Gazeta Transilvaniei, aprilie 1896 (Anul 59, nr. 73-95)

1896-04-02 / nr. 73

Pagina 2. pelul italian. Familia împărătescă germană admira de pe Yacht grandiosul spectacol şi salutând în toate părţile mulţumiau pen­tru aclamaţiunile mulţimei. Regele Um­berto, regina Margherita şi prinţul de co­­rona italian merseră însoţiţi de ministrul­­preşedinte Rudini, de ministrul marinei Brin, de ministrul de externe Sermoneta, precum şi de adjutantul-general Ponzio- Vallia şi de ambasadorul contele Lan­za, cu şalupa regală pe bordul Yachtu­­lui împărătesc. împăratul şi Regele, Im­­peratesa şi Regina se îmbrăţişară şi să­rutară, între ovaţiunile sgomotoase ale po­­poraţiunei. împăratul Wilhelm îmbrăţişa apoi pe prinţul moştenitor al Italiei şi su­veranii îşi presentară reciproc suitele. Fa­milia regală italiană stătu vre­o 3­4 de oră pe bordul Yachtului. La venire şi la ple­care pe Yacht familia regală a fost salu­­tutată de musică cu marşul regesc, la care musica municipalităţii a răspuns cu imnul german. Majestăţile Lor au fost în mod frenetic aclamate de cătră publicul, ce se afla pe vapore, corăbii şi gondole şi de cătră marnarii de pe corăbiile „Galileo“ şi „Stafetta“, cari erau în ţinută mere. La 4 ore şi 20 min. familia regală cu miniş­trii şi cu suita s’au reîntors la palat între aclamaţiunile continue ale poporaţiunii. Mileniul şi scólele catolice. Programa, după care catolicii au ho­­tărît să se serbeze mileniul în toate scólele catolice din ţară, constă din 19 puncte. In reasumat serbarea se va face astfel: Duminecă în 17 Mai, a. c. se vor face serbări şcolare împreunate cu serviciu divin; serbarea se va face în presenţa preoţilor, învăţătorilor, a erorilor şcolari, a membrilor primăriei, a părinţilor elevilor etc. Scoalele atât înlăuntru, cât şi înafară vor fi decorate cu stindade, naţionale un­­guresci, flori, verdeţă etc. Şcolarii vor fi îmbrăcaţi sărbătoresce, or fetiţele vor tre­bui să poarte pe cap cununi de flori şi să fie împodobite cu cocarde, ori pandlid­ în colori naţionale. In ziua pomenită şcolarii se vor aduna la scola şi de-acolo vor pleca la bi­serică cu stindard naţional. De aici se vor reîntoarce oră şi la scolă, unde învăţătorul va ceti o disertaţie despre viaţa milenară a naţiunei maghiare. Apoi vor cânta toţi împreună strofa întâi şi din „Szozat“-ul de Vörösmarty, or celelalte strofe le va de­­clama unul dintre elevii şcelei de repeti­­ţiune şi când va ajunge la cuvintele: „Ez a föld“ (Acest pământ) etc. va arăta spre harta Ungariei, o va atinge cu mâna şi apoi va declama celelalte strofe până la fine. Apoi va urma pe rând declamarea altor poesii de cuprins naţional unguresc atât din partea băeţilor, cât a fetiţelor. In­­cheiarea se va face cu cântarea „Himnu­­lui“ de Kölcsey. După încheierea serbărei, de cum­va este în apropiere vre-un loc, vre-o clădire, ori oare­ cari ruine de însăm-Epistola fu scrisă sigilată şi de în­­su­şi d-1 Wegmann dusă la postă. De sine se înțelege, că scrisoarea trebue să se eli­bereze, dar posta fu închisă. Astfel sduse Wegmann epistola îndărăt. P’atunei adecă nu s’aflau maree poştale și deci petiția tre­bui să mai rămână o noapte sub coperişul d-lui Wegmann. In altă z zi tocmai când d-1 Wegmann voia să plece la şcolă, întru soţia lui la el cu o faţă, pe care se vedeau întipărite oare­cari sch­i de sensaţiă. — „Cugetă numai, iubite bărbate, hotelista dela „Sorele de aur“ a spus în casa surorei sale, că odăile lor sunt abo­nate. Escelenţa Sa, d-1 ministru de culte, sosesce aeji aci şi e încuartirat la ei. Scii tu causa?“­­ .Eu de unde să sciu, Milli?