Gazeta Transilvaniei, septembrie 1894 (Anul 57, nr. 191-214)
1894-09-01 / nr. 191
Betîuţim. AtmistraţiMea, şi Tipografia: Braşovft, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte elu se retrimntd IBSERATE a© primesc la Administraţiune în Braşovu şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schîalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta : A. Y. Goldberger, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumitide; în Hamburg: Karolyt Liebmann. Preţulu Insorţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 8-a o serie 10 cf. sau 30 bani. Nr. 191. Braşovft, Joi, 1 (13) Septemvre TTXu0T ZLTZTI. „Gazeta11 iese în M-care (fi. Atemelte pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-ri de Duminecă 2 N. pe inft. Pentru România şi străinătați: Pe unu anii 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieie poştale din intru şi din afară şi la doi. colectori. iKuamintul pentru Brasuri a acministraţiune, piaţa mare, Tfirgulă Inului Nr. 30 etaglald I., pe unu and 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu and 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplăru 5 or. v. a. feti 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi insorţiunile suntd a se plăti tnainte. 1894. Acţiunea „Kulturegylet“-urilor. Braşovd. 31 Augustă v. Sobolii maghiarisării îşi continuă cu vehemenţă totu mai mare acţiunea lor de distrugere. Se pare, că terenula cela mai potrivita pentru acesta şi-l’au aflată printre Slovacii din Ungaria, unde „Kulturegylet“-ulă menită pentru maghiarisarea lor la începută, mai alesă în timpulă din urmă, se ia ună aventă îngrijitoră. Avemă înaintea nóstra mă raportă despre aşa cjisa activitate a acestei societăţi în decursul anului 1893—94, din care reese impresiunea de mai susu şi pe care ţinemu a-lă face macara în parte cunoscută şi cetitoriloră noştri, căci este incontestabila necesară de-a fi în clară cu planulă de acţiune ală contrariloră pentru a ne putè orienta asupra mijloacelor de apărare. Acţiunea, ce-o desvoltă societăţile de maghiarisăre în totală este mai multă de natură extensivă, decâtu intensivă. Ele nu se îngrijescu aşa multă de-a cresce specialişti în diferitele branşe ale artei şi sciinţei cu stipendii de sute de fiorenî la ană, ci pendulă principală îlă pună asupra masseloră poporaţiunei, pe care voru din rădăcină să o reformeze după capta loru. Cu sume relativă mici, „Kulturegylet“-ulă din Ungaria nordică a desvoltată în decursul anului administrativă trecută o acţiune simţită şi forte estinsă: a subvenţionată anumite societăţi ambulante de diletanţi, cari de obiceiu suntă forte potrivite pentru seducerea poporului; a controlată cu stricteţă învăţămentală poporală şi pe învăţătorii, care i-a găsită mai meritaţi în ale maghiarisărei, i-a premiată; a împărţită 2000 de cărţi de rugăciuni unguresc! printre şcolarii slovaci; a luată măsuri pentru de-a se ţină în provinciă prelegeri poporale cu ocasiunea aniversarei fiăcărui eveningentu mai însemnaţii din istoria naţională a Maghiariloru, etc. etc. Dintre tóate mijloacele, se cjice în raportă, cela mai cu efectu s’a dovedită a fi bibliotecele poporale şi reuniunile de cântări. De aceea în budgetul anului viitoră s’au şi preliminată 1000 fi. pentru acestu scopu. Prin astfelă de măsuri, poporală este pusă în nemijlocită contactă cu societatea şi, după cum se cfice în raportă, interesulă poporaţiunei faţă cu acăstă societate cresce din (fi în di- In presentu ea numără 498 membri fondatori, 4778 ordinari şi 929 ajutători, cu totul 6201. Acesta este principala direcţie de acţiune a „Kulturegylet“-ului din Ungaria nordică, şi nu numai a lui, ci a tuturora celorlalte societăţi de maghiarizare. Ar mai fi să amintimă aici subvenţionarea diferitelor ciiare politice din acele părţi, susţinerea a 35 de „Kisdedovurî“, deportarea a 83 copii slovaci şi crescerea lor în familii unguresc etc. Ceea ce voimu a constata este numai faptul, că societăţile de maghiarizare şi-au alesă ună terenu de acţiune pentru noi foarte periculosă. Ele lucrăză directă printre poporă şi din punctulă loră de vedere şi-au alesă mijloacele cele mai practice pentru ajungerea