Gazeta Transilvaniei, septembrie 1899 (Anul 62, nr. 193-216)

1899-09-01 / nr. 193

RED ACŢIUNEA, Mministraţiiinei ?i Tipomţa. BRAŞOV, piaţa mars Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. IS­SERATE se primesc la AD- MISISTRAŢIUNE în Braşov şi la îsancaătorele Birouri ds anunuluri. In Viena: Kl. Dukes Naehf. Anx. Augenfald , Emerich Lesner, feeinrich Schalek. Rudolf Kösse. A. Oppeliks Naehr. Anton Oppelik. In Budapesta: A. V. Goldber­ger, Ekstein Bernat. In Ham­burg.­ Card­yl­e Liebmann. PREȚUL INSERTIUNILOR : o se­­da garmond pe o coloana 6 or. ai 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 8-a o senă 10 or. sau 30 bani. Mr. 193. Braşov, Miercuri 1 (13) Septemvre, „gazeta“ iese la floare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 f­ran­ci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braici Administraţiunea, Piaţa mail Târgul Inului Nr. 30, etagic I.: Pe un an 10 fr., pe şese luni 5 fr., pe trei luni 2 fl. SO or. Cu dusul în casă . Pe un ax 12 fl­, pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. După a doua condamnare, Volbura, ce a fost produs’o afa­cerea revisuirei procesului Dreyfus nu numai în Francia, ci şi în străi­nătate între cei ce au luat posiţia pro seu contra, pare a se ridica din nou şi acum, după a doua condam­nare a căpitanului de cătră tribuna­lul de resboiu din Rennes. Era de prevec­ut, că judecata acestui tribunal în ambele caşuri, de achitare ori condamnare din nou a lui Dreyfus, nu putea se rămână fără urmări; cu alte cuvinte, nu pu­tea să pună capăt luptei înverşunate între cele două tabere, cari cu pu­­ternicile lor ramificaţiunî ţin în fer­­bere continuă toata Francia şi-şi aruncă valurile lor aproape în toate statele Europei. Abia s’a publicat sentinţa dela Rennes şi foile amice lui Dreyfus, aşa numite revisioniste, s’au ridicat cu toata furia în contra ei şi au anun­ţat continuarea luptei cu devisa de a dovedi nevinovăţia lui Dreyfus. Caracteristic este limbagiul, de­ alt­­mintrelea forte cumpătat, al z ziarului „Temps“, organul ministeriului Wal­­deck-Rousseau, care cum seim a părti­nit stăruinţele revisioniştilor. „Temps“ accentuăză, că doi dintre oficerii ju­decători au fost pentru achitarea lui Dreyfus şi că, daca numai unul s’ar fi alăturat lor, acesta ar fi fost achi­tat. Prin faptul acesta, orice, sunt deja justificate instiinţele de revi­­siune şi încercarea, de a dovedi ne­vinovăţia lui Dreyfus, „nu mai poate fi privită ca nepatriotică şi duşmană armatei.“ Organul guvernului actual fran­ces încura­jază astfel instiinţele de revisuire şi pentru viitor, ceea ce însămnă, că este gata a părtini paşii, ce se vor mai face de cătră amicii lui Dreyfus pentru a nimici şi acesta a doua sentinţă. Lupta se va continua dor. Fran­cia încă multă vreme nu-şi va recă­păta liniştea, căci, precum s’a ac­centuat şi în decursul procesului dela Rennes, afacerea Dreyfus a pă­răsit încă de mult terenul dreptului şi a devenit o armă, de care se fo­losesc cele două curente, din care fie­care tinde a deveni stăpân abso­lut peste Francia. Revisioniştii au adus lucrurile acolo, încât pressa lor lega causa şi viitorul republicei de sartea finală a lui Dreyfus. De altă parte anti-Dreyfus-iştii au susţinut şi susţin, că nu numai prestigiul ar­matei, dar şi pacea şi ordinea în stat pretind, ca Dreyfus-iştii cu in­­ştiinţele lor să fie respinşi. Cei din urmă au învins de­ocam­­dată la Rennes, dar nu se vor putea bucura pe deplin de succesul lor, căci revisioniştii — încuragiaţî prin faptul, că consiliul de răsboiu a mic­şorat pedeapsa de mai înainte a lui Dreyfus cu două grade, admiţând circumstanţe atenuante şi dându-i numai ciece ani de închisore în for­­tărâţă, — se pregătesc de a face un nou asalt asupra posiţiunei genera­lilor din armată şi a aliaţilor lor an­tisemiţi. Ceea ce bate mult la ochi şi a produs înăuntrul Franciei şi în­­afară forte mult sânge rău, ba a stri­cat mult chiar causei căpitanului Dreyfus, este împrejurarea, că acest căpitan — fiind Evreu — Evreii din Francia şi de pretutindeni au făcut din afacerea lui o afacere a între­gului Jidovism. De aci se esplică mai