Gazeta Transilvaniei, aprilie 1899 (Anul 62, nr. 72-94)
1899-04-01 / nr. 72
Pagina 2, tot, nemaipomenit, ci propune din contră numai disposiţiuni cunoscute şi probate, şi prin urmare nu vre să aibă revoluţiune, ci numai o anumită evoluţiune, cred eu, că onoratul guvern, în cas că acest, proiect de lege se va primi de înalta cameră, va eoopera cu atât mai uşor sancţiunea prea înaltă, cu cât proiectul nu conţine nimic nou, ceea ce nu ar fi conceput însuşi guvernul după dorinţa sa din incidentul reformei electorale şi ceea ce nu ar fi eluptat în parlament însuşi în sudarea feţei sale. In privinţa aceasta contez la intermediarea d-lui president al ţării, care a declarat de repetite-urî în înalta Cameră, că guvernul nu voeşte să înfluinţeze alegerile, şi care treiue să fie chiar încântat, că acum i se oferă ocasiunea a schimba în fapte cuvintele sale, cami în direcţiunea acesta, au fost trase la îndoială de mulţi, şi să facă imposibilă ingerința electorală nelegală, care la funcţionarii subalterni au devenit o adevărată mania. (Bravo! Bravo!) Cred, a fi îndreptățit a conta şi la o atitudine favorabilă aproape a tuturor partidelor din aceasta cameră, fiindcă proiectul nostru nu pot,ţine altceva, decât cvalificarea dorinţelor, pe care le-au exprimat mai înainte şi conducătorii lor, mai ales, că la împărţirea cercurilor electorale procedăm cinstit şi cu evitarea oricarei geometrii electorale, basându-ne esclusiv pe instituţiuni politice deja esistente. Eu din parte-mi voiu face tot posibilul de a duce îndeplinire în acesta cameră reforma electorală, care reformă este chemată a ridica păturile largi ale populaţiunii din heretismul lipsei de drept politic şi care va face cu desăvârşire imposibile apucăturile semiasitice ale Effendilor noştri districtuali. (Bravo! Bravo!) D-nii mei, eu mă voiu bucura, dacă colegii mei vor sta pe partea mea în acestă luptă, ca umăr la umăr să îndeplinim edificiul reformei electorale, care va fi o binecuvântare pentru ţeră şi onoare pentru acestă înaltă Cameră. (Aplause,ferenţei şi în care se va cere unirea tuturor Sârbilor cu Muntenegru. Din Filippine. O serie telegrafică din Washington spune, că generalul Otis a ocupat alaltăeri oraşul Santa Crux, cel mai mare după Manilla, în urma unui atac cu resculaţii, în care au căcrut 80 de Filippini. Revistă externă. Husin şi Muntenegru. Amiciţia dintre Rusia şi Muntenegru s’a mai întărit p’o legătură. Moştenitorul de tron montenegrin prinţul Danilo se află în Petersburg, unde în curând se va logodi p’o mare ducesă rusască. Din Finlanda. Seim, că Finlandesii au adresat Ţarului o petiţie, în care cer, ca să nu li se desfiinţeze constituţia. Petiţia aceasta este de-o estensiune colosală. Ea portă 524.000 iscălituri, adecă au subscris’o */. parte a poporaţiunei Finlandei. Toate aceste iscălituri au fost adunate în timp de 10 zile. Petiţia constă din 26 tomuri, cari puse una lângă alta formază o grămadă înaltă cât statura unui om. Greutatea ei este mai mare de-o majă metrică, şi în Petersburg a trebuit să fiă dusă la ministeriu pe un car. — Intr’aceea agitaţiunea populaţiunei finlandeze cresce pe cei ce merge, cu tote, că Ţarul a refuzat să primescă deputăţia, care a fost mers la Petersburg să protesteze în contra atentatului la libertatea şi autonomia ţării. Cresce mai ales numărul emigranţilor. Poporul îşi vinde moşia străbună şi pleca peste graniţă, cu toate încercările inteligenţei din sânul lui de a-l reţine să nu şi părăsască patria. C’un cuvânt, în Finlanda se petrece tragicul sfîrşit al unei ţări autonome, care de vacuri a figurat în istoriă ca ţară liberă şi autonomă. E caracteristic, că acesta se întâmplă tocmai sub domnia Ţarului Nicolae II, despre a cărui