Gazeta Transilvaniei, decembrie 1895 (Anul 58, nr. 266-288)

1895-12-01 / nr. 266

! Bf ca actim d. Ai sinistraUnnea. ! si Tipornia. ! Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuacripto nu se r­etrimet. ! INSERATE se primesc la Adml-­i nistraţiune în Braşov şi la ur­­matoarele Birouri de aiumc­urî ! în Viena: M. Dukes, Heinrich ■ SchalerRudolf Hesse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J.­­ Danneber, în Budapesta: A. Z.­­ Goldbergerg, Eckstein Bernat, în I Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inserţiunilor: o seria I garmond pe o coloana 6 cr. şi 80cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cf. sau 80 bani. „Gazeta" iese în Să­care ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2­0. pe an. Pentru România şi străi­ătate: Pe un an 40 franci, pe şase lun! 20 fr., pe trei luni 10 fr. N­rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Alinamentul pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare, Tfirgul Inului Nr. 30 etagiu 1., pe un an 10 fl., pe sefte luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 266. Braşov, Vineri, 1 (13) Decemvre 1895. ILTsTm. Magnaţi noi. Foia oficială ungureasca în nu­meral seu mai nou aduce scrrea, că baronul Banffy şi-a mai sporit rassa baronăscă cu doi indivijî, cărora pe lângă titlul de baron, li-a mai dat, se ’nţelege, şi dreptul de membri în camera magnaţilor. O foia ungurescu admirând acesta productivitate de rassă a ministrului­­preşedinte, zice, că în țera anima-­­ lelor sugetare, afară de Banffy, nu­mai iepurii de mare mai sunt atât de productivi. El a­sciut se sporeasca­­ de-odată numeral baronilor unguresc! cu zece capete! Acesta e cu atât mai admirabil, fiind-că, după legile naturei, orî-ce creatură trebue se se nască din ceva, Banffy înse în punc­tul acesta s’a ridicat mai pe sus de legile naturei, căci el își creeaza ba­ronii sei din nimic. Ca esemplu foia ungurescă aduce numele celor doi baroni mai pros-­­ peți, dintre cari unul se numesce Pallini Inkey József, er al doilea Baich Milos, doue nume absolut ne­cunoscute pănă acum, cari n’au altă calificaţiune pentru baroni­, decât împrejurarea, că sunt bogaţi. Tot cam asemenea stă lucrai şi cu cei­lalţi baroni noi creaţi în timpul din urmă, mai ales înse de când cu lup­tele bisericescî-politice din camera magnaţilor. Scopul, ce se urmăresce prin aceasta grabnică înmulţire a baroni­lor unguresc!, veche bine nu este şi nu poate fi altul, decât paralisarea camerei magnaţilor, care pănă acum, fiind constituită din elemente mai independente, putea se creeze din cas în cas dificultăţi guvernului şi partidei sale, cum s’a dovedit mai ales cu ocasiunea aducerei nouelor legi de reformă politică bisericescâ. Planul de-a paralisa într’un chip sau altul camera magnaţilor a eşit la ivelâ încă atunci, pe timpul lup­telor politice­­bisericesc!, când se dase comitatelor avisul de-a se pune în mişcare şi de-a cere reformarea ei. Vocea comitatelor a amuţit, dar în locul ei vedem acum pe Banffy lucrând pe-o altă cale, mult mai uşoră, la paralisarea camerei mag­naţilor. El ţine se-şi formeze şi aici o partidă de creaturi ale sale, cu care se dispună după plac, precum dispune şi în camera deputaţilor, şi astfel guvernele liberale se-şî potă valora spiritul lor absolutist liber şi neîmpedecat. Scopul şi-l va ajunge, ba în parte se poate efice, că şi­ l v a şi ajuns deja baronul Banffy. El dispune as­­tăzii în camera magnaţilor de des­tule creaturi de-ale sale, pentru ca în anumite caşuri critice se-şî potă forma şi aici o majoritate, aşa că de-o reformă a camerei magnaţilor, aşa cum se proiectase sub antece­sorul seu, el nici nu mai are lipsă. Vorba e înse, că succesul acesta al lui Banffy are se­aiă scump plă­tit de Maghiari. Titlurile nobilitare se dobândeau odată în virtutea meritelor câștigate în resboaie și a jertfelor mari aduse pe altarul pa­triei. In urma aceasta posesorii lor puteau se se mândreasca, căci titlul lor era un titlu de onoare. Nobilimea maghiară a și format în cursul is­toriei secuii de-arendul fala