Gazeta Transilvaniei, martie 1896 (Anul 59, nr. 48-72)

1896-03-01 / nr. 48

Msfatasd, Administraţie, St Tipografe Braşov, piaţa mare î nr. 30. Scrisori netrancare nu o© primesc. — Manuskripte au *© rotmnet. INSERATE se primesc la Adm­i­­nistraţiune în Braşov şi la ur­­matoarele Birouri de anunciuri: în Viena: ill. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppetik, J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Benned; în Bucuresci: Agence Havas, Sup­­pursaie de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţul Insorţiunilor: o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cf. sau 30 bani. Nr. 48. Braşov, Vineri, 1 (13) Martie A UTIL LIX. „Gazeta“ iese în l­ care di Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fl. pe an. Pentru Minţi şi străinătate: P© un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiale poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. UfaamintU tentin BiawT administraţiunea, piaţa ti­are, Târgul anului Nr. 30 etagiu I., pe un an 10 fr., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt. ______a se plăti înainte. 1896. Din Bucuresci. (A. Popovicî contra E. Brote. Opiniunea Românilor ardeleni din România.­ Unul dintre fruntaşii fraţilor noştri ardeleni aflători în România, ne comunică în următor­ele impresiunile sale şi ale soţilor săi ardeleni din România, cu privire la cunoscutele destăinuiri ale d-lui Aurel C. Popovici. Ne este binevenită scrisoarea a­ceasta lămu­ritor© tocr­ai acum înainte de-a trage conclusiu­­nile noastre față cu cele ce se petrec la stăruința sobolilor din compania Slavici-Brote. — Februarie 28 v. „Ziua“, organul radicalilor din țară, publică de vre-o două­­file re­­velațiunile d-lui A. Popovici. Cele publicate în N-rul de-asera, cu data de 28 Febr. v., sunt foarte semnificative. In cercurile Românilor ardeleni au făcut o durerosă impre­­siune. Durerea lor provine din faptul, că un om ca E. Brote, fără destulă cunoscinţă în ale afacerilor Româ­nilor de aici, convocă şi ţine adu­nări secrete cu niste omeni simpli ca Grligore Sima a lui Iuon, şi la cari mai participă şi 2—3 Ardeleni interesaţi în causă, adepţi şi docili pentru doctrinele lui E. Brote: mai cine adî un ou, decât mâne un bou! Şi cine se capete de pomană şi acel ou? — Slavici­ Brote, cr Gili­gore Sima a lui Iuon, care îşi per­mite a participa la asemenea adu­nări în numele Munţilor apuseni, se umfle din buze. Se poate? — Aşa se întrebă Ar­delenii de aici. Noi, cari contribuim cu creiţeraşul nostru la susţinerea luptelor politice ale fraţilor noştri, se pote se n’avem norocire pănă acţî a cunosce în persoana pe aceşti omeni, cari tractează de noi, fără de noi? Se poate? — ca noi, cari avem în mijlocul nostru compatrioţi arde­leni învăţaţi cu trecut nepătat, ne­gustori mari şi mici, cinstiţi şi mari patrioţi, proprietari cu mai mare es­­perienţă economică, decât Brote, se nu fim şi noi, sau oamenii noștri pof­tițî la asemenea adunări, în cari se tracteazâ de patria noastra, pentru­ cari cu toții suferim? Se poate? — ca un Brote și un Slavici se se declare pe sine de capete­­niile Ardelenilor din România, ca și a Românilor din Transilvania, Bănat și Tera-ungurescu, fără se aibă auto­­risaţie sau procură din partea acestora ? Cum se poate, ca în Munţii apuseni se nu fie alţi oameni mai cu învăţă­tură şi mai cu esperienţă, decât popa Grigore Sima a lui Iuon? Ori cum ar fi un lucru să-l scie Slavici-Brote, că din momentul, în care au părăsit Ardealul, ei nu mai sunt nici chiămaţi, nici competenţi a tracta cu br. Banffy în special şi cu guvernul din Budapesta în general, în numele Românilor din regatul ungar. Fiasco lor politic s’a dovedit din cjiua, în care au plecat cu Me­morandul la Viena, ca a doua (ţi se ruga şi se n’aibă curagiul a sta alăturea cu amicii lor politici pe banca acusaţilor din reduta Clu­­şiului. Deci n’au avut acest curragiu, atunci se facă bine a nu presăra câmpiile române cu muşuroie, pe cari le fac sobolii în întunerecul nopţii (= Maulwurfsarbeit) fiind­că, sobolii nu ved­­jiua. Din acest punct de vedere privită certa dintre „exilaţi“, opiniunea pu­blică îi dă dreptate lui Aurel Po­povici, care a descoperit lucrările so­bolilor. In „ Gazeta“ de aseru — ce apare în Bucuresci de o lună de­­file în locul răposatei „Gazeta Poporului“ — se scula şi Septimiu, împreună cu fratele său Liviu Albini, adresând o scrisoare deschisă d-lui Aurel Popo­vici spre a-i dovedi, că Brote-Slavici şi-au jucat rolul perfect de bine în Bucuresci. Mai bine nu-şi mai răceau gura. Brote-Slavici n’au trebuinţă de apărarea fraţilor Albini; ei sunt mai iscusiţi în ale intrigelor. