Gazeta Transilvaniei, aprilie 1900 (Anul 63, nr. 74-96)
1900-04-01 / nr. 74
Pagina 2, Mila Imperatesca. Sub titlul acesta „Telegraful Român“ din Sibiiu vrând să dea o lămurire, pe care nimeni nu i-a cerut-o şi, aşa se pare, vrând a combate ceva, ce a scris „Gazeta Transilvaniei“ despre ajutorul de stat dat preoţilor români uniţi, fără a spune ce anume combate şi fără a cita nimic din fara nostră, introduce notiţa lui astfel: „Gazeta Transilvaniei“, nu cercetăm din neştiinţă ori cu rea voinţă, scrie despre ajutorul de stat, ce s’ar fi dat preoţilor români gr. cat. în anul acesta®. Poftiţi stil şi sentiment de bunăcuviinţă! Sa afirmă, că în ceea ce am scris noi, am putut fi conduşi de prostie ori de rea credinţă. D-nia lor, luminaţii, bunii şi sincerii noştri confraţi nu vor să cerceteze lucrul mai de aproape. Dar totuşi nu se sfiesc de a ne pune înaintea cetitorilor lor în prepusul, că am fi nisce ignoranţi, ori omeni de rea credinţă. După acea introducere genială a notiţei „Tel. Rom.“ acesta, fără a spune, cum am eris, în ce organul nostru ar fi dovedit nestiinţă ori rea credinţă, face unele afirmări cu totul de prisos şi cu care cele ce am scris noi n’au nici în clin, nici în mânecă. „Preoţii români uniţî“, dice, „n’au nici un drept la întregirea salariilor dela stat. Dreptul garantat în art. de lege XIV din 1898 îl au numai preoţii români ortodox!“. — Forte bine! Numai cât cei dela „Tel. Rom.“, nu cercetăm din nesciinţă ori cu rea credinţă, ignoreză mai intâiu de tóate, că acea lege nu-i adusă numai pentru preoţii români ortodoxi, ci pentru preoţii tuturor confesiunilor necatolice din ţară. Al doilea ignoreză, că chiar în §. 1 al numitei legi se determină modalitatea ajutorării preoţilor lipsiţi de mijloace romanocatolice şi greco-uniţi, în mod transitoriu până la regularea aşa numitei congrue. Ignorază declaraţiunile repetite ale ministrului de culte în privinţa ajutorării preoţimei unite, a măsurat disposiţiunei § -lui 1 din amintita lege dela 1898. Acesta s’a şi întâmplat pentru anul 1899. Cum? Acesta se esplică în circulara consistoriului archidiecesan din Biaşii, care arată, că pentru preoţimea unită a acestei archidiecese s’a asignat un ajutor de stat de 46,320 fi. v. a. După esplicările, ce le dă faia bisericesca din Biaşiii, în acâstă sumă se cuprind şi cele 18,000 fi., cari derivă dela aşa clisa milă împărătască din anii 1860. Noi am scris numai pe basa datelor, ce le-am aflat în numita fată, care a publicat un estras din circulara consistoriului din Biaşin. Rice în fine „Tel. Rom.“, că n’are să se cufunde ajutorul şi mila uniţilor cu întregirea venitelor preoţesc! prevăcută pentru preoții gr. oi. Așa este. Dar cine voesce să le confunde? Poate ministrul de culte? Atunci „Tel. Rom.“ şi-a greşit adresa, vrând să ne facă pe noi responsabili pentru o astfel de eventualitate. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Flora și Floriile. De G. Popa. — Fine. — Cultul Florei a trebuit să primască în cursul timpurilor oare-pari modificări. La început ea era adorată, ca Flora mater şi genetrix, întocmai ca şi Venus, cu care se cufunda uneori (Lucreţiu, Dererum natura). La a. 240, sau 238, după unii scriitori, cu opasiunea instituirii primelor jocuri florale, caracterul deiţei a început să se schimbe şi Floraliile introduse, în urma consultării cărţilor sibiline, erau licenţiosa şi imorale. Dela a. 173, — când jocurile florale căcute în disuetitudine se reinprosperara şi deveniră anuale, din causa unei secete atribuite supărărei