Gazeta Transilvaniei, septembrie 1894 (Anul 57, nr. 191-214)

1894-09-01 / nr. 191

Pagina 2 gurarea unei alianţe polono-maghiare, e luată acum sub critică şi de cele mai valoroşti poloni, de „Przeglad Polski“, alii cărui vechiu colaboratorii este ministrulu de culte austriacă Madeyski. Numitul a cţiai­n­ cjice următorele: In lunile Iulie şi Augusta a domnită în Austria o linişte de vară. Aproape toţi miniştri petrecură afară de Viena şi pres­­sa austriacă, lipsindu-i lapte, se ocupa cu hipotese şi cu lupte contra morilor­ de ventu. O astfelă de luptă a fostă totală, ce s’a scrisă despre o pretinsă alianţă po­­lonă-maghiarâ, cu ocasiunea visitei lui We­­kerle şi a colegilor fi sei în Lemberg. Ce însemna o „alianţă polonă-maghiară“? Ore esistă preste totă între deputaţii poloni sau între personalităţile mai însămnate din Galiţia vreună bărbată, care să se declare în favoruriî politicei interne ungureşti? Esistă între bărbaţii cercurilor o culte din Galiţia vr’unulă, care se aprobe proiectele bisericeşti politice ungureşti, seu manifestaţiunile şovi­­niste kossuthiste, seu se se împace cu mo­dulă, cum a purcesă Wekerle în contra coronei, când era vorba de reorganisaţiune? De sigură nu esistă nici unuia, care să aprobe toate aceste! Poate ca Polonii să filă amicii Ma­­ghiariloră, dar nu amicii ministerului We­kerle și ală modului său de procedere. Pressa polonă a condamnată unanimă legile confesionale ungurești; întrega pressă polonă înfierdză cți de cât procederea Maghiariloră faţă cu naţionalităţile nemaghiare. După­ ce noi nu putemă încheia cu Maghiarii o legătură politică, de m­ă sprijină morală însă din partea Ungurilor, n’avemă lipsă, reiese, că toate hipotesele, referitoare la o „alian­ţă polonă-maghiară“ au fostă numai pala­vre. Dar acum să vedemă cum s’au născuta acele hipotese? Maghiarii în timpulă din urmă se vădă cu totulă isolaţi. Păşirea loră în ces­­tiunile bisericesci, ţinuta loră faţă cu co­rona le-au răpită şi restulă simpatiei po­­poraţiunei din Austro-Ungaria. Maghiarii însă voiescă să iasă din acăstă isolare şi vreau să rupă cu o sărită ageră­ politică atmosfera rece, ca ghiaţa, ce îi încunjură de toate părţile. Esposiţia din Lemberg li se păru bine venită. Calculândă ei la os­pitalitatea polonă bine cunoscută, la entu­­siasmul­ mulţimei, care se aprinde uşoră, la tradiţiunile în înţelesulă proverbiului „ Wegier Polak diva bratankiu (Maghiarulă şi Polonulă-doi fraţi­), peregrinară mai în­tâi în modă oficiosă (trei miniştri), şi apoi în corpore la Lemberg. Aci le-a şi succesă apucătura politică într’atâta, încâtă pressa din Lemberg, care nici când n’a avută memoriă bună şi nici când nu s’a distinsă prin tactă politică, folosi aceasta ocasiune, pentru de aşi um­ple colonele cu felă de felă de frase, uşore şi acomodate. Numai decâtă îi secunda şi pressa vienesă, care era forte veselă, că şi-a aflată ună colegă pentru simpatiile faţă cu Maghiarii. Astfel, s’a născută acea „alianţă po­lonă-maghiară“, şi Ungurii se întorseră acasă plini de bucuriă, că le-a succesă plă­nuia. Insă în realitate primirea loră în Lemberg a fostă numai întru atâta prieti­­năsă, întru câtă o pretindea acesta buna cuviinţă, piarele au esagerată totală, şi ele au fostă de vină, că episodulă acesta dela esposiţiă, espusă în lumina esagerată, a­mânată apă pe mâra politicei unguresci nesimpatice, mănânce cu mulţămire pânea sa şi să-şi iubescă ţera sa; eră aici giuvaerile din crestrea mea, primesce-le şi isprăvesce cu ele casa lui Dumneczeu. In coră cu „Fata dela Cozia“, „Ioana d’Arce“ a României, care când vede ostea şovăindă, pune coifură pe capă, păşesce despreţuindă martea, păşesce în fruntea ei, o duce înainte şi câştigă bătălia. Cu Doamna Călaşa, fundatarea spitalelor­ Brâncove­­nesci, în