Maghia­rilor. Acuma înse în era liberalismului jidano-maghiar decade cu paşi re­­pejî şi nimbul nobilimei maghiare. Valoarea ei nu se mai judecă decât după mulţimea sacilor de bani, ce-i poate aduna lăcomia unora şi altora. Meritul de-a fi început a distruge în stil mare vaeja aristo­craţi­­ei maghiare revine baronului Banffy, volta vederile sale politice, financiare şi economice şi apoi vorbi în tonul cel mai vehement, ce s’a autoit când­va în parla­mentul austriac, asupra pactului cu Ungaria, voind să dovedască, că Austria este împe­­decată în desvoltarea sa culturală prin Un­garia, și de aceea Austria trebue să se opună din toate puterile încheierei unui nou pact de sositor pentru ea. Președintele ca­merei, dr. Chlumetzky, reprobă terminii „ne­­cualificabili“ întrebuințat­ de deputatul Schlesinger. Din toate acestea se vede însă, ce spirit duşmănos Ungariei a început să se desvoalte în toate părțile, de ceea­ ce com­patrioții maghiari în tot caşul ar trebui să țină cont. * Reacționarii din Francia de mai mult timp amenință pe președintele republicei Faure cu descoperirea unui secret familiar. Faure consultându-se cu amicii săi politici s’a hotărît a preveni pe cei ce voiau să-l atace, și a descoperit unuia dintre cei din­tâi a­ajiariști din Paris, lui Hugues-Leroux, pretinsul secret, care apoi s’a publicat în „Figaro“ și după aceea în toate­­fiarele Pa­risului. Faptul acesta însă în loc să strice lui Faure, din contră i-a mărit reputaţiu­­nea şi fie-care Frances vede in el pe cel mai cavaler bărbat. Amintitul secret fami­liar constă adecă într’aceea, că Faure a luat de soţie o fată ilegitimă. Gând acesta o peţise pe actuala sa soţie i­ se spuse curat în sa­te de cununiă, cum stă lucrul, Faure înse declară, că pe fetă nu o poate lovi vina ce au comis’o alţii înainte de nascerea ei, şi a luat’o de soţie. In urma unor divergenţe de vederi între cancelarul german prinţul Hohenlohe şi între ministrul Koller, acesta şi-a dat dimisiunea din cabinetul german, care di­­misiune a şi fost primită de cătră împăn­­tul Wilhelm. Din incidentul repăşirei, Wil­helm îi adresă lui Koller un autograf, în care îi esprima mulţămită pentru serviciile prestate şi îi conteresce ordinul vulturului roşu dl. I. Avis Românilor din comitate. In comitatul Albei inferiore. Din partea unui amic al fetei noastre suntem ru­gaţi se atragem atenţiunea membrilor din congregaţiunea comitatului Albei­ inferiore, că în 18 Decemvre st. n. 1895 se va ţine în Aiud adunarea generală estra-ordinară a comitatului. Este de mare interes, ca toţi membrii români ai congregaţiunei se participe la acea adunare, pentru­ ca de-o parte să potă afla de timpuriu dliua, în care se vor face alegeri noue în locul celor anulate în unele cerouri, or de altă parte să se potă cu toţii înţelege cu privire la organisarea clu­burilor române în toate cercurile electorale. * In comitatul Selagiului. Invit pe toți membrii români ai comitetului municipiului „Selagiu“, a­ se presenta la conferința ţi­­nîndă în Zilah la 18 Decemvre n. c. după aracoll la 4 ore. Obiectele de consultare vor fi: a) Or­ganisarea definitivă a clubului comitatens român a membrilor municipiului Selagiu ; b) alegerea oficialilor municipali. Selagiu, 9 Decemvre n. 1895. (I. Pop de Băsesci. * In comitatul Caraş Severi­n. Membrii congregaţiunei comitatense Caraş-Severin, aparţinători partidului naţional român, sunt rugaţi cu tota stima a­ se întruni în hotelul „Concordia“ în spre sora congregaţiunei din 16 Decemvre, adecă în 15 Dec. st. n., la 6 ore sara, spre a delibera asupra ţinu­tei noastre, ce avem a urma ca parţial cu ocasiunea restauraţiunei comitatense, pre­cum şi pentru alegerea unui comitet cen­tral de acţiune pentru viitor. Lugoş, 10 Decemvre 1895. Mai mulţi membrii. FOILETONUL „HAZ. TRANS.