Gazeta Transilvaniei, octombrie 1895 (Anul 58, nr. 218-241)
1895-10-01 / nr. 218
Madim. Administraţiunea, şi Tipcua Sa, Braşov, piaţa narar. 30. Scrisori nefrancate nu a© primesc. — Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele Birouri de anunciuri: în Viena: if. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Berned ; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie ; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul Insarţiunilor: o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 80cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. seu 60 bani. „Gazeta"* iese în M-care iţi. Abonamente pentru Austro-Ungana: Pe un an 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineaa 2 fl. pe an. Peuim România si străinătate: Pe un an 40 frânei, pe sese luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. prenumera la tót© oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. tronamentul pentru Brasov adminiatraţiun©a, piața mare, Târgul Inului Nr. 80 etagiu I., pe un an 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Dn esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele cât și inserțiunile sunt ___ a se plăti înainte. Nr. 218.—Anul LVIIL Brașov, Duminecă, 1 (13) Octomvre 1895. (^TTJMES XDE -â=±) Nou abonament la: ÎAZEÎA TRABSILVASINI Cu i Octomvre l§9ă st. v.ie deschide nou abonament la care Invităm pe toți amicii și sprijinitorii fetei mostre. Prețul areoBiamesajuluii Pentru Austro-Ungaria: pe iara. an. .................................. 2.2 £L pe ?ese 1-vajaă .................................. S£L. pe trei lva.nl ................................. 3 fl. Pentru România și străinătate: pe un an .......................IO francă pe șase tonă...................... 20 „ pe trei liană ...................... IO „ Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro - Ungaria: pe un an .......................................... 2 fi. 30 sese luni .......................................... 1 fl. r t Pentru România și străinătate: je un an .................................... 8 frânei ie șese lun ............................... 4 . Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. Maghiarisare prin matricule. După ce au maghiarisat justiţia, administraţia, învăţământul şi toate diregetoriile publice, şoviniştii unguri au trecut la maghiarisarea numelor proprii de sate, munţi şi câmpii, oi acum au început cu maghiarisarea n mássá chiar şi a numelor proprii de persoane. Până acum am avut de-a ne uita în privinţa aceasta numai cu anumiţi slujbaşi, cari, fiă din reutate şi nepricepere, fiă din fanatism şi îră de rassă, schimbau şi schimosiau numele românesc!, aşa că adeseorî abia le mai puteai cunoasce. Acum vise, prin introducerea catriculelor de stat, maghiarizarea numelor de persoane a început a se :face din oficiu şi în masse. Părinţilor li se ia dreptul de-a da fiilor lor numele, pe care îl voesc, — lucru, ce nu se mai întâmplă nici într’un stat din lume. Inspectorii de matricule au dat poruncă conducetorilor de matricule supuși lor, ca la introducerea numelor de botez în matricule se nu se foloseasca de altă limbă, decât numai de limba maghiară. Aceasta poruncă o intemeeza ei pe lege și pe ordinaţiunea ministerială. Ce va sedica traducerea pe unguresce a numelor de botez, seim deja din păţaniă. Seim, cum se schimosesc şi falsifică numele românesci în modul cel mai barbar şi revoltător, numai ca se sune, veci, Doamne, mai patriotic. Esemple în privinţa acesta se ivesc de la prima Octomvre încoce în fiecare zi Unui cetăţan român din Braşov, care voia se dea fiiului seu numele Radu, conducătorul de matricule îi puse numele „Rudolf“. Părinţii au protestat, dar protestul lor n’a fost luat în seama. Asemenea cazuri se întâmplă şi se vor întâmpla de aci înainte zilnic, căci, precum am arătat, conducetorilor de matricule li s’a dat poruncă de sus, ca se introducă în matricule numele numai pe unguresce. Spre scopul acesta li s’a pus la îndemână un dicţionar, alcătuit de însă şi „ Academia de şciinţe maghiară“ cu ajutorul şi din însărcinarea ministrului ung. de