Gazeta Transilvaniei, septembrie 1896 (Anul 59, nr. 192-215)
1896-09-01 / nr. 192
Pagina 2, au cucerit imperiul balcanic de astăzi, or Mohamed al II la 1453 a ocupat Constantinopolul (Ţarigrad) de astăzji, luptele creştinilor cu Turcii au devenit şi mai intensive şi mai sângeroase. Ba sub Suleiman II, cel mare, când imperiul turcesc şi-a ajuns apogeul său, era ameninţată serios totă cultura apusului cu toate statele lui,—asediul Vienei 1529,— şi numai braţul ager al lui Sobieszky a salvat Europa de-o catastrofă funestă, pănă când colosul asiatic prin lupte continue şi învingeri măreţe a fost respins cu încetul între limitele imperiului seu de astăzjî. Cestiunea Bulgariei şi Bosnia- Herţegovinei ca acte deja complinite, resultate cucerite prin fier şi sânge, dar pe cale diplomatică încă nedefinite şi precisate, nu le ating, nouiime tangere, resolvarea lor definitivă e în mâna viitorului misterios. Astăziî Turcia Europeana are încă Rumelia (Tracia), Macedonia, Tesalia, Albania și Candia (Creta) cu un teritoriu de 8600 mm., 10 milioane de locuitori prin cetăți și garnisoane, or 8 milioane, 4 din 5 părți sunt alte naționalități— creștini — etc. Coranul este evangeliul Turcului, este dogmatica, dar totodată şi isvorul legilor civile. Acum coranul permite orice nelegiuiri contra raialelor şi ghiaurilor; când un Turc intră călare într’o biserică creştină, e o virtute mohamedana, pănă când după conceptul creştinului este un scandal şi un sacrilegiu; când Turcul profanezi sanctuarul familiar al unui creştin, e virtute după conceptul Turcului, or după creştini e un păcat. După coran Turcul omorînd pe un ghiaur face merit, or creştinul nu pote ucide nici pe duşmanul său, fără de-a comite păcatul homicidiului. Turcului îi sunt permise tote fărădelegile faţă de creştini. Judecătorul (căcii) e turc, Turcul te bate, Turcul te judecă. Coranul permite poligamia (Gyneceon, harem), evangeliul lui Christos nu, şi haremul sultanului stă în faţa palatelor ambasadorilor europeni. Cum poporul turcesc cu atâtea datini, obiceiuri streine şi exotice, cu legi tirane şi crudele faţă de creştini, cu disposiţii barbare şi contrare cu spiritul timpului, poate se mai esiste pe acel pământ clasic al lumei vechi? se domineze acele puncte strategice, — Bosforul tracic — unde lumea europeana cu cea asiatică îşi dau mâna laolaltă? Cum un popor lipsit de cele mai fundamentale principii de cultură şi umanitate poate se facă parte şi să-şi ţină poziţia între statele culturale ale Europei? Cum diplomaţia luminată europeană nu vede anomalia, că în statul turcesc 2 milioane de Turci domineaza 8 milioane de creştini şi încă într’un mod barbar, tiran şi neuman, fără a fi întru adevăr un stat de drept? Cum sufere Europa atâtea popoare creştine cu înclinare spre cultură şi progres a fi încătuşate de un popor, care şi-a trăit traiul — popoare legate de un cadavru răspânditor de miasme mortifere. De mult se cice, că Turcia este omul bolnav. Pentru ce Europa nu-i dă lovitura de graţia şi se elibereze atâtea popoare subjugate şi maltratate ? Ori doră şi acei să aibă valoare cuvintele: „Europa nu e nicăirî?