Gazeta Transilvaniei, aprilie 1895 (Anul 58, nr. 73-96)

1895-04-01 / nr. 73

Pagina 2. -------in.. I . I....!»,. mm - II Ill I I II ■ —.«I m- Tril— ■■ n ■ i him.iih m mm iii tr-t—-r-- rm r r-- r - -i ~i~..■-rr«»r»Wii iuumiih». ---------, . htt-th —r_ cu afirmarea, că ar face-o din însărcinarea I comitetului întemnițată, s’a dus­ la contele Zichy Nándor pentru a încerca să se înjghe­beze o alianţă între partidul­ naţională ro­mână şi partidul­ ungurescu poporală (cle­ricală). Se dice însă, că d-lă Zichy, ară­­tândă asupra divergenţei principiare între programe în cestiunea autonomiei şi în Gestiunea de naţionalitate, s’a purtată forte rece şi reservată“. „Despre purtarea lui Zichy faţă cu aceasta sol­ă neaşteptată şi ciudată n’am însă date positive. Faptă este însă, că „Tri­buna“ — precum bine sciţi — pe timpul­ acela cocheta cu clericazii, antagonişti decla­raţi ai programului nostru naţională, şi re­nunţa, în modă deghisată, în articulul„ „Noi şi Saşii“, la autonomia Ardealului, bagă samă ca să niveleze diferenţele din­tre programul„ nostru şi celă clericală“. „Faptă e mai departe, că cu ocasiu­­nea convorbirei avute cu Jeszenszky, d-lă Bogdan­ Duică a fostă întrebată de Je­szenszky asupra cuprinsului întrevorbirii cu Zichy“. Ore să fiă adevărate toate aceste și să fi fostă posibilă, ca sub firma comitetului să se abuseze ast­felă de situațiunea strîm­­torată, în care se află de presentă parti­dul­ nostru națională? CRONICA POLITICA. 31 Martie. „Magyarország“ clica, că cu toat­e des­­minţirile, se asigură din cercuri bine infor­mate, că în cestiunea socialiştilor şi­ creş­­tinî, Papa a dată nunţiului vienesă Agliardi îndrumări cu privire la reuniunile socialişti­­lor­ creştini. In sensul­ acestoră îndrumări: 1) Episcopii trebue necondiţionată să se subordoneze; 2) să se reţină strictă dela ori­ce atacă contra astorfelă de catolici, cari nu împărtăşescă ideile lor­ sociale; 3) Să nu atace guvernulă; 4) Să-şi esprime fără în­doială sinceră şi cinstită fidelitatea faţă de rege şi dinastiă; 5) In agitaţiunile faţă cu Jidanii să ocolescă ori­ce escesă şi forţare. Se mai susţine spirea, că Papa lucreaza la o enunciaţiune generală, în care îmbrăţi­­şază Gestiunile sociale din diferitele ţări, cu scopă de-a lămuri nisce puncte, cari dau încă pretextă la divergenţe principiare. * După cum anunţă „Neues Wiener Tag­­blatt“, în sesiunea delegaţiunilor, din anulă acesta m­inistrul­ de resbelfi va cere din nou cu câte­va milioane mai multă, ca în anulă trecută, pentru scopul­ unei nouă formaţiuni a armatei şi pentru ridicarea efectivului la mai multe regimente de in­fanteria.* Din isvoră privată se anunță, că mi­­nistrul­ de răsboiu rusescu lucreză cu multă încordare pentru a concentra pe te­­ritoriulă Amur armată câtă mai numeroasă. Flota ruseascu transporteazá mare cantitate de materială de răsboiu și mulți ostași în * Din Petersburg se telegrafiezá, că Zankor­a adunată în jurulă său pe mai mulţi emigranţi bulgari, ca să se consulte asupra situaţiunei politice bulgare şi asupra prospectelor­ oposiţiunei. S’au adunată cam 50 de emigranţi, cari după lungi dispuşiunî au luată ună proiectă de resoluţiune, care este următorulă: Trebue luptată împreună cu toate nuanţele oposiţionale, neescepţio­­nândă nici pe Stambulov, pentru a răsturna actualulă guvernă. In toate oraşele bulgare să se ţină meetinguri, din cari principele Ferdinandă de Coburg să fie provocată, ca să întreprindă fără amânare paşii de lipsă pentru împăcarea Rusiei şi pentru recunos­­cerea lui din partea ei. Mai departe Ţarulă să fie rugată, prin o deputaţiune monstră, ca să tragă velă peste cele întâmplate în