culte şi instrucţiune publică. Acest dicţionar, numit pe unguresce : „Nem-magyar keresztnevek jegyzéke“, s’a tipărit încă în 1893. Ministrul unguresc de interne trimisese adecă o poruncă tuturor fişpanilor, ca se adune numele de botez de prin comitate, cari nu sunt unguresc!, şi se re traducă pe unguresce. Listele astfel adunate s’au predat ministeriului de culte şi instrucţiune publică, care le aşternu apoi Academiei unguresc! pentru a le mai direge, a le pune în rând şi a-le tipări. Astfel s’a alcătuit dicţionarul amintit, care conţine vre-o 3000 de nume românesc!, nemţesc!, sârbesc!, slovăcesc! şi grecesc!, traduse pe unguresce. Au lucrat la acest dicţionar, precum vedem, toate căpeteniile unguresc!, tot ce au ei mai scump, mai ales, mai luminat, şi cu toate acestea telul, pe care l-au scos la ivală, este un adevărat monstru. Lăsăm, de probă, se urmeze mai jos o parte din numele românesc, traduse pe unguresce, aşa, cum le găsim în acest dicţionar. Exemplele aduse sunt de-ajuns pentru a arăta marea cutezanţă, cu care se batjocoresc şi falsifică numele române. Iosif, Josim, Iosop şi Iozan sunt patru nume românescî deosebite, pe care maghiarisătorii le-au băgat tot într’o zamă şi au scos din ele un „Joszefu. Tot aşa din Dan şi Dănilă au făcut un „Daniel,“ din Dorotea, Dorea, Dora au făcut un „Dorottya.“ Pe românescul Simeon l’au lăsat se fiă „Szimeon“, pe când pe sârbescul Simeon, care e acelaşi nume, l’au tradus cu „Simon.“ Pe Irodion l’au,tradus cu „Herodion“, pe când pe Radu şi Duţu, care sunt nume scurtate din Irodion, le-au tradus cu „Rudolf.“ In alt loc găsim numele Dora, scurtat din Minodora, tradus pe unguresce cu „Theodora“, ei din Tiţa, format din Sevastia sau Sevastiţa, ei au făcut ,Katalin“ şi „Martha“, cum vrei să-i eficî. Acelaşi lucru se întâmplă cu numele germane, sârbe şi slovace, aşa că o adevărată învălmăşelă babilonică se prepară prin aceasta maghiarisare. Fiindcă maghiarisarea aceasta se face sub ocrotirea puterei statului, deocamdată nu vom pute opri pe slujbaşii unguresci de a-şî juca mendrele cum le place. Ei vor aveaa răspunde pentru ceea ce fac; noi avem FOILETONUL „GAZ TRANS.“ 1 Mama lui Ștefan cel mare. Din scrierile M. S. Reginei Elisabeta nCarmin Sylva.u In Moldova de sus, între Piatra şi fălticeni, se află pe un munte, dincolo de rîu, ruinele cetăţei Neamţu, care, din nenorocire, s’a nimicit mai de tot, căci orăelul din vale s’a clidit mai tot din pietrele mândrei cetăţi. Pe vremuri însă, când locuia în ea ştefan, puternicul Domn al Moldovei, cetatea fusese cunoscută pănă în mari depărtări, şi puternică de nu o putea nimeni ua. El s’a bătut de cincî-deci de ori, şi nai din fie-care luptă se întorcea rănit;ar când învingea, după fie-care învingere nălţa o biserică, drept mulţumire cătră Dumnezeu. El îşi apăra ţara neîncetat, şi ăcuse plan s’o facă mare şi tare. Nu de mult s’a găsit în archivele Veneţiane un act de alianţă ofensivă şi defensivă, ce întheiase cu Republica cea puternică de pe ,tunel, în potriva Turcilor. El forma într’adevăr un dic al creştinătăţei, pe care turcii căutau mereu să ’l dobore. Pe atunci era greu să domnesc pe la Dunărea de jos, căci vecinii: Turcii, Polonii, Ungurii, Cazacii, Tătarii, nu’ţi mai dădeau pace de loc. Dar Ştefan părea a fi în stare să se măsore cu toţi, şi se bucura în ţara lui de o încredere fără margini. In cjiua când începe istorisirea noastră, Ştefan se bătea, erăşi, luptă înfocată, care se putea vedea de pă vârful zidurilor cetăţei. Ii mersese rău câtva timp, şi norocul răsboiului părea că vrea să-l părăsască şi de astă-dată. In cetate rămaseră două femei: soţia lui Ştefan, şi mama lui. Doamnei celei tinere îi curgeau lacrimele d’alungul obrajilor frumoşi ca faţa trandafirului, împrejurul cărora flutura păru’l auriu. Şi uneori să uita peste câmpie, iar alteori îşi ascundea ochii în năframă, ca să nu mai vadă nimic. Dar mama lui Ştefan nu făcea ca ea. Ea sta în picioare lângă tînăra femeiă, şi privea afară nemişcată şi fără să dică o vorbă. Sub sprîncenele e i negre şi dese, cărora nasul ei încovoiat le da o espresie