departe discusiunile pasionate, ce s’au iscat în decursul celor patru ani din urmă chiar şi în pressa din afară asupra afacerei Dreyfus. Stând astfel lucrurile şi fiind aţîţate pasiunile şi rivalităţile poli­tice, firesce, că a trebuit să sufere sub acesta mult însu­şî mersul jus­tiţiei relativ la afacerea din cestiune. Ce se va întâmpla de aci încolo, ce încercări se vor mai face şi ce mă­suri se vor mai lua nu se poate sei. Deocamdată stim, că după ce con­damnatul cu apărătorii săi a fă­cut recurs de revisiune, va avu să se pronunţe asupra lui consiliul de revisiune compus tot din judecători militari, care însă nu va decide în mod meritoriu, ci numai asupra ces­­tiunilor de formă şi părerea gene­rală este, că acest consiliu va aproba sentinţa. Pentru revisionişti nu va ră­mână dor, decât să-şi încerce din nou norocul, apelând la ministrul de jus­­tiţie, ca să ia­ iniţiativa pentru o nouă procedură înaintea Curţii de casaţiune. Ce a va face o altă în­trebare. Liniştea, ce a domnit în c­iua după publicarea sentinţei în Fran­cia, în afară de demonstraţiunile an­tisemite de la Belfort, dovedesce, că poporaţiunea francesa e sătulă pănă în gât de acest nenorocit proces şi că numai o nouă revizuire a lui nu şi-ar mai dori-o. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Moise Sora Noacu. Despre Moise Sora Noacu se­­fi00 în „Istoria limbei şi literaturei române“ de Al. Densuşianu la pag. 258, că „a tradus din Elegiile lui Ovidiu („Fata pentru minte“ an. 1840 Nr. 17), Eneida lui Virgil în ver­suri albe, cum se vede dintr’un fragment (Pumnul, Leputariu, 1, 18, 39), o traducere foarte bună, şi este o adevărată pierdere, că nu s-a tipărit, nici nu ştim unde se va afla“. Da, este pierdere, pagubă şi ruşine tot­odată, căci pe lângă aceea, că lucrările i-au rămas netipărite, numele şi amintirea lui au rămas cu totul uitate. A lucrat în folosul poporului său, pentru care a trăit, târându-şi viaţa în cel mai grosnic noroiu al miseriei, şi a murit fără ca poporul său se-l fi cunoscut, precum a trebuit, până a fost în viaţă, şi fără ca să-i recunoscă în­deajuns ori şi în parte numai meritele mă­car după morte. Sper a face un folos literaturei noas­­tre şi o adevărată plăcere cetitorilor „Ga­zetei Transilvaniei“, presentându-le biogra­fia lui Moise Sora Noacu. Eu am aflat’o descrisă de mâna lui într’un liturgieriu al său, care de present se află în folosul preo­tului dela Derna. * Moise Sora Noacu s’a născut în anul 1806 în­­fiua de S. Ilie, sau după căi, nou la 1 Aug., din tatăl Mathia Sora, parochul unit al opidului milităresc Haţeg, şi din mama: Maria Noacu, şi s’a botezat prin parochul neunit: Adam Noacu, fiindu-i nă­­naşi: loan Csúcs cu Maria Popescu. Absolvând normele în Haţeg cu pri­ma eminenţă, trece la Blaşifi, unde în anii 1820—21 absolvă cu calcul mijlociu pri­ma şi secunda gramatică. Dobândind fun­­daţia la Alba-Iulia dela Excel. Domnul loan Bob episcopul, trece la Alba-Iulia, unde în anii 1822—23—24 absolvă gim­­nasiul ca perfect eminent. De aci se duse la Clusih, unde în 1825 absolvă Logica cu eminenţă. Aici având forte mult a suferi­t din partea Săcuilor, pe cari nu-i putea su­feri, căci vomau multe vorbe de ruşinare asupra Românilor, se ceru­ la clerica la Blasift, înse Exc. episcopul neprimindu-l din Logică la teologiă, îl reîntorse la Clusia. Aici apoi se apucă de Fisică, învă­ţând privat şi legile, dar neavând vre un chef la ele, fiind forte maştere pentru Ro­mâni, absolvă Fisica cu eminenţă, şi ne mai vrând a fi mai mult cu Săcuii, caii îl dis­­gustaseră forte cu manierele lor sălbatice şi neomenesc!, s’a reîntors la Haţeg, vrând a studia limba germană şi a merge la ofi­­ciul Trieesimal la Vulcan, ca practicant, însă în Septem­vre 1826 căpătă scrisoare dela Ladislau Vajda jurisprofesorul din Oluşiui, în care fu provocat să mergă la Oradea­­mare, unde pe nevătfute fu primit la teo­logia. Aici, între mari îndoieli, ajunse în 20 Octomvre și fu adscris albului clerical sub episcopul Samuil Vulcan, or în anii 1827, 28, 29, 30 absolvă teologia cu un progres de frunte, fiind prim eminent. Absolvând studiile teologice, se însura, luându-se