Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)

1899-01-01 / nr. 1

Din causa steî sărbători diarul nu va apără pănă Sâmbătă sărac im 1898. Doue speranţe juste au fost, cu ■cari am intrat în anul 1898. N’am sperat într’o intorcere a contrarilor naţiunei noastre, n’am sperat în simţul de dreptate şi generositate al celor tari şi puternici, ci speranţele noastre le-am întemeiat numai şi numai în noi înşine, în puterea nostră de resistenţă, în consciinţa de chemarea şi viitorul nostru naţional, în simţul de jertfire pentru limbă şi lege, ce ne lagă de moşi şi strămoşi, dela cari l’am moştenit ca un talisman scump al românismului nostru. Am aşteptat şi am sperat, că anul de care ne despărţim, al cincizecilea dela redeşteptarea nostră politică naţională, ne va aduce reculegerea înăuntru, de care avem necesitate atât de urgentă ; că bărbaţii noştri chemaţi a pune umorul la resolvarea problemei uriaşe, ce ni s’a impus de împrejurări, se vor deştepta din letargia lor şi se vor pune pe lucru. Am mai aşteptat şi sperat, că anul 1898 va produce acel reviriment în spiritele bărbaţilor noştri credincioşi causei, care se facă cu putinţă o concentrare sănătosă a forţelor noastre interne şi o dirigiare a lor conform cerinţelor unei lupte seriose de defensivă. Nu ne-am aşteptat la succese extra-ordinare în direcţiunea acesta, fiind -că nu se poate îndrepta şi pune la loc în 365 de ane, ce s’a stricat şi negligent într’un şir lung de ani. Cu atât mai greu era de a dobândi succese mari, când situaţiunea politică a naţiunei noastre nu numai că nu s’a ameliorat, dar a devenit mai critică şi mai gravă şi ameninţătore prin urgia nouelor persecuţiuni şi nedreptăţii’), ce au trebuit se le îndure în 1898. Am fost înse în drept de a pretinde dela bărbaţii noştri consoli de periculele acestei situaţiunî, ca se se reculegă şi se scotă causa poporului din pirotela, în care a ajuns. Intru cât a satisfăcut ori nu anul 1898 acestor îndreptăţite aşteptări ne-o documenteza certele şi zizaniile, de cari a fost atât de bogat anul acesta, şi cari au aflat adăpost şi iutrement chiar şi într’o parte a pressei noastre. Cu adâncă durere am privit la acest spectacol trist şi ruşinător pentru neamul nostru. Ne-am ţinut reservaţii, fiindcă am vedut şi ne-am convins, că aceste certe şi zizanii nu provin dintr’o stare patologică a poporului nostru, ci îşi au isvorul în machinaţiuni străine de el şi de desvoltarea lui; şi fiind astfel aduse în mijlocul nostru de un crivăţ răutăcios, vor dispăru tot aşa cum au venit, la prima suflare puternică a spiritului sănătos naţional, ce ne chiamă la muncă şi luptă cu puteri unite şi concentrate. Şi dacă nu putem înregistra în activul anului 1898 nici un pas serios spre reculegere în sensul arătat, ne rămâne ca mângăere şi încuragiare a speranţelor noastre, pe cari nici unul din evenimentele acestui an nu le-au putut sdruncina şi slăbi, faptul, că acele urâte apariţiunî din mijlocul nostru au produs o reacţiune puternică în spirite, care ne îndreptăţesce a crede, că în cele din urmă bărbaţii noştri, vor eşi din armoniela ce-i ţine de atâta vreme înlănţuiţi şi vor reapuca cu curagiul şi cu energia cuvenită firul conlucrării comune şi al acţiunei solidare, ce a fost inaugurată în memorabila conferenţă a Românilor din Transilvania, Bănat şi Ţara ungurască la 1881. Avem încredere în bunul geniu al naţiunei române, că va îndrepta cugetele bărbaţilor ei spre unica ţintă mântuitore, ca-i va însufleţi şi le va da tărie pentru lucrarea şi lupta gigantică, ce-i aşteptă încă de-aci încolo; avem încredere în iubirea de neam, în patriotismul şi în puterea de jertfă a Românilor, şi de aceea nu ne îndoim, că va sosi momentul mult aşteptat de reculegere, va trebui se soseasca, căci cu toate adversităţile şi miseriile timpului, vină este consciinţa naţiunei române şi niciodată ea nu va renunţa la viaţa şi la viitorul ei. Râvna cea mare şi zelul, ce vedem că le desfăşură poporul nostru pentru progresul său pe toate terenele de cultură naţională, despre care râvnă şi despre care cel anul 1898 ne-a dat atâtea doveciî îmbucurătoare, ne arată în modul cel mai convingător, că neînfrântă este puterea sa de viaţă. Consciinţa despre acastă putere nesecată ne dă tăria de a spera într’o grabnică