ală cărora parcă stă suava ei statuă, dar şi mai suava biserică, ce portă numele ei, ună odoră ală capitalei Româ­niei. Cu Doamna Elena, care din caseta sa şi ale femeilor­ din ţeră fundeza „Asilulă Elena“, şi cu Regina-poetă Elisabeta, care măresce şi-lă completeză, carea cu mâna sa exorneză biserica de la Argeşă, restau­rată de augustulă său soţă, care cu aceeaşi mână binecuvântată legă ranele soldaţilor, reîntorşi din resbelă, carea ca „mamaţerii“ spune „copiilor­ săi“ întruniţi în adunări erudite „Poveştile Peleşului“, în fine cu multe alte vrednice femei ale poporului nostru, pe cari acum nu ajunge timpulă a le numi. In corulă celă fericită ală acestor ei nobile femei, din trecută şi din presenţă, vedemă acum şi onorămă şi pe Elena Otte­­teleşanfi, domna soţia a domnului soţă, omeni mari ai timpului mare. Dar încă nu este completă tabloula, care am încercată a-lfi desemna aici, ci avemfi se amintimfi lângă cele de pănă aci încă două stimabile nume. Unulfi este ală fericitului Ioană I. Câmpineană, ei ală doilea ală prea stimatului Ioană Lazarfi Kalinderu, ambii numiți delegați ai funda­torului, cestă din urmă legatară universală, ţinută numai a împlini întru tóate dorinţa şi voinţa lui din urmă. Amintimă cu laudă numele şi onorămă memoria celui dintâiu, ună distinsă fiu ală unei distinse familii, care nuse murindă în floarea vieţii, n’a ajunsă a vede realisată dorinţa fundatoru­lui , şi zăbovimă la al­ doilea, care în modulă celă mai onorifică a esecutat şi dis­posable lui testamentare. Cu dreptă cuvântă c­ice meritatulfi bărbată în darea de semn, ce­a publicată asupra fundaţiunei, că Otteteleşană a con­cepută ideia institutului în cestiune şi i-a dată existinţă cu averea sa,­­ insulă a asigurat’o, şi astfelă priveste ală ca ună resultată ală colaborării loră, căci în adevără colaboratorii ală lui Ioană Ottete­­leşană şi ală Elenei Otteteleşană a fostă Ioană Kalinderu la activarea acestei funda­­ţiuni şi a stabilimentului culturală-filantro­­pică, ce a răsărita dintr’ânsa. Otteteleşană, precum s’a amintită, lasă totă averea sa pentru înfiinţarea şi susţinerea unei scule de fete, dar pentru casulă de a fi atacată testamentulă său, institue legatară universală a totă averea sa, mobilă şi imobilă, pe Ioană Kalinderu, pe care ’lfi îndatoreză şi’lă rogă, a înde­plini tóate disposiţiile sale. Şi în adevără, procesulă prevăzută se începe; dar Kalin­deru, supunându-se tuturorfi greutăţilorfi, neplăceriloră şi chiar ofenseloră personale, ce i­ se facă, şi având și neclintita în vedere sfințenia testamentului şi sublimitatea sco­pului, slă portă cu totă energia şi perseve­rența în cursă de 4 ani, şi învingândă toate obstaculele, câştigă în toate trei instanțele judecătoresci; dar cu toate acestea, ca să nu fie nemulțumire nici între rudeniile din partea soției fundatorului, cedeaza acelora de bună voiă suma de 100.000 lei. Acum sarcinele, ce erau pe avere, suntă ridicate, procesulă câștigată, totă averea în mânile legatarului; case, moșii, efecte de valoare se administrează de dân­­sulă corectă și consciențiosii, scola se edi­fică şi arangeză şi acuşi o vecil gata în totă frumseţa cu devisa „Honor et labor“ în fruntea sa. Legatarulă a scutită funda­­ţiunea culturală şi filantropică chiar şi de tacsele de transcriere (mutaţiune) şi nimică, nici m­ă filerii, după cum (zice „nici o vic­timă“, nici din capitală, nici din înmulţi­­tele venituri nu ţine pentru sine; şi încă tată i­ se pare, că n’a făcută destulă. Căci aducându-şi aminte de nestatornicia vieţii omenesc!, şi meditând şi a-şi afla ună bună următoră, vine la convingerea, precum (jice însuşi „că nu se pute’afla altă cârpă, care se ofere mai mari garanţii morale, să aibă mai multă prestigiu şi totdeodată să