Gazeta Transilvaniei, septembrie 1896 (Anul 59, nr. 192-215)

1896-09-01 / nr. 192

Pagina 2, au cucerit imperiul balcanic de as­­tăzi, or Mohamed al II la 1453 a ocupat Constantinopolul (Ţarigrad) de astăzji, luptele creştinilor cu Turcii au devenit şi mai intensive şi mai sângeroase. Ba sub Sulei­man II, cel mare, când imperiul tur­cesc şi-a ajuns apogeul său, era ameninţată serios totă cultura apu­sului cu toate statele lui,—asediul Vie­­nei 1529,— şi numai braţul ager al lui Sobieszky a salvat Europa de-o catastrofă funestă, pănă când colo­sul asiatic prin lupte continue şi în­vingeri măreţe a fost respins cu în­cetul între limitele imperiului seu de astăzjî. Cestiunea Bulgariei şi Bosnia- Herţegovinei ca acte deja com­plinite, resultate cucerite prin fier şi sânge, dar pe cale diplomatică încă nedefinite şi precisate, nu le ating, nouii­me tangere, resolvarea lor definitivă e în mâna viitorului mis­terios. Astăziî Turcia Europeana are încă Rumelia (Tracia), Macedonia, Tesalia, Albania și Candia (Creta) cu un te­ritoriu de 8600 mm., 10 milioane de locuitori prin cetăți și garnisoane, or 8 milioane, 4 din 5 părți sunt alte naționalități­­— creștini — etc. Co­ranul este evangeliul Turcului, este dogmatica, dar tot­odată şi isvorul legilor civile. Acum coranul permite ori­ce nelegiuiri contra raialelor şi ghiau­­rilor; când un Turc intră călare în­­tr’o biserică creştină, e o virtute mohamedana, pănă când după con­ceptul creştinului este un scandal şi un sacrilegiu; când Turcul profa­nezi sanctuarul familiar al unui creştin, e virtute după conceptul Turcului, or după creştini e un păcat. După coran Turcul omorînd pe un ghiaur face merit, or creştinul nu pote ucide nici pe duşmanul său, fără de-a comite păcatul homicidiu­­lui. Turcului îi sunt permise tote fără­delegile faţă de creştini. Judecătorul (căcii) e turc, Turcul te bate, Tur­cul te judecă. Coranul permite po­ligamia (Gyneceon, harem), evange­liul lui Christos nu, şi haremul sul­tanului stă în faţa palatelor amba­sadorilor europeni. Cum poporul turcesc cu atâtea datini, obiceiuri streine şi exotice, cu legi tirane şi crudele faţă de creş­tini, cu disposiţii barbare şi contrare cu spiritul timpului, poate se mai esiste pe acel pământ clasic al lu­­mei vechi? se domineze acele puncte strategice, — Bosforul tracic — unde lumea europeana cu cea asiatică îşi dau mâna la­olaltă? Cum un popor lipsit de cele mai fundamentale prin­cipii de cultură şi umanitate poate se facă parte şi să-şi ţină poziţia între statele culturale ale Europei? Cum diplomaţia luminată euro­peană nu vede anomalia, că în sta­tul turcesc 2 milioane de Turci do­­mineaza 8 milioane de creştini şi încă într’un mod barbar, tiran şi neuman, fără a fi întru adevăr un stat de­­ drept? Cum sufere Europa atâtea popoare creştine cu înclinare spre cultură şi progres a fi încătuşate de un popor, care şi-a trăit traiul — popoare legate de un cadavru răs­­pânditor de miasme mortifere. De mult se c­ice, că Turcia este omul bolnav. Pentru­ ce Europa nu-i dă lovitura de graţia şi se elibereze atâtea popoare subjugate şi maltra­tate ? Ori doră şi acei să aibă valoare cuvintele: „Europa nu e nicăirî?