Gazeta Transilvaniei, februarie 1896 (Anul 59, nr. 24-47)
1896-02-01 / nr. 24
Cum stăm cu „crisa“? Brașov, 31 Ianuarie v. „Vom vedea deci aceia, cari au urzit certele urîte dela „Tribuna“ și din comitet, se vor cuminți și se vor astempera în viitor“ — scrieam în numerul de Dumineca trecută al fetei noastre. Dar deja după doue zile ni-a fost dat se cetim în „Tribuna“ . ....Resvretiţii n’au desarmat; ei îşî continuă opera lor de subminare; ei urmăresc mai departe... cu stăruinţă... acţiunea lor disolvantă în partid... „Resvretiţii n’au desarmat“... După cele internplate dela Crăciun Incoce nu mai poate fi îndoiela pe cine înţelege „Tribuna“ sub numirea de „resvretițî“. Ne-a arătat numita fotă într’un șir de articulî, în mod destul de drastic, toate rasele resvretiței din cestiune, începând dela 15 Noemvre 1895, dar a accentuat constant, că fota „crisa“ se reduce numai la o intrigă țesută în timpul din urmă de fostul proprietar al „Tribunei“ Eugen Brote şi de oamenii lui de încredere, cari erau tari şi mari la acesta faia, pănă ce d-l Dr. Raţiu a luat cunoscutele mesurî. Din redacţia „Tribunei“ a trecut apoi „crisa“ în sinul comitetului şi s’a accentuat prin cunoscutul „protest“ al celor şase, cari au luat în aperare pe „resvretiţî“. In urma acesta „Tribuna“ a început se chibzuiscă, deci nu cumva „crisa“, prin care trecea, are și un „fond politic“. Curând înse o nouă consfătuire a membrilor comitetului a luat cu mare majoritate hotărîrile, prin cari s’a regulat definitiv cestiunea litigioasă a proprietăţii tipografiei şi a foilor. Atunci „Tribuna“, mulţămită, că „crisa a încetat“, a declarat, că nu mai poate se aibă nici o raţiune de a se pune în lumină „fondul politic“ al acestei crise şi, înfăţişând totul ca o certă trecătore în familie, a esprimat dorinţa, ca cele întâmplate se se dea uitărei. Acum de-odată vine şi ne spune, că „resvretiţii, cari n’au desarmat, „îşî continuă opera lor de subminare11. Nu cumva prin acâstă afirmare, „Tribuna“ a trecut deja peste linia, ce şi-a tras’o şi a atins printr’asta în mod destul de simţibil fondul politic al crisei, pe care o declarase cu câteva chile mai înainte terminată? Căci orîce s’ar dice despre isprăvile celor trei eroi ai crisei dela „Tribuna“, ele nu pot fi înfăţişate, decât cel mult ca o operă de subminare faţa cu numita feta, or „Tribuna“ ne vorbesce de-o continuare a operei de subminare în sînul partidului, de-o urmărire cu stăruinţă a unei „acţiuni disolvante in partid“. Aşa dar nu mai e vorba acum de crisa, prin care a trecut „Tribuna“, ci de-o crisă, prin care după însăşi mărturisirea acestei foi, a trecut şi trece încă partidul nostru naţional. Constatăm, prin urmare, că organul nostru a avut cause forte întemeiate, când faţă cu amintitele declarări ale „Tribunei“ a susţinut, că relele şi neajunsurile, ce s’au manifestat în timpul din urmă în certele urîte dela Sibiiu, au o rădăcină mai afundă, care se estinde nu numai asupra „Tribunei“ şi a comitetului, ci asupra partidului însuşi. Orice ar face dar „Tribuna“, orice atitudine ar lua, ea totuşî va trebui se revină mai curând sau mai târejiu asupra isvorului reului, pe care-l caracteriseza acum în trecut cu cuvintele: „acţiune disolvantă în sînul partidului.“ în timpul din urmă în sînul organelor administrative din Ungaria, toate ministeriile sunt provocate de şefii lor, să însemne pe liste anumite pe acei funcţionari de stat, cari sunt membri în corporaţiunile, administrative ale diferitelor societăţi pe acţii. Miniştrii au de gând să provoace pe amintiții funcţionari, că seu se abdică de-a fi membri în acele corporaţiunî seu se abcjică dela posturile lor, căcî amendouă funcțiunile nu sunt comptabile. „Bud. Tagblu cjice, că prin aceasta miniştri voesc se evite, ca cu opasiunea desbaterei budgetului de comerciu, oposiția să pună din nou în discuțiă cestiunea acesta neplăcută și odiosă. * In dieta Boemiei s’a întâmplat alaltăeri un mare scandal. Deputatul ceh-tînăr Dr. Baxa ataca în termeni forte vehemenți dinastia habsburgica. „Habsburgii“, crise el, „au dus Boemia la miseriă“. Germanii voiră să protesteze, şi atunci se iscă un tumult ne maipomenit; nu se