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Michail Bacunin. Din interesantul volum In exil, scris de d-l Z. O. Arbore, cuprindând amintirile sale, trăite de el, precum şi amănunte interesante din vieţa celebrilor revoluţionari ruşi, şi apărut în editura Marian şi Ignat Samitca din Craiova, reproducem următorul capitol asupra lui Michail Bacunin: Plecaserăm la Locarno. Sosind aci, Oelsnitz a mers să-şi vat­ă prietinul, care trăsese direct la Bacunin, or eu rămăsesem într’un han Albergo del Cavaio. A doua c­i dimineţa, pe când abia mă deşteptasem din som, văclui Intrând în odaia mea un uriaș bătrân, urmat de doi prietini ai mei — Oelsnitz și Holstein. — Scolă! Scola, nenorocită victimă a lui Ned­aeff! tună vocea uriașului. Sării în piciore; am priceput, că îna­intea mea stă marele revoluționar rus Ba­cunin. Am petrecut la Locarno aproape două săptămâni, şi nici că am băgat de sem­ă, cum treceau filele, atât de interesant ne-a fost tuturor de a asculta povestirile lui Ba­conin, — despre viaţa sa plină de aven­turi, despre Europa de la 1848, despre oamenii acestei mari epoce, ca Louis Blanc, Ledru-Rollin, Mazzini, Herzen, Carl Marx, Pruden, Carl Fogt etc. etc. Pe toţi i-a cu­noscut Bacunin, cu toţi a fost în legături, şi a lucrat pentru redeşteptarea popoarelor amăgite în speranţele lor revoluţionare. Farmecul lui Bacunin, erudiţiunea sa se­­rioasă, temperamentul său nebiruit de su­ferinţă, dialectica puternică şi devotamen­tul pururea cald pentru binele omenirei — ne-a biruit, ne-a fermecat. Am fost învinşi, convinşi, gata de a ne jertfi pentru binele acestei omeniri ne­norocite, gata de a intra iarăşi în foc, fără a ne gândi măcar, că abia am eşit din tem­niţa şi că nu ne-am vindecat măcar de balete contractate în închisoare. Bacunin era un nobil rus din cap pănă în picioare. In calitate de ataşat mili­tar pe lângă legaţiunea rusă dela Viena, el la 1845 a rostit un discurs revoluţionar la Praga, unde s’au întrunit revoluţionarii poloni, fugiţi din regatul Polon după în­frângerea revoluţionar de la 1830. Acest discurs, ţinut de un militar în misiune, fu­sese com­unicat împăratului Nicolaie, care ordona imediat întorcerea lui în ţară. Pen­tru a-i comunica ordinul împăratului, am­basadorul din Viena îl chiem­a la densul Bacunin se duse la el. — Ce poftiți, excelență? întreba Ba­cunin. — Am primit ordin dela Maj. Sa, ca să vă trimit imediat în Rusia. — Dar ce s’a întâmplat acolo? A is­­bucnit vr’o revoluțiă?! întreba Bacunin. — Cum? Ce revoluțiă? esclamă su­părat ambasadorul... dar... — Daca n’a isbucnit revoluţia, ’l în­trerupse Bacunin, atunci, espelenţă, cred că n’am pentru ce să mă întorc. Şi Bacunin saluta pe ambasadorul rus, lăsându’l înmărmurit de mirare. Militarul rus în misiune deveni un simplu refugiat politic. Din acest moment Bacunin cu tot avântul temperamentului său se aruncă în mişcarea revoluţionară a Europei. Eră părerile sale asupra Europei dela 1848 Inoace. Precum pănă la revoluţiunea cea mare nobilul a fost prototipul lumei feudale, tot aşa precupeţul, comerciantul şi industriaşul de acumi e prototipul lumei moderne. Pre­cupeţul e un tip intermediar între nobilul cavalerul din evul­ mediu, şi între munci­­torul din viitor. Cavalerul avea o fiziono­mie a sa proprie, el era o personalitate, care ţine­­a demnitatea persoanei sale şi nu depindea numai de averea ce poseda. Pre­cupeţul n’are nimic propriu lui, persona­­sa e ascunsă, stârsă, căci el nu e nimic, ci proprietatea sa, marfa sa, banii săi sunt totul. Gavalerul a fost un ignorant, un be­țivan, gâlceros, dar tot­deuna gata de a muri pentru ceea ce credea, că e dreptul său; el își avea codecsul său de morală, cinstea sa, pe care