“ V. L. GAZETA TRANSILVA­N­IEI Revistă politică. Starcevicianii și mileniul. Orga­nul croat al partidei lui Starcevici „Hrvatska Domovina”l din Agram, din incidentul învitărei, pe care a pri­­mit-o de la ministrul croat Josipo­­viei, ca să ia parte la serbarea înau­­gurărei monumentului milenar din Zimony, publică la loc de frunte o epistolă deschisă, în care, provocân­­du se la hotărârea anti-milenară luată în 8 iunie c. de cătră partidul croat din dreapta, mulțămesce ministrului Josipovici pentru invitare, dar de­clară hotărât, că sub nici o condițiune nu va lua parte la serbare. Era pasa­­giele mai marcante din acea epis­tolă : „Patria maghiară nu e patria năş­tră şi nu avem comun nimic cu ea. Noi Croaţii am fost pe acest pământ cu trei secoli mai înainte decât Ma­ghiarii, deci noi suntem locuitorii băştinaşi. Croaţia totdeauna a fost independentă şi ea nu e o parte a sta­tului ungar. Astfel noi nu vom lua parte la aceasta serbare, unde se prea­­măresce înfiinţarea patriei maghiare; şi ca fii credincioşi ai patriei croate protestăm energic contra acestei serbări, arangiate pe pământul sânt şi neprihănit al scumpei noastre patrie croate. In ne­putinţa, la care e osândită astăciî Croaţia, noi ne mângăiem cu aceea, că naţiunea croată îşî va păstra sîn­­gele vechiu, îşi va ageri mintea, şi cu ajutorul acestora îşi va recâştiga drepturile. Trăescâ Croaţia! Trăescă Croaţii­­“ * Turburările din Turcia. Privitor la turburările de care necontenit e sguduit imperiul otoman, corespon­dentul unui diar din Budapesta ra­­porteză din Constantinopol urmatoa­­rele: „Şi la cas deca s’ar înceta cu măcelăririle, situaţia nu se va clari­fica, deoarece aci domnesc stări forte încurcate. Creştinii, cari trăesc prin Constantinopol şi al căror număr se urcă aproape la un pătrar de milion, tremură, că după Armeni le vine lor rândul se fie torturaţi şi omorîţi. Auto­rităţile turcesce caută să înfăţişeze lucrul în celori mai blânde, şi tata vina o aruncă în spatele Armenilor, despre care în capitala Turciei cir­culă necontenit faime, că îşî adună arme, pregătesc dinamită etc. Este fapt, că locuitorii creştini din Con­stantinopol şi mai ales Grecii sunt înverşunaţi pe Armeni, deoarece aceş­tia le pericliteza şi lor viaţa. Amba­sadorul german a făcut propunerea, ca pentru siguranţa vieţii lucrători­lor armeni se ia Porta asupra sa responsabilitatea. In Anatolia este urăşi târnă că va erupe revoluţia. Curcii au început a se mişca, şi numai Irada Sultanului, în care se ordonă scu­tirea familielor armenesce, ia reţinut să nu măcelărescă, aprindă şi jăfu­­esca mai multe sate armenesci. Călătoria Suveranilor ruşi­ După cum am fost anunţat în numă­rul din Dumineca trecută, Ţarul şi Ţarina, după­ ce visitară curtea din Viena, făcură săptămâna trecută o visită şi părechei im­periale germane în oraşul Breslau din Si­lesia. Şi aci, ca şi în Viena, Suveranii ruşi fură primiţi cu mari onoruri, se făufi în onoarea lor păradă militară, şi se deteră prânzuri festive, la cari se ţinură toaste remarcabile. In 7 e. Majestăţile Lor rusăş.i ple­cară din Breslau peste Berlin la Kiel, unde flota germană făcu mai multe manevre maritime în onoarea Ţarului. Din Kiel, pă­­rechea imperială rusăscă pleca în 8 c. pe vaporul „Polarstern“ spre Danemarca, şi în 9 c. sosi la Bernstorff, unde fu întâm­pinat de Ţarina-văduvă, de regele şi re­gina Danemarcei, principele moştenitor, şi princesa de Wales. * Pressa europenă se ocupă mult cu toastele pronunţate de împăraţii Nicolae II, Francisc Iosif şi Wilhelm. S’a remar­­ s. Lucruri neplăcute sunt musica şi posta. „Banda“ cântă aproape numai csardaşuri. E minune, dacă aud­i şi ceva românesce. Trenurile circulă de trei ori în sus, de trei ori în jos pe lângă K., cu toate