Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1896 (Anul 59, nr. 1-23)

1896-01-03 / nr. 1

1895—1896. i. Braşov, 1 Ianuarie st. v. 1896. înăuntru anul 1895 a stat sub zodia cabinetului Banffy, care a pă­şit pe scenă tocmai înainte c’un an. Programul, cu care a venit la putere acest cabinet, nu s’a deose­bit, în ce priveste direcţiunea poli­tică faţă cu naţiunile nemaghiare, de acela al guvernelor anteriore, de­cât numai prin declararea, că cabi­netul, „pe lângă energica combatere şi suprimare a tuturor tendinţelor şi agitaţiunilor ilegale“,Ivîşî va da silinţă a linişti spiritele agitate. Niştviţa a rămas deci aceeaşi: „desvoltarea statului naţional ma­ghiar în direcţiune naţională ma­ghiară şi susţinerea şi asigurarea ideei de stat maghiar“ — şi numai pentru ca lumea se nu crădă, că fişpanul-paşă de odiniără va năvăli acuma cu foc şi fier asupra „cetă­ţenilor de altă limbă“, a aflat de bine Banffy a asigura în parlament, că el va stărui pentru esecutarea legii de naționalitate dela 1868 — dar numai pănă unde va concede caracterul național maghiar al sta­tului. Clausula aceasta a luat ori­ce putere asigurării lui Banffy, căci a face ateruatoare esecutarea unei legi dela buna chibzuință a celor, cari în prima liniă sunt chiămaţî a veghia ca se fiă respectată, însămnă în rea­litate a asigura neesecutarea ei. Declararea aceea a lui Banffy a fost dar numai o manevră făcută cu scop de-a amăgi lumea mai pu­ţin orientată, ci în special de-a în­dulci Saşilor ardeleni hapul amar, ce aveau se-l înghită, făcându-se trabanţii politicei lui Banffy. In fond nu numai, că nu s’a schimbat direcţia duşmănosă esis­­tenţei naţiunilor nemaghiare, dar — cum nici nu se putea altfel sub un Banffy — dându-se la o parte ori ce sfiela, acea direcţiă s’a accentuat acum şi mai pe faţă, proclamân­­du-se maghiarizarea ca cel mai înalt scop al statului naţional. Cabinetul Banffy avea acum un razim în sistemul de legi politice­­bisericesce, dintre cari cea mai mare parte erau deja votate de către cor­purile legiutore. Aceste legi erau menite de a veni în ajutor tendin­ţelor de unificare şi contopire a ras­­selor în interesul clădirii statului naţional maghiar şi astfel cabinetul stând înaintea problemei de a duce în­deplinire reformele bisericesce, se simţiea mai tare în urmărir­ea ace­lor tendinţe. Pe când Banffy se ascundea la spatele legii de naţionalitate, ţinând în mână pavăza faimoasei sale clau­­sale, ministrul instrucţiunei publice Wlassics proclama prefacerea suc­cesivă a tuturor scólelor în scóle de­­ stat maghiare, înscriind în progra­mul său maghiarizarea preparandiilor şi revizuirea legii de scóle dela 1868, cea mai liberală dintre legile un­guresc­. Şi ministrul de interne Perczel declară în dietă clar şi cuprinzător, că „intenţiunea sa este, ca purtarea matriculelor să fie un mijloc pentru maghiarizarea învăţătorilor acolo, unde nu-i stau la disposiţie alte mijloace“. Cu politica şi cu direcţia acesta îndreptată în contra naţiunilor ne­maghiare cabinetul Banffy s’a silit să-şi câştige popularitate, mulcumind şovinismul dominant şi emulând cu partidele oposiţionale în manifesta­rea naţionalismului maghiar. In instinţa de-a se face popular însă guvernul a dat de-o piedecă forte însemnată. Nemulţumirea pro­dusă de politica lui bisericescă a năs­cut o mişcare forte seriosa în sînul Maghiarilor catolici, care a adus cu sine înfiinţarea „partidei poporale“ cu scopul hotărît de a stărui pentru evisuirea legilor bisericesci-politice. Cunoscând periculul, ce-l ame­ninţă din aceasta parte, ministru-pre­­­-­dinte Banffy a pus în mişcare toate spre a împiedeca formarea şi întă­rirea partidei poporale, începând dela atacul în contra posiţiunei nunţiului Agliardi şi a fostului ministru de externe conte Kalnoky, pănă la ne mai­pomenitele brutalităţi comise la ultimele ale­geri dietale suplementare, guvernul Banffy n’a urmărit decât scopul de a nimici în germenele ei acestă nouă partidă, care prin programul ei strămută luptele de pe terenul na­ţional, pe cel confesional şi social. Se poate zice­ că preocupaţiunea de căpetenia a guvernului în anul acesta a fost campania în contra „reacţiunei ultramontane“, care s’a ridicat în contra liberalismului lui Tisza-Wekerle Szilagyi-Banffy şi care în programul ei mai arată veleităţi de a face causă comună pe terenul bisericesc şi cu naţionalităţile, cu care cocheteaza pe basa respectării legii de naţionalitate, însă deocam­dată fără de nici o clausulă. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Lupii ! Jje 1. 1. Mitropolski. O noapte întunecoasa în luna Decemvre... neagră ca mormântul... un viscol înfricoşat, care-ţi înghiaţă sângele în vine, şi care răs­­coleste munţi de zăpadă,­ cer şi pământ contopiţi într’o negură nesfirşită, într’un întunerec fără margini, pe care nu-l între­rupe nici o licărire luminosă. Chiar felina­rele din fortârâţă au fost stinse de viscol, care trece prin noapte ca urletul şi risul duhurilor necurate. Redutele, şanţurile, por­ţile zac posomorite şi tăcute... In jurul camerei de gardă urlă vis­colul. El isbesce straturile de zăpadă peste ferestrele înghiăţate, mătură acoperişul şi ameţeste pentru o clipită, pregătindu-se pentru o nouă năvală. In camera ofițerilor stă pe canapea sublocotenentul de serviciu. Gândurile sale pribegesc departe, departe din fortăruţa îngropată în zăpadă. In vue­­tul şi urletul viscolului afară , se arată pare că, niste lumini, mirosuri plăcute, musica baiului... şi apoi ca un vis... prospectul Niewski, împopulat de oameni scăldat de va­lurile albăstrii ale luminei electrice... Se aude un sgomot. Sub­oficerul stă înaintea lui — „Ce e?“ „Instiințez, că gerul cresce mereu. Termometrul arată — 25 grade!“ „Ce se fac ? — răspunse oficerul căs­­când. — Şi aşa la fie­care jumătate de oră se schimbă posturile!“ „Să trăiţi!... La postul Nr. 5 e greu de tot. Soldaţii se întorsera asudaţi, ca de la baia de abur... au trebuit să umble în zăpadă până la briu“. Postul Nr. 5 se afla la o redută în­depărtată, care servea ca magazin pentru iarba de puşcă. înainte se afla rîul înghe­ţat până în fund, împreună cu mocirlele dimprejur. „Trebue să avem răbdare astă noapte...“ Zise oficerul. „Mai ai să-mi raportezi ceva ?“ „Nu.“ „Ei, du-te!“ * In camera soldaţilor era larmă. Soldaţii schimbaţi de la posturi se re­întorseră. Se scuturară de zăpadă şi-şi lă­­pădară glugile. „Ei, fraţilor... Asta-i vreme!“ 7*86 rîzând unul dintre soldaţi, cu faţa blândă şi cu ochii vioi. „Când vei înghieţa nu vei mai rîde...,“ mormăi altul, apăsându-şi blana de cuier. Cei­l­alţi se apropiară de masă, unde un camarad cetea cu glas tare din cărticica: „Viaţa militară“. Cetitorul se opri de-odată şi întrebă: „E urît afară?“ „Vasile Petrovici p’aciera să îngheţe!.. La postul 6... Viscolul e mare, umple chiar căsulia cu zăpadă. Nu poţi să scapi de ea... „Ce a fost asta ?“ întreba de-odată unul încet... „acolo dincolo de rîu...“ „Ce?“ „N’auziţi? E urletul lupilor!“ Soldaţii se uitară unii la alţii. Unul Zise nu batjocură: „Urlet de lupi! A fost viscolul, altceva nimic!“ Cel dintâiu însă Zise: „Au fost lupi! Ei sunt dincolo de rîu... în faţa redutei cu iarbă de puşcă... Acolo era postul Nr. 5. Cine avea să-l schimbe ? Toţi se uitară la Pancratier, un tânăr recrut, care se ridică cu faţa tulburată. Soldaţii râdeau, ca şi când ar fi voit să-şi alunga frica. „Bagă de samă. — Te vor mânca lupii!“ Unul dintre soldaţi începu să umble pe mâni şi picioare, scrâşni din dinţi ca lupii. Acum se ridică mănios sub­ oficerul. „Tăcere!“ strigă el! „Aşa se portă cineva in gardă?... Repede.... Schimbul să fie gata!“ Soldaţii se învăliră în blănile lor şi-şi luară puşcile. Feţele lor erau mai seriose, pe când cel dintâiu deschise uşa. In faţă îi isbi viscolul şi un ger cum­plit, ochii lor orbiţi încă de lumină nu puteau pătrunde de loc întunerecul. Ei eşiră afară aşa pe pipăite, apărându-se de viscol şi apoi dispărură în noaptea întunecoasă. „Stai!! Cine-i ?“ Din oare­care parte resuna vocea sen­tinelei de la Nr. 5 — răguşită şi neînţelesă căci viforul îi umplea gura cu zăpadă. In tăcere se schimbară sentinelele. Tmnărul recrut rămase singur la postul Nr. 5. El întră în căsul­ă, care cel puţin îl A­ W Biblioteca Judeţeană ASTRA *P1164* CRONICA POLITICA. 