Gazeta Transilvaniei, octombrie 1896 (Anul 59, nr. 216-240)

1896-10-01 / nr. 216

„Formulare“ cu două tăişuri. Este foarte caracteristică şi in­structivă polemica, ce s’a iscat între Saşii „verzî“ şi moderaţi asupra formulărei, ce s’a dat de astă dată scrisoarei de convocare a viitorei con­­ferenţe săsescî, numită „Sachsen­tag“. Nu numai atât înse, ci mai aruncă şi o lumină destul de tare asupra intrigei, ce-o ţese guvernul cu concursul adicţilor sei saşi, pen­tru ca, slăbind pe aceştia, se lovesca în Români, paralisând şi mai mult mişcarea lor naţională. Despre dr. Banffy se vorbesce, că n’are pretenţia de a fi tobă de carte, dar pentru aceea scie se fiă forte astut şi vielén, aşa încât a întrecut şi cea mai rafinată circum­­specţiune saseasca. Poate că îi şi dă mâna se fiă mai vielén, căci dispune de putere şi puterea este, cum seim, un colo­sal factor înaintea prudenţilor şi circumspecţilor noştri din fostul Fun­dus regius. Cum o fi, cum n’o fi destul că prudenţii şi circumspecţii dela Si­­biiu au fost prinşi de br. Banffy în­­tr’o cursă cu o fineţă, la care ei de sigur nu s’au aşteptat.­­Noi adecă suntem de firma pă­rere, că convocarea „Sachsentag“-ului s’a făcut cu scrrea şi cu învoirea prealabilă a guvernului. Acesta a mărturisit’o pe faţă organul Saşilor moderaţi din Braşov, cricend, că s’a dat convocărei la „Sachsentag“ a­­nume o formulare, care se-i facă po­sibil ministrului de-a permite adu­narea, căci altfel ar fi trebuit s’o oprească, ca şi pe a Românilor. Organul de căpetenie al Saşilor moderaţi, „Sieb. d. Tageblatt“, vine şi el la rândul lui se constate, că într’adever acea formulare reuşită şi surprincfetare a convocărei, prin care se admit la „Sachsentag“ în genere toţi alegătorii dietali din anumite cercuri ale fostului fund regesc, cari stau pe basa programului săsesc, fără deosebire de confesiune şi naţionali­tate, este în adevăr dictată de pre­­cauţiunea momentului. Pănă acuma n’au fost conchia­­maţî la conferenţa sasesca alegătorii din anumite cercuri, ci în genere „din ţinuturile săsescî.“ Acum, prin numirea cercurilor, au rămas escluşî dela invitare numeroşii Saşi, cari trăesc în comunele, ce în urma îm­­părţirei cercurilor electorale au fost alăturate la cercuri nesăsescî. Sunt vre-o 60 de comune săsescî de aces­tea, cari de astă-dată nu sunt chiă­­mate la adunare, pe când alegătorii dietali de altă naţionalitate, din cer­curi, de pildă, ca Hermanul şi Se­beşul, deca consimt cu programul să­sesc, pot lua parte la adunare. E invederat, că inovaţiunea nu este nicidecum atât de nevinovată din punct de vedere al intereselor de rassă săsescă şi în genere al intere­selor de naţionalitate, cum vre se presente lucrul „ Tageblatt“ din Sibiiu, cu o dialectică de­ altfel vred­nică de admirat. Nu ne ierta spaţiul a intra as­­tăzi, în amănuntele motivelor, ce le produce numita fotă pentru a justi­fica procederea comitetului central săsesc. Ne mărginim numai a arăta, că într’o singură privinţă minunata formulare a convocărei din cestiune apare reuşită, şi adecă acolo, unde lovesce în Români, neuitând tot­odată nici pe Saşi. Două musce a vrut să omoare deodată Banffy cu o lovitură: or­­ganisaţia Saşilor a adus’o în tarbacela, or prin adausul „fără deosebire de confesiune şi naţionalitate“, adop­tat de comitetul săsesc, şi-a des­chis în adevăr o portiţă spre a pu­­tea permite ţinerea conferenţei să­sesce pe basa programului săsesc, pe care nu-l consideră de loc pe­riculos, dar a făcut cu totul impo­sibil Românilor chiar de-a urma esemplul săsesc, deoare­ce sciut este, că monstruosele ordinaţiunî minste­­riale,*­cari lovesc în organisaţia parti­dei ndstre naţionale şi opresc con­ferenţa nostra, declară unisono, că organisaţiune şi întruniri tocmai din causa programului nostru dela 1881 nu se permit. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Reia teatru. (Fine.) Alt defect, înrudit cu acesta, e frica de public. Pentru un scriitor tîner publicul mare este un Sphinx, un monstru teribil în mâ­­nile căruia el e silit să predea fătul fanta­siei sale — şi puţini Oedipi esistă, cari să scape cu faţa curată din acest esamen. Ce însemnăză publicul mare, nepri­­cepător o spie ori şi cine s’a interesat de sartea poeţilor mari. Nerecunoscuţi decât de câţi­va amici şi pricepători, cei mai mulţi dintre ei au trebuit să suporte rîsul sarcastic, batjocura sau tăcerea glotei ne­­pricepătore. O vădită pildă ne ofere în li­teratura română sartea bietului Eminescu. Numai după moartea lor, după ani de­­file ajung şi ei poporali prin lupta acelor pu­ţini, cari i-au cunoscut. Scriitorul, care păşesce mai întâiu pe terenul literatural o spie bine acesta şi cu groză să cugetă la prejudiţiile şi la încă­­păţînarea, cu care ţine publicul la câte o trasă estetică învechită, rău comentată şi în cele mai multe caşuri nepricepută. Şi mai ales într’o ţară, unda să sprin pe fie­­care an atâtea mii de cărţi nouă, cari aduc cu sine sute de nume necunoscute, e greu daca ai câcrut odată în disgraţia publicului să te mai poţi ridica, — e greu mai ales pentru un scriitor dramatic. Ro­manul sau poesia se ceteşte acasă, celui care nu-i place dă din cap şi pune cartea la o parte, fiindu-i frică să vorbească de ea pentru­ ca nu cum­va să-şi dea de gol lipsa sa de pricepere. Drama însă să represintă înaintea unui public mare, e comentată în­tre acte şi dacă unul o flueră, flueră cu toţii, ca să arate că o pricep. Dacă scrii­torul nu s’a silit să întreţese în ea părţi, cari plac publicului atunci nici n’ajunge pe scenă, căci directorii de teatre nu vor să se espună la fluierături. Şi în fine chiar de ar ajunge, fluierăturile însemnază mar­şul ei de înmormântare, căci pentru a doua oră să va feri ori­ce teatru să o mai pună în scenă. Aceste tote considerate trebue să le cumpănască scriitorul şi vrând nevrând frica de public îl face să introducă în piesa sa locuri nepotrivite pentru un pricepător, plăcute însă grotei. Haas face multe concesiuni pe seama publicului — și e practică aceasta metodă, ea arată însă slăbiciune și lipsă de „carac­ter artistic“. Noi pe omenii fără caracter nu-i pu­tem suferi, ne displace deci lipsa de „ca­­racter artistic“ la un scriitor, cu atât mai mult iubim şi stimam pe scriitorii numiţi „cu caprt­a mână“, cari stau neclintiţi în faţa injuriilor glotei, cum stă o stâncă is­­bită da slabele valuri şi când publicul îl flueră, el flueră şi mai tare — prostia glotei. Şi care este sartea lor? Cei ce fac publicului pe plac câştigă popularitate, devin cetiţi, ceea-ce îi în­demnă să scrie mai departe în felul înce­put, devin demagogi. Insă glota să ridică, pe când ei stau pe loc şi cei mai mulţi dintre ei sunt siliţi deja în viaţă să vad­ă, că nu-i mai cetesc decât copii şi bătrâne, or aceeaşi glotă, care-l preamărise îi strigă acum „demagog“! El scriitorul temerar luptă mai departe scrie din nou, e fluie­rat, arăşi scrie şi el e fluierat pănă mai pe urmă tot mai mulţi află de el, tot mai mulţi încep să i esprime numele cu sfială, or în sfirşit el devine iubitul scriitor al tuturor. N’avem decât să privim şi în li­teratura română şi să comparăm pe Bolin­­tineanu cu Caragiale. Göthe a­­fis: „Şi daca „Götz“*) al meu e jucat de o societate de diletanţi, cari îl pricep, sunt mai vesel, decât auzind că s’a jucat pe scena cutărui teatru mare“. Când Macs Klinger a cioplit în marmoră colorată statua Cassandrei şi i-a pus ochi de sticlă, mulţi vor fi trecut pe lângă ea sufferend cu ironie şi mărturisesc, că între acei mulţi am fost şi eu, sedus de princi­piile estetice, cari nu admit statuă de mar­moră colorată. Când însă am început să o privesc mai bine, descoperii în ea tot mai multe frumseţi şi ajunsese un timp unde servitorii museului din Lipsea începură să mă privescă cu curiositate, căci prea mer­geam des la museu şi prea ateţeam mult Înaintea statuei Cassandrei. Ibsen a biciuit societatea norvegiană în piesele sale aşa aspru, că a fost silit să-şi părăsescă patria. In toiul fluerăturilor el scrise pe: „Duşmanul poporului“, unde aruncă societăţii prin gura doctorului epi­­ c) „Götz von Berliohingen“ e o tragedie re­numită de Göthe. Revista dela Chalons. Vinerea trecută s’a ţinut la Chalons în presenţa Ţarului marea revistă a trupe­lor francese. Măcar-că plouase tota noaptea totuşi Oaspeţi erau adunaţi pe câmpul revistei cel puţin 150.000 La revistă au luat parte activă con­form datelor oficioase 8090 oficeri, 66.756 soldaţi, 18.679 cai cu 1060 tunuri şi care. Generalul Saussier călări deja dimi­­naţa peste întreg câmpul de manevră pen­tru de-a esamina terenul. Priveliştea