blândeţe s’a dus vestea peste mări şi ţări. Muntenegru şi conferenţa de pace. Din Ragusa se anunţă, că principatul Muntenegru nu va fi representat la conferenţa de pace din Haga. Cu toate aceste guvernul muntenegrin va trimite la Haga patru representanţi ai săi, deoarece se crede, că conferenţa se va ocupa şi cu aspiraţiunile Sârbilor. Guvernul de Cetinje agită prin Macedonia, Serbia veche şi Herţegovina în scopul unei petiţiuni, pentru care adună subscrieri, care petiţiune va adresa-o conf. 31 Martie v. Deficitul oraşelor din Ungaria. O fotă ungurescă din Pesta se plânge amar, că aproape toate oraşele din Ungaria au deficite mari. Unele au ajuns pănă acolo, ca d. e. Oradea-mare, încât vreau să-şi acopere deficitul prin vinderea imobilelor. Deosebire nu este între oraşele mari şi cele mici. Insaşi Budapesta, care a risipit şi risipesce sume colosale, se slşte şi se chinuesce in privinţa aceasta. Toate aceste sunt urmările risipei, crearea de funcţiuni, căpătuelile ş. a. pentru cari au cheltuit şi cheltuesc capitale luate împrumut din străinătate cu procente mari, încă o broşură. Sub titlul „Problemele noastre sociale şi de naţionalitate“ vestitul ex-rector Herczeg Mihaly, preşedintele „Nemzeti szövetség“ ului, a edat o broşură în care schiţază în general „principiile“ de luptă în contra socialismului şi a naţionalităţior. D . Herczegh nu dă receta vindecărei acestor „bule“, ci drept remediu recomandă liberalismul. — Nu cunoscem mai de aproape broşura, suntem siguri însă, că ea va conţ’ne o mulţime de absurdităţi şoviniste. Căsetoriă. Piarul italian din Roma „Fanfulla“ scrie: Ni se anunţă din Bucuresci, că sora Lucilia Chiţu s’a căsătorit la Craiova cu distinsul publicist de Jules Brun. D-sora Lucilia Chiţu este fiica doamnei Maria Chiţu, o literată distinsă, căreia Regele Carol al României i-a conferit medalia de aur cl. I pentru traducerea în românesce a Divinei Comedii de Dante Allighieri. D-sora Lucilia Chiţu este asemenea literată şi a publicat asemenea o carte, de care diarele italiana s’au ocupat mult: „Mişcarea literară în Iromânia”. Blanchete ale cambii. Cu 1 Aprilie n. c., în urma unei ordinaţiuni a ministrului ing. de finanţe, s’au introdus în circulaţiune blanchete nouă de cambii în valută de corone. Cele vechi vor putea să mai rămână în circulaţiune mimai pănă la 31 August n. c. Un honved mâncat de Ţigani. Să nu gândiţi, că s’a întâmplat printre sălbaticii din Africa, nu. Surea nu o aduce un chiar din Lőcse (Ungaria), care istorisesce amănuntele înfiorătore ale unui incendiu întâmplatfiin6 trecute în comuna Csetnek. Focul a prefăcut în cenuşă 35 de case între cari şi spitalul. Pacienţii din spital au fost mântuiţi toţi de flăcări, singur un honvéd de la 48 a fost uitat. Acesta a şi ars în foc. Acum în°ă urmeaza sensaţionalul sobei, a doua zi au trecut pe acolo niste Ţigani corturari şi bănuind, că cadavrul fript şi ars al bonvedului ar fi un porc pârlit —iau mâncat. Scirea e cam fantastică, dar aşa o predă foia din cestiune. Congres Napoleonist. In anul viitor se va deschide în Alexandria un aşa numit Congres Napoleonist,le care vor participa istoriografii tuturor naţiunilor. Prezidenţia de onoare s’a oferit membrului Academiei francese Gustav Larroumet. De odată cu Congresul se va arangia şi o espesiţiă napoleonistă. Venitul băncei din Monte-Carlo. Sesonul din Monte Carlo este pe sfîrşite şi şalele de joc ale casinelor încep a fi bine cercetate. Firesce, că acesta face să se vorbască ărăşî despre banca din Monte-Carlo. Venitul din ăst an al băncei a trecut peste 25 milioane de franci. Acţionarii primesc dividendă de 250 fr. şi totuşi nu sunt mulţămiţi, deoarece în anii trecuţi primeau dividende şi mai mari. 15 Aprile şi dreptul electoral. Atragem din nou atenţiunea celor cu drept de alegere, că, după lege, aceia car pănă la 15 Aprile st. n. inclusiv nu.