Gazeta Transilvaniei, iunie 1899 (Anul 62, nr. 119-141)

1899-06-01 / nr. 119

RE DICŢIUNEA, alministraţiun­ea şi Tipografia. BRAŞOV, piaţa mars Hr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la AD­­MINISTRAŢIUNE în Braşov şi la imnatorele Birouri da anunciuri: în Viena: M. Dukes Nacht". &RX- Augenfeld & Emerich Leaner. Heinrich Schalek. Rudolf Hesse. A. Oppeliks Nacht. Anton Oppelik. In Budapesta: A. V. Goldber­ger, Ekstein Bennet. In Ham­burg: Karolyi & Liebmann. PREŢUL INSERTIUNILOR : o se­ria garmond pe o coloana 6 or. si 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a B.a o serie 10 or. sau 30 bani. AUTIL LSIN­. „gazeta“ iese în flacare iji. At­onamen­te pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fr., pe şase luni 6 fr., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Brasil Administraţiunea. Piaţa n­oi­ Tergul Inului Nr. 30, etagii I.: Pe un an 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă . Pe un ar 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pit trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 119. Braşov, Lunî-Marţi I (13 Iunie). 1899. Soluţiunea crisei pactului. In cestiunea pactului a învins pinţa monarchului. Nu numai că­­a delăturat isbucnirea unei crise ministeriale fia la Viena, fiă la Buda­­esta, dar cele doue guverne dualiste a ajuns în cele din urmă la o în­­elegere şi au încheiat un compro­­mis, prin care au dat o soluţiune acinică crisei pactului, pe un timp,­e dice, de opt ani şi jumătate. Mi­­istru-preşedinte unguresc Szell a vut noroc cu formula lui, căcî, pre­tam asigură foile oficioase, i-a succes 3-0 salveze, deşi cam ciuntată. Sâmbătă s’a luat decisiunea de­­nitivă. In acesta di a’a ţinut o con­­­renţă, la care au luat parte mi­­iştri ambelor state şi în care s’a îcheiat compromisul privitor la pact. venimentul important este adî obiec­­îl principal al discusiunilor în pressa in Intrega monarchiă. Pănă în momentul de faţă nu­nt cunoscute încă din isvor com­itent amănuntele stipulaţiunilor în­­leiate. Din diferitele raporturi şi imbinaţiunî ale foilor resultă însă,­­ învoiala s’a făcut cam pe urmă­­irele base. Durata uniunei vamale a prelungit stabilindu-se nu pănă 1903 ori 1904, cum cerea for­­ula lui Szell, ci pănă la finea anu-­i 1907. Tot­odată s’a redus durata 3 de°e ani a privilegiului băncii istro-ungare şi s’a prevăzut, ca ter­­inul duratei lui să concadă cu ter­­inul duratei tratatului vamal (1907). uvernul austriac în schimb s’a în­­oit, ca noua organisaţiane a băncii­­ fiă introdusă imediat cu intrarea vigore a întregului pact. Aseme­­na s’a conces din partea austriacă,­­ tractatele comerciale cu statele reine, cari se termină cu finea anu- i 1903, să potă fi încheiate la re­­cirea lor numai pănă la finea anu- i 1907. In modul acesta s’a satis­­cut dorinţei guvernului ungar, ca irata comuniunei vamale să con-cadă și cu aceea a tratatelor co­merciale. Cam aşa este presentat cuprin­sul compromisului dintre cele două guverne. Mai este de adaus încă un moment însemnat cu privire la pu­nerea în aplicare a noului pact. Gu­vernul unguresc s’a învoit adecă, ca întru cât în Austria parlamentul nu funcţionază, reciprocitatea să fie asi­gurată pe basa faimosului §. 14 al constituţiei austriace. împrejurarea încheierii pactului pe basa §­lui 14 este, care pe lângă desavantagele, ce le-ar mai conţină stipulaţiunile lui, a produs cea mai mare mâhnire mai ales în sînul Ger­manilor din Austria şi care-i face să critice aspru procederea guvernului unguresc, pentru­ că a contribuit ast­fel numai la întărirea ministeriului Thun. Oposiţiunea germană adecă spera, că conflictul din urmă iscat între ambele guverne va aduce cu sine demisionarea cabinetului Thun, ea spera, că atunci situaţiunea va deveni favorabilă pentru Germani, fiind constrîns guvernul, ce avea să se formeze, de a se împăca cu ei ca să facă posibilă resolvarea pe cale parlamentară a pactului. Din causa aceasta Germanii au stat pe partea lui Thun în totă durata luptei aces­tuia cu cabinetul Szell, ba-l încu­rajau încă în resistenţa sa. Firesce, că tote aceste speranţe sunt de­ocamdată nimicite prin com­promisul dintre Thun şi Szell. Eră cum se esprimă în privinţa aceasta una din foile liberale