ceHei — cultul Florei a fost substituit prin cultul unei vestite curtisane, care şi-a lăsat întreaga sa avere poporului, cu condiţiune numai, ca în fiecare an să fie sărbătorită. Fără îndoială, acest caracter al castei nimfe de odinioră îşi datoresce, credem, evoluţiunea sa ideilor filosofice ale lui Evhemer, cam cam în acest timp a început să-şi facă loc în lumea romană. Poetul Enniu din secolul al III şi al II a. Chr. a contribuit mult la răspândirea evhemerismului. Se scie, că Evhemer în a sa legă arag accepţi reduce panteonul grecesc la fiinţe umane. Astfel Zeus-Juppiter ar fi fost un rege al Greciei, Afrodita-Venus cea mai frumosă dintre curtisane, Kadmus bucătar al regelui din Sidon. La Roma evhemerismul a identificat pe Ana, sora Didonei cu Anna Perenna. Acea Larentia și Flora au trebuit să fie nisce vestite curtisane. Lactantius Firmianus, cel mai mare şi mai înfocat apărător al creştinismului, pretinde, că adevărata origine a jocurilor florale ar fi fost cultul Florei şi că senatul, spre a ascunde turpitudinea unei astfel de instituţiuni, ar fi născocit, că Flora ar fi fost ojeiţ& * florilor. Sărbătorea floraliilor ţinea şase dile, de la 23 Aprecjiua aniversară a oreiţei până la 3 Mai, şi se prăsnuiau şi la ţară şi la oraş. Cu opasiunea aceasta se dedeau jocuri florale în circ LUDIN CIRCO FLORAE. Jocurile se deosibesc de toate celelalte prin obscenitatea lor. Caracteristic acestor jocuri, cari se serbau noaptea la lumină de facle, era şi împrejurarea, câ poporul putea să pretindă, ca femeile de pe scenă să se desbrace şi se joace în pielea gală. Tot felul de glume şi de obscenităţi se puteau aucji şi vedea cu acestă ocasiune, împrejurare, care a făcut pe severul Catone să părăască într’una din 410 teatrul, spre a nu împiedeca veselia generală. (Valerius Maximus, Fact mem. II 108.) La acastă sărbătore totă lumea se îmbrăca în haine albe, simbol al veseliei generale. In circ se vânau iepuri și capre, animale lascive și potrivite cu caracterul 4©iţei. Cu timpul sărbătorea Florii s’a generalisat peste totă Italia și prin toate provinciile, ca unul din cele mai frumoase jocuri de primăvară, er cu vremea cultul Florii s’a înlocuit prin cel al Venerii sau a dispărut, lăsând urme mai mult sau mai puţin vii în creştinism. Beiţa Romanilor Flora a devenit în basmele şi cântecele noastre Hana Cosinzena, Domnia Florilor, din cosiţă rajă-i cântă, sau Calomfir împăratul florilor. O variantă a basmului Ilenei Cosinzenei, minunea minunilor ne spune: „Un prunc, începând a plânge la o jumătate de an după nascere, mamă-sa îi făgădui de soţie pe fata lui Lin Rujulin, numită Lina Rujulina, care invercţesce câmpurile, înflore florile“*). In următorul cântec din Transilvania, Flora a devenit o gingaşe cicere, caina florilor, floreaţorilor, iubită de sfântul sore: Pe părău de rouă, plimbă-mi-se, plimbă tînăra mlădiţă, prin rouă desculţă, ţina florilor, floareaţorilor, rouă adunându-şi. *) Şăineanu Basmele române p. B71. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 74. —1900. Din camera francesă. In şedinţa dela 11 Aprilie n. a camerei francese, deputatul Lasies întrebă, dacă generalul de Gallifet va autoriza pe ofițeri, ca să asiste la serviciul religios pentru colonelul de Villebois-Mareuil. Generalul de Gallifet a răspuns, că ofițerii vor pute asista, deoarece nu este o cestiune politică. El speră, că dacă se vor produce manifestaţiuni, ofiţerii nu vor lua parte la ele (aplause). Incidentul se închide. Răspunzând la o cerere de interpelare a