“ V. L. GAZETA TRANSILVANIEI Revistă politică. Starcevicianii și mileniul. Organul croat al partidei lui Starcevici „Hrvatska Domovina”l din Agram, din incidentul învitărei, pe care a primit-o de la ministrul croat Josipoviei, ca să ia parte la serbarea înaugurărei monumentului milenar din Zimony, publică la loc de frunte o epistolă deschisă, în care, provocându se la hotărârea anti-milenară luată în 8 iunie c. de cătră partidul croat din dreapta, mulțămesce ministrului Josipovici pentru invitare, dar declară hotărât, că sub nici o condițiune nu va lua parte la serbare. Era pasagiele mai marcante din acea epistolă : „Patria maghiară nu e patria năştră şi nu avem comun nimic cu ea. Noi Croaţii am fost pe acest pământ cu trei secoli mai înainte decât Maghiarii, deci noi suntem locuitorii băştinaşi. Croaţia totdeauna a fost independentă şi ea nu e o parte a statului ungar. Astfel noi nu vom lua parte la aceasta serbare, unde se preamăresce înfiinţarea patriei maghiare; şi ca fii credincioşi ai patriei croate protestăm energic contra acestei serbări, arangiate pe pământul sânt şi neprihănit al scumpei noastre patrie croate. In neputinţa, la care e osândită astăciî Croaţia, noi ne mângăiem cu aceea, că naţiunea croată îşî va păstra sîngele vechiu, îşi va ageri mintea, şi cu ajutorul acestora îşi va recâştiga drepturile. Trăescâ Croaţia! Trăescă Croaţii“ * Turburările din Turcia. Privitor la turburările de care necontenit e sguduit imperiul otoman, corespondentul unui diar din Budapesta raporteză din Constantinopol urmatoarele: „Şi la cas deca s’ar înceta cu măcelăririle, situaţia nu se va clarifica, deoarece aci domnesc stări forte încurcate. Creştinii, cari trăesc prin Constantinopol şi al căror număr se urcă aproape la un pătrar de milion, tremură, că după Armeni le vine lor rândul se fie torturaţi şi omorîţi. Autorităţile turcesce caută să înfăţişeze lucrul în celori mai blânde, şi tata vina o aruncă în spatele Armenilor, despre care în capitala Turciei circulă necontenit faime, că îşî adună arme, pregătesc dinamită etc. Este fapt, că locuitorii creştini din Constantinopol şi mai ales Grecii sunt înverşunaţi pe Armeni, deoarece aceştia le pericliteza şi lor viaţa. Ambasadorul german a făcut propunerea, ca pentru siguranţa vieţii lucrătorilor armeni se ia Porta asupra sa responsabilitatea. In Anatolia este urăşi târnă că va erupe revoluţia. Curcii au început a se mişca, şi numai Irada Sultanului, în care se ordonă scutirea familielor armenesce, ia reţinut să nu măcelărescă, aprindă şi jăfuesca mai multe sate armenesci. Călătoria Suveranilor ruşi După cum am fost anunţat în numărul din Dumineca trecută, Ţarul şi Ţarina, după ce visitară curtea din Viena, făcură săptămâna trecută o visită şi părechei imperiale germane în oraşul Breslau din Silesia. Şi aci, ca şi în Viena, Suveranii ruşi fură primiţi cu mari onoruri, se făufi în onoarea lor păradă militară, şi se deteră prânzuri festive, la cari se ţinură toaste remarcabile. In 7 e. Majestăţile Lor rusăş.i plecară din Breslau peste Berlin la Kiel, unde flota germană făcu mai multe manevre maritime în onoarea Ţarului. Din Kiel, părechea imperială rusăscă pleca în 8 c. pe vaporul „Polarstern“ spre Danemarca, şi în 9 c. sosi la Bernstorff, unde fu întâmpinat de Ţarina-văduvă, de regele şi regina Danemarcei, principele moştenitor, şi princesa de Wales. * Pressa europenă se ocupă mult cu toastele pronunţate de împăraţii Nicolae II, Francisc Iosif şi Wilhelm. S’a remar s. Lucruri neplăcute sunt musica şi posta. „Banda“ cântă aproape numai csardaşuri. E minune, dacă audi şi ceva românesce. Trenurile circulă de trei ori în sus, de trei ori în jos pe lângă K., cu toate acestea