Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1899 (Anul 62, nr. 242-265)

1899-11-02 / nr. 242

REDACţlCHEA, AfimiBistraUimea |i Tipografia. BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30, Scrisori ne­francate nu se primesc. Manuscripte eu se retrimet. IBSER­ATE ale primesc la AD­­SiWSTHATIUÎSE in Braşov şi U axmătriceie Birouri de enunciuri, în Viena : ». Dukes Naohf. Haz. Augenfeld , Emerich Leaner, Keinrich Schalek, Rudolf Messe. A. Oppellks Nachi, Anton Oppellk. La Budap­e­sta : A. B. Boldt­er­­ger, Ekstei­. Bernt. In Ham­burg: Karolyi­e Liebmann. PREŢUL IMSERTIUNILOR : o se­ria earmond pe o coloana 6 or. si 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3.a o aoică 10 or. sau 30 bani. Nr. 242. Braşov, luni-Marţi 2 (14) Noemvre. „GAZETA“ iese în fiecare fir. Abonameate neutru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa no axe Târgul Inului Nr. 30, etagic I.: Pe un an 10 fr., pe şâe€ luni 5 fr., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un ai 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Situaţia în Bucovina. Din Bucovina ne sosesc mereu scris neliniştitore, din cari vedem cu mâhnire că atacurile în contra lim­­bei şi a naţionalităţii române, inau­gurate sub oblăduirea nefastă a pre­­sidentului ţării Bourguignon, nu mai iau sfirşit. Este în adevăr lucru straniu, că machinaţiunile acestui guvernator, care a tulburat atât de adânc liniş­tea poporaţiunei române şi a produs atâta amărăciune în ţara, sunt încă şi acii tolerate şi guvernul central din Viena n’a întreprins pănă acum încă nimic spre a­ le pune capăt chie­­mând la ordine, [seu delăturând pe br. Bourguignon dela funcţiunea, ce-o eserciteza cu o ne mai pomenită stângăcie şi tendinţă duşmănosă faţă cu elementul român. Numai de curând s’a dovedit, ce mare iritaţiune a produs în sînul fraţilor noştri bucovineni duşmănosa purtare a presidentului ţării. Pănă şi clerul român, care a dat pănă acuma dovedji mai mult decât suficiente despre spiritul seu pacînic, concesiv şi despre răbdarea sa estremă,— s’a revoltat în urma uneltirilor lui Bour­guignon, care nu s’a sfiit a­­ arunca în faţă cele mai grave şi neînte­meiate suspiţionărî şi insulte. Impo­­santa adunare preoţescă, care a pro­testat contra acestor uneltiri, este cea mai viuă ilustraţiune a tul­­burării şi nemulţumirii, ce a cuprins toate păturile poporului român buco­vinean. Mişcarea energică în sânul par­tidei naţionale române bucovinene este sprijinită prin faptul, că repre­­sentanţii ei din parlamentul central fac parte din majoritate şi astfel sunt în măsură a exercita acolo la locurile competente o influenţă con­siderabilă în favorul poporului ro­mân din Bucovina. Cu­ toate astea Bourguignon stă încă nemişcat la postul său şi-şî continuă activitatea sa destructivă, lovind una după alta toate interesele de viaţă ale Româ­nilor bucovineni. Cum se ne esplicăm aceasta? Deca poate se esiste un rond de es­­plicare, atunci l’am putea afla numai în anomalia stărilor generale din Austria și, acum în urmă mai ales, în împrejurarea, că majoritatea par­lamentară de astăcfî s’a vedut con­­strînsă a lua o posițiă contrară gu­vernului. Cu toate acestea cabinetul Clary, care se laudă a fi neutral şi a avea în vedere numai legea şi drep­tatea, ar trebui se se simtă îndato­rat de a pune capăt, chiar în inte­resul administraţiunei publice, căl­cărilor de lege şi volniciilor, de care s’a făcut culpabil guvernul local bu­covinean. N’a fost destul cu cele întâm­plate pănă acum în detrimentul Ro­mânilor din Bucovina, ci dr. Bour­guignon vine acum se sevîrşască un nou atentat în paguba învăţămân­tului românesc din Bucovina. Acesta se relevă prin aceea, că „Patria“, organul partidei române naţionale, a fost din nou confiscată Vinerea tre­cută din cauza unui articol în care a criticat cu asprime meritată noua procedere ostilă a presidentului ţării. E vorba de numirea inspecto­rilor generali pentru scălele române şi rutene ale Bucovinei. Clubul ro­mân dietal încheiase o învoiala cu Bourguignon, în puterea căreia avea să fie numit pentru şcolele române primare şi secundare un inspector acreditat al partidului naţional ro­mân şi investit cu aceeaşi putere discreţionară, ca şi cel german. S’au propus atunci trei candidaţi ai par­tidului naţional român şi în cele din urmă lor. Bourguignon a dat mâna şi cuvântul de onoare, că