întru­­născă mai multe lumini pentru buna con­ducere a unui aşeelământ­ de cultură na­ţională, decâtă „Academia Română“. Ofere dor acesteia toate drepturile sale, şi aceea, autorizată de Regele, primesce cu mulţă­­mită în altulă dară, ce i­ se face; şi astăcjl prin generositatea lui Ioană Kalinderu în­­tregă averea fericiţilor ei Ioană şi Elena GAZETA TRANSILVANIEI. St. 191 — 5894 Fără sfârşită. Detima în „Tribuna“ de acei. Procesulă Memorandului. Erî s’a inma­­nuată domnului Septimiu Albini o hârtie dela tribunalulă din Cluşiu, prin care este vestită, că noulu termină de judecată îna­intea curţii cu juraţi de acolo pentru acusa­­ţiî încă nejudecaţi în procesulu, Memorandului, s’a statoritu pentru 19 Octomvre n. a. c. La acestă termină suntă citaţi a se înfăţoşa d-nii Romulă de Crainică şi Septimiu Albini. D-lă Albini, care în decursul fi verii a fostă apróape trei luni bolnavă, este acum de­plină restabilită şi se va presenta la jude­cată; regretatulă nostru amică Crainică, se scie însă, că a răposată în vara acesta. Ci­tarea lui la Clusiu se presentă deci, ca o ironiă a sorţii, care voeşte să legitimeze frasa, că luptătorii români nici în mor­­mente nu au pace de prigonirile celor­ dela putere. Alte procese. Tată erî li­s’a înmanuată și d-lora T. L. Albini, proprietară-editoră, George Moldovană, redactoră responsabilă ală „Foii Poporului“ şi Iosifă Marschall, responsabila pentru ţipară, câte 2 acte de acasă, prin care sunt­ citaţi la Cluşiu, în procesele „Foii Poporului“, şi anume: pen­tru articolul­ „Streinătatea cu noi“ din nurmărulă 5, pe­­lua de 1 Octomvre, or pentru articolulă „Nu li-’i sufletulă cu­rată“, din numărulă 7 pe de 23 Oc­tomvre nou anulă curentă. Procesulu părintelui Lucaciu. Tribuna­­lulă din Sătmară va pertracta la 22 Sep­­temvre st. n. procesul fi intentată pentru calumniă d-lui Dr. V. Lucaciu. Din inci­­dentulă acesta d-lă Lucaciu va fi escortată la Sătmară. SCIUILE PILEI. — 81 Augusta „Voci latine“. Suntemă informaţi, dice „Dreptatea“, că cunoscutulă savantă Jules Simon, imediată după ce a primită „ Voci latine­ 1, a trimisă o scrisoare mai lungă d-lui V. A. Urechia, în care mulţămindu-i pentru acestă albumă admirabilă îşi es­­primă de nou simpatia sa faţă cu poporul ei română asuprită. Face urări căldurose pen­tru desvoltarea naţionala şi pentru indepen­denţa multă asupritului poporu română. Acesta scrisoare — împreună cu altele de acestă felă — se vor fi publica mai târcjiu. — o— Renumitul« doctori­ ital Imin Lom­­broso a refusată a veni la congresulfi din Pesta pe motivulfi, că Ungurii nu sciu se fiă nici drepți, nici umanitari. Ca probă a­­duce procesulu Memorandului, prin care Un­gurii au dată cea mai viă dovadă, că mile­­niulă îi va găsi totă intoleranţi, tota mai vrednici de Asia, decâtă de Europa. — p — Esposiţiunea cooperatorilor« români din Bucuresci s’a descinsă alaltăeri după amedii de cătră preşedintele ei de onoare A. S. R. principele de coronă Ferdinandă. Despre solemnitatea deschiderei primirămfi tocmai înainte de încheierea foii ună scurtă raportă, pe care îlă vomă publica în nu­­merula de mâne. —o — „Schulverein israelitu-maghiaru“. In cercurile „nobile“ din Budape­ta s’a por­nită o mişcare, cu scopă de-a înfiinţa şcole unguresci în acele comune israelite, mai alesă din Nordul­ Ungariei, în cari încă nu a ajunsă la predominare ideia de stată maghiară şi limba maghiară. Reuniunea, ce se va înfiinţa spre scopul­ acesta, va avèa de adunată şi banii de lipsă pentru susţinerea acelora şcoli. Cei dintâiu 200 fl. pentru realizarea acestei „idei sublime“ i-a şi dăruită „Maghiarulă“ Isidor Strasser din Alba-regală. — Se vede, că în Budapesta cântă din răsputeri hora: „Hai să dămă mână cu mână, cei de-o inimă păgână!