Gazeta Transilvaniei, septembrie 1896 (Anul 59, nr. 192-215)
1896-09-01 / nr. 192
RsâactiiM. AâmistraţiiiM, si Tipograma Braşov. piaţa mare Î nr. 30. Scrisori n&im^.cat» nc, se primesc. — Maan&cript« sau se intrimet. IKSERATE se primesc la Aambnlairaţiuna în Braşov şi la urmatoarele Birouri de anunciur!: in Viena: n. Dukes, Heinrich Schaiek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Succursate de Roumanie; în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Preţul inserţiunilor: o seria garmond pe o colonă 6 or. şi 30or. timbru pentru o publicare. Poeticări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagma a B-a o seria 10 cr. séu 30 bani. Nr. 192.—Anul LIX. Brașov, 1 (13) Septemvre 1896. (WUMBE DS DUMiNSCA 35) V. „Baxeta“ iese în fi care ni. ASonamente pentru Mstro-ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. pentru Bomkia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate paclete poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. iMamsrni pentru Braspi administraţiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 305 Betagiu I.: pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Gu duşul în case. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. eau 15 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Situaţiunea Europei. De 26 de ani betrâna Europă este o casarmă înarmată, un arsenal de tunuri ghintuite, un butoiu îndesat de ierba de puşcă, gata în tot momentul de a esploda. Germania, care pănă la anii 70 era un concept etno- şi geografic, atunci şi-a ajuns ţinta dorinţelor sale — unitatea, după Sadova fatală austriacă (1866). De-atuncî încoce, voind a-şî susţină posiţia de prima putere conducătoare, şi provinciile căştigate cu fier şi sânge dela Frances!, — Alsaţia şi Lorena, — se tot înarmâza, şî-a câştigat şi soţ de arme (tripla alianţă) pe Austria, păn’ acolea duşmană, şi Italia, o rassă latină. Germania prin victoriile dela 1870 voia se-şî resbune isbencjile lui Napoleon Bonaparte de prin anii 1806 etc., prin care Germania devenise divisată şi un adeverat concept geografic. Bismarck bine a cunoscut prin anii 70 situaţiunea isolată a Franciei, şi acoperindu-se de la spate cu Rusia, la întrebarea, care va fi preţul resboiului, cu drept cuvânt a putut răspunde unui diplomat străin: doi Napoleoni (adecă tata şi fiiul). Şi aşa a şi fost. De-atunci Germania esercităză asupra Europei dictatura militarismului, a acelui militarism, care ca vampirul american, ce suge sângele dela animalele dormitoare adiindu-le cu aripile sale, astfel înarmat suge sudarea popoarelor, create pentru progres spiritual. Acăstă dictatură, decă o pot numi așa, a devenit fatala cu deosebire pentru popoarele asuprite —dovadă, că Germania cea unită, mare și puternică, n’a prins parte popoarelor subjugate, ci pururea a dat mâna cu subjugătorii lor. * * * *) Acest articul îl primim dela un vechiu amic al fetei noastre O mulțime de cestiunî pendente, toate neresolvite, planăză ca sabia lui Damocle asupra Europei, de la buna deslegare a acestora atârnă însă pacea şi bunăstarea continentului nostru. Cestiunea naţionalităţilor în Ungaria, deja destul de discutată şi clarificată prin adunăre, memoranda şi pressa din patrie şi străinătate, 6 milioane de Maghiari să suprematizeze în mod nemilos 10 milioane de alte popoare cu obiceiuri, datine, limbi şi russe diferite ! Şi oare cum sufere aceasta Germania cea puternică, şi Europa? Bine a cla Bauist prin anii 70. El adecă la întrebarea unui bărbat de stat, că ce vaţie Europa? a răspuns : „nu văd Europa nicăirîn. Ungaria nu poate fi fericită, bucurându-se de bunăstare şi îndestulire, decât numai prin o dreptă şi echitabilă deslegare a causei naţionalităţilor. Aci trebue să observăm, că între popoarele urbe ale Europei sunt popoare, cari nu se pot identifica cu cultura şi civilisaţiunea popoarelor apusene, fiind respingetoare, dar apunerea lor este decisă în stele. Polonii, un popor fudul, falnic, îngâmfat şi intolerant pănă la crucţime, au şi dispărut de pe scena lumii. Acum este rândul la Turcia, e numai cestiune de