o apăra pănă la ultima picătură de sânge. Precupeţul e omul papî­­nie, care îşi apără interesele sale cu sfială, pentru­ că nu crede, ba chiar se îndoesce de drepturile sale; strămoşii săi, cu pălăria în mână steteau smirna în faţa nobililor, făcând mătănii pănă la pământ, şi în ace- CRONICA POLITICA. — 29 Februarie. Ministrul de ixterne austriac Golu­­ch­owski făcu alaltaeri în Berlin visite can­­celarului Hohenlohe, secretarului de stat Marscheil şi prinţului, precum şi princeselor casei regale. La 6l/2 ore sora Goluchowski fu primit în audienţă de cătră împăratul Wilhelm şi de cătră impérátesci, dup’aceea merse la prânzul arangiat de ambasadorul austriac Szögyeny, la care lua parte şi pă­­rechia împărătescă. Pressa din capitala Germaniei accentuază, că visita contelui Goluchowski în Berlin este o dovadă des­pre relaţiunile estra-ordinar de bune, cari există între Germania şi Austro-Ungaria, şi o aduce în combinaţie cu evenimentele din Italia.* După cum anunţă „Correspondance Russea din Bruxella, porecli­­a imperială ruseasca va petrece lunile August şi Sep­­temvre în Copenhaga şi apoi va visita cur­tea din Berlin. * Din Constantinopol se depesază, că sosirea principelui Ferdinand se ascuptă acolo pe orhide de 27 seu 28 c, și princi­­pele va lua cuartir în vila Kurutschesme de lângă Bosfor, care de present este pro­prietatea unei princese imperiale. Se cjice, că Sultanul are de gând să-l facă pe principe proprietar al unui regiment turcesc. Din Con­­stantinopol va trece Ferdinand la Odessa şi de aci va călători la Petersburg pentru de-a mulţumi Ţarului. Din Petersburg va pleca apoi la Riviera la soţia sa, unde va afla şi pe fiiul său, pe prinţul Bons. Situaţiunea în Italia. „Agenta Ştefani“ anunţă că alaltăeri aşternu generalul Ricotti regelui Umberto următorea listă a noului cabinet : Rudini, presidiu şi interne; Gaetani Sermoneta, esterne: Ricotti, resbel; Brin, marină; Co­lombo, tesaur ; Branca, finance ; Costa, jus­­tiţiă; Gianarco, culte; Perazzi, lucrări pu­blice ; Guicciardini, agricultură; şi Carmine, poştă şi telegraf. Regele accepta lista. Senatul şi ca­mera vor fi convocate pe Luni. Saşii şi mileniul. Am fost amintit de repeţite­ ori, că Maghiarii lucră din toate puterile ca să ducă la sărbările milenare re­­presentanţî de ai tuturor naţionalităţilor din Ungaria, pentru de ai espune şi arăta acolo lumei ca pe nisce pă­­puşe. Pănă acum însă nu li-a suc­ces Maghiarilor de-a îndupleca pe alţii decât singur numai — pe Saşi, ca să participe la mileniu. Eră ce li­ se scrie din Budapesta c ziarului „ Wiener Deutsche Montagszeitung “ în aceasta cestiune. Intre alteia trebue să amintim ca un fapt regretabil, că Saşii ardeleni, astăzi aşa dicend singurii Germani compacţi în Un­garia , contibuesc din răsputeri la preamări Din Africa sosesc necontenit soli triste pentru Italieni. Astfel farului „Italia Militare“ i­ se depeşază, că 10.000 de■ Der­vişi au împresurat Kassala şi înaintază spre Agordat. Generalul Baldissera a ordonat să se facă întârituri în jurul oraşului Asmara deare-pe Regele Menelik de asemenea îna­intază necontenit cu trupele sale. Se anunţă mai departe, că Abesinienii ar fi masacrat o mulţime de medici italieni. Ziarul „Independance“ din Bruxella afirmă, că un corespondent al ei a cetit o scrisoare a regelui Menelik, în care acesta de­clară, că este gata se aşternă cestiunea de cârtă cu Italia unui arbitriu. După cum este informat „Nord­deutsche Alig. Zeit.“, comitetul central al „Crucei roşii“ germane a întrebat pe comitetul cen­tral italian, dacă are lipsă de sprijin la în­­grijirea bolnavilor şi vulneraţilor din co­lonia Erytrau. Comitetul italian se fi mul­­ţum­it pentru ofert, susţinându-şi dreptul a-l accepta, daca va ave trebuinţă. „Tribuna“ din Roma afirmă, că regele Umberto ar fi cres, că o pace cu Menelik ar putea s’o subscrie Victor Emanuel III, nici­odată însă Umberto I. Piarul englez „Morning Best“ vorbind despre starea în care se află Italia crice, „că statele triplei alianţe ar trebui să recu­­noscă în fine, că siguranţa popoarelor triplei alianţe nu­mai atunci se va mări, dăcă şi Anglia va fi luată in acea combinaţiune.

Next