Gazeta Transilvaniei, mai 1895 (Anul 58, nr. 97-120)

1895-05-02 / nr. 97

Estracţiunea. Agistraţiun­e ;i Tipografia; 3to?07, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrimc­ate nu se primesc. — Manuscripte nu se r­e­trimet. INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşov şi la ur­­matoarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Hesse, A. Opperts Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, in Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; In Ham­burg: Károlyi & Liebmann. Preţul Inserţiuniior: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. seu 30 bani. „Sazeta“ iese în la­care îi. Aconamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 AL, pe şese­­l­uni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România si străinătari: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate paclele poştale din întru şi din afară şi la doi. colecteri. lenamantul pentru Braşoi administraţiunea, piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30 etagiu I., pe un an­­0 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. At&t abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 97. Braşov, Luni-Marţi, 2 (14) Mai 1895. A 3^rTJL XdTTIZZ. Biserica şi naţiunea cere reparare. Braşov, 1 Mai v. 1895 ■ Pentru acum ne vedem nevoiţi a Întrerum pe articulii noştri: „Ce fa­cem?“, pentru ca la locul acesta de frunte se ne ocupăm de cestiunea : ce trebue se facem într’un anumit cas, care reclamă cu urgenţă repararea unei greşeli, a căreia consecenţe pot fi deopotrivă funeste pentru biserica şi naţiunea nostră. In numărul trecut al ferei noas­­tre am publicat scrisoarea de con­vocare a congresului naţional-bise­­ricesc al provinciei metropolitane greco-orientale din Transilvania şi Ungaria. Dumineca viitoare 7/19 Mai a. c. se va deschide acest" congres şi se vor începe lucrările lui. Nu voim se cercetăm aici de ce congresul nu s' a putut întruni con­form prescrierii statutului organic la terminul normal de 1 (16) Oc­­tomvre 1894, cum se constată în convocare. Capul bisericei va da, credem, înaintea congresului însu­şî desluşirile necesare pentru acesta re­­gretabilă şi fatală amânare, prin care s’a lovit nu numai în lege, ci şi în in­teresele bisericei, cari pretind o re­gulată funcţionare a corpului seu celui mai înalt representativ. Deca şi nu s’a convocat la timp şi în mod normal, ci se convocă numai acuma „în mod supletoriu“, destul, că congresul se întrunesce peste câte­va cfile şi va fi chiămat prin urmare se-şî eserciteze toate drepturile, ce-i compet în sensul le­gii, şi se-şî implinesca marile sale îndatoriri ca suprem for în afacerile naţionale bisericesc­. Cea mai de căpetenie datoria a congresului naţional-bisericesc este înse de a păstra cu scumpetate, şi de a apăra cu energiă autonomia, vacţa şi să­­tenia bisericei. Deca vr’odată, de când s’a adus şi sancţionat statutul organic, s’a simţit necesitatea ca congresul se-şî implinésca acesta mare şi capitală îndatorire, atunci ea se simte astăc­î. Se impune cu necesitate şi cu putere congresului naţional-biseri­­cesc, ce se va întruni Duminecă, a lua posiţiune hotărîtă nainte de toate faţă cu trista încercare, ce s’a făcut în Sinodul archidiecesan din Sibiiu de a deschide volniciei potestăţii pu­blice toate porţile bisericei, ca se în­tre în ea şi se submineze şi distrugă după plac temeliile organisaţiunei ei. Pasul funest, ce l’a făcut Me­­tropolitul şi Consistorul în afacerea preoţilor şi dascălilor întemniţaţi în procesul Memorandului şi care pas, din nenorocire a fost luat la cunos­­cinţă de majoritatea Sinodului, pre­tinde cea mai grabnică şi radicală reparare, în interesul autonomiei, a va­rei şi a sânţeniei bisericei. Acesta reparare o aştaptă cre­dincioşii bisericei, o aştaptă toţi Ro­mânii îngrijiţi de sartea naţiunei lor de la congres. Congresul naţional bisericesc este chiamat a judeca, ca forul cel mai înalt şi competent, deci din punctul de vedere al autonomiei bisericei şi a liberei ei desvoltări pe basa consti­tuţiei sale, este ori in­admisibilă teoria desfăşurată de Excelenţa Sa Metropolitul Miron Romanul în Si­nodul din Sibiiu cu privire la măr­ginirea libertăţii funcţionarilor bise­ricesci de a ’şi esercita drepturile lor cetăţenescî. Congresul naţional-bisericesc va