Gazeta Transilvaniei, martie 1895 (Anul 58, nr. 47-72)
1895-03-01 / nr. 47
Pagina 2 ._________________ faţă de ei compătimirea străinătăţii. Ce privesce nedreptatea censului, articolul e fetei germane se provoca la împrejurarea, că afară de părţile Ardeiului, în ţara-mamă e în vigoare censu pe deplină egală. Ei în ţara-mamă locuescă aproape două milioane de Români, care după plăcere potă să-şi trimită în dietă 12 —15 deputaţi aleşi. Dacă însă considerăm Ardealul, ca atare, e adevărat, că censulă acolo e mai nefavorabilă, dar de altă parte Românii şi în privinţa numerică dispună de o majoritate atâtă de preponderentă, încâtă şi acolo din lupta electorală are şi învingători în 12 — 15 cercuri electorale. „Articolul” continuă apoi din cuvântă în cuvântă: „Raporturile sunt, dor de natura, că Românii n’ar trebui decâtă să renunţe la pasivitate, — ca cela mai puţină socotindă — se dispună în dieta maghiară de celă puţină 25 deputaţi. Aceştia ar da ună grupă, de care ar trebui să ţină contă fie-care guvernă, şi ale cărui gravamene tot-deuna ar afla ascultare şi vindecare“. Acasa agitatorilor români în străinătate, că Românii ar fi eschişi din parlamentă, o numesc o articolulă de „minciună cutezată*, şi constată, că nu este mijlocă dela care ei s’ar reţine, când e vorba de a face efectă ieftină în străinătate. Articolul finesce astfel: „Ei stau departe de uşile parlamentului, ce le stau deschise, ca pe trăcători să facă a crede, că ar fi opriţi de-a întră în cameră şi deaşi valora acolo drepturile lor politice. Ei bine simtă, că plângerile loră buoluate în lume s’ar reduce la ună minim neînsemnată şi absoluta neinteresantă, decă ar renunţa la martiragiulă pasivităţii obstinate şi decă ar păşi în parlamentă cu cinste deschisă pentru causa loră“. Vase 4i°ă Nâmţulă din Berlină ne invită cu totadinsulă în dieta cumetriloră lui din Budapesta, ca acolo se ne dlamă plângerile, şi ne asigurézâ de reuşită. Decâtă Românii din „erdélyrészek“ şi din „anyaország“ suntă păţiţi deja, sciu ce plătesce „asigurarea“ guverneloru unguresc!, şi mai pe susit de tóte ei nu se simtă de locă îndemnaţi aşi părăsi terenulă luptei de acil, câtă vreme guvernulă şi dieta maghiară făurescă contra loră legi draconice esterminatore de limba şi naţionalitatea română chiar în acelă parlamentă, unde ne invită ei prin glasul feiei berlinese. Intrarea loră într’ună astfelă de parlamentă ar însemna despreţuirea naţionalităţii şi a aspiraţiuniloră loră juste, ca popom cu trecută istorică şi cu drepturi istorice la pămentulă pe care-lă locuescă şi pe care l’au aperatu în vremuri furtunose şi lu aperă şi artî cu sângele şi cu avutură loră, oraşă, respective în posiţiunile din jurulă Abrudului. Nu mai puţină bine i-a umblată inimicului cu vitezul, preotă Groza la Stiurţă, care l’a decimată rău într’o luptă înfocată, cea ţinută pănă nóaptea târdiu. Frântă şi bătută din tóate părțile, în ciorile clilei de 16 iunie și după 9 zile de lupte purtate cu mari pierderi, Kemény a dată ordină armatei, ce-i mai rămăsese, să se gatească de plecare. Mai înainte însă, elă a luată disposițiuni, ca ună despărțământ ală oştirei sale să se arunce ultima oră asupra lui Groza, ca să-şi mascheze retragerea cătră Zlatna. Era o negură desa în acestă zi, când Kemény o porni la fugă ruşinosă, neobservată de ai noştri, decâtă mai târziu, când se depărtase o bună cale dela Abrudă. Pe drumă însă totuşi a fostă observată de Muntenii noştri şi la Valea Gerbului, Buciumanii i-au făcut să aibă clipe amare şi înfiorătore, căci aproape 200 din ostea fugară a lui Kemény, au fost ucişi pe locă. (Va urma). GAZETA TRANSIVANIEI „Politik“ şi desbaterile din camera ungară. Piatul „Politik“ din Praga, vorbindă despre desbaterile recente bugetare din camera ungară, cu care ocasiune