Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)

1895-01-24 / nr. 18

Spaima guvernamentalilor«. Brașnva, 21 Ianuarie v. 1895 De multa n’ama cetită în organulii lui Max Falk unu articola scrisa cu atâta temere și îngrijire, ca cela publicata în fruntea numărului seu de Sâmbătă. Temerea și îngrijirea, ce a cuprinsa pe „Fester Lloyd“ se referă la viitorea grupare a partidelor maghiare din dietă. Simte numita fată, că terenura de sub picioarele partidei de la puterea începută se se clatine grozavă, de când a pășită pe scena parlamentară noua „partidă poporală“ a lui Ferdinand Zichy; vede, că se ridică unu mare pericula din acăstă parte pentru guvernamentali, că partida poporală ameninţă de a înghiţi cu timpula fracţiunile, cari vaccinăză între majoritate şi partida stângei estreme; simte, că trebue se se întâmple ceva neamânat şi pentru a întări partida guvernului atâta de slăbită în urma campaniei de reformă bisericască. Da, pericululu este mare. Deşi spune, că n’a fostu surprinsă şi că „nu s’a spăriatu peste mesurâ“ de constituirea „partidei poporale“, totuşi „Pester Lloyd“ recunosce esistenţa acestui mare periculu. Temerea şi grija estraordinară, ce-’lu muncesce, o dau pe faţă şi terminii, cu cari întâmpină noua partidă, ea: „infecţiune clericală-feudală“ ; „reacţiune demagogică“ ; „propagandă clericală-faudală - demagogică “ ; „elemente antinaţionale“ şi „antiliberale“, ş. a. Recunosce mai multă foia guvernului. Intr’o trasa învăluită în sarcasmulu celui ce se simte rănită pănă în rărunchi cjice. Acuma şi orbulă pute vedé, că politica bisericesca a dată nascere unei grozave revoluţiunî, ce a scosă la ivóia ominóasa partidă ,,poporală creştină“ care vrea să fundeze una „statu creştinescă“ o „bancă creştină“ şi o va duce negreşită departe în „creştinirea politicei şi a capitalului“ şi în „capitalizarea politică a creştinismului“. Acastă nouă formaţiune cu tendinţe vedite antisemite nu putea se întâmpine decâtă cea mai hotărâtă aversiune din partea Evreo-Maghiarilor, de la „Pester Lloyd“ şi se nască în ei idea de a o combate şi a o zădărnici. Inse cum şi de unde se încapă ? „Partida poporală“, esclamă foia guvernamentală, îşi va ajunge scopul, deci celelalte partide maghiare vor fi privi cu mânile încrucişate la uneltirile ei şi se vor certa şi mânca între ele. Pericululu, ca fracţiunile dintre majoritate şi stânga estremă se nu fiă înghiţite de „demagogia clericală-feudală“ şi ca viitoarea dietă se nu presente uită „elementă pănă acuma necunoscută, totodată antinaţională şi antiliberalu“, nu se poate delătura, după părerea lui „P. Lloyd“ decâtă numai prin fusiunea partidei lui Apponin și a secesioniștiioru de sub conducerea contelui Szapary cu partida guvernului. Deodată cestiunea „fusiunei“, de care mai erî nici că voiau să audă cei din coata lui Wekerle, Banffy și Max Falk, iese arășî pe primulă plană, devine „actuală“ ţaţă cu constituirea partidei catolice, şi încă atâta de „actuală“, încâtă „P. Lloyd“ strigă: „Acum ori niciodată!11 „Deci nu se va face fusiunea acuma, atunci idea ei nu va mai avèa stăpână și va alerga pe strade ca mă câne luată la goana, căcî elementele cu cari partida liberală s'ar pute fusiona, atunci simplamente nu vor mai esistail. Aşa raţionază (fiardlă lui Max Falk, crectendu de a sa „datorie publicistică“ se apeleze totodată la contele Apponyi şi la Iuliu Szapary, şi se-i conjure a nu mai face greutăţi şi a accepta necondiţionată fusiunea cu partida guvernului. Din consideraţiuni mai înalte şi pentru a salva interese însemnate, cari pretindă ca „partidele de statu“ să facă frontă „demagogiei clericalefeudale“ — „Pester Lloyd“ merge până a cere dela contele Apponyi, că deca nu poate ceda din „principiul u“ şi „tradiţiunea“ sa, deci stărue de a remâne omă „dogmatică“ în locă de a fi omă „politică“ şi ţine morţişă la postulatele lui „naţionale“ în ce privesce armata, atunci să aducă celă puţină o jertfă personală şi să lase pe ceilalţi membri ai partidei sale, pe cari îi ţine aciî legaţi, în voia loră liberă. Dela contele Szapary aştâptă aceeaşi joia sé nu’și renege trecutură, dându mâna cu „reacţiunea demagogică“, sé nu mai vrea a juca rolulu fiului perdută ală partidei liberale, ci se se’ntorca în sânulă ei