Gazeta Transilvaniei, septembrie 1899 (Anul 62, nr. 193-216)
1899-09-01 / nr. 193
Pagina 2 a făcut nişte declaraţiuni, cari au produs în Belgrad mare impresiune. Regele Alexandru a spus, că radicalii sunt o adunătură de asasini şi hoţi, cari de 70ce ani nu fac decât să asasineze, să delapideze banii publici şi să conspire, pregătind mereu revoluţiuni. — „Nici o ţară monarhică — a declarat regele — nu pote să doreasca căderea casei Obrenovici. „Nu e adevărat, că radicalii sunt prietinii Rusiei. Ei sunt niște revoluționari, capabili de toate. Asasinatul politic este casa principiilor lor. Ei nu citesc, decât cărți anarchice și nihiliste. „Un general radical scrie scrisori anarchice și stă — z zise regele Alexandru — fotografia acelor scrisori. „Rusia ar putea să ne sprijinească în Orient, dar nu voeste aventuri. Vreau prietinia tuturor puterilor. Eu conduc politica țărei mele, or nu tatăl meu, Milan“. Regele Alexandru a mai cuis, că actualul proces nu e un proces politic, dar e un proces de rău-făcători, făcut la lumina Zilei. Regele a sfîrşit declarând, că în acest proces se va păstra legalitatea şi dreptatea. Socialismul şi naţionalităţile. In 5 55 demagogia lor doctrinară, mulţi dintre şefii socialiştilor îşi închipuiau, că pot organiza un mare partid în întrega Europă, care să fie dus în lupta pentru revendicările sale de către un consiliu central internaţional. Perdând astfel din vedere nenumăratele şi variatele deosebiri de crimă, de temperament, de împrejurări politice şi sociale din state, ideia acestei centralisaţiunî internaţionale trebuia să devină caraghioosă şi discreditată. încet cu încetul, prin forţa firescă şi cutropitare a realităţii, socialiştii se naţionalisară în fiecare stat, aşa că acui e o enormă deosebire între diferitele grupări socialiste din diferitele state. Eră o nouă dovadă despre adevărul acestei aserţiuni . In congresul social-democraţilor din Austria, care se va ţine la 24 Septemvrie în Brünn, va fi supusă aprobărei generale următorea moţiune: Austria nu poate forma decât numai un stat federativ şi democrat al naţionalităţilor, care au să fie despărţite în teritorii autonome-naţionale cu administraţie proprie, şi pe baza unei delimitări naţionale. Fiecare teritoriu autonom-naţional formează o unitate independentă, care îşi reguleză singur afacerile naţionale în mod cu totul independent. Minorităţile naţionale de pe teritorii mixte vor fi apărate, cu privire la drepturile lor naţionale, prin o lege specială. Nu cunoscem preferinţă naţională, respingem orice reclamare a unei limbi de stat şi chiar faptul esistent, că limba germană e astăzi limbă dă comunicaţie oficiosă, îl considerăm numai de o necesitate practică, pănă ce nu se va pută face altcum e secut din Decemvre 1838 pănă în Iunie 1841. In Nov. 12 an. 1840 amploiaţii comitatului Sătmar cunoscându-i talentele, îl jurară de asesor sub presidarea Baronului Nicolau Vécsey. La an. 1841 luna iunie a trecut la parochia Homorod, unde nu numai a elecubrat cărticica de rugăciuni cu litere (la anul 1844), ci şi travestarea lui Virgilie, la care mulţi ani prin multe năcaşuri lucrând a condus-o şi a publicat-o prin „Gazeta de Transilvania“, sperând că pe acâstă cale va da de vre-un patron, de care ajutat fiind, să o potă tipări. După înzadarnice aşteptări s’a dus însuşî cu grele spese la Buda, dar aici neputându-se vîni cu tipografia, se duse la Viena la Mechitarişti, dar neaflându-şi nici aci mângâiere, s’a reîntors la parochie, din care în anul 1848 April 22 a trecut la parochia Nanda (Hurez). Aici la îndemnul pismaşilor săi, între cari erau şi mulţi preoţi români renegaţi, la anul 1848 Maia 17 prin groful George Karoly fu prins şi terot la închisoare în Nagy Károly, de unde solindu-se apăra cu cea mai mare isteţime, a scăpat la 26 Marii. Ci şi după aceea avu multe greutăţi şi persecuţii de pătimit din partea rebelilor maghiari, cari aveau suspiţiuni asupră-i, că ar rescula Românii asupra lor, şi i-ar întări în credinţă cătră împărat. * In ierna anului 1852 a lucrat cartea de predice pe toate Duminecile și sărbătorii de peste an, și încă cu multă sudoare și greutate, având locuință forte rea. De aci a ajuns preot la Borodul-mare, unde a și murit la anul 1862 Dec. 13. Dintre opurile scrise de el am dat de următorele, cari toate se află în posesiunea preotului român din Derna de sus, Victor Bistran: 1) Virgiliu românisat. 2) Opuri poetice cu unele traduceri elaborate. 3) Carte de rugăciunî. 4) Predice. Că Efigiile lui Ovidiu, despre cari amintesce Al. Densușianu, la cine se pot afla — nu sciu. Chiuag, 10 Sept. n. 1899. Antoniu Popp, preot român. GAZETA TRANSILVANIEI. „Polonia Rediviva“ In „Revue Politicque et Parlamentaire“ a d-lui Marcel Fourier, a apărut sub titlul „Les destinées de la Russie au point de vue naţionaliste“ un articul iscălit Philharmonios, şi în care acest autor, probabil un Rus, pledeaza pentru reconstituirea Poloniei între hotarele etnice ale Polonismului. Acest stat reînviat ar ave să cuprindă Polonia ruseasca, Galiția polonesă și Posnania din Germania. Autorul spune, că politica panrusistă și panortodoxistă a lui Pobiedonosev ar fi dat faliment şi că în sferele hotărîtore s’ar fi cumpănind ideia de a libera pe Polonesîi din Rusia. Autorul crede, că şi Germania va consimţi să facă acelaşi lucru cu Polonii săi, căci toate încercările de germanizare au rămas zadarnice, şi Polonii de acolo mereu se înmulţesc şi să întăresc, dar subminez în acelaşi timp temeliile statului pruisan, aşa că împăratul Wilhelm ar fi vesel, dăcă ar scăpa de ei. Autorul face următorea combinaţie: Rusia s’ar fi înţelegând cu Germania, ca să constitue Polonia şi în schimb cea dintâi, şi-ar încorpora partea rutenescă a Galiţiei şi a Ungaria, or Germania părţile germane din Boemia. Tot Dreyfus. Acum după sentinţa de la Rennes, care a condamnat pe Dreyfus la 10 ani închisoare, se răspândesc prin pressă fel de fel de soiri, versiuni şi comentarii. Mai ales pressa jidovită şi filosemită din străinătate cârpă în ruptul capului a blama pe generalii francesi şi pe membrii tribunalului, atitudinea lor numindu-o „scandalosă“ şi „josnică“. De ar fi achitat pe Dreyfus, de sigur i-ar fi îndumnezeit. Dar fiindcă n’a fost aşa, îi batjocoresc şi le aruncă fel de fel de epitete. Din Viena, din Berlin, Bruxella, Londra, Budapesta etc., telegraful aduce scrii, care de care mai încornorate despre „revolta sufleteasca“ şi „scandalisarea“ cu care „mari cercuri“ au primit sentinţa de la Rennes. „Indignare colosală“ i-a cuprins pe amicii lui Dreyfus pentru că, vechi Domne, „Francia a comis un act sălbatec“, ■pentru că s’a adus o sentinţă ce este „ruşinea lumei civilisate“, ba oribile dictu, „Francia este condamnată acum a pieri sub dispreţul întregei omeniri revoltate“, ce i-a adus pe cap militarismul. Mai mult, o telegramă din budapesta vestesce, că în cercurile autorizate(!) se vorbesce, că generalii francesi riscă mult, „căci Germania posedă scrisori dela Esterhazy prin cari el anunţă trimiterea de documente importante, provenite dela marele stat-major cu mult după arestarea lui Dreyfus“, şi