trecută şi să nu refuze pe viitoră bună­voinţa sa faţă de Bulgaria. GAZETA TRANSIVANIEI Nr. 73—1895 Vladivostok. Numitulă ministeriu a luată măsuri, ca în lunile viitoare 85—90,000 os­taşi se fie staţionaţi în Amur. * Piarură „Vesboiulu“ din Bucureşci a­­nunţă, că ministrulă plenipotenţiară ală Ma­rei Britanii în România, a adresată o notă d-lui Al. Lahovary, prin care se plânge de răulă tratamentă, la care sunt d­espuse va­­poarele englese la porturile din Galaţi şi Brăila din partea administraţiei docurilor­. Sir Wyndham preciseaza în nota sa mai multe fapte şi arată, că pe câtă vreme va­­poarele austriace, turcesc­, rusesc­ şi fran­ţuzesc­ se bucură de cele mai mari favo­ruri, vapoarele englezesel suntă supuse la ună regima insuportabilă. Ministrulă en­gleză pune în vedere d-lui Al. Lahovary, că vapoarele englezesel, atâtă de rău tra­tate, esportâză 70 la sută din produsele­ ţării, pe câtă vreme vapoarele francese, aus­triace şi ruse, abia esportază 15 la sută din produsele țării, or restulă de 15 la sută se esporteaza pe uscată, ton. Dar contele de bună voiă a adaus» la contractul» de cumpărare clausula, că va preda Orăsl moșiile d-rei Grafton pen­tru același preță de cumpărare, îndată ce ar fi rechiămată în patria ei. Intr’aceea mulți dintre adoratorii Măriei se întrepuseră la regina spre a­ o în­demna să-și revoce sentința atâtă de aspră. Dar în zadară, Elisabeta n’a putută fi în­duplecată. In cjiua înainte de plecarea ei din Anglia, Lady Maria visita pe poetulă Sha­kespeare, spre a saluta pe acestă mare geniu pentru ultimea­ oră. „îmi facă amare reproşuri, Mylady“, cjise Shakespeare, „că ţi-am permisă să pă­­şesci pe scenă. Aţi fostă pentru acesta crudelă pedepsită. V’aţi pierdută patria!“ — „Nu mă făli, căci mă recil pe de­plină calmă şi liniştită. Mă ducă în Francia, unde voiescă să trăiască retrasă de lume şi să continueză studiile mele. Pe scena teatrului nu voiu mai păşi nici­odată“. El după o pausă ea adause: „Mă des­partă aşa déja, domnule meu. Dar şi în străinătate îţi voiu păstra cea mai căldurosă aducere aminte, a­ tale, celui mai mare poet» ală Angliei!“ picendă aceste ea întinse lui Shakes­peare amândouă mânile sale, pe cari acesta le strînse fierbinte şi le ţinu îndelungată în mânile sale, neputendă să ajb­ă nici ună cuvântă. Aşa stau faţă în faţă amândoi adân­ciţi în gânduri. Ochii loră se împlură de lacrimi. Lady îţi pleca capul» încetă, dar tată mai multă, pănă ce acesta se răzima de peptură poetului. Două suflete strînsă înrudite se gă­­sescă în acestă momenta. Marele poetă simțea acesta. încetă elă se pleca spre fru­­moasa fată şi-o săruta fierbinte pe buze. Nobilele trăsuri ale Măriei roșiră. Iute ea se reculese, sări în susit şi chise plân­gând­ : „Rămasă bună, William, pentru tot­deuna!“ Multă vreme încă se uita Shakespeare, ca încremenită în acea direcţie, în care dis­păruse Lady Maria; după aceea, ne mai fiindă capabilă de-o mişcare, căciu pe uină scaună. Lacrimi mari îi curgeau pe obraji. Ce s’o fi petrecută ore în acesta oră în sufletul» poetului! In cjiua următore, tocmai pe la ora, când dela țărmul» engleză porni corabia, care duse pe Maria Grafton în Francia, primi Shakespeare dela lordule-cancelara mandatură, prin care i­ se impuse a plăti două-cieci de livre sterlingi în favorul» să­racilor» din cetatea Londrei, ca pedepsă pentru­ că a dată voiă Mariei Grafton de a păşi pe scenă. Trecuseră mulţi ani. Mersul» timpului dusese cu sine totă, ce era aproape de sfîr­­şită, şi adusese cele nouă în locul» celor­ vechi. Pe tronul­ Angliei nu mai şedea o Elisabeta; rămăşiţele ei pământesci odih­neau deja în biserica de la Westminster şi