va împlini cu sânţeniă aceste postulate. Numai sub aceste condiţiuni partidul român s’a declarat gata a vota pentru bud­getul şcolar. Ce s’a întâmplat însă? Presi­denta ţării a numit inspector ge­neral pentru şcolele române pe di­rectorul pedagogiului (român), care nu se afla între candaţii propuşi şi acceptaţi ai partidului naţional ro­mân, oi pentru şcolele rutene a nu­mit inspector pe un agitator politic rutean, ale cărui uneltiri în contra Românilor au devenit proverbiale. Cu drept cuvânt „Patria“ su­pune în articolul confiscat unei cri­tice sdrobitoare procederea aceasta a şefului politic al ţerii, care călcân­­du-şî cuvântul dat „atacă în mod primejdios chiar morala publică“. Deca a voit să lovască în partidul naţional, presidentul țării n’avea decât să-și urmeze tactica nenoro­cită de pănă acum, dar a satisface poftei sale prin călcarea propriului angajament, ce l-a luat față cu acest partid, este un fapt, ce nu poate să fiă destul de mult înfierat. De aceea ni­ se pare forte fi­­resc, indignarea căreia i-a dat ex­­presiune organul partidei naționale din acest incident, şi nici un fel de confiscare nu va putea să spele pe presidentul ţării de păcatul, ce l-a săvârşit. Numitul organ, arătând ur­mările rele, ce le poate avea aminti­tele numiri pentru Români din di­ferite puncte de vedere, caracteri­­seza faptul presidentului țării, ca o nouă provocare a poporului român bucovinean. In asemeni împrejurări trebue să dorim, ca să se adeverească cu o zi mai curând sciiea adusă de un­­jiar vienes, că între guvernorți, cari vor fi în curând strămutate dela pos­turile, ce le ocupă actualmente, va fi şi romano­fagul Bourguignon. In tot caşul sperăm, că va succede în cele din urmă a se pune capăt re­gimului tendenţios al acestuia. Disensiuni turbulente în „Reichsrath“. In­­filele din urmă ale săptămânei tre­cute, cu ocasiunea desbaterei asupra tur­­burărilor în Moravia, s’au petrecut nisce scene forte agitate în „Reichsrath“. Discu­­siunea se învârtea în­ jurul răspunsului dat de cătră ministrul de interne la interpela­ţia asupra celor ce s’au petrecut în oraşele morave. Intre alţii cehul tinăr Adam­ek a pledat pentru propunerea de a se institui o comisiune parlamentară, care să exami­­neze întâmplările din Moravia şi să le ju­dece obiectiv şi independent de curentul, ce domnesce acil în cercurile guvernului. Causa mişcărei de faţă,­­zise Adamek, se poate înţelege numai în legătură cu ma­rea mişcare din sînul poporului cehic. Des­fiinţarea ordonanţelor de limbă n’a fost, decât o capitulare a puterei de stat înain­tea stradei. Ne mirăm dar, că aceia, cari au aplaudat acest fapt, sunt surprinşi acum văzând, că strada a ajuns la deplina con­­sciinţă a puterei sale şi că face us, deşi câte­odată nelegal, de acestă putere. Ministrul­­zise, că aceste demonstra­­ţiunii de protest sunt pregătite cu plan. Ce ar fi creczut însă despre poporul nostru, dacă acesta nu ar fi răspuns cu o mişcare generală de protest la frivolul atac asupra dreptului său. (Vii aplausa la Cehii tineri.­ Mişcarea în sînul Cehilor dovedeşte, că acest popor nu poate primi liniştit ocara desfiinţărei ordonanţelor de limbă. S’a­­zis, continuă deputatul Adamek, că mişcarea are un caracter curat antisemit. E cunoscută poziţia dominantă a Evreilor la noi, în comerciu, în industria mare şi pe piaţa lumei. Evreii sunt concentraţi la noi, mai ales în oraşele mari, în centrele comerciului şi ale industriei. In aceste oraşe ei formează o minoritate, care însă are mare influinţă prin posiţia ei materială şi insuesce a­ o esploata cât mai mult Sub aceasta apă­sare a concurenţei jidovesci, noi suferim în ţările noastre şi avem temeri pentru viitorul şi independenţa nostră, din care cau să ne şi silim a scăpa, prin organisaţiunile noastre, de preponderanţa capitalului jidovesc. La recensământul poporal Jidovii, cu puţine es­­cepţiuni, s’au declarat de Germani. Ei for­­miză stocul aşa numitelor minorităţi ger­mane în comunele noastre celtice. In terito­riile mixte, ei stau în fruntea asupritorilor minorităţilor noastre celtice. Nu de mult toate şcolele aşa numite jidovesci erau şcóle po­porale germane. Arată apoi, cum Jidovii şi la alegeri ajută Germanilor. Şi serviciile acestea economice şi naţionale le-au făcut Jidovii contrarilor noştri, deşi de mult a isbucnit anti­semitismul în ţinuturile ger­mane, şi încă într’o