scrisorile le capeți numai odată pe di, la 2 ore, oi ce vrei să espedezi, trebue să se predea la poștă înainte de orele 12. Manipulantul postal n’a prea cercetat școla de complesanță. Băile sunt slab cercetate din lipsă de reclamă. De regulă le cerceteazi cam 700 ospeți, în ăst an au fost 250, pete din causa mileniului. Diferite. Intr’o după amecil am făcut o escursiune la Horgász, cale de 3/4 ore cu trăsura. Isvorul acesta este asedat la poalele muntelui. Eram trei trăsuri încărcate. Consoţii mei mă invidiau, că eu am fost invitat în trăsura unui domn X., care venise cu familia. Aşa, îşi ziceau ei, noi plătim trăsura cu 1.50 fl. şi d-lui (eu) gratuit. X. are o avere de vreo 100 mii fl., dar e de o sgârceniă proverbială şi, din partea asta, prea bine cunoscut în societate. Societatea dusese cu sine de ale mâncării şi vin destul. Apa am luat-o din birtul ce este lângă isvor. D-l X. îşi adusese singur de mâncare. Sub cerul liber, la marginea pădurii, pe orba, am tras un chef sdravăn. D-l X. cu soţia încă vor fi băut câte 2 pahare din vinul nostru. Bine, bine dispuşi, ne coborîrăm devale, unde făcurăm socotela vechului. Un bătrân (botezat mai mult pentru că scia multe, decât pentru barba albă) încărunţit în rele, uns cu toate unsorile, fu ales cassier. El îndată îşi număra muşterii! „Plătim pe cap“, zise el, fiecare atâta. Toţi priveau acum spre X. Cum? Cum ? întreba X., gândea că nu e cu cale să plătască şi soţia dânsului. Plătim pe cap, reflectă bătrânul... unul... doi... d-ta ai două capete. A plătit şi a tăcut. Ceialalţi râdeau înfundaţi. Sora oprindu-mă cu birja la pofta cortelului d-lui X, care mă invitase forte amabil să merg cu dânsul, îmi dise : trăsura nostră costă o fl. — Prea scumpă, nene, mi-am răspuns — cât am dar să plătesc? (Bătrânul ar fi dis: pe cap vine 50 cr.) Necăpătând răspuns am pus 70 cr. pe masă, și le-am poftit noapte bună, mă temeam să nu mă mai poftescă la ceva. Ceialalți ne întrunirăm la Ugrón bácsi la un vin escelent, cum nu-1 găsesc nici la Eremia în Braşov. Cine vine mai târziu aici? D-l X. cu familia. Voia să-şi ia rămas bun dela unul dintre noi, care venise anume ca să-şi petrecă cu noi. Se petrecură câţiva litri pănă venise X. Mai cerurăm şi după acea, X. încă gustă două păhară. Dela o vreme face semne, că vrea să mergă, acuma bătrânul de-odată strigă pe Ugrón bácsi, socotala, să plătim! Ugrón scia litri pe de rost, face atâta. Câţi suntem? întrebă bătrânul... unu, doi.... pe cap vine atâta. .. priveste în giur. Eră trebuia să plătescă și pentru soţiă, pe când credea că nici el n’o se plâtâscă. N’a avut ce face, a plătit şi şi-a luat nopte bună. După plecarea lui nu voiau să mai încete hohotele şi petrecerea se continuă. A doua zi, fiind la cafea cu toţii, fotograful aduce două tablouri, unul în care se afla X, cu două familii, dintre cari pe una o cunosceam, pe cealaltă nu. Cine e familia asta d-le X.? (Era un secui ţăran de acolo, cu nevastă-sa). — N’o cunosci? și zimbind, puse degetul arătător pe frunte şi continuă: E gazda mea... am pus’o, ca să plătim mai puţin. L’am lăudat pentru aşa isteţime. A doua escursiune frumosă am făcut’o în pădurea de brad a lui Becsek, 30 minute din piaţă, în marginea satului. Totul a fost aranjat de bătrânul în deplină cunoscinţă de causă. Un muşchiu escelent la frigare, o tocană, care fierbea în săul ei, şi vinul lui Ugran ne-au transpus într’o disposiţie de tot veselă. De