era admirabilă şi interesul cel mai mare era concentrat asupra vânătorilor, zuavilor şi thrailerilor. La V* 11 ore bubuite de tunuri anun­ţară sosirea preşedintelui Faure la staţiunea Bouy, şi în momentul acela se ridica în văzduh un balon imens împodobit cu co­lori rusesci şi francese. Preşedintele Faure şi miniştri precum şi preşedinţii camerelor erau îmbrăcaţi în frap negru şi aşteptau sosirea Ţarului, care dormise în tren, la sta­­ţiunea Mezy. 101 salve de tun salutară trenul im­perial la sosire. Musivele infanteriei şi ar­tileriei intonară imnul rusesc. Împăratul co­bori din vagon, la ale cărui uşe steteau doi cazaci ca pază. Preşedintele Faure, cu capul desvelit păşi spre vagon pentru de-a saluta părechea imperială. După un schimb de câte­va vorbe împăratul, împărătăsa şi Faure urcară în­­tr’un landou, care avu să-i ducă pe câm­pul de paradă. Escorta o formau călăreţi africani şi Spahii cu burnusuri albe şi roşii. Ajunşi pe câmp, Ţarul se coborî din landou şi urca pe un cal favorit al său, tot asemenea şi generalii din suita sa, pănă când Ţarina şi Faure rămaseră în landou. In trap rapid călări apoi Ţarul spre trupele înşirate, urmat de o suită splendidă şi aclamat din toate părţile cu strigăte de : „Vive Russie! Vive le Czar! Vive Vimpera­­trice! Vive V Armie !­antusiasmul ajunse la culme când Ţarul ajunsa înaintea trupelor. Armata, în frunte cu Ţarul, şi încungiurată de popor oferea un aspect imposant. Intre sunetele tobelor şi trompetelor apoi ale musicelor, cari cântau pe rând imnul rusesc şi Marseilesa, Ţarul urmat de Ţarină şi preşedintele Faure şi de escortă lua frontul trupelor. Stindardele se plecau înaintea ambilor căpetenii de stat, cari sa­lutau cu capurile desvălite. Când Ţarul ajunse la tribunele, de unde avea se pnmască defilarea, ovaţiunile mulţimei se renoiră. Intre strigăte intusiaste Ţarul cobori de pe cal şi urcă tribuna de onoare, pe care mai luară loc la drepta Ţarului preşedinţii camerelor Loubet şi Frisson, er la stânga sa preşedintele Faure, Ţarina şi ministrul-preşedinte Miline. Se începu defilarea. Mai intaiu trecu pe dinaintea Ţarului ministrul de resbel generalul Billot, cu ştabul şi cu escorta de dragon­, fiind viu aplaudaţi. Urma apoi generalul Saussier. Cele d’intâia trupe, cari defilară, au fost venătorii alpini, salutaţi călduros din partea publicului. Apoi ur­mară Zuavii între manifestaţiuni simpatice. Un adevărat entusiasm produseră Turcii africanî. Urmară apoi diferite trupe dintre cari secţiunea aeronautică produse sensaţiă deosebită. Cavaleria defila escelent şi în fine defilară bateriile. împăratul urmări cu ochi scrutători şi cu încordată atenţiune defilarea trupelor, salutând neîncetat şi ridicând mâna în semn de recunoscinţă Forte interesant la finitul revistei. Intrâgă cavaleria, ca un om eseouta un atac asupra tribunei Ţarului, şi sutele de escadrone deodată se opriră ca lovite de fulgeri la depărtare de câţi­va metri dela tribună. Manevra aceasta fu salutată de „Ga­sîr lesa îa l-care ii Abonamente pentru Anstio-Dipn­a: Pe im an 12 fi., pe şese loni 6 fi., pe trei luni 3 fi. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiale poștale din întru și din afară și la doi. colectori. ismenii intri mm administratiunea, piața -nare, Târgul Inului Nr. 30 »­ etagiu I., pe un. an 10 fi., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fi. 50 er. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fi., pe 6 luni G vL, p© trei luni 3 fi. Un esemplar 5 cr. v. a, ncu 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt a 30 plăti înainte. MUttm Mmmsirapnea, i\ Tiîsk­aia Srasov, piaţa mar* a­?, SO, $©i*iffo.ri nefeasicaie jia m prisQfegc, —MaaaoeiriplH) nu setasmeti. IilSEHATE se primesc la Aeml­­aistraţiano în Braşov şi la ur­­mătorele Birouri da anunoturi: în Tiana: M. Dukes, Heinrich Schaiek, Rudolf Mossa, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppetik , ,Z. Demneber, în undagenta: A. V. Goldberg­erg, Eckstein Bernat, în Buenresoi: Agence Havas, Suc­­cursaio de Roum­anie; Sn Ham­burg; Karoly* & Liem­man. Preţul Inserţiunilor: o seria ganaond pe 0 colonă 6 cr. şi 80cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Sedam© pe pagina a Sta o certă 10 cr. seu 30 bani. Nr. 216. Braşov, Lunî-Marţî 1 (13) Octomvre 1196.

Next