formă mai ordinară, decât în comunele noastre celtice. Deci Ji­dovii nu sunt duşmănoşi, nu putem să-i con­siderăm ca amici. Ei nu se pot mira dor, că poporul se întoarce şi în contra lor, deşi nu pentru­ că sunt Jidovi, ci numai pentru­­că sunt duşmani hotărâţi ai noştri. (Aşa e­­ la Cehii tinari.) Dar provocarea criminală nu a eşit din cârciumele şi de pe stradele boeme, ci de pe banca ministerială. (Aşa e !) Pe câtă vreme nu vor dispăre de pe scenă bărbaţii, cari au comis atentatul contra ordonanţelor, de­geaba îşi va da silinţa ministrul de in­terne să mulcumască sau să suprime miş­carea celtică. Poporul cehic s’a săturat de jocul, ce se jocă cu el de­­feci de ani. De aceea guvernul trebue să fie convins, că nu numai partida noastră, ci întreg poporul cehic este una în lozinca: „ Abzug contele Clary­“ (Vii aplause la Cehii tineri, cari strigă neîncetat: abzug, ab­zug Clary! Abzug Kindinger! Abzug Koerber! Mare sgomot şi nelinişte în sală.) Vice-preşedintele Lupul, care presi­­deaza, sună clopoţelul şi cere să se facă li­­nişte. Vorbesce apoi Polonul Kozlowski, care în aplausele Polonilor secundeaza pe Cehi în afirmarea, că tulburările sunt o ur­mare a desfiinţărei ordonanţelor de limbă. Critică procederea guvernului în contra mişcărei,­­ficând, că el n’a luat măsurile necesare preventive şi face răspunzător gu­vernul pentru sângele vărsat. Minstrul de interne Dr. Koerber ia cuvântul pentru­ ca să răspundă antevorbi­torilor şi să rectifice din punctul său de vedere aserţiunile lor. Abia începe însă să vorbească şi se naste un sgomot pe băncile Cehilor. Ministrul declară, că în adevăr în decursul demonstraţiunilor din Moravia s’a atacat avere streină cu intenţiune crimi­nală (deputatul ceh Dr. Sileny îl întrerupe.) Fapt este, că organele statului au fost es­­puse la atacuri violente. (Reprobări sgomo­­toase din partea Cehilor.) De aci încolo ministrul Dr. Koerber a fost mereu întrerupt de Sileny şi alţii între strigările sgomotoase ale Cehilor, între cari se amflau mai ales „abzug!“ şi „pfui!“ De mai multe­ ori ministrul a trebuit să se oprească şi n’a putut să-şi continue vorbirea nici aşa, întreruptă, or vice-preşedintele Lupul suna mereu din clopoţel. Cei mai mulţi dintre deputaţii cehi, părăsind locu­­rile lor, se postaseră în cercul dinaintea băncii ministeriale. Ministrul Koerber, după ce a spus, că demonstraţiile au fost seriose şi că s’a ata­cat şi averea străină, şi-a esprimat părerea de rău, că în Moravia a eşit la ivela şi o agitaţie confesională, deslănţuind patimele. El a declarat în fine, că guvernul va com­bate cu totă energia asemenea espese. Baronul d’Elvert, membru al parti­dei germane progresiste, a desfăşurat apoi părerea partizanilor săi. El Zise, că agita­torii cehi cu intenţiune au aţîţat urele confesionale şi au provocat acele cruzimi, fiind­că desfiinţarea ordonanţelor de limbă nu erau mijloc de-ajuns pentru a aţîţa po­­poraţiunea. El lua în apărare pe Jidovi, cerând, ca siguranţa averei şi persoanei ameninţate să fie scutită de-o potrivă pen­tru toţi şi că partida germană progresistă tot­deuna va lua în apărare egala îndrep­tăţire faţă cu toţi cetăţenii, adecă şi faţă cu Jidovii. In fine afirmă, că escesele din Moravia au fost pregătite de o mână lungă reacţionară. Deputatul Schneider (antisemit) vre să dovedască, că escesele îşi au isvorul în ticăloşiile Jidovilor. El vre să dovedască cu citate din talmud şi din alte cărţi, că cestiunea omorurilor rituale la Jidovi nu e absurditate, cum a Zis d’Elvert, ci este fapt dovedit. Intre altele el a agitat și caşul dela Tisza-Eszlar și despre acesta a afirmat urmatoarele: Contele Andrassy a fost între­bat pe-atunci: Crezi d-ta, că-i adevărat? (Adecă omorul ritual dela Eszlar). El răs­punse: Firesce, căci doar s’a dovedit, nici nu se poate contesta! Şi când a fost între­bat, de ce nu a fost totuşi nimeni con­damnat, Andrassy a Zis : de se făcea acesta, în Ziua următore ar fi fost omorîţi 20.000 Jidovi, şi dela cine am fi luat noi apoi bani? (Auziţi! Auziţi! Prinţul Lichtenstein dice: Mie mi-a spus Andrassy! Auziţi, bra­vul antisemit!) Deput. Schneider, continuând, cităză pasagii dintr’o carte italiană întitulată: „Sângele creştin în obiceiurile sinagogei“, apoi citezâ dintr’o carte a unui rabin, Mol­­damo, în fine vorbesce asupra afacerei dela Polna şi Zice: Unde e sângele, ce a cur?

Next