de vultur, ochii ei mari şi negrii par’că fulgerau. Perul negru ca corpul ei era acoperit cu o maramă de mătase forte frumos ţesută, care era înodată sub barba-i energică. Gura îi era mai mult mare, pe când o deschidea se vedeau lucind două şiruri de dinţi, din cari nu lipsea nici unul, şi care îi dedău o espresie de putere. Era îmbrăcată în haine bogate de mătase, şi se uita totă cjiua afară, fără ca să pună gura pe mâncare ori pe băutură. Din cînd în cînd îşi punea mâna cea frumosă pe umărul nurorii sale şi o îndemna să aibă curaj şi putere. Vocea ei era adâncă şi plină, şi uneori liniştea pe tînăra soţie chinuită de grije. Dar la fiecare şovăire a luptei, frica o supunea iarăşi. Bătaia se apropia din ce în ce mai mult de cetate, și curând văduvă, că Ștefan abia să mai apăra. — Mamă, au să mi’l omoare! — Ştefan are să învingă pănă nu va înopta. încredințarea cu care dise aceste cuvinte, făcură să înceteze lacrimele tinerei Domne. Cu toate acestea, lupta cu învălmăşala ei se apropia mereu, şi noaptea venea repede. Soarele dogorise tare, şi acum apunea ; umbrele se întindeau peste luncă. Aburii se înălţau şi înfăşurau toate, aşa încât ochiul nu mai putea deosebi nimic. Pe urmă se făcu întuneric de tot. Amândouă femeile ascultau şi nu se mişcau, pentru ca nici o gălăgie, nici un făşut de rochie să nu le răpescă ceva din sgomotul luptei de din vale. De o dată se amji o gonă de copite care veneau repede spre munte în sus; pe urmă bătu cineva tare şi puternic în pofta cetăţei. O, mamă, Ştefan, e! Sunt încredinţată, că e el. Lasă-mă să sbor să-i deschid. Dar mama lui Ștefan apuca cu putere de mână pe nora sa de o opri, și păşi liniştită spre fereastra. — Cine bate ? striga ea dinăuntru, fără să deschidă. — Eu, Ștefan, fiul tău. — Fiul meu ? Cine ești tu streine, care ceri să intri în casa măritului meu fiu ? — Mamă, deschide! Eu sunt, fiul tău ! Sunt învins ! Turcii îmi sunt pe urmă, şi rănile mă prăpădesc de durere. Nu e fiul meu cel care vorbesce de acolo, de afară ; ’mi-e necunoscut. Fiul meu nu se întorce nici o dată acasă pănă nu învinge. Fiul meu e departe, împrăştie pe vrăjmaşii ţării cu braţu’i puternic. Dar deca eşti fiul meu într’adevăr, străine, decă ’mi-a fost scris să îndur acesta mare du să ne ţinem de numele, pe care ni le au dat şi ni le dau părinţii noştri şi cari sunt scrise şi se vor scrie în matriculele parochiale. Cine ne va numi pe acest nurme, îi vom răspunde; cine nu e vactă şi de treaba, lupte-se cu „Rudolf“-ii, „Szilard“-ii şi „Vidor“-ii lor cât le place, aceştia sunt ai lor, căci ei i-au făcut, ai noştri însă sunt Duţii, Constantinii, Bucurii etc. In numărul următor de Duminecă vom publica şi câteva nume de acelea, care pănă acum nu sunt traduse pe unguresce. Din Sibiiu primirăm acel următorea scrie, caracteristică pentru mult budnata „eră de pace“: Procuratura din Sibiiu neîndestulită cu aceea, că abia mai este comună românescă în comitatul Sibiiului, unde să nu fie traşi în cercetare şi în judecată câţiva „agitatori naţionali“, dovadă Poiana, Sebeşul, Boiţa, Bungardul etc., a făcut propunere la tribunal, ca doina lui Lucaciu, ca product de pressă, ce preamăresce pe Dr. Vasile Lucaciu, să fie confiscată şi nimicită, ori unde s’ar afla. Cu toate că asupra productelor de pressă, ai căror autori sunt cunoscuţi e competent a judeca pe basa legilor de pressă numai juriul, cu toate că autorul (învăţătorul Bocu) e cunoscut, totuşi tribunalul din Sibiiu, primind propunerea procurorului, a pus termen de pertractare finală pe ciiua de 27 Noemvre a. c. şi a numit din oficiu ca apărător pe advocatul de aici Dr. Amos Frâncu.* O altă veste interesantă pe care o primim tot din Sibiiu este, că, în cauza recursului pentru monumentul lui Iancu, ministrul de interne a retrimis actele la poliţia din Sibiiu cu provocarea, ca acuzaţii să dovedescă afirmaţiunea lor, că banii colectaţi i-au predat d-lui Ioan Slavici, şi ca poliţia să îngrijască de traducerea unuia din recursuri în limba statului. Se vede că ministrul nici măcar un translator (tălmaciu) românesc nu mai ţine în ministeriul său.