minte de-o­­dată ca unii fulgeră. Acestfi cuventfi rea­­suma impresiunea lui, ca o formulă mate­matică: Unu crinii. Da, Agnes era unfi crinfi. Totfi, în detaiuri, ca şi în ansemblu persoanei sale, corespundeau prin analogiă acestei idei poe­tice de castitate, ca în poveşti: Agnes era în adevărfi unfi crinfi. Col­­laţiunea fiindfi terminată, marchisulfi învita pe aspe să vadă parculfi, grădina şi casa. Astfelfi sosi timpulfi dineului. Elfi dura 2 ore. După cafea marchi­sulfi, care se scula tare de dimineţă, se lupta cu putere contra somnului. Albert de asemenea, cu totă contemplaţiunea cri­nului celui adorabilă, ce se afla în fața lui, încă ar fi voită să se culce. Marchisa și fiica sa retrăgându se, marchisulfi învita pe Albert să se repauseze de ostenelile călă­toriei și-lfi conduse în apartamentulfi său. Elfi se compunea dintr’o odae de durmitfi și una de lucru, mobilate cu eleganţă şi cu multfi gustă, care caracterisa vieţa mare dela provinciă. Din ferăstră, la razele lunei, se desfăşura o panoramă feerică, somnulfi însă învinse poesia; elfi nu aruncă decâtfi o privire indiferentă asupra peisagiului, ce se desfăşura pe o întindere mare. Abia s’a pusfi cu capulfi pe perină, și Albert și simţi ideile circulândfi prin creeri, cugetări stranii și de totfi bizare se loveau şi se încrucișau în mintea lui, fără ca elfi să le fi putută împedeca în sborfi,... i­ se părea, că vede dansândfi unfi crinfi---­Adormi... Durmea somnulfi unui dreptfi, sau alfi unui brigandfi, care a fostfi hărţuită totă ziua- Alegeţi. Unfi adevărată sarivari îlfi deştepta în revărsatulfi zorilorfi. Erau păsările din vecinătate, cari aveau obiceiulfi să se adune pe unfi acatfi enormii şi cântau totdeuna înainte de a răsări sereie. Se îmbrăca şi merse la ferestră. Nici­odată nu se simţi mai liberă, sângele nu-i era mai proaspete şi ideile aşa de liniştite. Elfi respira în dese mari aerulfi subţire şi bine-făcetorfi alfi dimineţii. In prada acestei beţii uşore, elfi încerca o sensaţiă plăcută, care-i umplea inima, ca şi când viaţa i-ar fi devenită mai încântatoare. Grădina era deşertă. Arborii şi flo­rile aveau o înfăţişare cât mi se poate de na­turală. Soarele, visitatorfi alfi dimineţei, îşi arunca radele sale de aurfi peste ţinutulfi deşteptată. Prin mijloculfi drumului trecea o cabrioletă ca unfi cală, care făcea să sune clopoţeii dela gâtfi. Mai în urmă mergea pejosfi unfi omfi, subţioră cu o umbrela de pânză roşia. Mai departe pe ţărmulfi flu­viului argintiu unfi omfi cu pălăriă de pae pescuia, şi mai încolo unfi ţăranii ara­­cu plugulfi. Acelfi tablou îlfi făcu să cugete la poesiile pastorale ale lui Virgiliu. Elfi, unfi adevărată parisianfi, adora vieţa dela ţară, se simţia mai tînărfi şi mai tare. In Parisii omenii trăescfi nóaptea. Aerulfi e încărcată de accid carbonică, gazulii înlocuesce sa­rele. GAZETA TRANSILVANIEI fi aceasta pentru vestitul fi lorii liberalismfi? Nu, aceasta nu e consolidațiă, nu e pacificare ! Ministrului de interne 4i°e forte co­recții, că în Ardealu trebue sistată legea electorală escepțională. Pe lângă aceasta ar putea aminti și legea de pressă escepțio­nală, legea penală etc., căci fără de şter­gerea acestora, „uniunea“ nu e făcută, nu este unitate, căci nu esistă naţiune politică egalii îndreptăţită... Am fi auzitit adese­ori 4i®®n­ iu-se, că votul­ camerei magnaţilorfi n’are însemnă­tate, căci se basâză numai pe privilegiu. Dar şi dieta se baséza pe privilegiu. In Un­garia n’au dreptui electorală, decâtu 800,000 oameni. Ceilalţi, despoiaţi de ori­ce drepturi politice, simtă şi acţi numai „misera plebs con­­tribi­ensu. O declarare