Gazeta Transilvaniei, iulie 1896 (Anul 59, nr. 144-168)

1896-07-02 / nr. 144

Nou abonament la Cu 1 Iulie 1896 st. v. se deschide nou ab­onament la care invităm pe toți amicii și spri­jinitorii foai ei mostre. Prețul abonamentului* Pentru Austro-Ungaria: pe "U­u. eu. ............................ 3.2 fl. pe șese b­ajai ....... . fl­pe trei 1-ixxxx ................................... 3£L Pentru România și străinătate: pe -u.:rx a,ix ..... 40 firstu­ cî. pe şese­l-u-xxx ..... 20 „ pe trei lxxrxx ....................... 3­0 „ Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. Administraţiunea 5,Gazetei Transilvaniei**, Francesii şi Ungurii, Braşov, 1 Iulie. v. Abia au sosit primele serii des­pre mişcarea cea mai nouă, ce au pregătit-o studenţii români, sârbi şi ceho-slovaci din Paris, organizând o reuniune publică în capitala Fran­ciei, cu scop de­ a, face lumină în cestiunea naţionalităţilor de la noi— şi hegemonii noştri au şi început­ a se nelinişti şi a se plânge amar în contra Francesilor. Unul dintre­­fia­rele maghiare, care se ocupă în deo­sebi de cele ce se petrec în Fran­cia, „Magyarorszag“, crice, că preo­cupaţi fiind faţă cu statele, ce aparţin triplei alianţe, Francesii au început acum se dea ascultare pretinselor minciuni, ce le răspândesc în străi­nătate vecinii Ungurilor, Românii, Serbii şi Cehii, precum şi naţionali­tăţile din Transilvania şi Ungaria, cu scop de-a acusa Ungaria, că ti­­ranisăză popoarele ei. Se’nţelege, că numita fata ma­ghiară caută a se apăra cu mâna şi cu piciore în contra acestei învinuiri, folosindu-se de apucătura, de-a espune totă mişcarea, ce tinde a informa opiniunea publică francesă despre adevărata stare a lucrurilor din sta­tul ungar, ca isvorîtă numai din sentimentele de rivalitate faţă cu un membru al triplei alianţe. „Cunoscem situaţia şi chiăma­­rea nostră în răsăritul Europei“, — esclamă „Magyarország“. — „Noi a­­părăm aici libertatea, a nostra, ca şi a tuturor poporelor, ce trăesc împreună cu noi. Francia cu marea ei tradiţiune şi cu tot sufletul seu tot­deauna a stat pe lângă aceia, cari au servit libertăţii. Nici acum nu e la loc, ca ea să fiă contra nostru, şi acum merită acestă mult cleve­tită Ungariă simpatiile, ce isvoresc din iubirea ei de libertate“. Dacă şi cum vor fi meritat Un­gurii simpatiile Franciei, de care mult s’au bucurat în trecut, nu voim să discutăm aici. Dar cum­ că aciî nu le mai merită, — nu le merită mai ales din punctul de vedere al iubirei de libertate, — despre acesta ne dă aproape proba cea mai viuă și ne’ndoiósa însu­șî Misirul „Magyar­­ország“. Numai cu un număr mai înainte acest ziar a publicat un pamflet, — căci altă numire nu merită, — subscris de faimosul Paz­­mandy Dénes, tocmai de acela, care, ca unul ce a trăit mult în Francia, pretinde a fi interpretul cel mai fi­del al raporturilor amicabile dintre Francesî şi Unguri. Şi ce conţine acest pamflet? Cea mai elocventă dovadă despre modul, cum sciu Ungurii se apere libertatea popoarelor, ce locuesc îm­preună cu ei. Pazmandy, vorbind de „crescerea naţională“ în şcolele ro­mâne din Ungaria, susţine, că toate şcolele noastre, cele poporale ca şi cele medii, nu nutresc decât spiri­tul agitatoric în contra Maghiarilor şi a Ungariei, în sînul căreia intro­duc o „cultură streină“. In Ungaria însă „numai cultura maghiară e per­mis a se lăţi“. Cu alte cuvinte, Pazmandy cere în „Magyaorszag“ de-a dreptul su­primarea instrucţiunei române şi, observând, că cei dela guvern nu cuteza a păşi hotărît pentru sugru­marea ei, sfîrşesce reamintind cu­vintele, ce s’au rostit de pe ghilotină înainte cu 100 de ani: „Courage Danton­“ El în ziua urmatoare acelaşi „Magyarország“ fantasézá de iubirea de libertate şi generositatea popo­rului frances şi zice, că ideile de libertate din Francia au aflat tot­­deauna răsunet in mijlocul Maghia­rilor. Minţiţi şi sunteţi tirani perverşi, cărora vă este întru nimica a călca în piciore cele mai sfinte drepturi ale naţionalităţilor din Ungaria! Aţi voit să înşelaţi Francia, ca să-i