Gazeta Transilvaniei, aprilie 1899 (Anul 62, nr. 72-94)

1899-04-01 / nr. 72

REI)ACTTU?IEA, Aflministraţiimnea §i Tipografa. SBASQV, piaţa mars Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. IU SERATE se primesc la ADHIHISTRAŢIUKE în Braşov şi la Tasmaterele Birouri de anunciuri. In Viena: flfi. Dukas Nachf. 28sx. Augenfeld & Emerich Lesner Reinrich Schalek. Rudolf Hesse. A. Oppoliks Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: A.V. Goldberger, Eksten Bernat. In Hamburg. Karolyi & Uebmann. PREŢUL INSERŢIURILOR : o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă şi învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. seu 30 bani. Nr. 72. Braşov, Joi 1 (13) Aprilie. ANUL L22N. „gazeta“ ţese în iscare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Nrii de Dumineca 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braut Adminidraţiunea, Piaţa noi Târgul Inului Nr. 30, etegii I.: Pe un an 10 fr., pe şlsi luni 5 fl.. pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe cn si 12 fl., pe 6 luni 6 fl.. p- trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nou abonament la Gazeta Transilvaniei. Cu 1 Aprilie st. v. 1899 se deschide nou abonament, la care invitam pe toți amicii și sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe un an......................................12 îl. pe şase luni....................................6 „ pe trei luni....................................3 „ pe o lună.......................................1 „ Pentru România și străinătate: pe un an.............................franci, 40 pe șase luni........................ „ 20 pe trei luni......................... „ 10 pe o lună............................. „ 3.50 Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. Administraţiunea. Demisinea cabinetului Sturdza. Valurile furiose ale iritaţiunei şi indignării, ce a cuprins de câtva timp şi mai ales în cilele din urmă spiritele fraţilor noştri din regatul vecin, şi-au cerut victima lor. Cabinetul Sturdza a fost silit să-şî dea dimisiunea în cursul chilei de ori, după ce încercările sale încordate de a se susţină la putere, au suferit naufragiu în faţa opiniunei publice revoltate de resultatele unei politice, care înăuntru a avut unşee efecte disolvante prin desbinarea chiar a partidului naţional liberal, oi prin atitudinea şovăitore şi prea concesivă înafară, şi-a atras învinuirea, că a atins sentimentul demnităţii naţionale şi mândria ţerii. Dl Dimitrie Sturdza a ajuns la putere ridicând cestiunea naţională şi folosindu-se de ea ca armă în contra guvernului conservator. Şi acum — fiind acusat de oposiţia unită conservatore-junimistă şi liberal-democrată, că şi-a călcat în timpul guvernării sale promisiunile, ce le-a făcut înainte de a veni la cârmă — tot pe tema cestiunei naţionale s’a vecrut constrîns a părăsi puterea. Sartea a voit, ca curând după căderea ministrului-preşedinte Banffy se urmeze şi îaceea a d-lui Sturdza. In ceşti patru ani din urmă prea mult şi prea des s’au amintit numele acestor doi miniştri unul lângă altul, or în timpul din urmă furtuna ce a produs-o faimoasa broşură banffystă în Parlamentul român şi în totă ţara prea mult a făcut se se vorbăscă de raporturile dintre guvernul Banffy şi guvernul Sturdza, decât ca retragerea celui din firmă se nu reamintesca căderea celui dintâiu. Ba,după cum se presentă lucrurile în urma campaniei oposiţiunei unite, care s’a început cu obstrucţiunea în cameră şi s’a continuat cu mişcarea înafară de parlament, prin întruniri publice, se pote cţice, că Banffy a tras d-lui Sturdza cu piciorul. Iritaţiunea enormă şi indignarea ce au produs’o în capitala română conflictele sângerose, provocate cu ocasiunea manifestării pe stradă a cetăţenilor din oposiţiune Duminecă sera, — cari conflicte au resultat mai cu seama din uşurinţa şi necorectitatea cu care s’au purtat autorităţile Cinăma de a susţine ordinea ţaţă cu mulţimea, întrelăsând de-a face somaţiunile legale — au accelerat numai desfăşurarea crisei, în care se afla guvernul Sturdza încă din momentud când l’au părăsit partea cea mai mare dintre bărbaţii cei mai valoroşi ai partidului liberal. Ce va urma acum, ce