d-lui Berry asupra trecerei trupelor engleze la Berre, ministrul Delcassé declară, că este cu neputinţă a se discuta o cestiune internațională, în care Francia nu este angajată. Francia a declarat, că va rămâne neutră în răsboiul sud-african, José n’a fost însărcinată cu asigurarea neutralităților din partea celorlalte puteri. Decă interesele francese ar fi amenințate, guvernul artei să le apere (aplause). Interpelarea este amânată pe o lună. Camera a reluat apoi discuţia budgetului. Corbin, din dreapta, critică politica generală a guvernului, blamază tendinţele sale colectiviste şi cesariene. Lasies, naţionalist, revine asupra afacerei de la Fashoda. El reproşeză d-lui Delcassé, că a desavuat pe maiorul Marchand. Ministru-preşedinte Waldech-Rousseau amintesce, că Camera a aprobat de 5 ori politica sa, arată utilitatea proiectelor depuse de guvern în contra întreprinderilor intolerabile ale congregaţiunilor religiose. Guvernul a reluat vechile tradiţiuni republicane. Aceste şase luni de sforţări n’au fost sterile, ţara este liniştită, esposiţia va fi o mărturisire a păcii morale recucerită (aplause). Terminând Waldeck-Rousseau amintesce ocuparea Tuatului, votul proiectului asupra armatei coloniale, depunerea proiectului de apărare a coastelor şi a colonielor etc. (duplă salvă de aplauze). Meline reproşază d-lui Waldeck Rousseau, că a uitat vechile sale doctrine, că lasă lui Millerand o influenţă preponderentă în cabinet; îi reproşază de asemenea complesanţele sale pentru socialism. Ţara respinge acestă politică. Afişarea discursului lui Waldeck-Rousseau se voteaza cu 286 de voturi contra 211. generalul De Wett, care după o luptă teribilă, ce a durat două zile întregi, a bătut și a respins pe Englesi. In lupta aceasta Englesii au pierdut 1500 omeni, dintre cari 600 au fost omorîți sau răniți, ei 800, după alții 900 au căcut în captivitate la Buri. Locul unde s’a întâmplat marea luptă nu poate fi mai departe de Bloemfontein, decât de 25—30 mituri englese. Importanța desastrului Englesilor constă tocmai în aceea, că el s’a întâmplat aşa decend sub ochii lui Roberts, adecă Englesii au fost bătuţi în front. In lupta aceasta Burii n’au avut decât 5 morţi şi 9 răniţi. Situația lui Roberts. In urma acestei lupte mari pierdute, situația lui Roberts a devenit cât se poate de critică. Cele mai multe foi englese accentueza marele pericul, ce-l ameninţă pe Roberts. Asta o tradeză şi împrejurarea, că Roberts a început acum să se întărască cu şanţuri în jur de Bloemfontein, ba a chemat urgent la sine şi pe lord Methuen. După o telegramă mai nouă, lord Methuen a plecat deja în ajutorul armatei principale, dar n’a luat calea directă, ci vrea să facă un încunjur în susul rîului Vaal. Afară de acesta Roberts a dat ordin, ca toți civilii și femeile din Bloemfontein să părăsască orașul și să se retragă pe țărmul sudic al rîului Oranje. Chiar soției sale, care plecase din Capstadt să meargâ la Bloemfontein, i-a dat de serie să se reîntorcă orăşl în capitala Caplandei. Unde mai punem apoi, că circulaţia pe linia ferată din Bloemfontein la Capland s’a sistat de tot şi autorităţile militare de aici nu mai pot transporta în Oranje nici alimente, deoarece se tem, că vor căde pradă inimicului, ţfilele trecute Burii au bombardat un tren, care ducea muniţiuni; de-a lungul liniei ferate umblă în sus şi în jos din a noaptea cete de Burii, pândind după pradă. Armata lui Roberts sufere şi în lipsa de apă. O telegramă cu data de 6 Aprilie spune, că în 5. c. a fost în