mândra coronă a Angliei împodobea acuma capulă fiului nenorocitei Maria Stuart, Ia­­cobi I. îndată după suirea pe tronă a acestui rege, încercară din nou amicii espatriotei Lady Grafton, să dobândescă graţiarea ei din partea regelui. Dar în zadară, Iacoba Stuart nu era omulă, care să fi avută curagială de a se ridica peste pre­­judiţiile înrădăcinate ale timpului său. Şi astfel, Lady Maria Grafton rămase şi mai departe condamnată la esiliu. Așa sosi anulă 1614. William Shakespeare renunțase cu to­tul­ la activitatea sa poetică, părăsise Lon­dra și se retrăsese la odihnă în comuna sa natală Stratford. Doi ani mai târejiu închise renumitul» poetă ochii pentru tot­­deauna, fără să fi mai revăd­ută vre­odată pe Lady Grafton. Despre sentimentele sale, cu cari s­a gândită la fata esilată, care odinioră a ju­cată așa de frumosă și de pătrundătoră pe Iulia sa, poetulă n’a lăsată nici cea mai mică suvenire. Și densa? In anulă 1625 ea muri le Amiens în Francia. Ea muri necăsătorită, credinciosă pănă la cea din urmă răsuflare, primului şi singurului ei amoră, ce-’lă păstra pentru mândria naţiunei englese, pentru regele poe­ţilor», nemuritorul­ William Shakespeare. Gestiunea română în Ardély şi Ungaria. Piarul­ germani din Berlin, „Berliner Börsen-Zeitung“ de la 5 Apri­lie, publică unii articole privitorii la cestiunea română, din care articolu estrage cu următoreie: „Sartea Germanilor» din Ungaria este strînsă legată cu acea a Românilor­, de oare­ce astăcjl deja influenţa şi aspiraţiunile a câte­va milioane de Unguri nu se măr­­ginescă numai în cadrul­ Ungariei, şi au devenit­ periculoase pentru Austria cea ger­mană... In ast­fel­ de împrejurări, lupta Românilor­ şi Germanilor­ din Ungaria pentru naţionalitatea lor­, merită atenţiune şi sprijină... După aceasta chiatulii germani citeza câte­va date statistice asupra poporaţiunei din Ungaria, observându, că datele citate din statisticele ma­ghiaro-oficiale sunt­ exagerate în in­­teresul­ maghiarii. Apoi urmeza: „Pentru a discredita justele plângeri ale Germaniloră, Slaviloră şi acum în spe­cială ale Româniloră, cei din Pesta au sus­ţinută, că e vorba de tendinţe separatiste, îndreptate contra statului maghiară. Acesta în nici ună casă nu este exactă. Toţi ne­maghiarii se socotescă de cetăţeni ai Un­gariei, luptă însă pentru susţinerea naţio­­nalităţei, limbei şi culturei loră, ceră egală îndreptăţire cu Maghiarii... „Faptulă, că Transilvania a fostă ună cârpă independentă lângă Ungaria, avândă cu acesta numai o uniune personală şi a putută fi unită cu Ungaria fără nici ună rostă, este ună tristă capitală din istoria Austro-Ungariei“. Urmeaza o schiţare a istoriei Un­gariei de la 1848 până la 1865 și 1867, și în fine, numitulu­chiaru semnaleaza nedreapta împărțire a cer­­curilor­ electorale și a censului. — 31 Martie. Representanța comitatului Brașov» este convocată la o adunare generală extra­­ordinară pe dina de Joi 18 Aprilie n. la 9 ore a. m. în sala de la „sfată“. Adu­narea comitetului permanentă se va ţine în 17 Aprilie a. c. la 9 ore a. m. Aştep­tăm­ ca membrii români să fiă la pos­tură loră. —­— Academia română, în şedinţa de Miercuri, a acordată premiulă Eliade, de 5000 lei, d-lui P. Dulfu, pentru lucrarea sa „Isprăvile lui Păcală“. — Totă în acestă şedinţă Academia a alesă ca preşedinte pe domnulă doctoră N. Creţulescu, cu 19 voturi, contra 9 întrunite de d. B. P. Hajdeu. Noulă preşedinte ală savantului cârpă a mulţumită, printr’ună mică dis­­cursa, pentru aceasta distinsă onoare. După alegerea preşedintelui, Academia a proce­dată la alegerea preşedinţilor­ de secţie. Au fost­ aleşi d-nii P. S. Aurelianu, I. Ca­­lenderu