“ răs­punse Wegmann. „E treaba lui de ce vine, dar e cea mai bună ocasiune pentru tine, de-a merge odată înaintea d-lui ministru. Costumul tău cel negru e ca nou, şi cu el ţi-a sta forte bine“,­ observa doamna Weg­mann. Pedagogul se uita lung la nevasta lui ca şi când i-ar fi vestit perirea lumii. El, oare păn’acum n’a cutezat nici a scrie de-a dreptul la ministru, el să mergă per­sonal înaintea lui cu o rugare? Peste pu­tinţă îşi gândi Wegmann, dar ce gândi nu spuse soţiei sale, ci se grăbi pe trepte la vale, murmurând unele vorbe. Trebue să meargă la şcolă. După câte­va ore veni bunul profe­sor gimnasial la convingerea, că voia so­ţiei sale e voia lui Duamedeu. De-abia isprăvi cu prânciul şi-l şi duse nevastă-sa în odaia de îmbrăcat, unde erau puse pe două scaune hainele lui cele negre şi vesta cea albă. Acum nu mai era scăpare pentru el; soţia lui îl ruga atât de mişcată, îi arătă situaţia familiară cu atâtea vorbe blânde, cât bunul om nu se mai putu opune. Cu un suspin adânc îşi asecta pălăria şi apucă drumul cătră „Se­réie de aur“, unde domnul ministru, Esce­lenţa sa, sosise de câte­va ore. (Va urm­a.) GAZETA TRANSILVANIEI nătate istorică, şcolarii vor fi duşi acolo, unde învăţătorul le va ţine o scurtă vor­bire patriotică, şi după ce vor cânta „Szo­­zat“-ul, se vor re’ntoarce acasă. In escursiu­­nea acesta se va purta în frunte în­tot­­deauna stindardul naţional. In sculele poporale cu limbă nemaghiară de­ asemenea se va serba mileniul după planul arătat aci, însă prelegerea istorică, declamaţiunile, vorbirea unuia dintre şco­lari şi rugăciunea de încheiare se vor face în limba, în care se fac propunerile în scala. „E de dorit“, se cji°e în programă, „ca pentru declamare să se folosască nu­mai poesii cu cuprins moral-religios şi să fie tot­odatâ de spirit şi cu tendinţă pa­triotică, decă nu se poate altfel, atunci să se folosască în traducere poesiile prescrise pentru ocasiunea acesta scelelor catolice unguresci.“ Se mai c­i°e apoi în programă, că unde se poate să se planteze în apropierea scólei un arbore, care trăesce sute de ani, care să fie în amintirea mileniului etc. etc. Am reprodus numai pentru curiosi­­tate acest reasumat al programei, după care vor catolicii să serbeze mileniul în sculele lor poporale. Un interview cu d-1 V. A. Urechii „Epoca“ din Bucurescî, publică următorul interview, ce l-a avut un colaborator al seu cu preşedintele Ligei culturale. Faţă cu actuala situaţie, am întrebat pe d-1 V. A. Urechii, preşedintele Ligei Culturale, ce are de gând să facă pentru a salva aceasta mare asociație națională și culturală. — Voiu convoca în curând adunarea generală a Ligei. — Ați hotărât ceva în acestă pri­vință ? — Da. Convocările le espediez pe mine ca toate secțiunile să aibă vreme a alege delegați pentru Congresul general extra­ordinar, care se va ţină la 12 şi 13 Mai, la Rusalii. — Şi oare e scopul Congresului ? — Eu îmi voiu da demisiunea şi după mine, probabil, va demisiona întreg comi­tetul central. Eu sunt obosit deja şi nu mai pot lucra nimic. — Nu puteţi lucra poate din causa mediului în care vă aflaţi. — Din causa vîrstei. Nu veciî, că Liga nu mai merge ca odinioră? Eu mă voiu retrage definitiv și cu nici un preț nu vreu să fiu reales în comitet. Voiu ră­mână numai simplu membru al Ligei, plă­tind regulat cotizațiile. Nu mai rîvnesc la nimic. Cuprinsul acestui interview con­sună în ce priveşte intenţiunea d-lui V. A. Urechiă de a­ se retrage, cu cuprinsul scrisoarei ce nu de mult a fost adresat’e d-sa carului nostru. SCIHILE OILEI. v — 1 (18) Aprilie. Proces de pressă cu curator. „Drep­tatea din Timiş0ra ne spune, că în 16 Aprilie st. n. se va pertracta în Timişoara înaintea juriului, procesul intentat contra fostului redactor al acestei foi Dr. G. Can­­drea, pentru mai mulţi articoli publicaţi în „Dreptatea“ şi „Foia de Duminecă“. „In decursul investigării — dice „Dreptatea“ — d-1 fost redactor Dr. G. Candrea s’a re­cunoscut ca autorul tuturor articolilor în­­criminaţi — afară de poesiile din anii 14 şi 15 ai „F. d. Dum.