câş­tigaţi simpatiile, der eta că cei tira­­nisaţî vin să vă acuse înaintea opi­­niunei ei publice, — vin să dovedéasc­, că nu sunteţi vrednici de simpatiile poporului frances! Şi glasul celor asupriţi va ni­mici ilusiunea, ce şi-o făcea lumea cultă din Occident despre sentimen­tele voastre de libertate. Şi ori şi cum v’aţi svîrcoli, ori şi ce sforţări aţi face să degradaţi mişcarea cea mai îndreptăţită, cea mai legitimă în apărarea adevăratelor sentimente de libertate, de justiţie şi de uma­nitate, nu veţi putea ajunge la nimic, căcî minciuna şi falsitatea în ta­­bera vostra este. Dar ceia, pe cari îi acusaţî, că uneltesc în streinătate contra Unga­riei, o spun clar şi lămurit, că nu se inspiră, decât de ideile revoluţiunei francese, care a proclamat dreptu­rile omului şi a deşteptat idea de naţionalitate! FOILETONUL „CAZ. TRANS.“ Michail Kogâlniceanu — Oratorul — Faptul de căpetenie, care ne iubesce în modul de manifestare al lui Kogălni­­ceanu este extrema luciditate a spiritului său, minunata înlesnire şi repeziciune, cu care el înţelege lucrurile şi pe om­ul. Cu o asemenea călăuză cineva este aproape si­gur, că nu va rătăci în cestiunile cele mai anevoiase, în afacerile cele mai abstruse. Inteligenţa lui era de o calitate unică în­tre Români. Capabil de a înmagazina cu-­noscinţele cele mai variate, de a păstra nu­mele cele mai rebele pentru memorie, de a înregistra faptele cele mai marcante ca şi amănuntele cele mai însemnată, de a sta­tornici raporturi nouă şi neaşteptate între ideile cele mai depărtate, — creerul lui este o enciclopedie vastă, de unde îşi scote în­tot­deuna la momentul priincios faptele şi cunoscinţele necesare pentru întocmirea unei argumentaţii. Când caracteriseza o si­­tuaţie seu etichetază pe un individ, el se întemeiază pe lucruri neîndoioase, nu pe de­claraţii de răposaţi şi pe fapte clandestine, pe cari nimeni nu le poate controla, ci pe documente autentice, pe raţionamente uşore de urmărit. Când construesce un raţiona­ment, nu se perde în digresiuni depărtate, nu se îmbată de cuvinte sforăitore, nu-şi perde şirul, ci merge drept şi sigur la ţinta ce vizează. Când vrea să ajungă la o pro­­posiţie generală, se ridică gradat, păşeste din treptă în treptă, fără a sări ca o coţo­fană, pipăind terimul la fie-care pas, obser­vând la tlă­cere moment dacă auditorul îl urmează, cu luare aminte asupra impresiei ce produce. Nu vechi la dânsul acele salturi, acel anacolut oratoric, care formază trăsura fundamentală a elocvenţei lui I. C. Bră­­tianu. Kogâlniceanu nici nu crede, dar nici nu afirmă proposiţiuni ce nu se pot dovedi. Soliditatea spiritului seu nu se mulțumesce cu ipoteze fantastice seu cu aserțiuni gra­tuite. Acestea sunt bune pentru copii seu pentru omeni cari s’au deprins se jure in verba magistri sau să ridice mânile după poruncă. Kogălniceanu a studiat regulat, a cugetat, s’a îndoit însuşi, în fine a primit o educaţie metodică, a practicat însuşi me­todul în şciinţele istorice. Un asemenea om nu poate nici admite dio­­debita judecăţi precipitate. O ameninţare întemeiată pe si­tuaţia esternă nu-l sperie, pentru­ că el scie situaţia reală, şi cunoscința lui se înteme­iază pe date statistice necontestate, pe fapte bine stabilite, pe comunicații vrednice de credință. Alți șefi de partid, când vor să obțină un vot său să justifice o măsură, in­vocă­ spectrul presiunilor din afară, întoc­mai ca acei generali chiceși cari, ca se sperie pe vrăjmaşi, aşază, printre soldaţi adevăraţi, monştri înspăimântători zugrăviţi pe carton. Asemenea invenţii copilăresci nu au nici o influenţă asupra celui ce se inspiră dela isvoarele adevărate de informa­­ţiuni. De aceea, când vorbesce dela tribună sau numai conversează, când combate sau apără o propunere, Kogălniceanu te învăţă, te introduce în secretele sciinţei de stat, te face să înţelegi, că acesta nu este o sca­matoria, ci o sciinţă ca toate sciinţele, cu procedurile şi metodul ei, cu axiomele şi raţionamentele ei. Puterea lui de a proba, de a urma un raţionament şi de a-l