Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1896 (Anul 59, nr. 1-23)
1896-01-03 / nr. 1
1895—1896. i. Braşov, 1 Ianuarie st. v. 1896. înăuntru anul 1895 a stat sub zodia cabinetului Banffy, care a păşit pe scenă tocmai înainte c’un an. Programul, cu care a venit la putere acest cabinet, nu s’a deosebit, în ce priveste direcţiunea politică faţă cu naţiunile nemaghiare, de acela al guvernelor anteriore, decât numai prin declararea, că cabinetul, „pe lângă energica combatere şi suprimare a tuturor tendinţelor şi agitaţiunilor ilegale“,Ivîşî va da silinţă a linişti spiritele agitate. Niştviţa a rămas deci aceeaşi: „desvoltarea statului naţional maghiar în direcţiune naţională maghiară şi susţinerea şi asigurarea ideei de stat maghiar“ — şi numai pentru ca lumea se nu crădă, că fişpanul-paşă de odiniără va năvăli acuma cu foc şi fier asupra „cetăţenilor de altă limbă“, a aflat de bine Banffy a asigura în parlament, că el va stărui pentru esecutarea legii de naționalitate dela 1868 — dar numai pănă unde va concede caracterul național maghiar al statului. Clausula aceasta a luat orice putere asigurării lui Banffy, căci a face ateruatoare esecutarea unei legi dela buna chibzuință a celor, cari în prima liniă sunt chiămaţî a veghia ca se fiă respectată, însămnă în realitate a asigura neesecutarea ei. Declararea aceea a lui Banffy a fost dar numai o manevră făcută cu scop de-a amăgi lumea mai puţin orientată, ci în special de-a îndulci Saşilor ardeleni hapul amar, ce aveau se-l înghită, făcându-se trabanţii politicei lui Banffy. In fond nu numai, că nu s’a schimbat direcţia duşmănosă esistenţei naţiunilor nemaghiare, dar — cum nici nu se putea altfel sub un Banffy — dându-se la o parte ori ce sfiela, acea direcţiă s’a accentuat acum şi mai pe faţă, proclamându-se maghiarizarea ca cel mai înalt scop al statului naţional. Cabinetul Banffy avea acum un razim în sistemul de legi politicebisericesce, dintre cari cea mai mare parte erau deja votate de către corpurile legiutore. Aceste legi erau menite de a veni în ajutor tendinţelor de unificare şi contopire a rasselor în interesul clădirii statului naţional maghiar şi astfel cabinetul stând înaintea problemei de a duce îndeplinire reformele bisericesce, se simţiea mai tare în urmărirea acelor tendinţe. Pe când Banffy se ascundea la spatele legii de naţionalitate, ţinând în mână pavăza faimoasei sale clausale, ministrul instrucţiunei publice Wlassics proclama prefacerea succesivă a tuturor scólelor în scóle de stat maghiare, înscriind în programul său maghiarizarea preparandiilor şi revizuirea legii de scóle dela 1868, cea mai liberală dintre legile unguresc. Şi ministrul de interne Perczel declară în dietă clar şi cuprinzător, că „intenţiunea sa este, ca purtarea matriculelor să fie un mijloc pentru maghiarizarea învăţătorilor acolo, unde nu-i stau la disposiţie alte mijloace“. Cu politica şi cu direcţia acesta îndreptată în contra naţiunilor nemaghiare cabinetul Banffy s’a silit să-şi câştige popularitate, mulcumind şovinismul dominant şi emulând cu partidele oposiţionale în manifestarea naţionalismului maghiar. In instinţa de-a se face popular însă guvernul a dat de-o piedecă forte însemnată. Nemulţumirea produsă de politica lui bisericescă a născut o mişcare forte seriosa în sînul Maghiarilor catolici, care a adus cu sine înfiinţarea „partidei poporale“ cu scopul hotărît de a stărui pentru evisuirea legilor bisericesci-politice. Cunoscând periculul, ce-l ameninţă din aceasta parte, ministru-pre-dinte Banffy a pus în mişcare toate spre a împiedeca formarea şi întărirea partidei poporale, începând dela atacul în contra posiţiunei nunţiului Agliardi şi a fostului ministru de externe conte Kalnoky, pănă la ne maipomenitele brutalităţi comise la ultimele alegeri dietale suplementare, guvernul Banffy n’a urmărit decât scopul de a nimici în germenele ei acestă nouă partidă, care prin programul ei strămută luptele de pe terenul naţional, pe cel confesional şi social. Se poate zice că preocupaţiunea de căpetenia a guvernului în anul acesta a fost campania în contra „reacţiunei ultramontane“, care s’a ridicat în contra liberalismului lui Tisza-Wekerle Szilagyi-Banffy şi care în programul ei mai arată veleităţi de a face causă comună pe terenul bisericesc şi cu naţionalităţile, cu care cocheteaza pe basa respectării legii de naţionalitate, însă deocamdată fără de nici o clausulă. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Lupii ! Jje 1. 1. Mitropolski. O noapte întunecoasa în luna Decemvre... neagră ca mormântul... un viscol înfricoşat, care-ţi înghiaţă sângele în vine, şi care răscoleste munţi de zăpadă, cer şi pământ contopiţi într’o negură nesfirşită, într’un întunerec fără margini, pe care nu-l întrerupe nici o licărire luminosă. Chiar felinarele din fortârâţă au fost stinse de viscol, care trece prin noapte ca urletul şi risul duhurilor necurate. Redutele, şanţurile, porţile zac posomorite şi tăcute... In jurul camerei de gardă urlă viscolul. El isbesce straturile de zăpadă peste ferestrele înghiăţate, mătură acoperişul şi ameţeste pentru o clipită, pregătindu-se pentru o nouă năvală. In camera ofițerilor stă pe canapea sublocotenentul de serviciu. Gândurile sale pribegesc departe, departe din fortăruţa îngropată în zăpadă. In vuetul şi urletul viscolului afară , se arată pare că, niste lumini, mirosuri plăcute, musica baiului... şi apoi ca un vis... prospectul Niewski, împopulat de oameni scăldat de valurile albăstrii ale luminei electrice... Se aude un sgomot. Suboficerul stă înaintea lui — „Ce e?“ „Instiințez, că gerul cresce mereu. Termometrul arată — 25 grade!“ „Ce se fac ? — răspunse oficerul căscând. — Şi aşa la fiecare jumătate de oră se schimbă posturile!“ „Să trăiţi!... La postul Nr. 5 e greu de tot. Soldaţii se întorsera asudaţi, ca de la baia de abur... au trebuit să umble în zăpadă până la briu“. Postul Nr. 5 se afla la o redută îndepărtată, care servea ca magazin pentru iarba de puşcă. înainte se afla rîul îngheţat până în fund, împreună cu mocirlele dimprejur. „Trebue să avem răbdare astă noapte...“ Zise oficerul. „Mai ai să-mi raportezi ceva ?“ „Nu.“ „Ei, du-te!“ * In camera soldaţilor era larmă. Soldaţii schimbaţi de la posturi se reîntorseră. Se scuturară de zăpadă şi-şi lăpădară glugile. „Ei, fraţilor... Asta-i vreme!“ 7*86 rîzând unul dintre soldaţi, cu faţa blândă şi cu ochii vioi. „Când vei înghieţa nu vei mai rîde...,“ mormăi altul, apăsându-şi blana de cuier. Ceilalţi se apropiară de masă, unde un camarad cetea cu glas tare din cărticica: „Viaţa militară“. Cetitorul se opri de-odată şi întrebă: „E urît afară?“ „Vasile Petrovici p’aciera să îngheţe!.. La postul 6... Viscolul e mare, umple chiar căsulia cu zăpadă. Nu poţi să scapi de ea... „Ce a fost asta ?“ întreba de-odată unul încet... „acolo dincolo de rîu...“ „Ce?“ „N’auziţi? E urletul lupilor!“ Soldaţii se uitară unii la alţii. Unul Zise nu batjocură: „Urlet de lupi! A fost viscolul, altceva nimic!“ Cel dintâiu însă Zise: „Au fost lupi! Ei sunt dincolo de rîu... în faţa redutei cu iarbă de puşcă... Acolo era postul Nr. 5. Cine avea să-l schimbe ? Toţi se uitară la Pancratier, un tânăr recrut, care se ridică cu faţa tulburată. Soldaţii râdeau, ca şi când ar fi voit să-şi alunga frica. „Bagă de samă. — Te vor mânca lupii!“ Unul dintre soldaţi începu să umble pe mâni şi picioare, scrâşni din dinţi ca lupii. Acum se ridică mănios sub oficerul. „Tăcere!“ strigă el! „Aşa se portă cineva in gardă?... Repede.... Schimbul să fie gata!“ Soldaţii se învăliră în blănile lor şi-şi luară puşcile. Feţele lor erau mai seriose, pe când cel dintâiu deschise uşa. In faţă îi isbi viscolul şi un ger cumplit, ochii lor orbiţi încă de lumină nu puteau pătrunde de loc întunerecul. Ei eşiră afară aşa pe pipăite, apărându-se de viscol şi apoi dispărură în noaptea întunecoasă. „Stai!! Cine-i ?“ Din oarecare parte resuna vocea sentinelei de la Nr. 5 — răguşită şi neînţelesă căci viforul îi umplea gura cu zăpadă. In tăcere se schimbară sentinelele. Tmnărul recrut rămase singur la postul Nr. 5. El întră în căsulă, care cel puţin îl A W Biblioteca Judeţeană ASTRA *P1164* CRONICA POLITICA. 