Gazeta Transilvaniei, iulie 1896 (Anul 59, nr. 144-168)
1896-07-02 / nr. 144
Nou abonament la Cu 1 Iulie 1896 st. v. se deschide nou abonament la care invităm pe toți amicii și sprijinitorii foai ei mostre. Prețul abonamentului* Pentru Austro-Ungaria: pe "Uu. eu. ............................ 3.2 fl. pe șese bajai ....... . flpe trei 1-ixxxx ................................... 3£L Pentru România și străinătate: pe -u.:rx a,ix ..... 40 firstu cî. pe şesel-u-xxx ..... 20 „ pe trei lxxrxx ....................... 30 „ Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. Administraţiunea 5,Gazetei Transilvaniei**, Francesii şi Ungurii, Braşov, 1 Iulie. v. Abia au sosit primele serii despre mişcarea cea mai nouă, ce au pregătit-o studenţii români, sârbi şi ceho-slovaci din Paris, organizând o reuniune publică în capitala Franciei, cu scop de a, face lumină în cestiunea naţionalităţilor de la noi— şi hegemonii noştri au şi început a se nelinişti şi a se plânge amar în contra Francesilor. Unul dintrefiarele maghiare, care se ocupă în deosebi de cele ce se petrec în Francia, „Magyarorszag“, crice, că preocupaţi fiind faţă cu statele, ce aparţin triplei alianţe, Francesii au început acum se dea ascultare pretinselor minciuni, ce le răspândesc în străinătate vecinii Ungurilor, Românii, Serbii şi Cehii, precum şi naţionalităţile din Transilvania şi Ungaria, cu scop de-a acusa Ungaria, că tiranisăză popoarele ei. Se’nţelege, că numita fata maghiară caută a se apăra cu mâna şi cu piciore în contra acestei învinuiri, folosindu-se de apucătura, de-a espune totă mişcarea, ce tinde a informa opiniunea publică francesă despre adevărata stare a lucrurilor din statul ungar, ca isvorîtă numai din sentimentele de rivalitate faţă cu un membru al triplei alianţe. „Cunoscem situaţia şi chiămarea nostră în răsăritul Europei“, — esclamă „Magyarország“. — „Noi apărăm aici libertatea, a nostra, ca şi a tuturor poporelor, ce trăesc împreună cu noi. Francia cu marea ei tradiţiune şi cu tot sufletul seu totdeauna a stat pe lângă aceia, cari au servit libertăţii. Nici acum nu e la loc, ca ea să fiă contra nostru, şi acum merită acestă mult clevetită Ungariă simpatiile, ce isvoresc din iubirea ei de libertate“. Dacă şi cum vor fi meritat Ungurii simpatiile Franciei, de care mult s’au bucurat în trecut, nu voim să discutăm aici. Dar cum că aciî nu le mai merită, — nu le merită mai ales din punctul de vedere al iubirei de libertate, — despre acesta ne dă aproape proba cea mai viuă și ne’ndoiósa însușî Misirul „Magyarország“. Numai cu un număr mai înainte acest ziar a publicat un pamflet, — căci altă numire nu merită, — subscris de faimosul Pazmandy Dénes, tocmai de acela, care, ca unul ce a trăit mult în Francia, pretinde a fi interpretul cel mai fidel al raporturilor amicabile dintre Francesî şi Unguri. Şi ce conţine acest pamflet? Cea mai elocventă dovadă despre modul, cum sciu Ungurii se apere libertatea popoarelor, ce locuesc împreună cu ei. Pazmandy, vorbind de „crescerea naţională“ în şcolele române din Ungaria, susţine, că toate şcolele noastre, cele poporale ca şi cele medii, nu nutresc decât spiritul agitatoric în contra Maghiarilor şi a Ungariei, în sînul căreia introduc o „cultură streină“. In Ungaria însă „numai cultura maghiară e permis a se lăţi“. Cu alte cuvinte, Pazmandy cere în „Magyaorszag“ de-a dreptul suprimarea instrucţiunei române şi, observând, că cei dela guvern nu cuteza a păşi hotărît pentru sugrumarea ei, sfîrşesce reamintind cuvintele, ce s’au rostit de pe ghilotină înainte cu 100 de ani: „Courage Danton“ El în ziua urmatoare acelaşi „Magyarország“ fantasézá de iubirea de libertate şi generositatea poporului frances şi zice, că ideile de libertate din Francia au aflat totdeauna răsunet in mijlocul Maghiarilor. Minţiţi şi sunteţi tirani perverşi, cărora vă este întru nimica a călca în piciore cele mai sfinte drepturi ale naţionalităţilor din Ungaria! Aţi voit să înşelaţi