acestea scri­sorile le capeți numai odată pe di, la 2 ore, oi ce vrei să espedezi, trebue să se predea la poștă înainte de orele 12. Manipulantul postal n’a prea cercetat școla de comple­­sanță. Băile sunt slab cercetate din lipsă de reclamă. De regulă le cerceteazi cam 700 ospeți, în ăst an au fost 250, pete din causa mileniului. Diferite. Intr’o după amecil am făcut o escursiune la Horgász, cale de 3/4 ore cu trăsura. Isvorul acesta este asedat la poalele muntelui. Eram trei trăsuri încărcate. Con­­soţii mei mă invidiau, că eu am fost invi­tat în trăsura unui domn X., care venise cu familia. Aşa, îşi ziceau ei, noi plătim trăsura cu 1.50 fl. şi d-lui (eu) gratuit. X. are o avere de vre­o 100 mii fl., dar e de o sgârceniă proverbială şi, din partea asta, prea bine cunoscut în societate. So­cietatea dusese cu sine de a­le mâncării şi vin destul. Apa am luat-o din birtul ce este lângă isvor. D-l X. îşi adusese singur de mâncare. Sub cerul liber, la marginea pădurii, pe orba, am tras un chef sdravăn. D-l X. cu soţia încă vor fi băut câte 2 pa­hare din vinul nostru. Bine, bine dispuşi, ne coborîrăm devale, unde făcurăm soco­­tela vechului. Un bătrân (botezat mai mult pentru­ că scia multe, decât pentru barba albă) încărunţit în rele, uns cu toate unso­­rile, fu ales cassier. El îndată îşi număra muşterii! „Plătim pe cap“, zise el, fie­care atâta. Toţi priveau acum spre X. Cum? Cum ? întreba X., gândea că nu e cu cale să plătască şi soţia dânsului. Plătim pe cap, reflectă bătrânul... unul... doi... d-ta ai două capete. A plătit şi a tăcut. Ceialalţi râdeau înfundaţi. Sora oprindu-mă cu birja la pofta cor­­telului d-lui X, care mă invitase forte amabil să merg cu dânsul, îmi dise : trăsura nostră costă o fl. — Prea scumpă, nene, mi-am răspuns — cât am dar să plătesc? (Bătrânul ar fi dis: pe cap vine 50 cr.) Ne­­căpătând răspuns am pus 70 cr. pe masă, și le-am poftit noapte bună, mă temeam să nu mă mai poftescă la ceva. Ceialalți ne întrunirăm la Ugrón bácsi la un vin escelent, cum nu-1 găsesc­ nici la Eremia în Braşov. Cine vine mai târziu aici? D-l X. cu familia. Voia să-şi ia ră­mas bun dela unul dintre noi, care venise anume ca să-şi petrecă cu noi. Se petre­­cură câţi­va litri pănă venise X. Mai ce­­rurăm şi după acea, X. încă gustă două pă­­hară. Dela o vreme face semne, că vrea să mergă, acuma bătrânul de-odată strigă pe Ugrón bácsi, socotala, să plătim! Ugrón scia litri pe de rost, face atâta. Câţi sun­tem? întrebă bătrânul... unu, doi.... pe cap vine atâta. .. priveste în giur. Eră tre­buia să plătescă și pentru soţiă, pe când credea că nici el n’o se plâtâscă. N’a avut ce face, a plătit şi şi-a luat nopte bună. După plecarea lui nu voiau să mai încete hohotele şi petrecerea se continuă. A doua zi, fiind la cafea cu toţii, fo­tograful aduce două tablouri, unul în care se afla X, cu două familii, dintre cari pe una o cunosceam, pe cealaltă nu. Cine e familia asta d-le X.? (Era un secui ţăran de acolo, cu nevastă-sa). — N’o cunosci? și zimbind, puse degetul arătător pe frunte şi continuă: E gazda mea... am pus’o, ca să plătim mai puţin. L’am lăudat pentru aşa isteţime. A doua escursiune frumosă am făcut’o în pădurea de brad a lui Becsek, 30 mi­nute din piaţă, în marginea satului. Totul a fost aranjat de bătrânul în deplină cu­­noscinţă de causă. Un muşchiu escelent la frigare, o tocană, care fierbea în săul ei, şi vinul lui Ugran ne-au transpus într’o dis­­posiţie de tot veselă. De