2 (14) Ianuarie. Din Berlin se depeşază, că prinţul Bismarck a primit un autograf prea înalt, în care împăratul Wilhelm îl învită la sărbările, ce se vor arangia in castelul din Berlin, în amintirea înfiinţărei imperiului german. „Biroul Wolff“ află, că prinţul Bismarck s’a scuzat, că nu poate lua parte la serbări, din causa stărei sale sanitare. * Privitor la cestiunea Transvaalului se anunţă din Londra, că acolo nu încată demonstraţiunile contra Germaniei, şi mai ales comercianţii engleşi întrerup toate legăturile cu comercianţii germani. „ Vossische Zeitung11 afirmă, că oricare Engles ar aproba declaraţia de resbel contra Germaniei. In 11 c. s’a ţinut în Londra un con „Gazeta“ iese în l-care dr. Aconamente neutru Austro-Dagaria: Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumbeci 22. pe an. peutru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-jugde Duminecă 8 franci. Se ^rfefcniji^ră la toate oficieie poștale din Intru și din afară ai la doiL colectori. îMwemi neutru Brasov aoministrațiunna, piața mare, Târgul Inului Nr. 30 otaglu 1., pe un an 10 f., pe lese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 6 cr. v. a. ecu le bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. I Mactim AiUilastntlutt, ti Tip&grafla: . STatov, pista mare Nr. 30. I 8cnaorl nefr&noate b.ti s® I primesc. — Mactiacripte nu so rbtrimet. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi ia următorele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Hunwich Schalek, Rudolf Mouse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppetik, J. Danneber, în Budapesta: A. F. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Havas. Succursare de Roumanie, în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Preţul Interţiunilor: o seria garmond pe o colonii 6 or. şi 80cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a 6-a o seria 10 or. seu 80 bani. BIBU’ó J '. Zvui n<ALA I t3 I U Nr. 1. Braşov, Marte-Mercuri, 3 (15) Ianuarie 1396. siliu ministerial, în care prim-ministru Salisbury, făcând un raport asupra politicei externe a Angliei, a declarat, că politica engleză şi-a schimbat cu totul direcţia de pănă acum, şi caută o apropiare de Rusia şi Francia. „ Westminster Gazette“ asigură, că aceasta întorsătură se face în potriva Germaniei și că Anglia e pe cale de a se alătura hotărât la alianța rusofrancesâ. * Fiarele orleaniste din Paris anunță, că ducele de Orleans a declarat unui aderent al său, ca amicii săi să se pregatească și să stea gata, deare-ce anul 1896 va fi foarte serios şi se vor întâmpla mari evenimente cu privire la starea internă a Franciei. Din dieta ungară. In şedinţa dela 11 Ianuarie s’au petrecut unele lucruri mai de interes. Fiind la ordinea cfirei votarea fondului de disposiţiune în sumă de 200,000 fl., mai mulţi dintre deputaţii din oposiţie declară, că nu-l vor vota, deoarece guvernul intrebuinţază acel fond pentru scopuri politice de partid, închinând eftare, cari pe oposiţionali să-i calomnieze, or pe guvern să-l susţină orbesce. Gavril Ugran ar dori să l i se dovedescă, că guvernul intrebuinţază acest fond pentru a convinge streinătatea, că in Ungaria toţi cetăţenii sunt tractaţi în mod egal (sic!). Dacă se întâmplă, ca Austria să fie atacată înafarâ, numaidecât consulii şi ambasadorii o iau în apărare, pe când pentru apărarea instituţiunilor, a legilor şi a justiţiei unguresc nu-şi ridică nimenea cuvântul. Asta din causă, că representanţii dinafară ai monarchiei primesc o crescere austriacă, duşmănosă instituţiilor noastre. Au fost crescuţi în academia orientală, der cum? — Aşa, că au învăţat acolo toate limbile lumei, numai cea ungurescâ nu. Şi când agitatorii naţionalităţilor vestesc lumei, că Ungurii sunt un popor revoluţionar, ei nu au un singur cuvânt pentru apărarea naţiunei unguresci. Ministrul instrucţiunei publice Wlassics lua în apărare academia orientală faţă