Francia, ca să-i câştigaţi simpatiile, der eta că cei tiranisaţî vin să vă acuse înaintea opiniunei ei publice, — vin să dovedéasc, că nu sunteţi vrednici de simpatiile poporului frances! Şi glasul celor asupriţi va nimici ilusiunea, ce şi-o făcea lumea cultă din Occident despre sentimentele voastre de libertate. Şi ori şi cum v’aţi svîrcoli, ori şi ce sforţări aţi face să degradaţi mişcarea cea mai îndreptăţită, cea mai legitimă în apărarea adevăratelor sentimente de libertate, de justiţie şi de umanitate, nu veţi putea ajunge la nimic, căcî minciuna şi falsitatea în tabera vostra este. Dar ceia, pe cari îi acusaţî, că uneltesc în streinătate contra Ungariei, o spun clar şi lămurit, că nu se inspiră, decât de ideile revoluţiunei francese, care a proclamat drepturile omului şi a deşteptat idea de naţionalitate! FOILETONUL „CAZ. TRANS.“ Michail Kogâlniceanu — Oratorul — Faptul de căpetenie, care ne iubesce în modul de manifestare al lui Kogălniceanu este extrema luciditate a spiritului său, minunata înlesnire şi repeziciune, cu care el înţelege lucrurile şi pe omul. Cu o asemenea călăuză cineva este aproape sigur, că nu va rătăci în cestiunile cele mai anevoiase, în afacerile cele mai abstruse. Inteligenţa lui era de o calitate unică între Români. Capabil de a înmagazina cu-noscinţele cele mai variate, de a păstra numele cele mai rebele pentru memorie, de a înregistra faptele cele mai marcante ca şi amănuntele cele mai însemnată, de a statornici raporturi nouă şi neaşteptate între ideile cele mai depărtate, — creerul lui este o enciclopedie vastă, de unde îşi scote întotdeuna la momentul priincios faptele şi cunoscinţele necesare pentru întocmirea unei argumentaţii. Când caracteriseza o situaţie seu etichetază pe un individ, el se întemeiază pe lucruri neîndoioase, nu pe declaraţii de răposaţi şi pe fapte clandestine, pe cari nimeni nu le poate controla, ci pe documente autentice, pe raţionamente uşore de urmărit. Când construesce un raţionament, nu se perde în digresiuni depărtate, nu se îmbată de cuvinte sforăitore, nu-şi perde şirul, ci merge drept şi sigur la ţinta ce vizează. Când vrea să ajungă la o proposiţie generală, se ridică gradat, păşeste din treptă în treptă, fără a sări ca o coţofană, pipăind terimul la fie-care pas, observând la tlăcere moment dacă auditorul îl urmează, cu luare aminte asupra impresiei ce produce. Nu vechi la dânsul acele salturi, acel anacolut oratoric, care formază trăsura fundamentală a elocvenţei lui I. C. Brătianu. Kogâlniceanu nici nu crede, dar nici nu afirmă proposiţiuni ce nu se pot dovedi. Soliditatea spiritului seu nu se mulțumesce cu ipoteze fantastice seu cu aserțiuni gratuite. Acestea sunt bune pentru copii seu pentru omeni cari s’au deprins se jure in verba magistri sau să ridice mânile după poruncă. Kogălniceanu a studiat regulat, a cugetat, s’a îndoit însuşi, în fine a primit o educaţie metodică, a practicat însuşi metodul în şciinţele istorice. Un asemenea om nu poate nici admite diodebita judecăţi precipitate. O ameninţare întemeiată pe situaţia esternă nu-l sperie, pentru că el scie situaţia reală, şi cunoscința lui se întemeiază pe date statistice necontestate, pe fapte bine stabilite, pe comunicații vrednice de credință. Alți șefi de partid, când vor să obțină un vot său să justifice o măsură, invocă spectrul presiunilor din afară, întocmai ca acei generali chiceși cari, ca se sperie pe vrăjmaşi, aşază, printre soldaţi adevăraţi, monştri înspăimântători zugrăviţi pe carton. Asemenea invenţii copilăresci nu au nici o influenţă asupra celui ce se inspiră dela isvoarele adevărate de informaţiuni. De aceea, când vorbesce dela tribună sau numai conversează, când combate sau apără o propunere, Kogălniceanu te învăţă, te introduce în secretele sciinţei de stat, te face să înţelegi, că acesta nu este o scamatoria, ci o sciinţă ca toate sciinţele, cu procedurile şi metodul ei, cu axiomele şi raţionamentele