“ Două schiţe. I. In Triana, un suburbiu al Sevfilei, trăia un flăcău de 18 ani, care crescu or­fan, ca şi erba sălbatică în petriş; dormia când sub cerul liber, când într’un grajd, se nutria dintr’o mână de castane şi îşi găsia în toate modurile posibile mijloace pen­tru întreţinerea vieţii, dintre cari cel mai mănos era pentru el vinderea afişelor de teatru. Deşi sdrenţuros, el era un băiat fru­muşel, cu ochi strălucitori, gura zimbitoare, păr încreţit şi faţă castanie, din care caută ei se numiţi numai Moreniio. De altfel prin vinele sale curgea şi ceva sânge de ţigan, deo oarece iubia libertatea şi vagabondarea. Cea mai mare plăcere şi-o afla însă în lupta cu taurii. In diminaţa Vinerii patimilor el se sculă întristat, deoorece în ultimele patru­­sprezerece zile, cât au fost închise teatrele, nu-şi putuse agonisi nici măcar un cuarto prin vinderea de afişe. De astă-dată simţia sărăcia cu atât mai mult, cu cât în Dumi­neca Paştilor trebuia să urmeze o splen­didă luptă de tauri cu spadasinii Marantini şi Frascuelo. Dar totuşi nu-şi pierdu cura­­giul, înălţă o rugăciune cătră sfânta Vierge de la Esperanza, îşi scutură piele din păr şi părăsi plin de speranţă grajdul, în care pe­trecuse noaptea. Era o dimineţă admirabilă şi un cer d’un albastru profund se întindea dasupra frumosului oraş. Pe strade mişuna o mulțime mare de oameni, care voia să asiste la serbatoreasca procesiune de Pasol. Când Morentio ajunse înaintea circului, în care avea să se dea lupta de tauri, vădit mulţi omeni stând la casse, ceea ce-i făcu o dispoziţiune şi mai rea. De patru ore alerga el încoce și în­colo, fără a pute câștiga nici un peseta, ori cât se străduia, in zădar voi să vândă măcar nisce programe pentru producțiunea ce avea să urmeze, căci nu-i succese nici aceasta de-oarece toate locurile erau deja ocupate. In sfârșit, cuprins fiind de o feme te­ribilă, se culcă înaintea unei porţi întu­­necoase a pieţii Audienzia şi adormi în­dată. Nu mult după aceea trecu pe dina­intea acestui loc o tinără păreche, care se afla în voiagiu de nuntă. — „Eu’ privesce acest băiat frumu­şel“,­­zise tinărul bărbat, arătând asupra celui ce dormia, „acesta ar oferi un tablou minunat...... Situaţiunea e admirabilă! To­tul consună pe deplin, pănă şi mâna, care e deschisă, ca şi cum ar aştepta el în somn o pomană“. — „Sei ce“, răspunse tînera femeiă, „să punem în mâna celui ce dome o mo­nedă. Va fi o surprindere pentru densul!“ Ampresaţii sunt marinimoşi. Tină­rul bărbat scoase din portmoneul său o piesă de cinci franci și o puse lin în mâna, care prin atingerea cu metalul rece se întredes­chise involuntar. După acesta părechea se depărta zimbind. Morenito continuă a dormi şi a visa. In vis vedea pe S. Fecioră pogorându-se din cer la el pe o scară de coloarea curcu­beului. Ea avea o cunună de crini pe cap şi ’n mână ţinea rase albe. Cu voce dulce îi­­jicea ea: „Inanito, tu n’ai uitat nici când a te ruga efiluie la mine... Voesc să te răs­plătesc întru mărirea fiului meu reînviat... Tu vei merge Duminecă la lupta cu taurii!“ Cu aceste cuvinte părea că vede pe S-ta Maria scuturând albele rase în mâna lui şi fie care fată se prefăcea într’o mo­nedă de argint, ceea ce-i pricinui o bucu­­rie atât de mare, încât se deşteptă din somn. El se întinse, şi dintr’o mână — ce minune! — dăd­u o monetă și se isbi c’un sunet argintiu de pământul pietros. O ri­dică, era piesa de 5 pesete. S. Fecioră n’a voit să-l amăgască și el putea merge în Corrida. Dintr’o săritură fu în picioare și grăbi la circ. Alergând el ast­fel pe la colțul stra­­dei San-Pablo era aproape să doboare la pă­mânt pe-o fată, pe care o cunoscea de mult. Chata, așa se numia mititica, era palidă și avea lacrimi în ochi. — „Ce-ți este, Chata ?“ întrebă el. — „Mama e bolnavă“, răspunse dânsa, „și n’am­ dormit deja de două nopți... Me­dicul a visitat-o astăzi des de diminaţă şi i-a prescris ceva. Am fost la farmaciă, dar acolo nu voesc să-m­i dea pe datoriă.... Ce să mă fac deci? Decă va suna­ clopotul pentru dânsa, atunci va suna și pentru mine... Eu nu voiu trăi mai mult ca dânsa“. Moreniio privi un moment în ochi CRONICA POLITICA. — 30 Noemvre. In şedința camerei austriace de la 9 e, deputatul antisemit Schlesinger îşi des­­ pătră clerul român din eparchia Aradului. Prea iâanţia Sa părintele epis­cop al Aradului, Ioan Meţianu, a

Next