timp, când Turcii se vor îngropa în întunerecul Asiei, de unde au eşit, şi istoria îşî va face cursul său natural şi cu alţii asemenea lor. — Cestiunea Alsaţiei şi Lorenei este ca şi un şerpe de ocean. Pe tot locul se ivesce. Cel ce a creat-o este adî un bătrân deja la marginea mormântului. Francesii nu se vor odihni şi vor încerca tot să reîncorporeze aceste provincii răpite de la ei. De aici tema Germaniei şi pericolul Europei, de aicî tripla alianţă şi susţinerea dualismului cu orice preţ. Se mai amintesc oare aici de cestiunea Tridentului, nutrită de irredenta italiană, care acol e încă un tăciune ascus sub spuza ? Cestiunea Orientului, acest polyp gigantic, care stringe în braţele sale de fier atâtea neamuri şi popora pănă în Orientul îndepărtat, aşteptă grabnica resolvire: Cestiunea Macedoniei, Albanilor etc., alianţele micelor state slave balcanice — pionerii Colosului de nord — tot atâte mari semne de întrebare. Armenii creștini din Armenia turceasca, neputând suferi mai mult tirania și crudelitățile Turcilor mohamedan!, s’au resculat în massă spre a scutura jugul neuman — despotic — și dominațiunea crudelă turceasca, dar acea rescoala a fost sufocată — înecată — în sânge creştinesc, de dragul susţinerii integrităţii imperiului turcesc nemoral. Diplomaţia europeana a stat cu mânile în sen la acele măceluri şi masacre crude îndurate de Armeni din partea Turcilor. Europa n’a aucjit gemetul mamelor masacrate, nici văetul băieţilor nevinovaţi măcelăriţi de Turci, ba nu afectut nici incendiile vandalistice, al cărora fum şi pară se înălţau la ceriu în semn de răsbunare, cercând acolo dreptate, ce aici pe pământ între oameni nu se mai poate găsi. Cestiunea Candiei (Creta) chiar acum a isbucnit ca şi un vulcan teribil. Aici Orăşî se repeţesc scenele îngrozitóare, ce s’au petrecut astăierna între Armeni. Şi are diplomaţia europenă ce face? Uneltesce şi încurcă iţele, nu vede şiroiele de sânge creştinesc, vărsat pentru libertate, nu vede măcelurile îngrozitóare, nici devastările vandalice. Superbul Albion (Anglia) fericit de poziţia sa favorabilă îşi păzesce câmpii săi de aur prin India, vinde lână, arme şi praf de puşcă, face bani şi avere, ce să-şi mai bată capul cu sartea popoarelor subjugate, el, un popor egoist şi lacom, numai năile engleze să aibă căi neoprite și pacinice. Francia, deși mare putere, fiind atașata Rusiei și cercând în toată voia ei, nu are rolul de inițiativă. Rusia urmăresce scopuri egoistice, nu i-a venit — se vede — timpul să iăsă din reservă, vrea a aștepta altă ocasiune, când rolul său de protector va să stralucească în colori mai splendide. Austro-Ungaria se bucură, că are pace, căci și altfel are destul de lucru ca un conglomerat caleidoscopic de popoare neîndestulite. Singura Germania, care mai mult ar putea munci în interesul popoarelor subjugate, și ar avea rolul de inițiativă, nu vrea a-şi risca rangul de putere conducătoare, temându-se că focul odată aprins, să nu se stingă în apa Renului. Ura Francesilor în Alsaţia şi Lotaringia contra Germanilor aşa este de mare pe lângă toata mult lăudata pacificare, încât prăvăliile francese nici că vând la Germani şi vor trece încă secule pănă când mult bucinata pacificare va fi un fapt împlinit, dacă nu cumvajeii din Olimp vor decide altcum. De când Turcii au apărut pe orisontul lumei istorice, popoarele Europei au stat cu ei pururea în resbele sângerose. Astfel contra Turcilor seldschuski s’au luptat Pontificii romani şi Europa apusena doi secuii întregi pentru eliberarea Palestinei şi a locurilor sânte, şi n’au isbutit. Pănă când Timur-Lenk şchiopul (sfarmăose) cu Mongolii săi crucii au nimicit imperiul lor. De când însă Turcii osmanlici au pus piciorul lor pe pământul european, Baiazet fulgerul în lupta de la Nicopoli 1396 și Murad în lupta din Câmpul mierlelor (Kossovo) la 1389 FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Croquis balnear. Scumpe amice! Nu vtiam unde e Covasna. Dar, ce se faci? Cu reumatismul în spate am trebuit să plec undeva. La sfatul unor prietini cu esperienţă, cari şi-au