Gazeta Transilvaniei, august 1896 (Anul 59, nr. 169-191)

1896-08-01 / nr. 169

Se vadă Germanii... La timpul seu am semnalat resboinicele resoluţiunî, ce le-a luat congresul didactic, ţinut înainte cu o lună în Budapesta, sub egida ministeriului de instrucţiune. Acest congres, compus din dascălii mari şi mici ai şovinismului dominant, n’a făcut alta, decât că reasumând toate ideile, inştiinţele şi faptele, ce se manifestă în sînul elementului de la putere în direcţia naţionalisărei sau maghiarisărei acestui stat, a stabilit o formulă pentru viitoarea acţiune, ce sunt decişi a o întreprinde guvernul şi societatea maghiară cu scop, de a „naţionalisa“ şi şcolele. Cu alte cuvinte, de-a preface cele 42°0 de şcoale, cu limba de propunere nemaghiară, din toata Transilvania şi Ungaria în şcole de stat cu limba maghiară. Aceste şcóle nemaghiare sunt singurele rămăşiţe ale desvoltărei autonome a popoarelor acestui stat. De vor cădâ şi acestea sub loviturile politicei destructive, ce cârmuesce acuî statul, atunci rupte vor fi şi ultimele zăgazuri şi va veni potopul maghiarisărei. Pe cât timp vor mai dura serbările mileniului, şovinismul dela putere va conserva încă pielea de aic, cu care s’a îmbrăcat, ca se nu sparie prea tare pe aceia, pe cari umblă se-i ducă cu ghiotura la exposiţiă şi pentru ca se facă lumea se crudă, că popoarele din Ungaria trăesc în cea mai frumoasa pace şi armoniă. Ce va fi însă după ce se va termina cheful milenar, ne putem închipui, dacă avem în vedere, că nici într’un timp atât de estra-ordinar, când suprematiştii au trebuit se ia toate precauţiunile, nu s’a putut încungiura publicarea solemnelă a formulei aflate de amintitul congres pentru unificarea şi naţionalisarea învăţământului public. Aşa au raţionat şi Saşii ardeleni văcând pericolul cel mare, ce se apropie. Cu toate acestea a făcut oarecare surprisă scriea, că consistoriul bisericei săsesce din Ardeal a lansat un protest formal în contra resoluţiunilor congresului didactic maghiar, adresându-l ministrului Wlassics. Cea mai mare surprisă a fâcut’o acest protest, subscris de episcopul săsesc, însuşi guvernului, care nu s’a aşteptat la aşa ceva din partea credincioşilor săi saşi. Şi surprisă i-a fost de tot neplăcută, precum se vede din funosele expectorărî ale guvernamentalului „Pester Lloyd“. Părerile asupra motivelor, ce au condus consistoriul săsesc în pasul acesta, pot fi diferite. Noi credem, că înainte de toate consistoriul a fost condus de serioasa convingere, că este în cel mai mare grad ameninţată şi şcoala şi biserica săsescă prin uneltirile politicei violente, ce a fost proclamată de congres ca cea mai urgentă problemă a guvernului şi a statului ungar. Au trebuit în cele din urmă să se convingă şi Saşii, ori cel puţin clerul lor, că cu toate sforţările, ce le-au făcut, umilindu-se înaintea celor dela putere şi întrând în serviciul acestora, n’au dobândit nici cea mai mică garanţă pentru esistenţa lor naţională, ba că astăiţi acesta este mai mult ca ori şi când ameninţată. Alţii, cum sunt de pildă clericalii catolici, sunt de părere, că pasul consistoriului săsesc ar fi fost dictat mai mult de intenţiunea, de-a face în ajunul alegerilor o presiune asupra guvernului, ca să-l silescă a le asigura înainte solda pe timpul viitoarei campanii electorale, ce-i va afla arăși în tabăra trupelor guvernului. Guvernamentalii la rândul lor sunt de părere, că protestul consistorial săsesc a fost scris mai mult pentru a deştepta un ecou în pressa germană în favorul Saşilor asupriţi din Ardeal şi a da astfel nou prilegiu unor foi germane, de-a se ocupa arăşi de cestiunea naţionalităţilor în Ungaria şi de-a prescrie recepte pentru resolvarea ei, ce-o pretind în interesul consolidărei statului ungar şi în interesul triplei alianţe. Ori care ar fi înse, pe lângă netăgăduita convingere despre esistenţa periculului, motivul pasului întreprins de cătră înaltul cler săsesc din Ardeal, el n’a putut se se întâmple într’un timp mai potrivit ca tocmai acum. Se vadă Germanii, că chiar şi cel mai blăjin dintre poporele nemaghiare, Saşii, cari din oportunitate s’au închinat sistemului domnitor şi au făcut şi-i fac atâtea servicii, au desperat de a-şi mai putè apera sub acest sistem cu succes sculele şi biserica lor naţională de peire. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Pani Bourget. Etatea Amorului. Traducera de 1. S. Spartan. (jU r m a r e.) Mi se păru, — dar nu era oare ilustă? — că numai cât au(fi pretinsul titlu al pretinsului mau roman, Fauchery zîmbi și în același timp i se întunecă privirea. îmi aduseia aminte de cele două tinere, pe cari le întîlnisem adineaori în vestibul. Nu cumva măiestrul atâtor capdopere trăia tocmai viaţa, pe care avea s’o scrie? N’avusei timp să’mi răspund acestor întrebări, fiindcă, cum zări o cupă de onyx în care erau câteva ţigarete, îmi oferi una, aprinse şi el alta, şi, pe urmă, începu să mă întrebe şi să-mi răspundă. II vedeam acum spuind tot ce gândea şi eu îmi uitasem cu totul orice combinaţie machiavelică, atâta bucurie simţiam în mine, că comunicam cu un spirit, pe care-l iubisem prea mult din pricina operelor sale. Era cel dintâiu dintre scriitorii mari ai timpului nostru, căruia ’i vorbeam astfel într’un fel de intimitate. Pe când vorbeam cu el observam identitatea ciudată dintre vorba lui grăită și vorba lui scrisă. Admiram încântătarea simplicitate cu care gusta el plăcerea, că se deschide primului venit, încântătorea simplicitate a surplusului său de inteligenţă, vioiciunea lui de impresiune şi lipsa ei totală de îngâmfare şi de atitudine. „Nu este verstă hotărîtă când să iubescă cineva...“ îmi zuse el în substanţă — fiindcă omul în stare de a iubi — în sensul complex de exaltare ideală în care iei d-ta vorba aceasta — nu inceteaza niciodată de a iubi... Voia merge mai departe: omul nu încetază niciodată de a iubi pe aceeași ființă... Şeii d-ta experiența, pe care un fisiologist contimporan a incercat-o asupra unui șir de portrete pentru ca să determine în ce constau aceste asemănări, cari nu se pot defini, pe cari le numim noi aerul de familie... El ia fotografiile a două-deci de persoane din acelaşi sânge, pe urmă fotografiază din nou aceste fotografii pe o aceeaşi placă puindu-le una peste alta. El descopere astfel trăsurile comune cari, despârţindu-le de celelalte, constitue tipul.... Ei bine! Eu sunt sigur, că decă ar putè cineva să încerce o astfel de experienţă şi să fotografieze suprapuindu-le diferitele portrete de femei pe cari un acelaş bărbat le-a iubit ori ’i s’a părut că le-a iubit în viaţa lui, ar descoperi, că toate femeile acestea se asemăna. (Cei mai nestatornici nu au iubit niciodată decât un singur şi acelaşi chip între cinci, şase, uneori douăzeci de chipuri; dânşii nu au urmărit decât o singură şi aceeaşi fiinţă în mai multe fiinţe pe care le-au iubit.... Totul este să se spie, la ce vârstă întâlnesc dânșii pe femeea, care se apropie mai mult de aceea, al cărei model îl purta într’inșii. Versta aceasta va fi pentru dânșii vârsta iubirei...“ — „...Vârsta când să fie cinema iubit?“ mai zicea măiestrul, — daar pasiunea cea mai cumplită, pe care spiu eu c’a inspirat’o un om, — a inspirat'o unul din măieştri noştri, un poet, şi avea atunci şapte- zeci de ani trecuţi. E adevărat, că’şi ţinea corpul drept ca un tânăr, că umbla tot aşa de sprinten ca şi d-ta, că vorbea ca Rivarol, că făcea versuri frumoase ca ale lui Vigny, că pe lângă toate acestea era sărac, foarte singuratic și prea nenorocit... Iți aduci aminte ce spune Maurul în Shakespeare: —■ „ea m’a iubit din pricina primejdiilor prin cari trecusem, și eu am iubit’o din pricina milei pe care i-au provocat’o acele primejdii...“ Așa-i de adevărat, că artistul acela mare a inspirat un devotament aşa de pasionat unei Rusaice tinere prea frumoase, prea nobile şi prea bogate, că ea nu s’a măritat din pricina lui, că a găsit mijlocul să’l îngrijescu în boala lui din urmă zi şi noapte, fără să se tulbure de familia sa, şi că a4î, după ce a rescumpărat de la moştenitori lucruri cari au fost de ale poetului, ea pastreaza apartamentul în care a trăit el, intact ca şi în doua din urmă. Şi sunt de-te ani de atunci!... Vezi că şi ea întâlnise în omul acela care ere întreit de bătrân ca deasa, pe fiinţa care semăna mai bine cu un oarecare chip pe care-l purta ea în mână.... Şi Goethe apoi şi Ulric de Lewetzow şi