regiunea Bloemfontein-ului o grozavă furtună. Cu totă supărarea, ce li-a făcut-o soldaţilor, cari stau sub cerul liber şi fără corturi, furtuna cu plată a fost cu bucuria primită, căci trupele au căpătat cel puţin apă. De aici apare, că în Bloemfontein lipsa de apă e forte mare. Supărarea şi mâhnirea în Londra este mare cu deosebire din pausa, că de când Burii au luat ofensiva ei aduc lovituri după lovituri Englesilor, cari sunt cu totul nepregătiţi. „Manchester Guardian“ vede o mare primejdie în faptul, că Roberts n’are cai şi cavalerie. De când French a ajuns la Kimberley, trupele lui călărețe au pierdut 11,000 de cai. La acestea se mai adauge acum și spirea, că generalul Galacre va fi rechiămat în Anglia, pentru că n’a soitit să rețină pe Olivier, din a cărui pășire bravă cu cei 6000 Buri ai săi se esplică toate relele, ce Resboiul din Africa sudici Desastrul «lela Merkatsfontein. Mai multe (Tare englese publică din isvor bur telegrame despre desastrul, ce i-a ajuns pe Englesi la Merkatsfontein. Solrile aceste telegrafice se confirmă și din isvor francos. Lupta dela Merkatsfontein s’a întâmplat în 7 Aprilie. Burii erau conduşi de vin acum asupra Englesilor. Apoi „Standuril” publică spirea, că Butter din Natal va trimite mai multe trupe în ajutorul lui Roberts. Asta ar vrea să zică, că Butler îşi vede ameninţată posiţiunea în Natal. Burii lăudaţi de Roberts. In fine vorbesce şi Roberts. Nu dă însă amănunte asupra luptelor din urmă, ci se mărginesce a constata, că Burii au fost forte activi în timpul din urmă. Atacul Burilor in Natal. Din Ladysmith i se comunică agenţiei „Reuter“, că în 11 Aprilie n. dimineţa au început Burii să descarce, din trei posiţiuni îndepărtate una de alta, un foc violent de gravate asupra lagărului engles dela Elandslaagte. Glonţeie au căzut în lagărul voluntarilor. In decursul unei recunosceri englese, s’a aflat, că Burii sunt forte târî şi bine şănţuiţi. • Dela Hlafeking. Despre căderea Mafeking- ului n’au sosit nici pănă acum solri positive din isvor engles. Agenţiei „Reuter“ însă i se vesteşte, că apărătorul oraşului, colonelul Baden-Powel, ar fi murit. Pănă când va ţine resboiul ? » O declaraţie forte interesantă a făcut în privinţa aceasta conducătorul deputaţiunei transvaaliene, care a plecat în Europa pentru mijlocirea păcii. Acest conducător cu numele Fischer, secretar de stat, a declarat unui ziarist din Bruxella, că situaţia pentru Englesi este a4a forte nefavorabilă. Englesii au pierdut 25.000 de omeni pănă acum, pe când pierderile totale sunt pe partea Burilor numai de 5000, Burii se află în resboiu 40,000. Pănă va ținâ ierna, care aînceput acum în Africa sudică, adecă pănă în Odomvre 1900, nu poate fi vorba despre înaintarea lui Roberts. Scriî diverse. „Köl. Zeitung“ primesce din Londra spirea, că dintr’un port al Africei sudice, 30 de tunuri au fost transportate pentru Buri. ❖ Pierderile englese pănă la 31 Martie sunt: ofiţerî câiţuţî 247, soldaţi cu 410 2386 ; morţi de bale şi alte neajunsuri 47 ofiţeri, 1349 soldaţi; ofiţeri răniţi 620, soldaţi răniţi 8883; dispăruţi, respective arestaţi 143 ofiţeri, 3323 soldaţi; reîntorşi bolnavi în Anglia 29 ofiţeri, 1828 soldaţi; în fine reîntorşi în Anglia din alte cause 167 ofiţeri şi 1457 soldaţi. Pierderea este aşadar de 1253 ofiţeri şi 19,226 soldaţi. In numărul acesta nu sunt socotite trupele bolnave din Africa sudică. Deja luna trecută se aflau în spitale 17,000 de omeni. Numărul total al pierderilor este așadar pănă la finea lui Martie de 37,500 oameni.