a studenţilor saşi. Mediaşu, 10 Augustii 1894. Onorate D-le Redactorii ! După câtfi îmi aduefi aminte, nu de multă vreme s’a publicată cu plăcere scirea, cum­ că studenţii saşi din Transilvania vor fi păşi şi ei în o legătură mai strînsă, se vorfi asocia cu toţii, în scopulfi desvoltării unei activităţi mănose pe terenulfi socialii. Scirea acesta a pătrunşit cu bucurie cercurile stu­­denţimei noastre, căci este sublimii de a vedea pe cineva însufleţindu-se pentru o causă naţională, şi mai aleşii aci în Tran­silvania şi Ungaria, unde trebuinţa o im­pune. Astfel, găsim fi însufleţiţi şi hotărîţi de a-şi apăra cu bărbăţie limba şi legea a fi pe tinerii tuturorfi naţionalităţilorfi din Transilvania şi Ungaria, uniţi suntfi în cu­gete şi simţiri studenţii universitari români, uniţi vedemfi pe Sârbi şi Slavi — era tim­­pulfi supremii de-a se ivi o mişcare şi în sînulfi Saşilorfi. In cei din urmă ani, cari ani de grea cercare au fostfi pentru naţionalităţile ne­maghiare din patriă, studenţii toţi, tremu­­rândfi pentru viitorulfi şi sartea limbei şi legii lorfi, au protestată energică contra ilegalităţilorfi maghiare şi a inştiinţelorfi neumane. Studenţii saşi tăceau morţi! Ore pe ei să nu-i fi atinsă de felii săgeţile otră­­vitoare ale inimicului comună şi ei, cu tempe­­ramentulfi de sloiu, importată aci din nordfi, să fi rămasă cu totulfi indiferenţi şi apatici faţă cu tendinţele, cari de cari mai întu­necate şi primejdioase ale unui soiu de omeni, cari, precum trântorulii se furişază în coş­­niţe şi desp­re albinele de hrană, voiescfi a ne lipsi de ce ne compete? Etă, abia acum, când Europa întragă are scrie despre abnormalităţile şi păcăto­şeniile, ce se săvîrşesc şi în paguba dreptu­­rilor ei şi a libertăţii noastre, când cu încre­dere şi fără durere pentru jertfe putem fi privi la Aurora isbândei, ce ne zimbesce în depărtare, când studenţii altorfi naţio­nalităţi, nnfi trecută frumoşii de fapte na­ţionale au — abia acum dau şi studenţii saşi semne de viaţă! Să vedemfi însă ce felfi de semne suntfi aceste!? Adresa universitarilor fi saşi cluşieni cătră colegii lor îi culmineză în următo­­rele : „In ce privesce posiţia, ce societatea are să ia faţă cu politica de ab acesta (so­cietatea) trebue să se abţină totalii dela politică, căcî numai ast­fel­ poate fi bi­nefăcu­­tóare pentru poporulu nostru ! „Noi, universitarii saşi, nu voim fi, ca alţi studenţi, a ne ingera în cestiunile poli­tice, căci mai întâi fi nu avem dreptfii!), or în decursulfi studiului, trebue să ne dobân­­dimfi necesarele cunoscinţe, ceea ce popo­rului mai mare folosă(!) va aduce, ca şi când am demonstra în contra unui seu al­tui pasfi alfi guvernului şi amfi face poli­tică de stradă“... Etă programulfi lorfi î Şi sub acesta devisă voiesefi să se asocieze­­! Acum deci, iubiţi colegi saşi, priviţi cu inima rece şi sufletulfi liniştită, cum limba vostră dispare cu încetulfi din scolă şi nădăjduiţi în unii viitorfi frumoşii, — dar nu demonstraţi, căci numai ast­felfi puteţi fi binefăcători popo­rului — maghiară. Curgfi rănile, curgfi cu draia, tăiate în corpurile naţionalităţilorfi de toiage vrăşmăşesci, şi voi în mijloculfi astor­ felfi de timpuri hotărîţi retragere ruşinosă sub masca, că nu aveţi drepţii de a lua posiţiă, şi pretextândii naivii, că aveţi să vă vedeţi de studiu! Nu aveţi drepţii? Cum, poate fi ceva mai nelogicfi, de cât şi de a nu avea drepţii spre a-ţi croi viitorulfi! Este unii drepţii mai naturalii şi mai sânţii, ca acesta? Dar deci voi nu-l­ reclamaţi şi nu voiţi a-l fi folosi, — nu vă daţi ore de bună voie în brânca duşmanului ? Aveţi să vă vedeţi de studiu! Hm, cunosceam bine comerciurile voastre dese, şi acum de-odată aşa „philis­terhaft !