şi vor plăti întrega dare directă cătră stat pe anul 1898, vor fi şterşi din listele alegătorilor dietali, ce se vor stabili în anul acesta. Fiindcă în urma stări’ de ex lex dările nu s’au încassat, ca în alţi ani, vor fi mulţi, cari au remat restanţi cu darea lor directă pe 1898. Aceşt’a să grăbască a plăti restanţa pe anul trecut deplin pănă Sâmbătă 15 Aprile la amécil, dacă voiesc, să nu fie şterşi din listele alegătorilor dietali, pe basa cărora se stabilesc şi listele electorale în comună şi comitat. orAZETA TRANSILVANIEI. Corespondenţa „Gaz Transilvaniei“• Din Câmpia, Aprilie 1899. Ştim. Dle Redactor! Mult audim vorbindu-se din partea Maghiarilor şi a pressei lor despre „era nouă a lui Szell“. Nu ştim în ce constă acestă „eră nouă“ şi în ce are să constea, căci pănă acum nu-i simţim efectele nici cât mai puţin. Ceea ce simţim şi vedem cu ochii sunt stările desolate, corupte şi infecte, ce ni le-a lăsat „era vechiă“ şi în privinţa cărora nu avem nici o speranţă de îmbunătăţire. Vă este cunoscut, câtă risipă s’a făcut din banii contribuabililor cu esperimentările politicei de maghiarizare prin colonisările din Câmpia. Coloniştii ciangăi, cari au fost aduşi pe domeniul erarial dela Şermaş cu scop, ca să maghiariseze pe Români, pe lângă toate avantagiile, ce li s’au dat, s’au săturat de-a mai figura ca instrumente în mânile maghiarisatorilor şi pe furişul caută să fugă, înainte îşi trimit femeile, îşi vând ce au şi apoi o iau şi bărbaţii la sănătosa. Autorităţile îi pândesc şi pe cari îi prind îi târăsc pe la judecătoria din Mociu şi îi închid. Esperimentările acestea decurg de ani de cjile; s’au făcut probe cu tot soiul de Unguri, dar resultatul întotdeauna a fost fiasco. Pentru noi Românii ar fi o plăcere de a privi la aceste svîrcoliri nebune ale maghiarizatorilor, dacă nu am soi, cât de mult ne costă ele pe noi, care îmbrâncim sub povara sarcinelor publice pentru ca „domnii“ să se joace cu banii noştri. Dacă am avea celpuţin mângăiarea, de-a ave un folos şi o uşurinţă măcar pe terenul administrativ. Nu cred însă să esiste o administraţia mai destrăbălată ca la noi. Românii mai ales şi-au perdut orice încredere în lege şi dreptate, căci s’au dedat a considera pe funcţionari ca pe tot atâţa crei, cari au putere nelimitată asupra lor. Deşi, precum sciţi, Câmpia e locuită aproape esclusiv de Români, prin comunele noastre nu găsesci, decât notari şi primari maghiari ori jidani şi a început a fi o raritate de-a vede ici-colo şi câte un primar din sânul poporului nostru. Românii, cum de regulă sunt cunoscuţi, se disting prin frica de Dumnezeu şi prin conscienţiositate. Primarii români, pe cât timp nu se aflau sub presiunea mai marilor, erau umani şi drepţi. Stăpânitorilor însă nu li-a plăcut să vadă asemenea elemente în fruntea comunelor noastre şi i-au înlocuit cu favoriţi de ai lor. Ca să nu mă provoc la o comună curat românescu, voiu aminti numai de comuna mixtă Uleş (Nagy-Ölves), care pe jumătate e locuită de Unguri, or jumătate de Români. Aici, vecil bine, notarul e Ungur, primarul de asemenea. Cest din urmă, cu numele Szabó Sándor, e un adevărat flagel pentru popor. Nu numai Românii, ci Ungurii înşişi s’au îngrozit de el, căci ii bate, îi lagă, îi pedepsesce, îi stoarce, ca şi cum ar fi un dispunător asupra vieţei şi averei lor. Eră un cas . Primarul a silit pe săteni să-i cumpere un taur pe seama satului cu 150 fi., apoi s’a oferit să-l ţină pentru 80 fi. pe an. Sătenilor li s’a părut acesta prea mult şi unii din ei s’au oferit să-l ţină chiar şi pentru 40 fi. Primarul însă atâta i-a