muiere pe Amalia, fiica răposatului span episco­­pesc Simon Nagy Abrahány din Beiuş. In urma căsătoriei sale curtenii, pentru talen­tul ce-1 avea, începură a-1 pismui, şi fiind denumit la Oradea de cooperator, nu se lă­sară pănă nu-1 vădură scos de-acolo, şi mânat la parochia misereală Uşeu (Auşeu, Össi) aproape de Borodé, unde luptându-se cu o grosnica sărăciă, în urmă fu rechiă­­mat erăşi la Orade de cooperator parochial şi diacon catedral, dar în urma diverselor minciuni ale diverşilor săi duşmani, fu alun­gat la satul Dragoteni în anul 1833 Martie 25, şi aici între multe suferinţe şi lipse împlini un an, or în anul 1834 Octom. 1 trecu la Fizişiu, aproape de Beiuş, unde tocmind biserica şi manipulând ridicarea casei parochiale, cheltuind mult şi din al său, când să se aşeete mai bine, pismaşii ardelenilor prin minciunile oamenilor îl scor­moniră şi de aci, şi golindu-l de totă ave­rea, fu mânat în cap de iarnă la Bicău, aproape de Baia-mare, la 24 mile de loc. Persecutorul de căpetenia i-a fost Iosif Sălăgian, secretar episcopesc, care în pu­blic dicea: Să nu-i dăm pace lui Noac, că de se întăresce, ne jocă el pe toţi, dar în­­surându-se îl putem juca noi. In Bicău a Situaţia în Austria. Nu s-a schimbat nimic în situaţia în­curcată din Austria. De­ocamdatâ se vor începe urăşi conferenţele între miniştri şi conducătorii partidelor din „Reichsrath“. Ministrul-preşedinte ungar Coloman Szell a sosit alaltăeri Duminecă sara la Viena, unde, ca representant­ al guvernului ungu­resc, a luat ieri parte la Requiem-ul săvâr­şit în amintirea împărătesei-regine. Tot ieri d-l Szell a conferit cu ministrul-preşedinte Thun. Se asigură, că cu ocazia acestei în­trevederi Szell, ar fi declarat, că guvernul unguresc nu poate să admită altă procedură la alegerea delegaţiunei, decât cea legală constituţională. Intr’aceea posiţia cabinetului Thun de­vine din ce în ce mai dificilă. Alaltăeri a ţinut partida catolică poporală o adunare, în care s’a vădut, că şi în acesta partidă, ai cărei membrii aparţin aproape toţi majo­rităţii, esistă mari divergenţe de vederi. Ministrul de comerciu Dipauli a comunicat membrilor adunării măsurile, ce guvernul doresce a­ le lua, privitor la apropierea ceho-germană. Comunicările lui Dipauli, după cum spune o telegramă din Viena, au pro­dus sensaţii. Lui Dipauli abia cu greu i-a succes să înduplece pe aderenţii săi, ca partida catolică să ia în mâna sa rolul de mijlocitote faţă cu partidele germane din opoziţie în cestiunea limbei, convingând pe acestea, că situaţia reclamă moderaţiune şi oare­cari concesiuni din parte-le, pentru ca „Reichsrath“-ul să fie capabil de a lucra. Contele Trin continuă tratări şi cu celelalte partide, şi se cjice, că toate acestea se vor ocupa în curând cu proposiţiunile guvernului. In scopul acesta Cehii-tineri vor ave Sâmbătă o conferenţă, care va fi pre­cedată de o călătorie a ministrului Kaizl la Praga, pentru a sonda terenul la Cehi. Din Bucovina, „Patria“ de la 8 Sep­­temvre a fost din nou confiscată. Asta este a 30-a confiscare. — Conferinţa deputaţilor români ,amâ­nată săptămâna trecută, se ţine azi la orele 6 săra în Cernăuţi. — Clubul român din parlamentul vienes încă va ţine ai fi Marţi o şedinţă. Se crede, că discuţiunile se vor urma asupra atitudi­­nei clubului în viitoarea adunare parla­mentară. — Câte­va adunări electorale se vor ţine pe la finea acestei luni, în cari d-nul Dr. G. Popovici va vorbi în toate districtele, pe cari le representă în parlamentul cen­tral şi în dieta Bucovinei. * — Persecuţiuni. „Patria“ scrie, că pe Sâmbătă diminaţa a fost citată la magis­tratul din Cernăuţi d-şora în Cocinsk­y. Aici i s’a comunicat, că sicanările, ce i­ se fac, sunt pricinuite de purtarea treicolorului român. D-sora Cocinschi a trebuit să sub­scrie un reversaj, că la festivităţi nici­odată nu va mai purta treieolorul, fiind­că „e în contra legii şi supără pe presidentul ţării“. — Eră o procedură nemaipomenit de voinică. Interview cu regele Serbiei. Re­gele Alexandru al Serbiei a acordat d-lui Jansen, directorul biroului de pressă „He­rald“ din Petersburg, un interview, în care

Next