îndreptare şi reculegere a nostră şi pe terenul politic. Fiă ca anul ce vine se realiseze, aceasta dorinţă şi speranţă a tuturor Românilor de bine. Anul 1898 în politica externă. Anul 1898 a fost unul dintre cei mai bogaţi în evenimente politice exterioare. Pacea mult vestită de cătră diplomaţi şi capetele încoronate, a fost adânc zguduită, ici colo chiar primejduită în cea mai mare măsură. Valurile Oceanului Atlantic au fost înroşite cu sânge omenesc prin nenorocitul resboia, în care Spania a fost încurcată cu America. Spiritul de speculaţiune al Americanelor s’a pus fără de veste în mişcare, şi pentru ca să abată dela sine o primejdie economică, a provocat şi a dus la cea mai grea catastrofă vechiul şi gloriosul odinioră imperiu al Spaniolilor. In lupta aceasta desperată şi au stat faţă în faţă puterea lumii nouă cu spiritul rămas al vremilor vechi, şi cu toate stăruinţele şi încordările extreme, ce s’au pus din partea Spaniei, apoi cu toate simpatiile, de care se bucura Spania la naţiunile europene, totuşi ea şi-a perdut întinsele şi bogatele-i colonii şi insulele al căror pământ l’a udat cu atâta sânge. Astăzi în Cuba şi în Filipine fâlfăe stindardul american al Statelor Unite, care prin victoria raportată asupra Spaniolilor, a întrat în rândul marilor puteri. După răsboiul ispano-american și tocmai pe când în Paris decurgeau tractările de pace, Francia era pe-aci să se încurce într’un fatal răsboi cu Anglia. Mer de pertá îl forma o palmă de loc aşa decând, Faşoda din Africa, începură pregătiri seriose din ambe părţile, în arsenale se lucra cu iuţelă şi intensitate, în porturi fură concentrate colosurile de corăbii, or diplomaţii schimbau note mari asupra unei cestiuni mici în sine, dar crescută la proporţiile, cari in tot momentul ameninţau cu isbucnirea inimiciţiilor în faptă. Zuruitul armelor ruse a avut partea sa bună: s’au speriat şi unii şi alţii, dar din furtuna, ce umpluse atmosfera politică, se mai aude încă şi acel în depărtare câte-un vuet ameninţător. Primejdia resboiului a ameninţat în decursul anului 1898 constant şi în Asiamica, în apele Chinei. In Asia mică şi-au stat faţă -n faţă Rusia, Germania şi Anglia. Germania îşi sporesce fără obosală coloniile, ea vrea să-şi creeze pieţe nouă pentru productele sale industriale în imperiul chinez milenar, asupra căruia a început să sune clopotul morţii. Germania a şi pus mâna pe portul Kiao-Ciao. Tot acesta o făcu Rusia, care de asemenea a ocupat Port-Arthur. Dar în China stau pe picior de rivalitate alte două puteri: pe lângă Germania şi Ilusia, mai sunt Anglia şi Francia interesulci în cel mai mare grad. Mai ales Anglia a fost în tot decursul anului forte pasionată şi preocupată de cestiunea chineză. Anglia era pe-aci să între în conflict cu Rusia pentru China, ea şi astăcl îşi arată constant dinţii marelui imperiu moscovit, care stă puternic în calea planurilor ei de cuceriri coloniale. Cu toate că pentru moment diferenţele dintre acestea patru puteri par a fi aplanate, periculul răsboiului în Oceanul-pacific şi de alungul litoralului chinez ameninţă totuşi, diplomaţia nici nu-l va putea delătura, ci cel mult a-l amâna. Un eveniment politic însămnat a fost în cursul anului şi catoria împăratului Wilhelm în Orient. In drumul său lung împăratul Germaniei a trecut prin Constantinopol, unde Sultanul î-a făcut o strălucită primire şi unde, pe cum se susţine, s’au încheiat legături de intimă amiciţie între cei doi domnitori. La amiciţia aceasta se şi provocă acum Sultanul, care crede, că prin ea imperiul turcesc este pe lung timp scutit de nimicire. Dar Rusia nu priveşte cu ochi dulci amiciţia; ea vede în aceasta o slărire a influenţei sale pe malurile Bosforului. Rusia pare că a şi dat Sultanului să înţeagă, că n’are să mai conteze la bunăvoinţa ei, din momentul ce s’a aruncat în braţele Germaniei. Esemplu este Creta. Ori cât Sultanul a stăruit, ca Ţarul Rusiei să-l scutască în cestiunea Cretei, totuşi puternicul domnitor dela Neva a rămas neînduplecat şi a înfluinţat puternic, ca prinţul grecesc George să ocupe scaunul de guvernator în insulă, cu tote că se stie, că el n’a fost persona grata nici la Viena, nici la Berlin, cu atât mai puţin la Constantinopol. Voind să încheiem acăstă scurtă revistă asupra evenimentelor