Lamartine şi atâţia alţii!... Insă ca să descrii sentimente aşa de’nalte, — zise măestrul — trebue să te lapeji de Veci asupra protestului consistorului săsesc din Sibiiu. Nu va fi neinteresant se reproducem aci doue voci din pressa maghiară, una clericală şi alta liberalguvernamentală, asupra protestului consistorului săsesc din Sibiiu, despre care făcurăm mai pe larg amintire în numerul nostru de ieri. Clericalul „Alkotmány“, vorbind despre protestul Saşilor sibiieni şi aducendu-l în legătură cu protestul protopopului evangelic şi deputatului Iosif Banu din Sobinov, comit. Şaroş, rostit cu ocasiunea abeirierei sale de la postul de inspector,ţice urmatoarele: Bravii protestanţi, care pănă acum au fost lăstare statornice şi fidele ale carului fie-cărui guvern liberal, de-odată îşi ridică acum în două locuri glasul protestător în contra abusurilor iubitului lor guvern liberal. In Sibiiu au protestat Saşii „vecinie fideli“ guvernului, contra ideii fixe clas- niciane de-a preface învăţământul în învăţământ de stat, or în Sobinov a protestat un inspector protopopesc luteran contra domniei politicei bisericesci „liberale“, false, înşelătore şi ruinatoare de credinţă şi biserică. Păşirea Saşilor n’o putem lua în serios, oricât am pericpresca şi noi trecerea învăţământului în manile statului, dar din alte motive, şi nu din pari se burzucă ei. Saşii, adecă, din timp în timp, mai ales insă când guvernul este avisat în sesonul de alegere la ei, se îndatinază a se espectora contra guvernului, dar nu din principiu, ci căutând pradă. Ei îşi vor primi solda, şi pe timpul viitoarei campanii electorale, bravii Saşi „prudentes ac circumspecti“ Orăşl vor fi unul ca unul in garnisitura trupelor guvernului, fără considerare că acesta va preface, sau nu, şcolele in şcole de stat. Cu mult mai seriosă şi ponderesa este însă declaraţiunea făcută de cătră deputatul şi inspectorul protopopesc Iosif Bano asupra politicei bisericesci, la adunarea sinodului protopopesc evangelic din Sobinov. Dintre protestanţi nimeni n’a cutezat să rostescă până acum o critică atât de bărbătâscă şi bine motivată, ca Iosif Bano, care, abdicând de la postul său de inspector, vorbi despre influenţa nimicitoare a legilor bisericesci-politice şi despre acele apucături rentociuse şi astute ale clipei Tisza-Banffy, cu cari aceştia i-au amăgit pe protestanţii predali întru apărarea politicei bisericesce. Guvernamentalul „Pester Lloyd“ scrie la loc de frunte asupra amintitului protest săsesc în reasumat urmatoarele: „Să nu mărturesci strîmb...“ este porunca justă pe care nici chiar unui episcop evangelic, nu i-ar fi permis s’o lovescă în față. Cu toate acestea numele episcopului Dr. Frideric Müller strâluce sub protestul, înaintat de cătră consistorul Saşilor ardeleni ministrului Wlassics, contra hotărârilor congresului pedagogic maghiar. Cum poate rămâne liniştită consciinţa fiului episcop, şi cum nu se scandaliseaza cel puţin bunul simţ al bărbatului onorabil la minciuna şi defăimarea (??) ce conţine scrisoarea aceea nemernică ? . ..Santa'1 iese în flacare ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumbeci 2 f1. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieie poștale din întru si din afară și la doi. colectori. ligamentul pentru Brasov administrationa, piața *uare, Tftrgul Inului Nr. 80 i!etagiu I., pe un an 10 11., pe șăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe ti luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. At&t abonamentele c&t şi inserţiuniie sunt a se plăti înainte. Re facţim AdsMstTivanei, fi Tipouaiî Braiov, piaţa nara Nr. 30, Scrinori nefrancat« nu »« primesc. — Manuscripte nu se retrimet, INSERATE se primesc la Adminlstraţiune în Braşov şi la xxrmatorele Birouri de anunciuri: In Viena: Jr. Dukes, Heinrich Schalk, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Damucci, In Budapesta: A. Z. Goldoergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Succursaie de Roumanie; în Hamburg: Károlytote Liebmann, Preţul Inserţiunilor: o seria garmond pe 0 coloana 6 cr. şi 60cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a B-a o seria 10 cr. seu 30 bani. Nr. 169. Braşov, Joi, 1 (13) August 1896.