şi elă accentueaza că „cabinetul Banffy este celă mai slabă dintre toate guvernele ungare de pănă acum“, atinge şi cestiunea naţionalităţilor, cficeielv urmatoarele: Afară de raporturile dintre partide, o născută mare interesă şi cestiunea naţionalităţilor», care cu ocasiunea desbaterilor s’a sufevată de repeţite ori. Contele Apponyi declara, că condiţiunea principală a ori şicărei politice bune, chiar şi faţă cu concetăţeni de limbă nemaghiară, este respectarea legii şi necondiţionata respectare a drepturilor de libertate stipulate în constituţiune; şi contele Szapáry regreta, că representanţii naţionalităţiloră nu suntă de faţă în cameră, şi designa, ca cheiă a deslegărei cestiunei naţionalităţiloră, o procedere dréptá, o administraţia dréptá. Aceste însă, durere, suntă numai cuvinte frumoase, pe cari teamă aucjită din gura celor mai mulţi politiciani maghiari. Chiar şi Desideru Szilágyi, fostulă ministru de justiţiă şi actualulă preşedinte al camerei, afirma în vorbirea sa de la 14 ianuarie 1892, că guvernulă nu numai tolerază inştiinţele culturale „reale“ ale diferitelor rasse nemaghiare, oile şi promovéza şi le sprijinesce (!!); şi fostul ministru de interne, Hieronymi, promisese în numele domnului şi măestrului său Wekerle, la 1 iulie 1894, în Cojocna, că guvernul va lua în considerare postulatele îndreptăţite ale naţionalităţilor. Faţă cu punctele aceste însă, folosite de guvern, în termeni ca „inştiinţe culturale reale“ şi „postulate îndreptăţite“, conceptură naţionalităţiloră diferă forte multă de celălă guvernului. Naţionalităţile nemaghiare, durere, n'au de așteptata nimică dela nici ună guvernă maghiară, fiă șefulă lui Bânffy, Apponyi seu Szapáry, ajungă la putere una sau cealaltă dintre partidele existente maghiare. Cu toate că contele Apponyi în vorbirea sa dela 22 Februarie (fise, că nu aprobă disconsiderarea și mijlocele, cu care baronulă Bánffy voiesce să susţină caracterulă naţională ală statului ungară, totuşi, când şefulă actuală ală partidei naţionale ar şeda în fotolială de ministru-preşedinte, naţionalităţilor nemaghiare nu li-ar merge întru nimică mai bine, decâtă sub Tisza, Szapáry, Wekerle şi acum sub Bánffy. Că ele nu au de sperată multă nici dela partida poporală nou formată, care a luată în programulă său deslegarea drepta a pestiunei naţionalităţilor, dovedesce discursulă maghiară-şovinietă ală celui dintâiu deputată alesă pe basa acestui programă într’ună cercă electorală slovacă, Dr. Zelenyák. Prevenirea, care li s’ar arăta loră, e caracterisată prin aceea, că contele Szapâry voiesce, să le cedeze loră, cari doar au majoritatea în poporaţiunea statului, două-crec de mandate şi că totă acelă conte Szapáry a putută să declare între aprobările întregei camere, că „naţionalităţilor nu fie iertată să uite de poziţia favorabilă, în care se află în Ungaria“. In adevără, brutalitatea fostului fisoană ală comitatului Bistriţă-Năsăudă e totuşî mai puţină răspingătore, decâtă fățăria contelui Szapáry, ministrulă-președinte Bânffy a primită propunerea lui Thaly și Wekerle, declarândă totodată, că va lua toate disposițiunile de lipsă, a luatu cuvântul d. Horánszky, care cjise, că în cercurile interesate în cestiane s’au uită griji seriose, că nu se vor putea face pănă în 1896 pregătiri în modă demnă pentru reputaţiunea naţiunei maghiare şi a ţării. Blăjise apoi, că află de absolută necesară, ca cestiunea acesta să se discute nu numai din punctă de vedere politică, ci şi din punctă de vedere financiară şi economică şi ruga pe guvernă, ca să pună cestiunea amănârei serbărilor» milleniuliu. După Horánszky vorbi Münnich Aurel atrăgândă atențiunea guvernului asupra cestiunei podurilor din capitală. Conte DcsServffy Aurel întrebá pe guvernă, că are budgetulă necesară