duce pănă la ultimele lui conclusiuni, devine mai atrăgătore, mai instructivă prin imensitatea faptelor de tot felul ce stau înmagazinate în vastul lui in­telect, din care el scoate la momentul opor­tun arma ce-i trebue. El întorce subiectul pe toate părţile, şi ni-l arată sub toate lumi­nile şi din toate punctele de perspectivă, ca să ne facă a-1 pricepe în adevărata lui fiinţă; se coboră la nivelul auditorului, îl ia de mână, şi, printr’o gradaţie regulată şi fără salturi, îl duce pănă la înălţimile pe cari planeaza el, şi de unde se desfăşură măreţa perspectivă a afacerilor sociale. Pe tribuna parlamentelor sau întrunirile pu­blice, el aducea cu sine aceeaşi lumină, aceeaşi limpeziciune de vederi, acelaşi me­tod de investigaţie şi expunere, de cari de­­dese dovadă ca profesor de istorie. Mai mult decât atât, încordarea pasionată ce reclamă luptele politice crescuseră elocvenţa sa, dându-i o vioiciune, o vehemenţă, o aprindere, care nu e întot­dauna la locul ei pe o catedră. Acele raţionamente acumu­late, cari, ca o armată bine disciplinată, se desfăşură ca se atace şi se string ca să se apere, acele lovituri de logică ce se ur­meaza fără întrerupere, ca se facă pe ad­versar sâ-și piardă posițiunea comunică vor­­birei o căldură, o mişcare repede, o vio­lență pătimaşă, ce se transmit uşor audi­torului. Fie-care trasă, fie-care vorbă are un accent; inteligenţa într’aripată de pa­siune, dă spiritului un avânt măreţ, îl face să înainteze cu majestatea impetuosă a unui rîu ce se aruncă, pe o clină repede şi fără nici o sinuositate, în mare. Adevărata elocvenţă este aceea, care sfîrşesce un ra­ţionament cu emoţiune, care păstrază uni­tatea ideilor prin unitatea pasiunii, care repetă mişcarea şi înlănţuirea faptelor prin mişcarea şi înlănţuirea ideilor. (Va urma). A UTIL ZL-IZSL ,,Gazeta‘‘ iese în M-care dr. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate cnietele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abolamantul pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30 stagiu 1., pe un an 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamen­tele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Mad­imei Adimsiu Minea, ii TIMEnk­ Braşov, piaţa nava Jir. 30. Scrisori nefrejicat­e nu te primesc. — Manu o cripto nu se retrimot, INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşov şi la ur­­matoarele Birouri de anacoluri: în Viena: if. Dukes, Heinrich Schaiek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi & Liebmann, Preţul Inserţiunilor: o seria garmon­d pe e coloana 6 cr. şi BOer. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o­fem­ă 10 cr. sau 30 bani. Nr. 144. Braşov, Luiu-Marţi, 7 (14) Iulie. 1896. Reuniunea publică din Paris în cestiunea naţionalităţilor din Ungaria. Sâmbătă seara s’a într’unit în Paris în Sala Wagram o mare reu­niune publică sub preşedinţa distin­sului bărbat de stat frances Emil Flourens. Despre acesta reuniune im­portantă am făcut amintire în nu­mărul trecut după o fotă serbésca. Asera am primit și noi apelul, ce s’a făcut pentru acest meeting și regretăm, că ni-a venit așa de întâr- ziat. Cu toate aceste pentru intere­sul cel mare, ce-i presentă causa, ce a representat-o comitetul român, serb şi ceho-slovac, care a organisat amintita reuniune, publicăm din cuvânt în cuvânt invitarea şi apelul de care e vorba. Etă-le: Coloniile română, sârbă şi ceho-slo­­vacă din Paris, compuse în cea mai mare parte din tinerimea universitară a acestor trei naţionalităţi, organiseză pentru ciiua de 11 iulie 1896, în sala Wagram, şi sub pre­­sidenţa d-lui Flourens, deputat, fost minis­tru al afacerilor străine, o întrunire publică, unde va fi tratată cestiunea naţionalităţilor din Ungaria. Cestiunea aceasta fiind pusă la ordinea­­filei cu ocaziunea serbărilor mileniului din Budapesta şi mai cu seama prin purtarea Ungurilor, cari tind a denatura faptele şi a falsifica opinia publică în Francia, re­­presentanţii acestor trei naţionalităţi con­sideră ca datoriă a lor a restabili faptele

Next