vienese „N. W. Tagblatt“: „Dacă în acest compromis am învins noi, ne va arăta în curând §-ul 14. Ungurii vor afla-o încă şi mai curând prin parlamentul lor. Bucure­sc Ungurii de succesul lor, dacă sunt convinşi, că este un suc­ces. Cum­ că s’ar fi gândit însă şi la viitor, mai că ne vine se ne îndoim. Noi credem, că prin purtarea Ungu­rilor pentru moment s’a întărit dom­nia acelora, cari au şi dincolo de Leitha fraţi şi soţi foarte număroşi, — şi uşor se poate, că Ungurii um­blând ast­fel după triumfuri eftine, de dragul momentului, au astupat isvorele propriei lor vieţi. De va fi aşa, atunci istoria va judeca sever asupra învingetorului.... Poate veni o­­b când încurajaţi de succesele în Austria, slavismul şi clericalismul vor copleşi şi elementul maghiar. Ce ar însemna faţă cu acesta pari­tatea băncii ori vr’un termin ori câţi­va floreni mai mulţi ai cvotei?“... Tot aşa de pesimist înfăţişază şi „N. F. Presse“ situaţiunea creată prin noul compromis, (Tidiend), că „pactul lui Bilinski s’a mai dete­riorat încă prin compromis. Ungaria nu mai trebue se se târnă, că Reichs­­rathul va mărgini avantajele enorme, ce le-a câştigat; acest pact va costa poate pe Austria puterea de viaţă a constituţiei sale“. Aceeaşi feie es­­clamă: „Scie cerul, dacă după opt ani, (pe câtă vreme e încheiat com­promisul) raporturile politice în Eu­ropa nu vor sili Ungaria de a­ se alipi mai strîns de Austria!“ In Boemia compromisul e în­tâmpinat de unii nefavorabil de alţii favorabil. Pe când organul partidei liberale germane din Praga „Bohe­mia“ vice, că „desastrului contelui Thun i­ s’a dat titlul unui compro­mis“, pe atunci „Narodni Listy“, or­ganul Cehilor 4ice, că „compromisul încheiat la Viena are caracterul unui pact, la care nu e nici învingetor nici învins. Guvernul austriac are cauză a fi mulţămit cu succesul re­­sistenţei sale. Dacă vor fi cunoscute amănuntele compromisului, se va recunoasce, că el însemna pentru am­bele state un progres şi o îmbună­tăţire faţă cu stipulaţiunile de la Ischl“. De aceea „N. Listy“ salută pactul din punct de vedere al mo­_____v..—: nai u-iAiiiCJ. Foile ungurescî la rândul lor întîmpină cu bucuriă nespusă solu­ţiunea ce s’a dat cestiunei pactului. Una din ele merge pănă a afirmă, că acest pact nu e mai puţin, decât o luptă dela Mohacia, câştigată. De pe acum sehiteză organele lui Szell acea aureolă, de care acesta va fi încun­­jurat, când se va presenta înaintea camerei ca învingător. Oare se va gândi dl. Szell cel puţin în acest moment că toate succe­sele, reale şi aparente, dobândite în campania pentru pactul cu Austria, nu vor valora nimic, dacă nu vor fi sprijinite de un pact sincer, drept şi durabil între popoarele, ce constitue statul ungar ? FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Istoria oviculturei.*) Ovicultura la toate popoarele este forte che. Abel s’a făcut păstor, or patriarchii, Avram, Lot, Isac și Iacob, ni-i pre­­stă biblia ca păstori și mari cultivători oi. Iacob găsesce chiar mijlocul d’a schimba area mieilor în turmele socrului său La- 3, în favorul său. La Fenicieni industria manufacturieră I în flore, între cari stofele fine de Tir Sidon se considerau de cele mai scumpe lumea veche întregă. La Greci ovicultura era arăși în flore,­­ cu samă în diferite colonii ale lor, în­­cari se distingeau Asia mică în jur de ei, unde se cresceau oile cele mai bune, lâna numită mitul de aur, și postavurile *) Dăm loc acestui interesant tratat, ce l’am nit dela D-l Dr. George Maior și care tratat for­­­ă un capitul din volumul al treilea, „Zootehnia nanualului de agricultură raţională, ce va eşi t­end de tub tipar, şi stofele fine de Milet se bucurau de o re­­putaţiune universală, ca unele din cele mai fine şi mai scumpe din anticitate; apoi ve­neau cele de Tarent şi altele. La Romani ovicultura încă era estinsă atât în Italia, cât şi în numeroasele lor pro­vincii şi colonii. Romanii posedau două rasse de oi, una cu lâna subţire şi măruntă numită „Oves pellitae“, ci­belite, din cauză că ele erau adesea îmbrăcate pe deasupra cu o­pele ori strae, ca să nu-şi murdărască şi strice lâna de praf şi intemperii. „Oves pellitae“ erau cultivate cu deosebire în Asia mică, în jur de Milet, apoi în