anului 1898 în afară, nu putem trece cu vederea un act politic de cea mai mare însemnătate: visita regelui României la Curtea din Petersburg, întâmplată în cursul lunei iulie. Visita aceasta a avut o importanță cu atât mai deosebită, cu cât Rusia, prin strălucita primire ce a făcut-o Regelui României, a recunoscut în mod public tendinţele pacinice ale tînărului regat român şi valoarea politică, de care se bucură acel România în concertul statelor europene. Cu prilegiul acestei visite s’a accentuat confraternitatea de arme din acea fericită epocă, când armata română s’a luptat eroicesce pe câmpiile Bulgariei alături cu armata rusesca. Acesta a accentuat’o însuși Regele Carol în toastul său, prin care a răspuns, la bineventarea, ce i-a făcut’o Țarul Nicolae la prânzul de gală dela palatul din Petersburg. Regele Carol a mai dis, că sentimentul său se unesce cu sentimentul ţării în sincera, dorinţă, ca visita sa la Ţarul să potă stabili cele mai bune raporturi şi să contribue a strînge şi mai mult relaţiunile de amiciţie cu puternica împărăţie rusâscă. Nu se poate nega, că România prin acâstă visită s’a ales c’un mare câştig moral şi c’o înălţare a vaciei şi importanţei sale politice în concertul statelor europene. Anul 1898 se finesce cu pace în Europa. Că ce va aduce urmaşul său, este ascuns în tainele necunoscutului. i.) ( A ^UTJIj lhil „gazeta“ iese în gacare iţi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei stTfciri 10 fl. N-rii de Dumineca O'frqjifsi. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. ItEDACŢIUNEA, Aimnistraţiunea şi Tipornia, SSASOV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la ADVifiSTRAŢIUNE în Braşov şi la armatorele Birouri de anunciuri: In Viena : Kl. Dukes Nachf. Aax. Autenfeld & Emerich Lesner, Heinrich Schalek, Rudolf Mosso. A. Oppolics Nachf. Anton Oppelite. In Budapesta: A. V. Goldbertier, Ekstein Bernat. In Hamburg.* Mardyl & Liebmann. PREŢUL IMSERTIUNILOR : o seria garmond pe o colona 8 or. si 30 or. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă şi învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. sau 30 bani. Nr. 1. Braşov, Vineri 1 (13) Ianuarie. 1899. Stări desolate. De mult Maghiarii n’au avut o situaţie politică mai grea şi mai încurcată, cum este cea de aci, provocată de însuşi guvernul lor actual, care urmând fidel sistemul inaugurat de faimosul Tisza Kalman, a reuşit să-i învrăjbască în dietă şi afară de dietă într’un grad nemaipomenit. Anul 1898 a adus în sînul lor luptele mari intestine, el le lasă de moştenire patimele şi neînţelegerile politice. E de prisos, credem, a mai reveni asupra celor petrecute în timpul mai recent între Maghiari. Pentru a caracterisa situaţiunea este destul să spunem, că acum au ajuns şi Ungurii să se plângă amar, că li se calcă constituţia şi drepturile scrise în legi şi că sunt puşi în stări afară de lege. Visul lor hrănit de ani de zile, că vor ajunge să stăpânescă ei singuri în monarchie şi că vor face din dinastia habsburgică o dinastie maghiară, începe să li se topască. De trei-cinci de ani lucrază la realizarea acestui vis, totul au făcut ce au putut face, derită că li-a venit şi lor un tuş rece peste cap, li-a venit Banffy cu sistemul tiszaist, care i-a încurcat cumplit şi i-a desorientat tocmai în momentul, când era să se reguleze raporturile economice şi comerciale cu Austria, aşa numitul pact, pe care le aşază în mare parte dualismul. Este trecut anul, de când asupra cestiunei pactului s’a deschis între partidele maghiare din oposiţie şi între guvern lupte şi atacuri vehemente. Guvernul a fost asediat de toate părţile, dar mai ales i se făcu imputarea că vrea reînoirea pactului în paguba intereselor economice şi politice ale Ungariei, prin ceea ce ea ar pierde din greutatea ei înaintea Europei învinuit a fost şi este guvernul, că prin alegeri scandaloase, prin corupţiuni şi favoruri şi-a înjghebat majoritatea de adl, care nu servesce decât interesele domniei de partid şi care confiscă drepturile şi libertăţile constituţionale pentru scopurile ei particulare. Banffy şi cu ai săi — din stângacii din dietă — jertfesce constituţia de dragul puterii: trebue dor trântit şi nimicit. De când opoziţia şi-a pus acesta ca ţintă, parlamentul ungar a devenit teatrul