Gazeta Transilvaniei, decembrie 1894 (Anul 57, nr. 263-286)

1894-12-01 / nr. 263

Redacţiunea. Administraţiunea, şi Tipografia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retrimeta. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşovu. şi la urmatoarele Birouri ele anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Masse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, in Budapesta: A. Z. Goldberger, Eckstein Beignat, in Bucuresti: Agence havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţulu Inserjiunilori : o seria garmond pe o coloana 6 cr. si 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. „Gazeta" iese în l-care ţi. Araamente pentru Austro-Diiuria: Pe tua anu 12 fl., pe şese iui'.i 6 fi., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anfl. Pentru România şi străinătate: Pe unu ana 40 frânei, pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieie poştale din întru şi din afară şi la doi. adoptorî. Arnamentulu pentru Brasuriaadministraţiune, piaţa mare, Târgula Tnului Nr. 38 etaglulu I., pe unu ană 10 pe şése luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe una ană 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâtu abonamentele cătu și inserțiunile suntă ______a pe plăti înainte. Nr. 263. Brașovu, Joi, 1131 Decemvre 1894. KTTJXjTJ xjttix. Lămuriri. in. Brașovă, 30 Noemvre v. Am o arătată scurtă și obiectivă în articulii premergători, ceea ce s’a petrecută cu soirea nostră, directă sau indirectă, în sînulă partidului, dela procesulă Memorandului încoce pănă la adunarea din Sibiiu, privitoră la pașii ce erau de întreprinsă pentru continuarea luptei. Amă constatată, că înţelegendu necesitatea momentului şi urmându convingerei generale a tuturor oameniloru de bine, preşedintele comitetului încă dela Cluşiu a luată hotărîrea se apeleze la toţi factorii partidului nostru, ca acesta, unindu’şî şi închegându-şî forţele, se potu corespunde, cu t6tă demnitatea şi energia chiămării sale în timpurile critice, ce le străbatemă. Amă constatată, că în scopulă acesta s’a ţinută, doue septemânî după procesulu Memorandului, la Sibiiu o consultare intimă, că aici s’au prevedută toate eventualităţile şi s’a stabilită ca pentru casulă estraordinară, când din partea guvernului s’ar lua vre-o mesură în contra partidului, se se conchieme imediaţii o întrunire intimă şi mai largă din sîitulă fruntaşilor!! noştri de pretutindeni şi în comună se se a viseze la mijloacele cele mai bune de apărare. T o on Tnmn o o o’q unmn onoomn JJCl JUJ XUJLLXV Ul. V« u ui x r i uu wuvu vu casă estra-ordinară, înmânându-se preşedintelui Dr. Raţiu ordinară ministerială dela 16 Iunie a. c., ce era îndreptată în contra comitetului şi a partidului nostru. Intrebămă acuma, de ce nu s’a urmată conformă cu cele stabilite la consultarea amintită? Dela 20 Iunie pănă la întemniţarea comitetului au trecută apróape şase septemânî, de ce în acestă timpă nu s’a făcută nimică ? Căci deca membrii condamnaţi erau împiedecaţi în mişcarea loră liberă, nu putea se se cjică acesta şi despre membrii comitetului, cari n’au fostă condamnaţi şi cari, fiindă achitaţi, nu se mai aflau sub paza poliţiei. Departe de noi înse, de a voi se facemă vr’o recriminaţiune, împrejurările au fostă estra-ordinare şi dificile pentru partea cea mai mare a membrilor comitetului. Acesta e învederată. Dar totă aşa de învederată este, că toate acestea nu puteau împiedeca ţinerea unei a doua consultări intime şi private pentru stabilirea în comună a unui plan de acţiune. Cine este dor de vină,că consultarea nu s’a ţinută atunc , la timpă? Nu voimă se acusămă pe nimeni, dar di cernu, că deca comitetulu nu póate fi învinuită, în vederea situaţiei sale estra ordinare, atunci cu atâtă mai puţină potă fi învinuiţi acei fruntaşi ai partidului, a căroră rolă era numai de a fi sfătuitori ai comitetului în vremuri grele şi cari timpă de doi ani de 4^e n’au mai fostă chiămaţî la consultările lui. Dera în acestă intervală de şase septemânî, precum amă arătată, membrii comitetui totuşi au mai ţinută o consultare între sine şi cu bărbaţii loră speciali de încredere în