avea în deosebi se chibzueasca şi se se pronunţe, deca prin disciplina in­ternă bisericeasca poate fi mărginită ori nu libertatea preotului de a lua parte, după ale sale convingeri la luptele politice constituționale. Congresul național-bisericesc are la rândul său se chibzueasca deca se poate tolera o teoriă, după care in­­stituțiunile bisericei ar deveni un joc în mâna guvernului, admiţendu­se printr’însa, că aceste instituţiunî pot fi ori şi când ameninţate deca preoţii ar întreprinde vr’o acţiune politică legală şi constituţională, care se nu placă potestăţii, şi se fiă pri­viţii­ de ea ca o pornire duşmănosă în contra statului. Acesta a susţinut-o, precum seim, Metropolitul, spre motivarea pasului întreprins în afacerea Cristea şi soţi. întrebăm acum, ce acţiune în­treprinsă de un preot român, fie pe terenul politic, ori cultural, ori chiar bisericesc, întru­cât ar urmări o di­recţiune şi un scop naţional româ­nesc, nu este considerată acuî din partea stăpânirei unguresce ca o „por­nire duşmănosă în contra statului?* Unde ar ajunge biserica cu in­­stituţiunile ei, deca într’un timp, când se consideră ca acţiune duş­­manosa contra puterii chiar şi fap­tul, că ne folosim de limba noastra şi că cântăm cântecele noastre ro­mânesc!, s’ar adopta vederile Mitro­politului şi s’ar declara astfel, că statutul organic numai aşa se poate păstra şi apăra, deci preoţii toţi se vor tocmi ca slugi la guvernul un­guresc ? Congresul naţional-bisericesc e dator de a îngriji ca instituţiunile bisericei se fiă păzite cu scumpetate şi să nu fiă făcute dependente dela fluctuaţiunile politice şi de aceea trebue se-şî tragă seama şi cu capul bisericei şi se cumpeneasca şi decidă, decâ ii este permis lui de a face po­litică militantă pentru interesele vre­melnice ale puterii publice în detri­mentul intereselor de viaţă ale bi­sericei şi ale naţiunei sale? Toate aceste mari îndatoriri şi probleme i­ se impun congresului na­ţional-bisericesc al Românilor greco­­orientalî şi el trebue să le resolve aşa cum pretinde autonomia, vacia şi sânţenia bisericei, cum pretind cerinţele şi trebuinţele credincioşi­lor ei, cari numai într’o desvoltare naţională liberă şi pacînică îşi văd asigurat viitorul lor. Congresul trebue să repare gre­­şala fune­stă, ce a făcut’o Sinodul din Sibiiu, luând la cunoscinţă mon­­struoasa hotărîre a consistorului şi se restabileasca legalitatea sdruncinată şi vama bisericei. Biserica şi naţiunea cere de la deputaţii săi congresuali se-şî facă datoria lor în privinţa aceasta, grab­nic şi cu conscienţiositate în apărarea drepturilor bisericei şi ale naţiunei! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Cum se căsătoresc omenii. Tot nouă rămâne istoria vechiă des­pre dragostea nefericită, dar nu mai puțin nouă ne apar și romanele dragostei fericite, care, după cum se scie, trebue să se finească cu o căsătoriă. Atâta s’a scris despre iubire și căsătoriă, încât omul trebue să se mire, că tot se mai află mulţi scriitori şi poeţi, cari se ocupă cu aceste teme. Din contră însă, în proporţiune s’a scris puţin despre datinele, ce se observă pe la cunună, de­­oarece poate pe nici un teren nu este mai greu de-a abate pe oameni dela datinele lor, decât aci şi d.­e. Mohamedanii în de­cursul secolilor nu au schimbat absolut ni­mica în datinele, ce le observă la munţi. Legătura matrimonială a Mohameda­­nilor este său pe vieță sau temporară. Condițiunile acestei din urmă se stipu­­lează înaintea judecătorului (Kadi), şi mi­­reasa se duce acasă făr’ de nici o altă ce­remonia. Legătura pe viaţă, care în unele ţări, precum în Persia, totuşi uşor se poate deslega, se încheie numai din partea pă­rinţilor şi a rudeniilor părechei nouă, şi contractul se subscrie înaintea Imamului, fără ca mirele şi mireasa să fi avut mai înainte o pasiune de a-sa cunoasce. Numai tînărul Beduin încarcă de-a vedea fata, pe care vrea să o ia de femeiă, fără veal, și numai după­ ce îi succede aceasta prin oare­­care șiretlic, trimite pe tatăs’o seu pe o rudeniă mai apropiată la fata fetei, pentru ca se fftigneasca cu acesta asupra prețului în oi sau cai, ce are de plătit pentru mi­­reasa. După ceremonia cununiei, mireasa ră­mâne încă la părinţi, păn’ce, însoţită de convoiul rudeniilor sale e dusă la bărbat. Cu faţa învălită, călare