“ Apoi ce-i mai mulţ­i, imputaţi altora că facfi... politică!! Ore să nu sciţi voi, că viitorulfi unui popor, în mânile tinerimei este? Cum ar fi când toate popoarele ar avea tinerime som­­norosă, lipsită de idealuri, ce se teme de a se manifesta fățişă, în contra pornirilorfi duşmănose ? Suntfi aproape trei decenii, de când s’a decretată fusiunea Transilvaniei cu Ungaria, şi s’au ridicată pe firmamentală patriei norii grei, cari au adusă cu sine unfi lanţfi nesfirşitfi de dureri peste sărma­nele naţionalităţi nemaghiare. Cum ar fi fostfi însă, când s’ar fi manifestată osten­tativă tinerimea vostră de atunci ? Mica câtă a Saşilorfi, condusă de Maghiarofilii Dr.­­Lindner şi Fabritius, ar fi abstate, ora lucrurile ar fi luată unfi altfi mersă! Şi încă totfi mai perseveraţi pe lângă politica asta, totfi flegmatici faţă de bu­­nulfi mersă alfi altorfi naţionalităţi! Este de nepricepută ţinuta, din care transpiră timiditate şi egoismul... Da, ertaţi-mi, numai timiditatea şi egoismul® face laşii* spiritului, alt­eum puternică, alfi tinerimei, slăbesc» căldura sângelui, ce revoltază inimile altor­ tineri în contra neînfrânatului despotismfi, lipsesce de entusiasmfi în propria causă! Numai timiditatea şi egoismulfi vă facă de a nu validita, vouă bine cunoscutulfi prin­cipiu : Brausender Most—kräftiger Wein ! Indiferentismulfi este stagnare, tânjire,, şi ast­felfi nu mă mirii şi nu vă miraţi, când foile maghiare vă numescfi naţiune muribundă... Aceste fiă-vă­lise din colegialitate! Adaugă, ca conclusiune, că o atare asociare a vostră nu va fi ducătoare la scopfi! Nu mă miră alt­felfi de conținutulfi adresei din cestiune, fiindfi ea datată din — Clusiu!! Unii studentă românii. Nr. 169— î 894 Cursă Slovacilor!!. Fiind­că Slovacii aparţinu ce­­lor­ mai hotărîţi, duşmani ai politi­cei bisericesce a guvernului maghiară, cercurile guvernamentale maghiare încerca, se silescu pe cerbicoşi prin curse la „supunere“, deóarece veda, că cu volniciile de pană acum n’au pututu isprăvi nimicii. Una astfelu de mijlocu astuta pentru ajungerea scopului, are se fiă o foia redactată în limba slovacă, der avendu tendințe hotă­­rîtu maghiare. țHarulă slovacu „Narod­­nie Novinyu, preveejendu pericolulu, ce amenință pe Slovaci din aceasta parte, scrie într’unulu din numerii sei mai noi următorele: In unele ziare unguresci se publicase o provocare, adresată la proțimea catolică, în care acesta e recercată să adune între sine oferte pentru depunerea unei cau­țiuni de 5200 fi., cu scopui ,de-a înființa o foiă politică catolică. Foata aceasta ar avea se apară în Budapesta, sub redacţiunea lui H. Lepsing in limba slovacă. La acâstă provo­care noi facem fi următorea observare : Foi de acâstă natură, nouă nici­decum nu ne trebue. Ar fi o ruşine pentru preoţimea ca­tolică slovacă, deci ar contribui şi numai cu unii crucer la acâstă foiă, care, ce e dreptă, va fi scrisă în limba slovacă, însi va fi con­dusă în spiritu neslovacii. D-lfi Lepsiny e cunoscută, ca una maghiarisatoră zélosa. Numai de curândfi dăduse elfi unui preotfi tinerii următorulfi sfatfi : „Datorința ta este a maghiarisa, numai câtfi s’o faci acesta cu precauțiune. Slovacii n’au ce căuta în „Magyarország“, ei trăescfi aci numai din graţia Maghiarilorîi, cari pe ei i-ar pute nimici de pe suprafaţa pământului“. Din aceste ori­cine poate vedé, că po­porulfi slovacă n’are lipsă de unfi astfelfi de „apostolă“, buciume elfi ori câtfi de tare, prin țară, că e catolică. Maghiarisarea nu se unesce cu catolicismului. (Va urma)

Next