scopului. Nu voia să le invidăm. pentru acesta, căci nisce societăţi cu scopuri atâta de perfide şi distrugătoare nu potă fi invidiate niciodată din partea oameniloru pătrunşi de principiile umanităţii. Amu voită numai să indigitămu acţiunea soboliloră pentru ca să ne scimu feri de ei şi să nu aşteptămă pănă când voru ocupa întregă terenură. Enunciaţiunile secretarului de statu L. Lukács. Abrudi), 6 Sept. 1894. (Corespondenţă part a „Gazetei Transilvaniei“. Astăzi şi-a ţinută L. Lukács, secretarul de stat, în ministeriul de finanţe, darea de sumă, ca deputata, înaintea alegătorilor a săi unguri din Abruda. A fostă primită cu mare alaiu de Unguri şi de alte venituri s onore însă alegatorilor români din Abruda, căci la primire, bancheta etc., nici unuia n’a luata parte. Acesta mameluca ală guvernului, mâna dreptă a lui Wekerle, a făcuta unele enunciaţiuni, cari paru a desavua enunciaţiunile lui Hieronymi la Hatzfeld şi Cojocna şi cari potu congrăsui cu celea ale lui Wekerle şi a sdrobitorului de naţionalităţi din Oradea-mare. Deputatuil Abrudului încă nu recunosce de esistenţă cestiunea naţionalităţior din Ungaria şi cestiunea română în Transilvania ; şi dacă totuşi esistă ceva, ce pe Românii din Transilvania şi Ungaria i-ar ţină în o continuă fierbere, acesta este numai resultatula unei agitaţiuni puse la cale de partidula liberală în unire cu Liga culturală din România, o agitaţiune, care causăză multe neplăceri nu numai guvernului din Budapesta, ci chiar şi celui din Bucuresci. Nu are deci ţara şi guvernul, lipsă de legi speciali pentru delăturarea acestui rău şi în specie legislaţiunea nu trebue se aducă legi anume pentru mulcomirea Româniloru, cari n’au nici o causă de-a se plânge. Intre Românii din Transilvania şi Ungaria ar fi două feliuri de agitatori: agitatori pentru cari agitaţiunile în contra ideii de stata maghiară formază modula loră de subsistenţă, şi agitatori, cari parte sunt seduşi, parte neorientaţi în afacerile publice. Deci datorinţa guvernului ar fi ca pe cei dintâiu să-i nimicescă, aplicândă legile esistente cu cea mai strictă rigoare; eră cu privire la a doua categorie de agitatori — datorința guvernului ar fi datoria unui medică, care facendu diagnosa individuală a fiesce-cărui pacienta, aplică și medicina, amesurata diagnosei făcute; prin urmare și guvernulu, cercându a cunoasce mai de aproape pe fiesce-care agitatoră de acesta soiu, să se sileasca pe toate căile a-lu câștiga și a-lă abate de a mai rătăci pe calea apucată. Elă nu află alta moda de sanare pentru acesta rău numita cestiunea română, căci a pacta cu nescari oamen! a cărora prima postulata politica este ruperea Transilvaniei de cătră Ungaria, ar fi nu numai o nare -olica, dar chiar una acta nepatriotica. Nu poate afirma nici el, că ar fi bine să se mai susţină şi pe viitoriu două legi electorale, şi se poate, că acelea cu timpul se vor delătura prin legislaţiune; acesta însă nu la dorinţa Românilor, ci mai multă spre a satisface unui postulata a întregei ţări. Drepturile de autonomie, acordate diferitelor confesiuni în ţară, încă au contribuita multa la nascerea agitaţiunilora naţionaliste din Transilvania şi Ungaria ; acelea la urmă s’au dovedita, ca o stâncă puternică chiar în mijlocul a drumului, ce conduce la formarea statului unitara naţionala, — o stâncă care pericliză nu numai ajungerea scopului, ci chiar şi viaţa călătorului. Acesta stâncă periculosă prin votarea proiectelor bisericesci a guvernului se va delătura cu desăvârşire. Acesta discursa ne-a dată o probă evidentă, că între miniştrii din Pesta nu există o unitate de vederi în cestiunea naţionalităţilor , şi prin urmare, că resolvarea aceleia între împregiurările actuale n’are nici celea mai mici şanse de reuşită. Nu urmez, dâră alta, decâta cu puteri unite şi noi din parte-ne să continuămă lupta legală pentru esistenţa naţională pe toate căile, ce legea ni le permite. A. FOILETONULU „HAZ. TRANS.