2 (14) Ianuarie. Din Berlin se depeşază, că prinţul Bismarck a primit un autograf prea înalt, în care împăratul Wilhelm îl învită la săr­­bările, ce se vor arangia in castelul din Berlin, în amintirea înfiinţărei imperiului german. „Biroul Wolff­“ află, că prinţul Bismarck s’a scuzat, că nu poate lua parte la serbări, din causa stărei sale sanitare. * Privitor la cestiunea Transvaalului se anunţă din Londra, că acolo nu încată demonstraţiunile contra Germaniei, şi mai ales comercianţii engleşi întrerup toate le­găturile cu comercianţii germani. „ Vossische Zeitung11 afirmă, că ori­care Engles ar aproba declaraţia de resbel contra Germa­niei. In 11 c. s’a ţinut în Londra un con­ „Gazeta“ iese în l-care dr. Aconamente neutru Austro-Dagaria: Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumb­eci 2­2. pe an. peutru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-jugde Duminecă 8 franci. Se ^rfefcniji^ră la toate oficieie poștale din Intru și din afară ai la doiL colectori. îMwemi neutru Brasov aoministrațiunna, piața mare, Târgul Inului Nr. 30 otaglu 1., pe un an 10 f­., pe lese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 6 cr. v. a. ecu le bani. Atâ­t abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. I Mactim AiUilastntlutt, ti Tip&grafla: . STatov, pista mare Nr. 30. I 8cnaorl nefr&noate b.ti s® I primesc. — Mactiacripte nu so rbtrimet. INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşov şi ia ur­­mătorele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Hun­wich Schalek, Rudolf Mouse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppetik, J. Danneber, în Budapesta: A. F. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Havas. Suc­­cursare de Roumanie, în Ham­­burg: Károlyi & Liebmann. Preţul Interţiunilor: o seria garmond pe o colonii 6 or. şi 80cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a 6-a o seria 10 or. seu 80 bani. BIBU’ó J '. Zvui n<ALA I t3 I U Nr. 1. Braşov, Marte-Mercuri, 3 (15) Ianuarie 1396. siliu ministerial, în care prim-ministru Salisbury, făcând un raport asupra politicei externe a Angliei, a declarat, că politica engleză şi-a schimbat cu totul direcţia de pănă acum, şi caută o apropiare de Rusia şi Francia. „ Westminster Gazette“ asigură, că aceasta întorsătură se face în potriva Germaniei și că Anglia e pe cale de a se alătura hotărât la alianța ruso­­francesâ. * Fiarele orleaniste din Paris anunță, că ducele de Orleans a declarat unui ade­rent al său, ca amicii săi să se pregatească și să stea gata, deare-ce anul 1896 va fi foarte serios şi se vor întâmpla mari eveni­mente cu privire la starea internă a Franciei. Din dieta ungară. In şedinţa dela 11 Ianuarie s’au pe­trecut unele lucruri mai de interes. Fiind la ordinea cfirei votarea fondu­lui de disposiţiune în sumă de 200,000 fl., mai mulţi dintre deputaţii din oposiţie de­clară, că nu-l vor vota, deoarece guvernul intrebuinţază acel fond pentru scopuri po­litice de partid, închinând eftare, cari pe oposiţionali să-i calomnieze, or pe guvern să-l susţină orbesce. Gavril Ugran ar dori să l i se dovedescă, că guvernul intrebuin­ţază acest fond pentru a convinge streină­­tatea, că in Ungaria toţi cetăţenii sunt trac­taţi în mod egal (sic!). Dacă se întâmplă, ca Austria să fie atacată înafarâ, numai­de­cât consulii şi ambasadorii o iau în apărare, pe când pentru apărarea instituţiunilor, a legilor şi a justiţiei unguresc­ nu-şi ridică nimenea cuvântul. Asta din causă, că re­­presentanţii dinafară ai monarchiei primesc o crescere austriacă, duşmănosă instituţii­lor noastre. Au fost crescuţi în academia orientală, der cum? — Aşa, că au învăţat acolo toate limbile lumei, numai cea ungu­­rescâ nu. Şi când agitatorii naţionalităţilor vestesc lumei, că Ungurii sunt un popor revoluţionar, ei nu au un singur cuvânt pentru apărarea naţiunei unguresci. Ministrul instrucţiunei publice Wlas­sics lua în apărare academia orientală faţă

Next