şi Gr. Tocilescu. D-lă Sturdza, se­­cretarulă, a citită m­ă raportă despre acti­vitatea de pănă acum a acestei forţe im­portante instituţiuul de cultură, şi după pro­punerea d-lui Creţulescu, Academia a es­­primată mulţumiri d-lui Sturdza. S’a ho­­tărîtă, în fine, ca din fondură lăsată de generoasa principesă Alina Ştirbei, să se dea 8000 de lei pentru publicarea documente­lor­ privitoare la istoria contimporană a României, lucrare începută de d-lă D. Sturdza, și, deca din aceasta sumă va prisosi ceva, prisosul» se sa dea d-lui Gr. Toci­lescu pentru a publica documentele găsite în biblioteca dela Brașov». Aceasta este ul­tima ședință a sesiunei de primăveră a Academiei. Totu­­l de cătră pădure. Foia ma­ghiară din locu „Brassói Lapok“ aduce în numărul­ ei de aseră o tendenţiosă solie în contra studenţilor­ românâiste aici, în care se spune, că Miercuri sera 3 studenţi români ar fi atacată şi bătută rău în Schein­ pe o bătrână maghiară de 70 de ani, şi alţi vre­o 10 studenţi ar fi insultată pe unii Sinără ma­ghiară, care amenințând­ cu­ o­ armă de Flaubert, a fostă în stare de a-i fugări. Er ori seara 30 de inși(!) ar fi bătută cum­plită înaintea hotelului Nr. 1 pe ună stu­dentă maghiară. La urmă foaia maghiară în­­treba, unde e poliția, spre a pedepsi noua volniciă română ? —îndată la cetirea acestei răutăcios© solii am dată cu socotela, că aici avemă de a face eră şi cu una din bine cu­noscutele minciuni patriotice patentate. Presupunerea noastra s’a adeverită, căci era ce informaţiunî primimă dintr’ună isvoră sigură . E adevărată, că Miercuri sera s’a întâmplată ună mică conflictă în Braşovul U­­vechiu între câţi­va studenţi români şi un­guri, din causa purtărei necalificabile şi pro­­vocătore a acestora din urmă, cari au in­sultată pe tinerii români cu vorbe, ca „Va­lahă necioplită“. Nu s’a întâmplată însă nici o bătae şi nici armă de Flaubert nu s’a vă­­dută, căci voinicoşii studenţi unguri, deşi mai mulţi la numără, au luat’o la sănătosa, îndată ce au văd­ută, că studenţii români nu-’să dispuşi să sufere asemeni insulte Ga­sul» din Scheiu cu bătrâna fem­eia deci e o curată scornitură tendenţiosă şi răută­­ciosă. Nu s’a mai întâmplată nici într’altă locă vre-o ciocnire între studenţii români şi unguri, de cum-va n’a fostă intenţionată aşa ceva din partea celor» ce au comuni­­cată mincinosa scrie a fetei maghiare din loca. Astfi­­» stă lucrul», şi prin urmare se constată, că şi acelă mică conflictu a fostă provocată totă din partea maghiară. Se mai constată tot­odată şi păcătosa intenţiune a celoră dela „Br. Lap.“ de a aţîţa din nou la ură în contra studenţilor­ români prin născocirea celoră mai miserabile calomnii. — p — In sera de Vinerea-Ilare, Majestatea Sa Regele României însoţită de A. S. R. Principele Ferdinand», Moştenitorul, pre­­sumptivă, şi urmată de casa sa civilă şi militară, va merge la orele 7 şi jumătate la biserica Mitropoliei, spre a asista la ser­viciu. D-nii miniştri, înalţii funcţionari ai statului şi d-nii ofiţeri­ generali şi superiori din garnisonă, se vor­ afla la orele 71/K la Mitropolia. Detaşamente din diferite cor­puri ale garnisonei stau înşiruite în curtea Mitropoliei în totă timpul­ ceremoniei oco­­lirei Sfîntului Epitafă. — Ţinuta va fi de doliu, adecă pentru d-nii civili: fracă, cra­vată şi mănuşi negre; decoraţiuni : marile cruci fără cordonă. Militarii: ţinuta de ce­remonia ; d-nii oficeri-generali: tunica cu gulerul­ roşu; decoraţiuni: marile cruci fără cordonă. Hirotonirea archiereului Nifon. La 25 c. a avută locă în Sf. Mitropolie din Bucurescî hirotonirea noului archiereu Ni­­fonă N. Ploeşteanu (fostă preot) la li­

Next