“ —o— Calomniile şi minciunile sfruntate, pe cari le debitezii Ováry prin Italia, au scan­­dalisată pe toţi omenii serioşi, cari cunoscă câtă de puţină cestiunea română. Folosin­­du-se de vacanţa cjiariştilorfi mai serioşi, se adreseaza riporterilorfi dela­­jiare şi buimă­­cindu-i cu cele mai mari inesactităţî,’şi face datoria de simbriaşfi ală guvernului ma­ghiară. „Dreptatea“ spune, că amicii noş­tri Fava şi Eduardo Calenda, cari cunoscă bine drepturile, ce ne competă, voră de­masca în curendă totă şiretenia şi malver­­saţiunea duşmanilor A nega originea nostra latină, a se lăuda, că Maghiarii ni-au făcută mii de scule şi că România datorază loră cultura ce o are, este culmea neruşinării şi obrăzniciei unguresci. — p — „Joşii cu împăratului“ Din Marien­burg se scrie, că pe timpulă petrecerei îm­păratului Wilhelm acolo, au aflată pe strade fâşii de hârtie albe şi galbene, pe cari e­­ra scrisă: lipsă cu împăratului Trăescă anarchia­­“ Făptuitorii nu s’au putută afla. o­­— Păduri cari ardă. Din Timișoara se telegrafiază, că pădurile de pe teritoriul ei din­tre Orșova, Ogradina și Deselnisa stau în flăcări. Foculă ţine de mai multe 4^e­Nenorociri pe cafea ferată. Mc Pa­risa se telegrafieza, că în gara Apping s’a întâmplată o mare nenorocire. Treziîă Bruxella-Colonia, care a plecată din Parisă la 10 Sept., într’amecil, s’a ciocnită cu ună altă trenă, sfărâmându i-se cefe trei vagone de dinainte totală. Ciocnirea s’a întâmplată în apropierea gărei Appilly. Șefulă gărei vădândă trenulă cum înainteza repede pe aceleași șine, unde se afla ună trenă de povară, a alergată înaintea lui, să dea ma­șinistului semnă pentru a opri. Dar era prea târcjiu și trenulă accelerată îlă călca și pe elă și-lă omorî. Ciocnirea a fostă te­ribilă. Numai ună singură pasageră a ră­masă nevătămată. După cele mai nouă scrri suntă 5 morţi, răniţi greu 25, dintre cari mai mulţi se luptă cu moartea.­­ O asemenea ciocnire s’a întâmplată la Cas­­sano în Italia, între trenură accelerată şi unulă de povară. Trei-spre-trece vagone ale trenului de marfă s’au sdrobit și totală. — Din Petersburg se telegrafiază, că trenură de mărfuri, ce­a plecată din Petersburg la Moscva a deraiată într’o depărtare de 18 verste; 16 vagone s’au sdrobită. — Din Pojană se scrie, că în gara Récse s’a în­tâmplată o ciocnire între două trenuri. Lo­comotiva și 14 vagone s’au nimicită. Pu­terea vaporului a aruncată vagoanele pe câmpă. Vieţi de omă n’au cătrată jertfă. —o— Concerte. D-sora Maria Rosenkranz, absolventă de conservatorul, va da în 22­­. c. ună concertă în otelul ei centrală „Nr. 1“. Tînăra artistă se bucură de ună nume bună în lumea musicală. — Fraţii Lorenz (violină) și Hans Morgenstern (piano), vor­ da concertula loră în 26 i. c. în otelul și centrală „Nr. 1“ Bilete se pot fi căpăta în librăria Zeidner. Stalulă I, 1 fl. 50 cr.; stalulă II, 1 fl.; ga­lerie 80 cr.; parteră 60 cr.; studenții 40 cr. începutul ă la 8 ore seara. — Musica lui Anton Kocze din Cluşiu va cânta mâne (Joi) în otelul ei Europa. Husari brutali. Oreştie, în 10 Sept. n. 1894. (Coresp. part. a „Gaz. Trans.“) Onorată Redacţiune! Vă rogă să bine­voiţi a da loc şi în preţuitulă 4 tara, ce-ar fi redactaţi, următorului casă bestială săvâr­şită de cătră husarii din Mediaşă, esca­­dron Leopold, etc. încuartiraţi cu ocasiu­nea manevrelor­ în comuna Turdaşu lân­gă Orăştie. In noaptea din 7 spre 8 Sept. n. nu­miţii husari au împresurată de trei laturi casa judelui română din Turdaşă şi au în­cepută a­ o bombarda cu petrii, cu bucăţi de lemne, răpite de pe la casele unde au fostă în­cuartiraţi, şi cu alte obiecte, cu cari s’au fostă mobilisată din bună vreme pentru hohtem­a acesta. Au spartă ferestrile, au demolată pe­­reţii şi au nimicită cu desăvârşire ţigla de pe coperişulă casei.

Next