pentru sărbățile milleniului? Dr. Wekerle vorbesce contra amânării, căci o amânare ar compromite totă afacerea. Elă observă de altfel, că amânarea esposiţiei milleniului ar fi împreunată cu mari pagube pentru singuratici, atâtă din capitală, câtă şi din provinciă. Ministrulă de comereiu Daniel nu crede de motivată amânarea esposiţiei milionare, din potrivă elă este convinsă, că esposiţia se va pregăti la timpă şi va succede. Acesta o declară cu totă hotărîrea. Contele Zichy E. crede, că esposiţia nu este într’atâtă regnicolară, câtă mai multă o esposiţiă a capitalei. Széll Kálmán aprobă propunerea lui Horánszky și dă espresiune convingerii sale, că nu suntă toate pregătite de ajunsă. In urmă ministrulă-preşedinte Bánffy şi naşulă său Tisza Kálmán combătură amânarea. „Hazánk“ ocupându-se de aceasta şedință a comisiunei regnicolare flice, că părerea lui Horánszky este cu totul îndreptăţită în actuala stare politică şi parlamentară sdruncinată. „Nu e însă de locă oportună, a se amâna serbarea milleniului, căci aşa ceva ar strica atâtă înafară, câtă şi înăuntru naţiunei, cu viaţă politică şi socială din Ungaria trebue să fiă atâta putere, ca Maghiarulă să fie scutită de acastă ruşine“, d esclamă „Hazánk“. Milleniula maghiara. Starea politică şi parlamentară de cărtată din Ungaria, luptele înfocate dintre partide, miseriile agrare şi financiare, au născută în unele cercuri politice din Pesta temerea, că sărbarea milleniului maghiară, în lipsa pregătirilor suficiente, ar suferi ună fiasco. Cu cestiunea acesta s’a ocupată chilele trecute comisiunea regnicolară esmisă pentru pregătirea sfrbăriloră milleniului într’o şedinţă ţinută sub prezidenţia lui Széll Kálmán. După ce a vorbită Thaly in cestiunea ridicărei statuei lui Arpadă, după ce Wekerle a susţinută, că suntă suficienţi 15— 20,000 fi. pentru fie-care statuă, şi după ce 28 Februarie. Contra congresului studenţilor maghiari în Budapesta. Din incidentul serbării mileniului se va întruni în Budapesta ună mare congresă ală studenţilor”, la care vor fi invitaţi toţi studenţii de la universităţile din străinătate. Fota germană „Alldeutsche Blăter” scrie din incidentulă acesta ună articolă, în care ia posiţie contra participării studenţilor germani la Congresulă din Budapesta şi cjice la urmă. „Ar fi cu multă mai recomandabilă a merge la Congresulă generală ală studenţilor din Bucuresci. Prin acesta tinerimea germană şi-ar manifesta cu multă mai simţită părerea faţă de asupritorii maghiari, decâtă decă s’ar reţine a merge la Congresulă din Budapesta". —o- -Urmaşulii lui Albrecht. După solri sosite din Viena, e aprópe sigură, că inspectoră generală ală armatei va fi archiducele Reiner, comandantulă supremă de aeji ală Landwehr-ului austriacă. —o— Matriculele de stătu în comitatulă Cosiocnei. In adunarea dela 11 Martie a comitetului comitatensă din comitatulă Cosiocnei s’a făcută ună proiectă în ceea ce privesce purtarea matriculeloră de stată în acelă comitată. In sensulă proiectului, în oraşulă şi comitatulă Cosiocnei ar fi 66 de „cercuri matriculare“. Cercurile voră fi împărţite după notariate, afară de unele escepţiuni. Cu conducerea matriculeloră voră fi însărcinaţi de regulă notarii, afară de caşurile, unde notariloră nu li se voră pute încredinţa matriculele fiă din causă că suntă prea ocupaţi, fiă „din cause personale“. Ca remuneraţiă pentru purtarea matriculeloră s’au destinată câte 200 fl. celoră ce suntă în oficiu, oi celoră ce nu simtă în oficiu câte 300 fl. la ană. In acestă comitată aşadară purtarea matriculeloră va fi încredinţată mai cu sumă notariloră. Dintre solgăbirăi suntă luaţi în proiectă numai celă dela Ormenisulă de Câmpia, dela Almaşiu şi dela Mociu; dintre învăţători numai 4 inşi suntă luaţi în prospectă, carî toţi suntă