pe un cal sau pe o cămilă, împodobită forte frumos şi între sunetele musicei, merge la cortul soţului ei, unde din nou se serbăză o cununiă, la care nu se pot lua parte numai femei. La credincioşii lui Brahma esistau odinioari opt feliuri de căsătorii şi cununii, pe cari scriitorul indian Acvalayana le des­crie pe larg, şi dintre cari mai ales aşa numita căsătorie Gandharva, usitată la sol­daţi, se făcea făr’ de învoiala părinţilor, şi e forte mult amintită de poeţi. In timpul de astăzî fetele din Lidia deja în etate de 5—6 ani sunt promise şi cu 10—12 ani se predau mirelui. Decă din întâmplare mirele mare înainte de a-i fi văcjut soţia, totuşi acesta trebue să poarte toate greu­tățile văduviei indiene. încheierea căsătoriei în India, atât între Brahmani, cât și între Mohamedani, este o curată speculă. Da­rurile usitate cu ocasiunea cununiei între miri și ospeți, precum și taxele, ce sunt de­ a se plăti judecătorilor, se urcă la sute de florini şi au devenit cu timpul atât de insuportabile, încât în India Nordică între multe clase ale poporaţiunei s’a lăţit da­tina de a-şi ucide fetele. De altcum cere­monia cununiei în India se face aşa, că în sera sărbărei părechea noua se asudă lângă un foc, li­ se acoper feţele, ca să nu poata vedea, și se lega laolaltă cu o pand­ică de mătasă; preotul rostesce câte­ va rugăciuni și le dă apoi binecuvântarea, turnând asu­pra lor apă bine mirositoare, fire de grâu etc. Ia a patra cji a cununiei, căci atâta țin serbările, mirii mănâncă dintr’un vas îm­preună. In China asemenea e datina, ca pă­rinţii sâ-şi logodeascâ copiii în etatea cea mai fragedă, cu care ocasiune se uită mult la egalitate în etate, rang şi avere. In di­­minaţa chlei de cununiă se schimbă darurile, între cari şi inelele. Sora apare mirele, în­soţit de rudenii, de prietini şi de musicanţi, pentru ca să-şi ducă miresa. Ajunşi la casa lui, pe ea o duc matroane înlăuntru, ţi­­nând-o mai întâi cât­va timp la uşă, de­asupra unui vas plin cu cărbuni aprinşi. In odiă, după împlinirea unor ceremonii, mirele îi ia vălul de pe faţă şi numai atunci o vede de prima dată. După cununiă tînăra femeiă se reîntoarce eră şi la părinţii săi, şi la finea lunei părinţii mirilor convin din nou pentru de-a încheia ceremoniile nup­ţiale cu o festivitate splendidă. In Japonia des de dimineţa mirii sunt duşi pe cară cu boi pe un del afară de satul seu oraşul respectiv, şi aci într’un cort li­ se arată icana­­jeului căsătoriei, re­­presentat printr’un cap de câne şi li­ se spune, că fidelitatea şi trezvia sunt absolut de lipsă într’o căsătorie. Apoi se aprind făclii şi între strigătele de bucurie ale celor presenţi mirii primesc gratulaţiunile. Vechii Greci îşi răpiau sau cumpărau soţiile, din care caută acestea şi erau scla­vele bărbaţilor. In presera cununiei se de- C r i s a. Cu cjiua de alaltăieri afacerea Kálnoky- Bânffy a întrat în stadiul crisei seriose. Ministru-preşedinte unguresc a plecat Sâm­bătă sara la Viena, călătoriă, ce esplică și caracterisază situațiunea, care este deja coptă acum de toate părțile pentru a­ se alege sau albă, sau negră. Foile ce am primit acol spun, că dru­mul lui Bánffy stă în strinsă legătură cu misiunea baronului Jósika, care acum se află în Pola, acum în Budapesta, or de astă­­dată el se află în Viena alături cu Banffy, ca împreună cu Majestatea Sa să deslege legăturile încurcate. Inainte de ce ar fi plecat la Viena cei doi miniştri maghiari, s’a ținut un con­siliu de miniştri. Despre acest consiliu de miniştri „Egyetértés“ spune urmatoarele : „Pe cum suntem informaţi din loc competent, resultatul consiliului este, că guvernul şi-a luat ca punct de vedere hotă­­rârea, că deci ministrul-preşedinte, respective guvernul maghiar, nu va primi satisfacţiei în afacerea Bán­fy-Kálnokig, guvernul îşi va da demisia. Aceasta este condițiune sine qua non. Bánffy nu se poate reîntoarce din Viena fără de satisfacție corespundtătoare guvernului maghiar, or dacă se va reîntorce fără de acesta, atunci își va pune portofoliul la disposițiunea Coronei. Nu numai atitudinea energică a oposițiunei, și interpelaţia tac­­ticasă a lui Helfy pretind dela guvernul­ Bánffy satisfacţia, ci şi alte consideraţiuni au îndemnat pe guvern de-a merge în afacerea aceasta pănă la estrem. Se scie, că

Next