puteau audi decât invective ca „neruşinat“, „miserabil“ etc. După ce mareşalul ţârii îl provoca pe Baxa la ordine, acesta îşi continua vorbirea, ci fini cu cuvintele următoare: „Intrigă dinastia habsburgicâ şi patriotismul austriac, nu plătesc o cepă degerată“ La acesta se reînoi scandalul şi preşedintele nu fu ascultat de nimeni. In fine după ce tumultul se mai linişti, se sculă contele Bucquot şi-şi esprima regretele sale, că se pot pronunţa astfel de vorbe în dieta boemă. Asemenea protestă şi preşedintele clubului Germanilor. * Privitor la cestiunea botezului prinţului Boris, fiarele italiana publică unele enunciaţiuni de mare însămnătate ale caminalului Galimberti, om încrecut al Papei. Cardinalul să fi tris, că prințul Ferdinand a comis cea mai mare greșală, când a mers la Roma, căci Papa, precum or șicare preot catolic, nu-și poate călca jurământul său, ci nu poate recunoasce o astfel de trecere, ca a micului Boris, la ortodoxie. Ferdinand trebuia să rămână acasă și să facă ca moștenitorul de tron al României, care la botezul copilului său, n’a bucinat lucrul în totă lumea. Prințul Ferdinand a comis o mare netactică, când a mers la Papa, și apoi întorcându-se acasă s’a plâns, că Papa nu voieșce să-i aprecieze posiția sa critică. In fine Galimberti se fijis, că Țarul de sigur nu va simpatisa nici-odată cu un om așa slab de înger; și în tot cașul este un fapt foarte trist, că un Bourbon se lapădă de credința străbunilor săi. — Din Sofia se depeșază, că a produs mare sensațiă împrejurarea, că în 9 c. de prima dată nu s’au făcut rugăciuni pentru prințul Ferdinand în bisencele catolice din capitala Bulgariei. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Horoscopul. (O istorie misteriosă de Otto Moser.) Wallenstein, prințul de Friedlanda, unul din cei mai mari heliduci ai timpului său, a fost omorît în Februarie 1634 în Eger. Amicii şi supuşii lui se retraseră cu spaimă dinaintea pericolului ce-i ameninţa din partea justiţiei de cabinet a curţii aulice din Viena, şi cât de justificată a fost acestă îngrijire, documenteza răsbunarea sângerosă, care a lovit pe mulţi dintre militarii de rang înalt, singur şi numai de aceea, pentru că ei au ţinut cu Wallenstein. Mai toţi generala şi colonelii, cari l’au ajutat a învinge în bătălii glorioase, învăţaţii şi artiştii, cari au glorificat cartea lui, au dispărut ca meteori ridicaţi cu represiune în nori viforoşi; totă lumea blastema pe beliducele omorît, şi omenii nu respectară nici măcar locul său de repaos, cripta din Gibhschin, ci li profanară chiar şi cadavrul. Puţini ani după moartea lui Wallenstein străbătură mai mulţi călăreţi suediani în criptă, şi tăiară capul beliducelui mort, care încă şi astăzi se arată în museul din Stockholm ca curiozitate. Intre învăţaţii, cu cari sta principele de Friedlanda în relaţiuni apropiate, era, precum este cunoscut, şi consilierul şi astrologul italian Seni. El avisase pe principe încă în ultimile ore despre inimicii lui, picând, că a cetit în stele desastrul ce se apropia, sau mai bine cris, presimțea din circumstărt acel desastru. Se şoptea, că italianul Seni să fi fost o unaltă a inimicilor lui Wallenstein, spre al nimici. Principele de sigur creduse mai mult în steaua sa cea norocosă, decât în prevestirile astrologului, şi puţine ore mai tare diu arma ucigătore a lui Deveraux străpunse pieptul nepancelat al principelui. Seni se întorse la Italia. Ultima amintire despre el e legată de un castel al domnilor nobili de Rosenberg lângă Strakonitz; o amintire înfiorâtore însă, ca totă fiinţa Italianului, care tocmai aşa de misterios s’a ivit precum a şi dispărut. Timp scurt după moartea lui Wallenstein, tinerul cavaler de Rosenberg adunase în castelul său dela Strakonitz o societate de prietini şi vecini, spre a întreprinde cu ei în pădurile lui estinse o vânătoare de mistreţi. Incă înjiua premergătore sosiră ospeţii, şi după obiceiul vechiu la nobili, mâncară şi beură bine. Sorele se ascunse de mult după vârfurile munţilor Boemiei, şi junii nobii şedeau la masă cu paharul în mână, şi se bucurau de vânătora, ce le sta înainte. De-odată intra în odaie portarul, şi şopti stăpânului