reparat ciolanele prin Covasna, m’am hotărît să iau şi eu drumul spre băile acestea. La 8 şi 50 dimineţa scot un bilet cu 1.60 fl., la gara din Braşov, mă urcai pe trenul cătră Secuime, şi, la orele 12 şi 35, ajunseiu la ţinta dorită. Covasna este opid cam cu 4000 locuitori, dintre cari 1000 sunt români. Este situat forte frumos, la palele munţilor. Casele sunt spaţiose, bine întocmite, construite din brad. Sunt şi frumoase clădiri de petră. Pe lângă case sunt grădini mari, din care causă opidul are întindere mare. Românii locuesc în Vajnafalva, o comună ce se ţine tot de Covasna, de care se desparte numai prin un părău. Ei au o biserică frumosă, cu un preot şi un capelan, sunt mai mult oieri, în genere omeni cu stare bună. Bine situaţi sunt şi economii săcui. Băile. Covasna e atât de bogată în ape minerale, încât, de ar fi în alte mâni, ar fi un isvor nesecat de aur. Cea mai de frunte baiă minerală este aşa numitul Policisor (smoala Iadului) un basen mare, despărţit în două, pentru bărbaţi şi femei. Apa din basenurile acestea isvoresce clocotind neîntrerupt, cum clocotesce apa într’un vas d’asupra focului, şi scote un nămol fin, care se aşedă pe delaturi în straturi grase. Nămolul să scote din apă cu sapa, şi apoi omul se unge cu el pe tot corpul, cu deosebire pe părţile suferitoare. Astfel stă la sere pănă se usucă, după aceea întră în apă şi stă în ea 5 — 15 ori 20 minute. Eşind omul din apă se spală de nămol sub un tuş, se învelite cu un cearşaf, îl freca un servitor bine, se îmbracă iute şi face o plimbare de 1/2 oră. Individ cu reumatism învechit se vindecă sigur folosind baia acesta. Sunt persoane, cari nu puteau umbla, le duceau cu carul şi le slobodiau alţii în bae, şi după 4—5 ani săltau ca cerbii din scriptură. Baia acesta are 14—18 grade. Temperatura se schimbă după timp. Cu 20 ani mai înainte era aşa de tare, încât mulţi ameţiau în bae şi trebuiau se-i scotă alţii afară. Astăzi a mai slăbit din putere, te poţi cufunda cu capul în ea. Este şi un Pokolsar mic pentru băi reci. La o casă privată se pot face băi calde de fier. Un isvor însemnat a fost în Vajnafalva unde să făceau minunate băi de fier, folosite cu deosebire de femei. Proprietarii vrând se facă un stabiliment mai mare de băi deasupra isvorului, au săpat şi au prins isvoarele de prin prejur; tocmai prin lucrarea acesta isvorul principal, amestecându-se cu alte ape, şi-au pierdut puterea. Din cauza acesta baia nu mai e aşa căutată ca mai înainte. Altă bae remarcabilă este abolitorul (Gözlö, Goslău!) nu departe de Pokolsár. Ea constă dintr’o gropă săpată în păment, cam 2 m, adâncă şi tot atâta de largă, închisă pe de laturi cu scânduri şi acoperită cu şindile. Omul întră în gropă îmbrăcat, se prinde cu mânile de un lemn aşezat curmediş, stă în piciore, cu nasul ridicat în sus (pe câţi îi vedi umblând cu nasul sus, se scii că toţi sunt în Goslău, le este frică să-l plece, ca să nu-şi dea duhul, pentru că gazul ce aboresce din păment, şi care te încălzesce de jos în sus este aşa de puternic, încât omul aspirându-l în plumân, deodată ar cădea mort. S’au şi întâmplat mai multe caşuri de merte în aceasta gropă. Un chibrit aprins să strige cam în direcțiunea umărului. întocmirile stabilimentului lasă mult de dorit. Efectul băilor este extra-ordinar, binefăcător. Pokolsár și aboritorul sunt pentru reumatisme, băile calde fereasc pentru anemici. In Pokolsár laşi din slănină, décá ai prea multă. Nenea Chiţu din Săcele a lăsat în 10 cjile 21/2 chile, eu încă m’am scăpat de coafá. Baia rece costă 20 cr., caldă 30 cr., craboritorul 2—5 cr. Apă de beat este Horgász, carese vinde şi în sticle, are efect purgativ; isvorul din piaţă, care conţine fier, are efectul contrar. Alte isvoare particulare se află în abundanţă la diferite case. Cuartice găsesc bune aproape la totă casa, odăi spaţiose, curate, haine de pat curate, cu servit cu tot. Eu am plătit 30 cr. Familia poate închiria cu sesonul una sau două odăi, cu bucătărie, pentru preț forte moderat. Costul întreg de personă 1 fl. la eh* Mâncările sunt bune, cu deosebire la Ürmösi.