Iulie a. c. şi au hotărîtu ca se se conchieme conferenţa representanţiloru alegetorilor noştri pe zlua de 23 Septemvre a. c. pentru ca se i se comunice ordinulă ministrului de interne. De ce nu s’a esecutatu nici acâstă hotărîre? Şi dacă cei ce s’au însărcinată cu esecutarea ei au şovăită, ori au fostă împiedecaţi din vr’o causă sau alta, nu cumva s’ar pute învinui pentru acâstă întrelăsare acei fruntaşi ai partidului, cari n’au sciută nimică de aceea ce s’a decisă în Iulie la Sibiiu, şi au aflată despre acea hotărîre mai întâiu tocmai la 29 Septemvre, la întrunirea din Aradu, şbse cjile după terminală, ce s’a fostă stabilită pentru ţinerea conferenţei ? Negreşită, că omu cu mintea la locă nu va pute susține aşa ceva. Se mergemă înse mai departe. După acestă timpă destulă de îndelungată de şovăire şi de nehotărîre, oamenii revină ărăşî la idea salvatore a preşedintelui partidului: „Se vedemă ce mai cjica şi alţii, se ne înţelegeam cu toţii, căci avem o lipsă de concursură tuturoru forţelor nóastre intelectuale“. Consultările de la Arad se începu sub cele mai frumoase auspicii, la iniţiativa oameniloru din comitetă, şi, precum vecturămu, li s’a dată o basă destulă de largă conformă cu trebuinţa simţită de a se clarifica situaţiunea din tote punctele de vedere pentru aflarea unei modalităţi solide de acţiune. Şi firulu acestoră consultări se întrerupse înse, cum vecturămă, după câteva septemânî, din causă că iniţiatorii loră şi-au schimbată deodată părerea şi n’au mai simţită lipsa sfatului solicitată dela fruntaşii partidului. Cine este de vină, că partea cea mai însemnată din acei bărbaţi, cari fuseseră invitaţi de a concurge din furuinele lor, la opera de apărare a partidului şi cari cu totă bunăvoinţa şi sinceritatea urmară apelului, ce li s’a făcută, uitându de toate neajunsurile din trecută şi având înaintea ochiloră loră numai causa cea mare şi sfântă a naţiunei, cine este de vină, dicentă, că aceşti bărbaţi, se vecrură de-odată din nou atacaţi, suspiţionaţî şi calomniaţî în colonele foii, ce pretinde a representa vederile celoră din comitetă ; cine este de vină, că paralelă cu acesta acţiune euristică, a mersă pe delăturî acţiunea acelora, cari au căutată se zădărnicască consultările frăţesci din Arad şi cari au şi reuşită a le zădărnici? Dar a fostă lipsă, vorudice, se se însceneze „fapta cea mare“ dela 28 Noemvre. Ei bine, de ce a trebuită se se lase se trecu aproape şase luni în nelucrare, se se hărţuască fruntaşii partidului încoace şi încolo şi apoi drept o mulţumumire pentru ostenelile lor, se mai fia şi batjocuriţi şi huiduiţi în „Tribuna“ pentru ca se se ţină o adunare, care putea se se ţină deja la finele lui Iunie a. c. în starea acea nepregătită, în care s’a ţinută ? FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Importanţa morală a poesiei şi misiunea ei înjilele noastre. De M. Strajcmu. (3) (Urmare.) Influenţa poesiei este multiplă. Ea ne mângăie în suferinţe, înseninază şi îndulcesce viaţa şi presară flori pe spinoasele ei cărări. După o muncă obositoare de spirită nu este distracţiune mai binefăcătore pentru omul cultivată, decâtă lectura unei poesii, ascultarea unei opere sau a unui concertă, ori privirea unei drame în teatru. Poporală, pentru care poesia şi cântarea sunt nedespărţite, adeseori îşi alungă uritură, şi-şi îndulcesce asprimea muncei prin cântece. Elă cântă la cornele plugului, la secerată, la culesă, pe stradă, în călătoria, în casă, când e singură seu cu prietinii săi, când e veselă seu când e tristă, cum ne spune însuşi în cânteculă său: „Doină, doină, cântecă dulce, Când te-audă nu m’aşi mai duce. Doină, doină, viersă cu focă! Când tu răsuni, eu stau în focă. Bate ventă de primăvară. Eu cântă doina mea pe-afară De mă’ngână cu florile. Şi privighetorile. Vine iarna viscolosă, Eu cântă doina’nchisă în casă. De mi mângâiufilele ţiilele şi nopţile. Frunda’n codru câtă învie, Doina cântă de voinicie. Cade fruneta josă în vale, Eu cântă doina cea de jale. Doina cjica, doina suspină, Totă cu doina mă mai ţină. Doina cântă, doina şoptescă: Totă cu doina vieţuescă! La câmpă, în casă, în