castelului vestea, că înaintea porţii aşteptă un străin, care a venit călare, şi se rugă pentru sine şi pentru călăuzul său, să ii se dea ceva de mâncare şi cuarţir peste noapte. El se afla pe cale cătră Budweiss, când l’a apucat noaptea, şi crice că e un om, care se îndestuleşte cu puţin şi cu un pat cât de simplu. Domnul de Rosenberg era un bărbat tînăr, şi încă necăsătorit. El ordonă portarului să facă mamei sale, doamnei Elisabeta, cunoscută cererea străinului, apoi să i se dea străinului o odaiă, şi castelanul să se îngrijască bine atât de călător, cât şi de călăuzul seu. După ce se facu acesta, junele nobil merse în odaia străinului, şi’l invita, să ia parte şi el la cina şi petrecerea ospeţilor. Străinul, un bărbat palid cu ochi întunecaţi, era îmbrăcat într’un vestmânt negru cu increţituri, care dovedea, că el este un învăţat. Ar fi fost necurtenet, dacă ar fi respins invitarea stăpânului castelului, de aceea el primi Invitarea şi merse în sala, unde se aflau şi ceilalţi ospeţi. Intrarea străinului produse o învederată consternaţiune, pe lângă totă disposiţia bună a ospeţilor. Străinul fu îndată recunoscut de mulţi dintre ospeţi, şi şoptind se lăţise vestea, că nou venitul este Dr. Seni, renumitul astrolog al asasinatului prinţ de Friedlanda. — »Cu permisiune, domnii mei scrise astrologul, „eu clăiesc pe unii dintre d-vostre, a cărora faţă ’mi este mie bine cunoscută, şi de care-mi aduc bine aminte a o fi văcjut de multe ori în împrejurimea reposatului meu stăpân, a ducelui de Friedlanda. Timpul meu s’a frait în ţările majestăţii sale împăratesci, şi eu mă aflu in călătoria cătră patria mea Italia. Decă este ^ZLnTTI, lis. „Sazeta' iese în M-care ii Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecâ 2 fl. pe an. Pentru România si străinătate: Pe un an 40 franci, pe sese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Urmatul pentru Brasov administrațiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30 etagiu I., pe un an 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Dn esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Mactinind. Mministraţiunea, îi Tipografia, Braşov, piaţa mars Nr. 80. Scrisori nofrancat© nu se primesc. — Manuscripte nu se setrimet. IWSEfiATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Hesse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Echdein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Succursate de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul Interţiunilor: o seria grarmond pe o coloana 6 cr. şi B0cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. Nr. 24. Braşov, Mercur!-Joi, 1 (13) Februarie 1896 CRONICA POLITICA. — SI ianuarie. „Budap. Tagblattu afirmă, că în urma neregularităţilor şi abusurilor descoperite ! Din dieta ungară. In şedinţa de la 10 Februarie, continuându-se desbaterile asupra budgetului cultelor şi instrucţiunei publice, vorbi: Smialovsky Vaier, care cp8®acă mai ales preoţimea din nordul Ungariei (vra séjică preoţimea slovacă) este într’o situaţiune atât de tristă, încât archiereii ar fi datori de-a înfiinţa din venitele lor un fond, din care se ajutore pe preoţi, chiar şi înainte de regularesa congruei. Nu se alătură la proiectul lui Ugrón, dar voteza budgetul. După ea a mai vorbit Molnár Josias pentru proiectul lui Ugrón, urmă : Papp Géza: Se ocupă cu vorbirea lui Ugrón şi orice, căngularea confesiunilor pe aceeaşi basă de drept, din punct de vedere naţional, el nu o poate primi. Bartha Miklós: Valahii au mai mare drept, decât catolicii. Președintele : Mă rog de liniște, d-le deputat Bartha (Sgomot.) Bartha M.: altuia ’i se permite se întrerupă, er mie nu. Papp Géza: Din punct de vedere național, el ar voi, ca sumele pentru ajutorarea preoților să nu fie limitate prin lege, ci dreptul de ajutorare să se lase cu totul guvernului. (Ilaritate pe băncile oposiției.) Zice, că o reformă a celor 52 teologii din patria, in cari se cresc 1700 de elevi, e reclamată cu urgență, deoarece instrucțiunea lor actualmente se face fără nici un control din partea statului, or dreptul public ungar nu-l învață de loc. E necesar, ca statul să înființeze teologii în Budapesta.