ei. Puterea lui de a proba, de a urma un raţionament şi de a-l duce pănă la ultimele lui conclusiuni, devine mai atrăgătore, mai instructivă prin imensitatea faptelor de tot felul ce stau înmagazinate în vastul lui intelect, din care el scoate la momentul oportun arma ce-i trebue. El întorce subiectul pe toate părţile, şi ni-l arată sub toate luminile şi din toate punctele de perspectivă, ca să ne facă a-1 pricepe în adevărata lui fiinţă; se coboră la nivelul auditorului, îl ia de mână, şi, printr’o gradaţie regulată şi fără salturi, îl duce pănă la înălţimile pe cari planeaza el, şi de unde se desfăşură măreţa perspectivă a afacerilor sociale. Pe tribuna parlamentelor sau întrunirile publice, el aducea cu sine aceeaşi lumină, aceeaşi limpeziciune de vederi, acelaşi metod de investigaţie şi expunere, de cari dedese dovadă ca profesor de istorie. Mai mult decât atât, încordarea pasionată ce reclamă luptele politice crescuseră elocvenţa sa, dându-i o vioiciune, o vehemenţă, o aprindere, care nu e întotdauna la locul ei pe o catedră. Acele raţionamente acumulate, cari, ca o armată bine disciplinată, se desfăşură ca se atace şi se string ca să se apere, acele lovituri de logică ce se urmeaza fără întrerupere, ca se facă pe adversar sâ-și piardă posițiunea comunică vorbirei o căldură, o mişcare repede, o violență pătimaşă, ce se transmit uşor auditorului. Fie-care trasă, fie-care vorbă are un accent; inteligenţa într’aripată de pasiune, dă spiritului un avânt măreţ, îl face să înainteze cu majestatea impetuosă a unui rîu ce se aruncă, pe o clină repede şi fără nici o sinuositate, în mare. Adevărata elocvenţă este aceea, care sfîrşesce un raţionament cu emoţiune, care păstrază unitatea ideilor prin unitatea pasiunii, care repetă mişcarea şi înlănţuirea faptelor prin mişcarea şi înlănţuirea ideilor. (Va urma). A UTIL ZL-IZSL ,,Gazeta‘‘ iese în M-care dr. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate cnietele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abolamantul pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30 stagiu 1., pe un an 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Madimei Adimsiu Minea, ii TIMEnk Braşov, piaţa nava Jir. 30. Scrisori nefrejicate nu te primesc. — Manu o cripto nu se retrimot, INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele Birouri de anacoluri: în Viena: if. Dukes, Heinrich Schaiek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann, Preţul Inserţiunilor: o seria garmond pe e coloana 6 cr. şi BOer. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a ofemă 10 cr. sau 30 bani. Nr. 144. Braşov, Luiu-Marţi, 7 (14) Iulie. 1896. Reuniunea publică din Paris în cestiunea naţionalităţilor din Ungaria. Sâmbătă seara s’a într’unit în Paris în Sala Wagram o mare reuniune publică sub preşedinţa distinsului bărbat de stat frances Emil Flourens. Despre acesta reuniune importantă am făcut amintire în numărul trecut după o fotă serbésca. Asera am primit și noi apelul, ce s’a făcut pentru acest meeting și regretăm, că ni-a venit așa de întâr- ziat. Cu toate aceste pentru interesul cel mare, ce-i presentă causa, ce a representat-o comitetul român, serb şi ceho-slovac, care a organisat amintita reuniune, publicăm din cuvânt în cuvânt invitarea şi apelul de care e vorba. Etă-le: Coloniile română, sârbă şi ceho-slovacă din Paris, compuse în cea mai mare parte din tinerimea universitară a acestor trei naţionalităţi, organiseză pentru ciiua de 11 iulie 1896, în sala Wagram, şi sub presidenţa d-lui Flourens, deputat, fost ministru al afacerilor străine, o întrunire publică, unde va fi tratată cestiunea naţionalităţilor din Ungaria. Cestiunea aceasta fiind pusă la ordineafilei cu ocaziunea serbărilor mileniului din Budapesta şi mai cu seama prin purtarea Ungurilor, cari tind a denatura faptele şi a falsifica opinia publică în Francia, representanţii acestor trei naţionalităţi consideră ca datoriă a lor a restabili faptele