că „este posibil, ca împăratul Wihelm, indignat, să dispună publicarea lor, şi atunci blamul va fi grozav pentru şefii armatei francese“. Şi aşa înainte tot „blam“, „ruşine“, „josniciă“ şi urăşi „blam şi „ruşine“ etc. răsună pe toate tonurile din articulii Ziarelor dreyfusiste, pe cari telegraful le comunică în mici estrase, ca lumea să se amuseze şi „edifice“. Toate acestea să scriu cu vădita tendenţă de a face să nu adormă faimoasa afacere Dreyfus. Ba mulţi din cercurile revisioniste din Francia lanseaza părerea, că Dreyfus va fi liberat, fără de a fi graţiat, deoarece juriscosnulţii cred, că cei Zece ani de închisore daţi lui Dreyfus, echivaleza cu cinci ani de deportaţiune făcuţi pe insula Dracului. O telegramă din Rennes anunţă, că reglementarea ulterioara a sentinţei va fi următoirea: După recursul în revistă, dosarul va fi trimis de urgență la Paris la sediul consiliului de revistă. Dosarul va fi examinat de către autoritatea competentă. Se va face un raport comisiunei, or acesta va hotărî asupra veracităţii faptelor citate, şi pe urmă consiliul de revistă va judeca fără apel. Dacă consiliul ar cassa hotărîrea, acusatul va fi trimis înaintea unui alt consiliu de răsboiu, în cas contrar pedasa dată va fi aplicată. Mai amintim, că Dreyfus a primit o scrisoare dela fostul ministru Trarieux, în care acesta îl asigură, că va apăra şi pe vitor causa lui. Scrisoarea e iscălită între alţii de Jaures, Giry, Pozzi etc. Se mai asigură, că Dreyfus nu va fi degradat. Advocatul Mornard a declarat înaintea unui Ziarist, că s’a lăţit svonul despre aceea, că tribunalul militar a subscris o petiţie cu scop, ca Dreyfus să nu fiă din nou degradat. Campania Ziaristică în afacerea lui Dreyfus va avea doar continuare. Cine ştie când şi unde vor s’o sfîrşască definitiv cu ea. Procesul din Belgrad. In numărul de ieri am arătat pe scurt actul de acasă cetit în şedinţa de Vineri a pertractării procesului atentatorilor din Serbia. Imediat după actul de acusare, a urmat interogatorul lui Knezevici. Eră după telegramele sosite acest interogatoriu : Preşedintele: Ai fost instrumentul unui complot ? Knezevici: De loc. Eu am comis atentatul, fiindcă mi se refuza darea unei slujbe. Eu voiam să present ex-regelui Milan o petiție, însă un individ, pe care l’am găsit într’o cafenea lângă locul atentatului, mi-a spus, că acest demers al meu e zadarnic, căci Milan uresce pe Bosniaci. Atunci m’am decis să-l ucid. Preşedintele : Dar judecătorului de instrucţiă i-ai destăinuit complotul, al cărui instrument ai fost. Knezevici: Am spus, că colonelul Nicolicî m’a împins să fac atentatul, căci voiam să me resbun pe el pentru o ofensă, pe care mi-a făcut’o pe când eram în armată. Intru cât privesce pe Angelici, nu l’am cunoscut nici-odată; dacă ași fi spus adevărul, nu ași fi fost crefiat. îmi retrag acum acusațiile mincinoase, pe cari le-am făcut, căci nu voiesc să-mi încarc sufletul de păcate. In deposiția sa la judecătorul de instrucție Knezevici declarase, că a convorbit în Bucuresci cu un anume Paul, care i-a arătat o mare grămadă de napoleoni spunându-i: „Dacă ucizi pe ex-regele Milan, aceşti bani sunt ai tăi. îndată ce prinţul Karagheorghevici va fi pe tron, vei avea o slujbă bună“. In interogatorul de acum Iuse Knezevici neaga totul. In şedinţa a doua preşedintele anunţă, că acordă acusaţilor Pasid şi Tauşanovici să-şî alegă un alt advocat, care să le ia apărarea împreună cu advocatul, ce le-a fost desemnat din oficiu. Preşedintele (cătră Knezevici): Mai stăruesc, încă a nega, că ai fost un