fără de a mai pune vre-o condiţiune. Cătră Apponyi cjice organulă lui Max Falk: „Partida liberală nu se poate depărta nici câtă de puţină de tradiţiunea ei de drepţii publică,.... pentru că ia din contră acesta fortăreţă tare ar fi ocupată de noua „partidă poporală“ în sunetul„ musicei“. Iar' contelui Szapary îi cice: „Partida liberală se simte destulă de tare, spre a-şi împlini chiămarea din propria ei putere şi de aceea nu voiesce a plăti vreuna pretă pentru fusiunea. Când se simte tare o partidă nu strigă, că „acum ori niciodată“ se-i sară în ajutor, alte partide şi nu mărturisesce, că ţine la tradiţiunile sale mai multă de frică, ca să nu ia alţii monopolulă loră. Mai încetă déjà cu fanfaronada, căcî chiar articululă lui „P. Lloyd“, despre care vorbimă, mărturisesce prea, pe față, că partida aşa -isă liberală maghiară e pe ducă, că n’o mai poate scăpa din încurcătură nici viclenia lui Tisza, nicî „genialitatea“ lui Wekerle, nici „energia“ lui Banffy şi că, de nu-i voră veni în ajutoră Apponyi cu Szapary, e în armă de a, suferi cela mai ruşinosă falimentă. Prea multe păcate apasă aciî umerii partidei maghiare dela putere şi e mare întrebare deca şi o fusiune, cum o doresce „P. Lloyd“, ar mai putea-o scăpa, pe ea şi sistemul ei nenorocită de guvernare, de „Krach“-ulu, ce-o amenință. * DILETONULUI GAZ. TRANS.“ (Reproducerea oprită.) Din anii 1848—49. Memorii, de Vasilie Moldovanu. (11) (Urmare). După ce n-a succes a ajunge la mănăstire, unde fâlfăiau mulţimea flamurelor naţionale, m’am urcată pe pietrile din frunte, ca se salută poporală şi selă fericită pentru resoluţiunea cu care a învinsă toate piedecile. Dar ce minune! Eu, care vorbiam c’o mare înlesnire şi eram pregătită asupra obiectului, ce aveam se desfăşură, am încremenită, ba era să cadă ameţită la pământă. Nu vedeam înaintea mea, decâtă frunţi de omeni; mi se părea ună Iacă, ună oceană de frunţi omenesc!. Ună „vivat“ eşită din 40—50.000 de guri îmi alungă rătăcirea, mă revocă în mijloculă realităţii, şii reculegendu-mă, mi-am resolvată problema. După amedi cam la 3 ore, a intrată inteliginţa şi din poporu, cata a pututu, în mănăstire la o conferenţă prealabilă, unde ex catedra presida episcopală Şaguna. Papiu Illariană amintesce, că între Români erau mulţi unionişti. Chiar şi cu ocasiunea adunărei am fost făcută atentă din partea lui, câtă şi din alte părţi, că peste totă, între Români, şi în specială în adunare, ar fi mulţi aderenţi ai uniunei. Să fim o dâră cu luare aminte, ca aceştia să nu clatine statornicia poporului. Eu din parte-mi, câtă am peregrinată prin ţeră şi cu câţi am conversată înainte de 8/15 Maiu despre causa naţională, n’am întâlnită nici un aderentă declarată ală uniunei, decâtă pe tînărulă Precupu. Astfel, nici nu dam credimentă faimei oră împrăşciate despre unionist!. întrândă în adunare, totă atenţiunea îmi era încordată să vede, cine va ridica cuvântul, în favoarea uniunei. Mulţi oratori cuvântară înainte de Bărnuţă, dar toţi în sensulă, precum era dispusă totalitatea mulţimei. In urmă se ridică şi Vicarulă Alesandru Şuluţiu, şi, poate ca să facă ună felă de diagnosă a disposiţiei generale a spiritelor, aluneca se vorbeasca şi despre uniunea cu Tera ungureasca. La amintirea cuvântului „uniune“, din toate părţile s’a arătată displăcerea şi nemulţămirea. Vicarulă, vădendu-şi greşala, a încetată de-a mai vorbi, şi în şedinţa a II-a, ca ună felă de rehabilitare a popularităţii şi numelui bună de care se bucura de pe timpul procesului Lemeniană, a propusă, ca de aici înainte Românii să se numească în lucrările legei Români, er nu Oláh şi Walach. Propunerea a fostă bine primită, dar a rămasă constatată, că Şuluţiu venise la Blaşiu cu alte convingeri, decum erau acele ale înfiinţătorilor adunărei. Faptulă acesta se vede şi din istoria lui Papiu, unde în Tom II, la pag. 241, făcândă întrebarea: „Şi cine erau unioniştii aceştia“, răspunde: „Nisce Români unguriţî, afară de aceştia mai erau şi câţiva vicari e protopopi11. Departe însă de mine gândulă de-a aduce vre-o recriminaţiune vrednicului şi neuitatului bărbată Alesandru Şuluţiu. Am constatată numai o faptă istorică, care s’a petrecută într’ună timpă, când mulţi Români de inimă şi de înalte gândiri naţionale, erau