intimidat, pănă când sătenii au trebuit să i-1 lase lui pentru 80 fi. pe an. In primăvara acesta, eşind prin comuna comisia oficiosa, ca să cerceteze, cari tauri, vieri şi berbeci sunt buni şi cari nu, a declarat taurul sătenilor din Uleş, că nu e bun, de-orece e diform şi slab, încât nu 150 fi., dar nici 50 fi. nu plătesce. Aşa fac primarii favoriţi de acel prin comunele noastre. Ca să protestezi n’ai unde, căci sunt lanţ legaţi unii de alţii. Primarul din Uleş, de esemplu, e înrudit cu judele de cerc; cu solgabirăul se are bine, căci ii face servieiii pe contul poporului şi aşa mai departe. Repet, nu numai Românii, asupra cărora e îndreptat ooliul stăpânirei, ci chiar şi Ungurii s’au îngroziţi de asupririle şi volniciile unguresc!; unii dintre nemeşii maghiari de prin Uleş, Sânt-Mărtin etc. îşi vând casa şi moşia şi se duc la Şermaş ca colonişti pe domeniul orarului, unde capătă câte 20 jugăre cu condiţia de a le despăgubi plătind anual câte 100 fi. pe timp de 50 de ani, va se coca 5000 fi. pentru 20 jugăre, a căror valoare nu este mai mare acel de 70 — 100 fi. jugerul! Ca în tracăt mai amintesc, că primarul Szabó de la Uleş mai e şi purtător de matricule. Celor ce-i complimentază şi-i fac servicii, el încă le serveşte la timp, altfel cununiile le amână chiar şi de câte 3-4 ori spre mai marea pagubă a oamenilor. Nu de mult ceteam prin „Ellenzék“, că din causa acestui primar un mort n’a putut fi înmormântat pănă a 5 arti deorece el, ca matriculant, n’a dat concesiunea de lipsă. Răposatul era Ungur şi preotul rom. cat. a trebuit din alt sat să alerge la înmormântare de mai multe ori. Decă așa ceva se întâmplă într’o comună locuită pe jumătate de Maghiari, apoi închipuiţi Vă cum merg trebile in comunele curat românesc!, cum de obiceiu sunt comunele din Câmpie. Aci nu mai e nici o genă, nici o cruţare. Primarii şi notarii, puşi în posturi de fisolgăbirăi ca favoriţi ai lor, par a fi nisce adevăraţi arendatori ai comunelor noastre. Acestea sunt pe la noi stările eredite din „era vechiă“ şi susţinute in integrum în „era nouă!“. Nr. 72.—1899. Idei fundamentale în economia politică. De Ioan, Socaciu. IV. (Urmare.) Trebuinţa unui nou sistem de economie politică. După ce avem înaintea ochilor despuse în liniamente generale, ideile fundamentale ale diferitelor scale economice cu diferitele lor direcţiuni, putem să ne facem o judecată aprocimativă despre gradul de desvoltare, la care se află în present sciinţa economiei naţionale, numită şi economiă politică. Acâstă sciinţă, cu toate, că a făcut mare progres, a descoperit mai multe adevăruri, pe cari le vom arăta la locul lor: totuşi n’a ajuns încă pănă acolo, ca se aibă ca substrat o ideie fundamentală sigură, acceptată şi dacă nu de toţi, cel puţin de cei mai mulţi specialişti pe acest teren, ci unii stau pe-o basă, alţii pe alta, unii văd vieţa economică într’un fel, alţii într’altul; unii scot la ivală unele trăsuri fundamentale ale ei, alţii altele, şi mai fiecare merge în direcţia sa mai mult sau mai puţin unilaterală, fără să ţină samă în mod corăspunzător de celelalte. Acest fenomen pe terenul economiei politice se esplicâ prin necsul causal, în care stă cercetarea scienţifică dintr’un timp cu starea faptică, economică, socială a aceluiaşi. Aşa esplică lucrul Compte, Kries şi alţii, tot asemenea Tngram, care dice: „Naşterea şi forma învăţăturilor economice sunt esenţial condiţionate prin starea faptică, prin trebuinţele şi direcţia gândirilor din epoca corespundetoare. Cu fiecare schimbare socială însemnată s’au impus întrebări nouă economice, şi diferitele învăţături predominante în fiecare epocă datoresc mult influenţa lor faptului, că aveau aparinţa de a resolva problemele ur-