Africa, în Epir, Arcadia, Macedonia, în Moesia şi Dacia, apoi în Italia meridională, Italia de Nord, Spania şi Gallia. „Oves pellitae* ar co­­răspunde cu oaia nostră ţigae de autî, după cum se poate vedea după sculpturile dela Adam Klissi, or pe Columna lui Traian fi­­gureză rassa de oi numită „ Oves hirtaeu cu lână mai lungă flocosă cu lațe, după ana­logia turoanelor noastre. In Spania cultura oilor era forte es­tinsă și pe timpul când Romanii ocupară Spania, în special oile cu lână măruntă, „oves pellitae“, cari în mare parte erau seine sau fumurii, după analogia ţiglei noastre din Dobrogea. Chiar şi astăz­i, după sute şi mii de ani, cultivate sistematic unic cele de colaare albă, tot se mai ivesc câte­odată între oile merinose spaniole miei negri ori seini. Scriitorii agricoli romani spun înse, că aceste oi negre sau roşcate erau siste­matic escluse dela reproducţiune şi se în­trebuinţau esclusiv numai cele albe, cum se practică şi la merinesele de astăzi, fiind­că lâna lor se văpsesce mai uşor şi la orî­ce fel de coloare. Cultivatorii noştri de oi­ţigăi şi ţurcane ruse din contră, dau preferinţă celor seine şi negre înaintea celor albe, cu lână negru sau brună naturală, ca una care nu mai are lipsă de a fi văpsită. Columella ne spune, că Geţii mâncau lapte de oaie cu mămăligă (colaşă) de mein. Rasele oilor cultivate de Daci şi Geţi evi­dent, că sunt cele de pe columna lui Tra­ian din Roma şi de pe Tropaeum Trajani de la Adam Klissi, probabil sculptate după natură. In evul mediu ovicultura era la poporul român forte răspânditǎ şi nu nu­mai în ţările locuite acil de Români, ci şi departe de ele se aflau numeroase co­lonii de păstori români, a căror desnaţio­nalisare şi stingere totală o deplângem as­­tăzil, şi care erau mare parte mari culti­vatori de oi. In Principate erau republicele Vrancei în Muntenia, Tigheciul şi Câmpul-Lung în Moldova, populate de mari cultivatori de oi, care se bucurau de­ o estinsă autonomie; în Transilvania erau locuitori români din cneziatul dela Brescu şi Poiana sărată şi de pe apa Buzăului, apoi cei din domeniul Branului, Mocanii, Secelenii şi Colibaşii dela pasul Branului şi diferite sate din distric­tul Făgăraşului, locuitorii scaunului filial Talmaciu şi Selişte şi ai Omlaşului, apoi cei de la Haţeg şi din Bănat cu universită­ţile şi cneziatele lor, cari se îndeletniceau cu cultura oilor şi se bucurau de­ o au­­tonomie mai mare sau mai mică, şi în mare parte erau tot mari cultivatori de oi, pe cari le ţineau parte în Transil­vania, parte în principate sau în inte­riorul Turciei. Pănă­­în efigie noastre Mo­canii seceleni şi Ţuţuenii dela Răşinari şi Selişte putreerau ţările cu oile şi turmele lor. Principatele dunărene, apoi d’aci ajun­geau când în Basarabia şi Crimea, când treceau Dunărea în Bulgaria, Rumelia, vă- Mişcarea in sinul clerului român unit contra ajutoarelor de stat la întinderi tot mai îmbucurătore. „Unirea“ în numărul său mai nou face în privinţa aceasta urmă­­toarele constatări : „Pi de di cresce mereu numărul ace­lora, ce se lapădă de banii, pari sub masca ajutorului cerca să demoraliseze preoţimea nostra şi să­ o cuprindă în nisce iregi pericu- 108e, din cari să nu se mai potă scote. Ori cu câtă isteţime e chibzuit atacul, avem de­plina convicţiune, că el va fi respins, deşi ademenirea e înşelătore şi lipsele preoţimei sunt multe şi mari. Sfântul sentiment de datorinţă, dragostea de lege şi neam, va da însă tărie preoţimei şi, încălzită de ve­chiul entusiasm şi de vrednicile pilde, ea va respinge de la sanctuarul casei sale pe duşmanul, ce se apropie cu daruri. Precum în trecut, aşa şi viitor, ne vom ţine de da­­torinţa nostră a nu lăsa, ca acest foc sacru să se stîngă, ci viu să rămână în inimile clerului nostru pănă atunci, până când drep­tatea şi adevărul va învinge... „De data asta anunţăm cu bucurie cetitorilor noştri, că preoţimea din districtul protopopesc al Indolului s’a alăturat la mişca­rea generală şi a declarat, că respinge ajutorul In condiţiunile, între cari se dă. Şi mai mulţi preoţi din protopopiatul Sebeşului au cerut dela protopop să convoace de urgenţă un sinod pro­topopesc extraordinar, în care să ia posiţiă contra vătămării, ce vor să aducă clerului.

Next