instrument în complot? Knezevici, surîzând cu insolenţă, repetă tot ceea ce a spus el. Preşedintele: Dar cum e cu putinţă, că ai voit să ucizi pe ex-regele Milan numai pentru singurul fapt, că nu ai găsit slujbă? Knezevici: Fiind în miseriă, voiam să-l ucid spre a mă ucide şi pe mine apoi. Preşedintele: Te învit a declara tot adevărul. Cine te-a îndemnat să comiţi atentatul ? Knezevici: Nimeni. Preşedintele: Când ai cunoscut pe Nicolici şi Novakovici? Knezevici: In timpul pe când îmi făceam serviciul militar. Eu eram măestru de înot la baia militară. Nicolicî, care era colonel, m’a insultat odată, de aceea din causă, că aveam ură contra lui, l’am acusat în mod fals, că m’a împins la atentat. După aceea se cetesc expertizele doctorilor cu privire la rănirea maiorului Lukici, adjutantul, care însoţea pe ex-regele Milan în Ziua atentatului. Preşedintele: Ai tras focuri şi asupra lui Lukici? Knezevici: Desigur. Preşedintele: îndată ce ai fost în posesiunea unui fals paşaport, te-ai dus direct la Bucuresci ? Knezevici: Am venit mai întâi din Schabatz la Belgrad, apoi m’am dus în România. Preşedintele: Raportul poliţiei spune, că te-ai oprit la Semiin. Knezevici: Am făcut asta numai din plăcere. Interogatorul urmeză, er Knezevici pănă la sfîrşit continuă a nega în chip absolut, ceea ce irita în mod viu pe preşedintele. In şedinţa de Sâmbătă, continuară interogatoriile. Acusatul Nicolici declară cu energiă, că nu e vinovat. Knezevici, schimbând tactica, pe care o urmase pănă acum, susţine, că Kovacevici l’a sfătuit în trei rânduri să ucidă pe ex-regele Milan. Acelaşi lucru i l’a spus şi Nicolicî. Certificatul medical declară, că Knezevici este jumătate nebun. Atât Kovacevici, cât şi Nicolici resping cu energiă acusaţiile aduse contra lor de Knezevici. Apoi se procedază la interogatoriul acusatului Pasid. Acesta declară, că a cunoscut pe Nicolicî la Legaţiunea sârbască din Petersburg, dar nu mai continua relaţiunile cu densul. „In 1883 am fost condamnat pe nedrept— adaogă Pasid — Am servit întotdeauna cu credinţă ţara mea şi sunt convins, că dinastia e forţa Serbiei. Sunt recunoscător ex-regelui Milan, că m’a graţiat“. Martorul Pagid, care se află la închisoare cu Pasid, fiind chemat la bară depune, că acesta insulta mereu pe ex-regele Milan spunând, că e necesară venirea pe tron a prinţului Karagheorghevici. Alţi martori depun, că Pasid a spus câteva trase revoluţionare. Pasid nâgă cu energiă strigând: Toţi martorii sunt falşi. N’am vorbit niciodată de politică în timpul călătoriilor mele. Pasid îşi sfîrşesce discursul său de apărare descriind totă cariera sa politică, combătând acusaţiile, ce i se aduc punct cu punct, şi esplicând visitele, pe care le făcea el la legaţiunea rusască, cari au fost socotite ca suspecte. Dimid în interogatoriul, ce i s’a luat, se apără cu desperare spunând: Eu eram un liniştit negustor, care nu m’am amestecat în politică. Atunci Knezevici se sculă şi-i strigă: „D-ta ai participat la complot“. — Miserabile, tu minţi! — îi răspunde Dimici.* Mare sensaţie a făcut pretutindeni în Serbia, că unul dintre acusaţii în procesul atentatorilor, prefectul din Sabat Angelici, s’a sinucis în închisore spânzurându-se. Vestea despre moartea lui Angelici a produs mare impresiune printre refugiații sârbi, căci se asigură, că el nu s’ar fi sinucis, ci a fost sugrumat de gendarmi. Lângă Angelici s’a găsit o scrisoare adresată nevestei sale, în care-i spune, că se sinucide pentru ca să-i rămâie pensia, pe când deci ar fi condamnat, ea ar fi lipsită de Nr. 193.—1399.