soluţiune va lua crisa, nu putem sei. Orî ce ar urma înse, déca se va forma un guvern de concentraţiă din fracţiunile liberale, ori déca va veni la cârmă arăşî un guvern conservator — dorinţa nostră şi a tuturor amicilor României şi ai causei românismului este, ca se se limpecjască c’ori mai curând raporturile atât de încurcate parlamentare şi de partid, şi ţara se scape de starea de pirotelă, care de un timp încoce apăsa atât de greu asupra mersului desvoltării ei în tote direcţiunile. Broşura banifystă şi „secţia Jeszenszky“, ziarul unguresc „Hazánk“ scrie următoarele: „După „P. Lloyd“ Dr. Jancsó Benedek a fost dimisionat un adevăr pentru broşura „Politica de naţionalitate a lui Banffy“, cu a cărei compunere este învinovăţit. Credem, că cu acesta nu e închis încă dosarul broşurei, care îşi caută pe părintele său, căci în cele din urmă Jancsó Benedek a avut un şef în preşidenţia ministerială, or şeful a primit îndrumările de-a dreptul de la primul ministru Banffy D. Acum se nasce întrebarea, către Dr. Jancsó Benedek, care în cestiunea română a desvoltat o activitate meritosă, din propriul îndemn a aprins făclia politicei de naţionalităţi a lui Banffy, sau că broşura e tot aşa un act oficios al primului ministru-Banffy, cum erau toate actele fabricate în secţia lui Jeszenszky, direct la porunca lui Banffy? Dacă da, atunci Jeszenszky trebue tras la răspundere, şi tocmai de aceea credem, că în faimoasa secţie ancheta e deschisă numai, dar nu e terminată“. Era Budapester Tagblatt“ scrie: „Secţia Jeszenszky va fi desfiinţată cu siguranţă. Am anunţat, că Dr. Jancsó Benedek a fost dimisionat din oficiul ce l-a avut în presidenţia ministerială. Acum ni se comunică, că el a fost autorul broşurei faimoasa despre politica lui Banffy în cestiunea de naţionalităţi, şi prin acesta a dovedit, că Banffy îşi scria prin funcţionarii de stat imnuri de laudă, primiţi cu penibilă sensaţie. Cu dimisionarea lui Jancsó nu e însă înlăturată secţia naţionalităţilor, care a făcut mult rău; în curând vor părăsi şi alţi funcţionari palatul ministrului preşedinte, dat fiind, că faimoasa secţie va fi desfiinţată“. Vaete şoviniste. De când cu trecerea Bunevaţilor din Santova dela catolicism la ortodoxism, foile şoviniste maghiare s’au plâns pe toate tonurile, că maghiarismul îndură pierderi însemnate, ba chiar înfrângeri dureroase. Mult s’a ocupat cu „aparițiunea“ acesta îndeosebi organul estrem „Egyetértés“. In numărul său dela 7 Aprilie acest chiar scrie, că poporul binevat îşi părăsesc© credinţa, fiindcă noua religie le ______. i. „ ____ 7__ _ ' 7 A î poiijjioo jyjt/vau cuc vt/nuvt tur IU C5010 bisericescl. Asta dovedesce, că acjl naţionalitatea are mai mare putere, decât religia. Tot din motivul acesta fac şi Germanii din Austria politică naţionalistă sub lozinca „Les von Rom.“ Trecerea Bunevaţilor, cjice faia maghiară, însămnă o pierdere pentru maghiarism, ba chiar o înfrângere, mai ales deci se va fine seama, că Bunevaţii, deşi de origine slavă, la 1848 au ţinut cu credinţă la Maghiari pănă în sfîrşit şi au luptat alăturea cu ei în şirurile honvezilor. Contopirea de acum a Bunevaţilor în biserica sârbescă, este — Zice din nou — o mare înfrângere pentru maghiarime. Tot acelaşi zrar constată, pe urma unui statistician ungur, că Maghiarii scad, or Slovacii se sporesc în comitatele Pojun, Neutra, Barş şi Hont şi în timp scurt Ungurii au pierdut peste 100.000 de suflete. Unde înainte c’o sută de ani elementul maghiar era preponderant, acol nu se mai află nici urmele maghiarimei. Deci mi-s bani — este putere. (Cum s’ar putea crea statul național unitar maghiar). Cunoscem programul cel mai nou, din „era nouă“, al ministrului instrucțiunei Wlassics. Am vedut pe ministrul șovinismului maghiar debutând cu frasele lui stereotipe „despre cultura maghiară“, și l-am vedut chiar declarând, că toate le-ar face după pofta molochului maghiarisării, deci ar ave bani de ajuns. Câteva din foile unguresce au rămas nemulţămite cu discursul ministrului, nu le place, că a uitat, ori s’a ferit să promită, că va sorbe într’o lingură de apă tote şcolele nemaghiare de pe „globul unguresc“, ci s’a mârginit numai la declararea, că va esercita „un control mai aspru“ faţă de şcolele susţinute de confesiuni, îndeosebi faţă de şcolele cu limba de propunere nemaghiară. Intre cei nemulţămiţi s’au găsit şi eroii „politicei culturale maghiare“ dela „Bud. Hilp“, care de când cu fusiunea înotă straşnic în apele „erei noue“. Intr’un articul lung şi lat ei îşi esprimă vederile lor pe acest teren şi caută a fi cât se poate de limpeji în espresiuni, cari să redea cu fidelitate ideile şi sentimentele ce-i stăpânesc în „marea causă culturală maghiară“. Sunt „indignaţi“ domnii, că în şcolele naţionalităţilor nu se învaţă perfect unguresce, ci din potrivă „se cresc duşmani Maghiarilor“, ba se întâmplă, că chiar cei cari ies din școlele de stat, devin „agitatori“. Starea aceasta — d^° e* — trebue urgent schimbată, căci „deci e vorba în general despre politica de naționalitate, trebue să începem cu școlele“. Der [acum? Ministrul — dice „Bud. Hilp“ — se plânge, că „n’are la disposiţiă destule mijloace materiale, cu cari s’ar pute ajuta acestei scăderi în educaţiunea publică... Nici ministrul, nici legislaţiunea Din Bucovina. (Dreptul electoral.) In şedinţa dela 5 Aprilie n. a dietei din Cernăuţi, d-nul deputat Dr. George Popovici a motivat într’un discurs remarcabil propunerea sa privitoare la schimbarea şi completarea legei electorale a Bucovinei. Extragem din acest discurs următârea parte. Modificările legei electorale tind la desfiinţarea alegerei indirecte publice şi orale (forte adevărat! Bravo!) și propun introducerea votului în scris și secret. (Aplause). Deci tindem la desființarea alegerilor directe, o facem mai ales în considerarea esperiențelor, pe care le-am făcut cu ocasiunea ultimelor alegeri pentru dieta ţării. Eu cred, că luând în considerare esperienţele aceste, resultă desfiinţarea votului indirect drept un postulat al moralei publice şi o conditio sine qua non asanării stărilor noastre publice (Aplause vii). Aceste esperienţe la ultimele alegeri au documentat pănă la evidenţă, că disposiţiunile legei electorale pentru alegerea electorilor sunt cu desăvârşire insuficiente, şi că aceste se pot frământa ca şi ceva în mâna comisarilor stăruitori în interesul celei mai estinse ingerinţe electorale. Dacă murdăresc© pata ruşinosă aastorfel de alegeri trecutul politic mai recent al acestei ţări, apoi este datorinţa nostră sântă a ne îngriji, ca cel puţin presentul şi viitorul să rămână curat. (Aplause). In conex cu acesta stă înmulţirea localităţilor de alegere. Eu în privinţa aceasta aderez pe deplin la disposiţiunea dietei provinciale a Austriei de jos, care declară fiecare comună ca localitate de alegere. Pe acelaşi motiv, pe care am condamnat alegerea indirectă, tindem şi la desfiinţarea votării orale şi publice, căci votarea orală dă organelor administrative o pasiune de a comite cele mai nemaipomenite presiuni electorale. Pe același motiv mă declar și contra procurelor în corpul al II-lea al marei proprietăți, căci şi aceasta formă de representare oferă guvernului posibilitatea a se amesteca în alegeri. (Forte adevărat!) In acest caz vor trebui deci să voteze personal și damele. Cunoscând manierele fine ale marilor noştri proprietari, credem că nu le va fi damelor spre greutate a merge în localitatea alegerii, ci chiar forte bine venit, căci le oferă ocasiune o revede mulţi prietini vechi (Ilaritate). Cred deci, că aceasta reformă corăspunde chiar şi exigenţelor galantăriei. (Ilaritate). Luând mai departe în considerare, că proiectul nostru de lege nu este nici prea sangvinic şi nu conţine nici ceva nou de nu poate să facă nimic. Insă ei stă în putere, ca prin folosirea şcolelor esistente să promoveze consolidarea naţiunei maghiare“. Şi ată cum: „Tot ce este şcoală în ţara aceasta, numai un scop să aibă: unitatea şi puterea statului maghiar. Care şcolă nu servesce acest scop: delendam esse censeo“. Adecă, dacă nu-s bani, este putere! Să închidă, să desfiinţeze guvernul toate şcolele, cari nu sunt pe placul şoviniştilor încornoraţi, şi atunci se va putea ajunge ţinta creărei statului naţional maghiar unitar. Am înţeles! Prin procedeul acesta, frumos şi-ar încheia Maghiarii viaţa lor politică din veaul al nouă-spre- Zecelea.