atelieră, doina e celă mai dulce tovarăşă ală muncitorului, când e singură, or horele înveselescă adunările şi petrecerile lui. Poesia aprinde în inimi focală sfântă ală patriotismului şi iubirei de gloriă, deştaptă milă şi simpatie şi este ună puternică îndemnă la fapte bune şi la sacrificii. Pentru aceea în toate timpurile şi la toate popoarele a existată datina de a se cânta la mese, la petreceri şi în sărbători suvenirile eroilor şi binefăcătorilor omenirii, şi măeştrii acestei arte au fostă totdeuna favoriţii societăţii şi ai celor puternici. Astfel, au fostă aezii şi rapsozii la Elini, barzii la Celţi, trubadurii şi cântăreţii rătăcitori ai evului mediu , lăutarii şi sciuitorii de basme la noi. Ună frumosă rolă este reservată poesiei în momentele sărbătoresci ale vieţei şi în epocele însemnate ale naţiunilor. Evenimentele mari nu numai suntă producătoare de omeni mari şi de eroi, dându-le ocasiune de a se manifesta ceea ce suntă, dar suntă şi puternice motive de inspiraţiune pentru poeţi. Şi cântecele acestora la rendulă loră facă să vibreze toate inimile de acelaşi sentimentă. Astfel odinioră Tirteu, în fruntea ostei lacedemoniene, a contribuită la triumfală Spartaniloră şi şi-a câştigată prin cântecele sale o gloriă egală cu a eroilor. Marseillaise a lui Rouget De Lisle în revoluţiunea francesă, Deşteptă-te Române ală lui A. Mureşianu în 1848 şi Hora Ilnirei de Alexandri la 1859, esprimă fiecare sufletul a întregii epoce a naţiunii, în care au fost scrise. Pentru aceea efice V. Alexandri, adresându-se poeţilor romani: „Cântaţi Unirea, fata străbună, cu glasă sonoră, căci poesia adâncă răsună între poporă“. Religiunea la rendulă ei, ca şi patria şi umanitatea, nu are în favoarea sa o putere mai mare, decâtă poesia. Imbrăcândă idealulă religiunii în frumosulă ei vestmentă alegorică, poesia deschide omenirii calea cătră acestă ideală. Insăşi religiunea în esenţa ei este cea mai sublimă poesie. Pentru aceea poesia împreună cu musica vocală şi instrumentală şi uneori cu dantură, este la toate popoarele partea cea mai însemnată şi mai plăcută a cultului religiosă. Pentru Elini, Iliada şi Odisea lui Omer erau aceea, ce este biblia pentru popoarele creştine. La sărbătorile Panatenee aceste poeme se recitau în publică. Ună rapsod, îmbrăcată în haine scumpe şi cu o coroana de aură pe capă, se urca pe o tribună şi povestea poporului, care se aduna cu miile în jurul lui. Psalmii, cărţile lui Moise, scrierile profeţilor, evangeliile şi episto- Sancţionarea. Sancţionarea proiectelor bisericesc! politice a născută pretutindeni surprindere. Budapesta jubilază, jubilază seminţia lui Israila, că şi-a văcjută insula cu ochii — pe hârtiă. In clubura liberală s’au făcută alartăieri mari manifestaţiuni la adresa monarchului şi a guvernului. De faţă erau toţi deputaţii guvernamentali, cari se aflau în Budapesta, toţi membrii cabinetului şi mai mulţi liberali din camera magnaţilor. Preşedintele lor. Frideric Podmaniczky deschizând fi nnrf«rAnf.ft nlnhnlni /dior» --, —-------■*' w v*-» y— vtuvuiuj. vjlOV 1UU4 V altele, că proiectele sancţionate formează o epocă, şi în astfel de momente numai o simţire poate însufleţi pe toţi, adecă sentimentală de mulţămită şi recunoscinţă faţă de monarchulă, pare a dată sancţionarea unor legi binecuvântate pentru viitorulă patriei. Rogă deja, ca cu toţii să strige: „Trăască regele apostolică ală Ungariei". A fostă rugată apoi ministrulă Wekerle să mergă la Viena şi să împărtăşască Malaofâfîî ftolr» o/tAofS oonaomia do ronRx mRX “UVU11“ vujytvuiUUW XUUiyUUilUC* şi recunoscinţă. Privitoră la misiunea ministrului dr. Géza Fejérváry la curte, foile aducă soirea, că multă se poate mulţumi acestei misiuni, care a făcută ca proiectele să devină lege. Ministrulă de honve(ft, fece „Budapesti Hírlap“, a păşită pragulă Hofburgului întrună momenta critică. Fejerváry a arătată monarchului asupra pericoleloră, cu cari ar fi împreunate nouăle alegeri acum; prin ele s’ar ameninţa basa dela 1867, or de altă parte ţara ar fi espusă celor mai mari agitațiuni confesionale. Argumentarea ministrului a avută efectă, căci nu s’a delă-