în neclara asupra direcţiunei, ce trebue s’o urmeze adunarea. în descrierea ulterioră a decursului adunărei nu vreau să mă demită, fiindă aceea descrisă în istoria lui Papiu, aşa în câtă nu aşi ave a mai adauge nimică. Voiu memora însă la acestă locă alte lucruri întâmplate, atâtă cu mine, câtă şi cu amicii şi cunoscuţii mei, înainte de a mă despărţi de acâstă adunare grandiosă, ca şi care n’au mai avută Românii dela descălecarea loră, şi sde Dumnedeu mai avâ-voră vre-odată, ori nu, trebue să observă, că deşi acâstă adunare a dată semnală de viaţă ală naţiunei şi a avută consecinţe înfluinţătore, ba a fostă basa agendelor nóstre politice, totuşi pentru noi, cari formamă generaţiunea tînără, n’a avută acelă farmecă, care l’a avută adunarea dela Dumineca Tomei. Şi acesta din causă, că după ce treceau şedinţele oficiose, nu aveai nici ună repausă, nu aveai unde să-ţi odihnesc! trupulă barem! pe vre-o câteva minute. în grădina Semnariului nu ai fi aflată atâta locă măcară, ca să se aşede o personă, căci omenii „Gazeta"1 iese în l-care dl. AScnaneme pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şese -uri 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ană. Pentru România şi străinătate: Pe unu anui 40 franci, pe aase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieie poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Arouamentul pentru Braşoa administraţiune, piața viare, Tergula Inului Nr. 8e etaglald I.: pe unu anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusuiu în căşti: Pe unu anü 52 fl., pe luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. unu exemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atftîu abonamentele efttu şi inserțiunile suntu a se plăti înainte.______ . RedactiiM, AiiinlistratliDea, ti Tipornia, I Braşovu, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefraticate &a se I primesc. — Majmscripte an se I refcrimeti.. . »»SERATE se primesc la Adml- I nistraţîune în Brasovu şi la urmatoarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Masse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: i. Z. Ooldbergerg, Eckstein Berned; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Rouimmie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul unserţiuniloru : o seria garmond pe o colonă 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seda 10 cr. sau 30 bani. Nr. 18. Braşovt, Livisi-Marţi, 24 Ianuarie (5 Februarie) 1895. Cumpărarea actelor lui Kossuth. De mult timp a se discută în pressa maghiară cestiunea cumpărărei actelor rămase după Ludovica Kossuth. Soima, că în bugetul cultelor este preliminată şi o sumă de 20.000fl. v. a. sub titlul: „întâia rată pentru întregirea archivei museului naţională“. Acesta titlu suspecti a deşteptată mari nedumeriri, mai ales în simla celora din ,,partida naţională“ şi a celora ce stau afară de partidă. Aceştia presimţiau, că aici nu poate fi vorba, decâtă de-o speculă neiertată, făcută în socotala statului. „Hazánk“ aflase în cele din urmă, că aici e vorba de-o „trabă bună“, făcută între Wekerlişti şi Kossuthişti. Guvernula Wekerle se învoise cu fiii lui Kossuth, ca să cumpere dela aceştia actele rămase de tatala lorii pentru suma de 100,000 fl. v. a. Deoarece însă guvernula nu are dreptul de-a face cumpărări mai mari de 25,000 fl. fără soirea şi învoirea monarchului, guvernula Wekerle a împărțita suma de 100,000 fl. în 5 rate anuale de câte 20,000 fl. Pe calea aceasta a crecjuta acesta „cinstita“ guverna, că va putea vârî în punga urmaşiloră revoluţionarului Kossuth suma de 100,000 fl. din visteria statului, fără deci mai sei Corona. S’au înşelata însă aceşti buni „patrioţi“ în socotela, căci în şedinţa dela 1 Februarie a dietei, contele Eugen Zichy a pretinsă dela noula guverna, să nu mai umble „cu mâţa în saen“ şi să înşele ţera cu posiţiuni dubiose“, ci să-şi facă o dare de semă cinstită şi să spună curata şi limpede pentru ce scopu s’a preliminată în budgeta acea „prima rată de 20.000 fl.“ şi pănă când au să dureze aceste rate ? Păşirea lui Zichy a deşteptată mari turburâri in sînulă „liberalilor“ şi a „kossuthiştilor“, cari în decursul şedinţei provocară unii sgomotu infernala în dietă. La interpelarea lui Zichy, ministrul.