“ Fundaţiunea loana Otteteleşanu. Disertaţiune cetită de d-l ZahariăBoiu în Adunarea dela Sebeşă a Asociaţiunei transilvane. (Urmare.) Ioană Orteteleșană, boiera de familiă vechiă, căsătorita cu Elena născ. Filipescu, tata din familiă vechiă boiereasca, neavenda următori direcți, a dispusă prin testamentula său olografa dela 19 Martie 1876, ca după moartea sa totă averea sa, mobilă și imobilă, să rămână soţiei sale spre usufructuare pentru tată viaţa, chiar şi cu libertatea de a face transacţiuni, or după încetarea ei din viaţă, întregă averea va servi — dice — la facerea unui institut de fete române, cărora li se va da o crescere şi educaţie de bune mame de familie, fără pretenție sau lucsău. Apoi dispune testatorulă asupra prisosului, ce ar rămâne după împăcarea trebuinţelor institutului, tota în favorulă elevelora aceluia. Mai departe statoresce, că la casa de a fi atacată testamentului ori din ce causă din partea rudeniilor, sau dacă, „fereascu Dumnecreu“,fice, soția sa ar muri înaintea lui, atunci legatara universala ala averei are să fiă d-lă Ioana Kalinderu, pe care ’lă rogă, a îndeplini cele dispuse de dânsule, or după dânsula a institui altă legatara tota în sensulă acesta. In fine cerânda dela soţia sa creştinască iertare de tota ce-i va fi greşita în lungul o intervală de vieţuire între dânşii, o rogă să economiseze bine averea şi să iee chiar dânsa asupră-şi înfiinţarea stabilimentului dorita, luându-şi întru ajutora pe d-nii Ioana Câmpineană şi Ioană L. Kalinderu, pe cari îi institue „povăţuitori ai ei“. Acesta pe scurtă cuprinsură memorabilului testamenta, prin care nobilula mecenata lasă totă averea sa pentru o fundaţiune, din care să se înfiinţeze şi să se susţină ună institute de internata ,pentru copile române. La ună ana după facerea testamentului mult generosulă fundatore, la 10 ani după dânsul a muri şi văduva, fundaţiunea se realisa, scóla se înfiinţa, şi la 10 Octomvre a. c. are a se deschide. Fericita inspiraţiune a lui Ioan( Otteteleşanu), de a dona patria sa, ba nemului său, cu o scolă superioră de fete, care cu timpul să dea naţiunei mame de familie culte, harnice, econome modeste, bune şi înţelepte; prevederile şi disposiţiunile lui mature pentru asigurarea fundaţiunei, înfocata lui iubire cătră patriă şi naţiune îi asigură pe vecie locă de onoare între venerabili binefăcători ai acelora, şi titlulă de bărbata ala marelui timpă, în care a trăită. Dar pe lângă toate nobilele intenţiuni şi înţeleptele precauţiuni, afacerea cea momentosă putea să se întârcfie şi să deterioreze, ba chiar să se zădărnicască, dacă provedinţa nu da fundatorului consoţi şi ajutători devotaţi, cari după moartea lui să continue şi să ducă în deplinire opera concepută de dânsula. Şi aci la locuia primă trebue să punemă pe nobila lui soţie Elena născ. Filipescu. Acesta nu numai, că nu eluda generoasa idee a soţului său, şi nu numai nu împuţina considerabila avere, basa fundaţiunei, ci o păstra cu credinţă, ba o crescu şi îmulţi, şi în fine, ca o completare a operei soţului său, dispuse a se clădi scala dorită în castelula loră dela Măgurele, ba puse şi ea temeiu la una institută filantropicii, destinată îngrijirei pentru bătrâni neputincioşi. Eră doar lângă una mare bărbată şi o mare femeiă, care consacra vieţa sa carităţii creştinesci, şi prin administrarea consciinţiosă a rămasului soţului său contribui forte multa a se realiza câtă mai curândă stabilimentula dorită. Prin aceste fapte nobile, şi acestă viaţă de modela, Elena Otteteleşană, răposată la 4 Decemvre 1888, întră în corală venerabilelor femei, cari ca stele luminose strălucesca pe cerinla istoriei poporului nostru. In coră cu mama lui Ştefană, care fiului său învinsă şi rănita nu-i deschide poarta cetăţii, ci’lă Indrepta a înapoia lupta: „Mergi şi strînge oste, pentru ţară mori; Şi’ţi va fi mormentală coronată cu flori!“ In coră cu Domna Despina, care când sleiseră puterile bănesci ale soţului său Neagoe Basarabă la zidirea monumentalei biserici dela Argeşa şi acela se sfătui cu boerii ţerei să mai arunce dări pe poporă, ca o prorociţă inspirată de susă, întră în sfătuia ţerei şizise Cu blândeţe îngerescă, Măria Ta, dă pace poporului să-şi Poloni şi Maghiari. Visita miniştrilor unguresc! în Lemberg, care la timpulă seu a fosta ridicată din partea pressei vienese la o însemnătate înaltă politică și a fostă sărbătorită, ca înau-