“, al căror autor Ioan Roşu în restimp a răposat, — şi a primit responsabilitatea. Fiind-că investigarea s’a trăgănat mult, d-l Candrea, în restimp pe neaşteptate şi-a dat demisiunea dela redac­­ţiune şi s’a dus în România, unde, precum se di°e­ fusese angajat mai da mult la o catedră de profesor, şi a părăsit Timişora şi redacţiunea înainte de ce i­ s'ar fi îmnanuat citaţia pentru pertractarea finală. Sunt mai multe caşuri de asemenea, în cari d-nii procurori — fiind-că citaţia nu s’a putut înmanna apusatului — au sistat ulterioara procedură şi pertractarea finală. De astă­­dată însă nu s’a făcut aşa, ci d-l Candrea fu citat pe cale jurnalistică — în monito­rul oficial „Budapesti Közlöny“ — cu ob­servarea, că duoa la dina pertractărei (16 Aprilie) nu se va presenta în personă sau prin apărător, atunci pertractarea sa va ţine în absenţa sa, cu intrevenirea unui cu­rator numit din partea tribunalului, în per­sona d-lui advocat de aici Kornis Géza. Noi nu avem, încheie „Drept.“, nici o cu­­nostinţă despre ubicaţiunea d-lui Candrea, prin urmare nici că putem sei, decă d-sa are ori ba cunoscinţă despre citaţia, şi deca se va presenta ori ba la 16 ale cu­rentei. Predici unguresc! în capitala Româ­niei. Foile unguresci înregistraza cu multă satisfacţia scrrea, că cu ocasiunea sărbăto­rilor s-tei învieri, episcopul Alexandru Des­­seroffy a trimis la Bucurescî pe vice-recto­­rul seminarului teologic din Timişora, Agus­­tin Facha, care atât in Vinerea mare, cât şi în dina primă şi a doua de Pascu a ofi­ciat serviciul divin şi a ţinut predici în limba maghiară pentru Ungurii de-acolo, cari — cum spun toile unguresci — au ră­mas forte însufleţiţi de predicele unguresci. — Şoviniştii unguri, cari stau să ne bată cu petri, pentru-că aici în patria nostrâ ne folosim de limba maternă, pot în adevăr să se mire de libertatea, cu care misionarii unguri pot face propagandă în favorul cau­­sei lor chiar în capitala unui stat străin, fără ca să-i treca cuiva prin minte de-a le sparge capetele, cum fac ei cu noi, este încuragierea muncei prin ajutarea fe­telor române, care învață o meserie în scoalele publice sau în ori­ce atelier indus­trial din capitală. Comitetul societăţii este constituit astfel: Preşedintă de onoare, A. S. R. principesa Maria; preşedintă, d-na Ecaterina D. Butculescu ; vice-preşedinte, d-nele Veturia dr. Neagoe şi Emilia Stroe Popescu; secretare, d-nale Ana D. Furnică şi Maria I. Goga ; cassieră, d na Maria G. Căciulescu; compt., Elena căpitan Oprescu. Membre în comitet sunt d-nele: Sofia M. Bragadîru, Filotea Ath. Savulescu, Elisa I. Manliu, Constanţa D. Roşu, Sevastia C. Davidescu, A­xan. Gr. Alexandrescu, Maria I. Martinescu, Elena D. Martin, Eleonora P. Georgescu şi Speranţa dr. Furtună. —o — —o— „Liberalismul jidovesc“. Sub acest titlu scrie „Alkotmány“ : „Falsul liberalism a profanat şi oraşul martirilor. In aduna­rea municipală a Aradului s’a primit cu 57 contra 51 voturi propunerea, ca oraşul Arad, în sensul hotărîrei dele Şopron, să adreseze o petiţie cătră dietă pentru res­­trîngerea libertăţii cuvântului. Numai cu câte­va săptămâni înainte au serbat cetă­ţenii acestui oraş libertatea e luptată în 15 Martie şi acum aceiaşi patrioţi jidani, cari atunci au benchetuit şi au ţinut vorbiri intru bucuria marelor succese ale acelei dile cer restrângerea libertăţii cuvântului. In­tre cei 57 membri, cari au votat acesta adresă, sunt 