aici, cu lumină­rile aprinse, pentru­ că înoptase deja, ne-am reîntors oră la isvorul vinului. Escursiune minunată se poate face la Gyulafalva, pe verful munţilor pănă la gra­niţa României. La acesta îţi trebue o efi întrăgă! Călătoria o faci pe drumul de fer, construit de firma Horn, pentru esploatarea pădurilor. Regret că n’ana făcut escursiunea acesta. Cei ce au făcut’o, spun că merită să te duci anume numai pentru ea. Emanciparea femeilor a ajuns de­parte în Covasna. In Dumineca primă m’am dus la bi­serica românască cu un coleg al meu. El a cântat în strană și, cu glasu-i melodios a stîrnit multă complăcere în ascultători. Eu, neavând darul lui Tyrtel, cu ce să mă disting ? Am luat cazania şi am cetit pre­dica cu bogaţii şi săracii, acuşi îi băgăm, acuşi îi scoteam din raiu, în cele din urmă n’am lăsat nici pe unul afară. Nu cetisem cazania de vre-o 36 ani. Trebue c’am ce­­tit’o bine, pentru­ că după slujbă, era p’aci să mă angajeze de cantor. A doua Duminecă întârdiasem niţel. Dar, nu se simţia lipsa nostră. Lângă strană Nr. 192 -1896, cat deja la Viena, că răspunsul Ţarului la toastul împăratului Austriei a fost forte rece în comparaţiă cu frazele calduroase pronunţate de Suveranul Austro-Ungariei. Pe când împăratul Francisc Iosif scotea la iveală amiciţia ce legă pe cei doi Su­verani şi găsea în visita Ţarului o garan­ţie a acestui prieteşug, Nicolae II a evi­tat, în răspunsul său, cuvântul „amiciţia“ şi s-a mărginit la o simplă mulţumire pen­tru buna primire ce i­ s’a făcut. La ban­chetul din Breslau, s’a repetat acelaşi lu­cru. Pe când împăratul Germaniei a vor­bit cu entuziasm de mulţumirea ce’i pro­duce visita Ţarului şi a făcut aluzie la fap­tul că Friedrich Wilhelm III şi Alexan­dru I au luptat împreună contra lui Na­poleon I, Ţarul Nicolae II a răspuns rece, mulţumind pentru buna primire. Deosebirea între tonul toasturilor e remarcată şi e viu comentată. „Neue Freie Fressen spune, că faptul, că la Breslau s’a repetat casa­ din Viena, dovedesce un de ajuns intenţia şi planul hotărît al Ţarului. La Petersburg nu s’a putut evita, din punctul de vedere monar­chic, necesitatea ca Ţarul să visiteze în­­tâi curţile din Viena şi Berlin; dar s’a purtat grija, ca aceste visite să nu arunce nici o umbră asupra celei din Paris. Alt­fel nu se poate esplica faptul, că pănă şi din toasturile Ţarului s’a gonit ori-ce trasă, ori­ ce cuvânt, care ar fi putut provoca cre­dinţa în îmbunătăţirea relaţiunilor Rusiei cu Austria şi Germania. Conferenţa interparlamentară în Budapesta. Se sflă, că anul trecut se ho­­tărîse la conferenţa interparlamentară din Bruxella, ca în est an conferenţa să se ţină la Budapesta. Pressa ma­ghiară a şi început a scrie articole din incidentul acesta, accentuând mai ales, că Românii vor rămâne departe de la întrunire. Eră pe scurt ce scrie „Egyetértés“ de ieri la loc de frunte în aceasta cestiune. In curând se va întruni în Budapesta a 7-a conferenţă interparlamentară. Cor­­poraţiunea cea mai însemnată din lume îşi va ţine consultările în capitala Ungariei, şi mulţi dintre membri conferenţei vor lua parte la serbarea deschiderei Porţilor de fier, de care eveniment sunt legate inte­rese europene forte însemnate. La conferenţa interparlamentară vor fi representate toate parlamentele din Eu­ropa. Numai România va sta departe. Nici­odată Ungaria n’a avut în unul şi acelaşi timp atâţi ospeţi iluştri. Nicî-odată nu s’a deschis poporului maghiar o opasiune mai

Next