aici, cu luminările aprinse, pentru că înoptase deja, ne-am reîntors oră la isvorul vinului. Escursiune minunată se poate face la Gyulafalva, pe verful munţilor pănă la graniţa României. La acesta îţi trebue o efi întrăgă! Călătoria o faci pe drumul de fer, construit de firma Horn, pentru esploatarea pădurilor. Regret că n’ana făcut escursiunea acesta. Cei ce au făcut’o, spun că merită să te duci anume numai pentru ea. Emanciparea femeilor a ajuns departe în Covasna. In Dumineca primă m’am dus la biserica românască cu un coleg al meu. El a cântat în strană și, cu glasu-i melodios a stîrnit multă complăcere în ascultători. Eu, neavând darul lui Tyrtel, cu ce să mă disting ? Am luat cazania şi am cetit predica cu bogaţii şi săracii, acuşi îi băgăm, acuşi îi scoteam din raiu, în cele din urmă n’am lăsat nici pe unul afară. Nu cetisem cazania de vre-o 36 ani. Trebue c’am cetit’o bine, pentru că după slujbă, era p’aci să mă angajeze de cantor. A doua Duminecă întârdiasem niţel. Dar, nu se simţia lipsa nostră. Lângă strană Nr. 192 -1896, cat deja la Viena, că răspunsul Ţarului la toastul împăratului Austriei a fost forte rece în comparaţiă cu frazele calduroase pronunţate de Suveranul Austro-Ungariei. Pe când împăratul Francisc Iosif scotea la iveală amiciţia ce legă pe cei doi Suverani şi găsea în visita Ţarului o garanţie a acestui prieteşug, Nicolae II a evitat, în răspunsul său, cuvântul „amiciţia“ şi s-a mărginit la o simplă mulţumire pentru buna primire ce i s’a făcut. La banchetul din Breslau, s’a repetat acelaşi lucru. Pe când împăratul Germaniei a vorbit cu entuziasm de mulţumirea ce’i produce visita Ţarului şi a făcut aluzie la faptul că Friedrich Wilhelm III şi Alexandru I au luptat împreună contra lui Napoleon I, Ţarul Nicolae II a răspuns rece, mulţumind pentru buna primire. Deosebirea între tonul toasturilor e remarcată şi e viu comentată. „Neue Freie Fressen spune, că faptul, că la Breslau s’a repetat casa din Viena, dovedesce un de ajuns intenţia şi planul hotărît al Ţarului. La Petersburg nu s’a putut evita, din punctul de vedere monarchic, necesitatea ca Ţarul să visiteze întâi curţile din Viena şi Berlin; dar s’a purtat grija, ca aceste visite să nu arunce nici o umbră asupra celei din Paris. Altfel nu se poate esplica faptul, că pănă şi din toasturile Ţarului s’a gonit ori-ce trasă, ori ce cuvânt, care ar fi putut provoca credinţa în îmbunătăţirea relaţiunilor Rusiei cu Austria şi Germania. Conferenţa interparlamentară în Budapesta. Se sflă, că anul trecut se hotărîse la conferenţa interparlamentară din Bruxella, ca în est an conferenţa să se ţină la Budapesta. Pressa maghiară a şi început a scrie articole din incidentul acesta, accentuând mai ales, că Românii vor rămâne departe de la întrunire. Eră pe scurt ce scrie „Egyetértés“ de ieri la loc de frunte în aceasta cestiune. In curând se va întruni în Budapesta a 7-a conferenţă interparlamentară. Corporaţiunea cea mai însemnată din lume îşi va ţine consultările în capitala Ungariei, şi mulţi dintre membri conferenţei vor lua parte la serbarea deschiderei Porţilor de fier, de care eveniment sunt legate interese europene forte însemnate. La conferenţa interparlamentară vor fi representate toate parlamentele din Europa. Numai România va sta departe. Niciodată Ungaria n’a avut în unul şi acelaşi timp atâţi ospeţi iluştri. Nicî-odată nu s’a deschis poporului maghiar o opasiune mai