19 funcţionari orăşenesci şi 23 jidani... Cetăţenii creştini ai oraşului, cari sunt omeni independenţi şi cu situa­­ţiune materială bună, şi cari au votat în contra adresei, dela votare încoce sunt cât se pote de turburaţi şi proiectâză organi­­sarea unei mare meeting poporal, în care să arate lumei Întregi, cum cugetă Creştinii, cetăţeni independenţi ai acestui oraş“. O nouă societate de binefacere în Bucurescî, Zilele acestea s’a înfiinţat in Bucurescî, între doamnele române, o socie­tate de binefacere, pusă sub ocrotirea A. S. Regale principesa Maria, al cărei nume îl şi portă. Scopul societăţii, scrie „Timpul“ Pentru stindardul slovac. Din Miava se scrie, că fiscigăbirăul de acolo a pedep­sit pe trei curatori bisericesci slovaci cu câte 15 zile închisore şi 100 fi, amendă, din cauză, că la sosirea în comună a preo­tului evang. din Craina au arborat stindar­dul roşu-alb, care este stindardul naţional slovac. La interogator, acuzaţii au spus, că ei nu cunosc colorile naţionale unguresci. Atentat ori accident! Unele diare unguresci au adus d­ela acestea soirea sensaţională, că în contra trenului, cu care Regele şi Regina României au trecut prin Ungaria s’ar fi făcut o încercare de aten­tat. Din capul locului soirea acesta a fost trasă la îndoială. Foile oficioase din Pesta s’au şi grăbit a­ o desminţi. Asemenea ea a fost desminţită şi prin „Monitorul oficial" român, cr „Voinţa Naţională“ a redus to­tul la simpla întâmplare, că pe linia dela Verciorova înainte s’a desfăcut un şurub dela frânele vagonului regal şi că prin­­tr’asta s’a produs o mică sguduitură. S’a constatat acuma, că în realitate n’a fost pomenire de nici un atentat, ci s’a produs, cum află „Epoca“ numai următorul acci­­dent: Intre Verd­urova şi Orşova, nu se scie din ce causă, frâul de siguranţă al trenului regal s’a rupt, aşa că s’a produs o sdruncinare puternică a trenului şi un sgomot asurditor, care a durat până la Or­şova. M. S. Regele să fi fost foarte indis­pus de acesta întâmplare atribuită negli­­jenţii funcţionarilor căiei ferate. —p — Cel mai nou ucaz are să-l formeze în curând o ordinaţiune ministerială adresată tuturor autorităţilor bisericescî, şcolare şi lumescl. In acesta ordinaţiune, după cum este informat „Alkotmány", pe lângă serba­­rea în corpore a cuilei numelui şi a nascerei Majestăţii Sale, se va dispune, ca aminti­tele autorităţi se-şî ţină de datorinţă a lua parte în viitor prin deputaţiunî şi la instală­rile eventuale de fispani. In legătură cu acestea, ministrul de culte va dispune şi cum are să se serbeze în fiă-cere an d­ua S-lui Ştefan. Nr. 73—1896. —p— Cultura viilor în România. îndată după ivirea filoxerei în 1885, proprietarii de vii, cultivatorii ca şi tot publicul con­sumator, s-au alarmat şi tema era mare, că acest flagel, care a avut consecinţe dezus­trose în ţerile pe unde a bântuit, va dis­truge cu desăvîrşire viile din România. Astăzi însă, după 11 ani de luptă în con­tra filoxerei, se constată, că România, de­parte de a-şî pierde viile, ce poseda, îşi men­ţine locul său între ţările cele mai bogate în vii din Europa. Este netăgăduit, că filoxera a causat şi în România pagube însemnate, distrugând complect în 11 ani 30.000 hec­tare de vii, dar este constatat totuşi, că viile nu s’au împuţinit. Din o statistică a Ministerului Domeniilor, resultă, că dela 1887 şi pănă în anul 1893 întinderea plan­tată cu vii a crescut continuu şi că astăcji România are în stare de producţiune 165,546 hectare vii, pe când în anul 1885, când s’a ivit filoxera, nu erau decât 131,546 hectare. Concurs pentru premiu. Suntem ru­gați a da loc urmatoarelor rânduri: Se pu­blică un premiu de 40 corone pentru cea

Next