învăţători la şcolele statului. Restulă !purtătorii oră de matricule voră fi recrutaţi dintre notari. ro — Camera magnaţilor va ţine cea mai de aproape şedinţă publică în 20 Martie. In şedinţa aceasta ar fi să se desbată proiectulă de budgetă pe 1895, or în şedinţa următore cele două proiecte bisericesc politice. Boia micului principe Carli. „Monitorarea oficială“ publică următorulă buletină asupra belei principelui Carola: „Joi, 23 Februarie, Principele Carola a căciută bolnavă da croup (diphteria laringelui). Boia s’a presintat şi cu caractere destulă de grave. D. doctor Babeşă, însdiinţată imediata, a făcută o injecţiune cu ser antidiphteric. Nóaptea urmatoare, iminenţa unei tracheotomii, putându-se produce dintr’ună momenta într’aitulă, D. doctoră Leonte a fostă chiămată pentru a veghia împreună cu mine pe Miculă Principe“. z ziua de 24 Februarie, care dimineţa se anunţa mai bună, a lăsată încă multă de dorită, temperatura mănţinându-se ridicată şi dificultatea respiraţiunei continuândă; noaptea a fostă ceva mai liniştită. S’a făcută o nouă injecţiune cu ser antidiphteric, pe lângă tratamentulă instituită deja. Ziua de astăzi, 25 Ferbuarie, a fostă cu multă mai bună. Temperatura, care s’a mănţinută la 38°5 a începută să scadă cătră sera. Respiraţiunea asemenea a devenită cu multă mai uşoră. S’a făcută o a treia injecţiune cu ser antidiphteric. Esamenulă bacteriologică a demonstrată esactitatea diagnosticului şi gravitatea lui. S’au găsită bacteriale speciale diphteriei asociate altor bacterii (streptococi). Durata maladiei, (care se anunţă sub auspicii atâtă de rele şi care ar fi trebuită să evalueze forte repede), pe de o parte, scăderea temperaturei (38°) cătră seră, precum şi uşurarea simptare a respiraţiunei, pe de alta, ne permită a spera, că afară da complicațiuni posibile, dar au probabile primejdia cea mare prin care a trecut Principele Carol poate fi considerată ca înlăturată. 25 Februarie 1895 10 ora sora. Dr. Cantacuzino. — In cjiua următore chiatele din Bucuresci au anunțată, că micului principe îi este mai bine, trecândă peste crisă. Dar erî arăşi s’asucjită, că starea sănătăţii principelui Carolă inspiră nouă îngrijiri medicilor». M. S. Regina, principesa Maria si principele Ferdinandă veghieză necontenită la patură copilului. Bolă nouă, medicină nouă. In Berlină s’a ivită o bolă nouă, care se pare a fi o specie a influenţei şi s’a constată mai alesă în partea Fridrichstadt a oraşului. Noua bolă consistă în aceea, că-i crescă omului nisce bube în gură, pe limbă şi în gâtă, cari facă imposibilă vorbirea şi înghiţirea mâncărilor mai vârtoase. Hă ține pe omă cam 6 — 8 dile, în care timpă îlă slăbesce de totă. Se 4‘Dec& ©st® cantagiósa, pentru că în unele familii au căpătat’o câte patru inși de odată. — Totă acum s’a descoperita în Anglia o nouă medicină, numită „Baptista“, cu care homeopații englezi vindecă influenza cu succesă în timpă scurtă. După cum spune foia englesă „Homeopathic World“, „Babtista“ este totă aceea în contra influenţei, ce este serală la vindecarea difteritei. Patriarchului Brancovici aeusatu. Ia contra patriarchului sârbescă George Brancovici a înaintată la tribunalulă din Zombor advocatulă Dr. Ioană Gruici acusă, că patriarchală ar fi înșelată și defraudată. Tribunalulă însă asistată procedura penală contra lui Brancovici pe motivulă, că faptele ponibile indicate în acasă deja simtă prescrise, astfelă că pe basa codului penală nu se potă pedepsi. -o — Interpelare în causa mineriloru dela Uióra. In şedinţa dela 9 Martie a dietei unguresci, deputatulă Horánszky Nándor presecta ministrului de finance plângerile muncitorilor dela minele de sare din Uióra, interpelându-lă totodată, dacă e aplicată a dispune, să se facă fără amânare o cerce Nr. 47—1895