Gazeta Transilvaniei, septembrie 1900 (Anul 63, nr. 194-217)
1900-09-01 / nr. 194
Rebotezarea comunelor noastre. " Numai de curând am fost anunţat, că comisiunea pentru maghiarizarea numelor de comune şi altor localităţî, care se numesce în limba oficială „comisiunea albumului comunelor ţerii“, şî-a început activitatea prin a decide, ca numele oficial al oraşului nostru se fiă „Brassó“ şi ca în faţa acestei decisiunî representanţa nostră comunală şi a esprimat dorinţa, ca numele oficial al oraşului se remână cel din vechime, „Kronstadt“. Hotărîrea representanţei comunei noastre Braşov a produs firesce mult sânge rău la şoviniştii unguri şi deja s’a versat multă cerneala din partea acestora, ca se dovedesca negru pe alb, că hotărîrea comisiunei maghiarisatoare, era nu aceea a representanței Braşovului, este fundată. Ba mai mult, unul dinfiarele guvernamentale, „P. Hírlap“, merge pănă a afirma, că „numai perfidia şi renitenţa săsescă a îndemnat pe Saşii braşoveni, de a lua faimoasa hotărîre, nu vise interpretarea sinceră a cuvintelor legii. Căci deşi în lege nu se amintesce, Saşii sciu foarte bine, că noua stabilire a numelor localităţilor are se fiă împreunată totodata cu o viaghiarizare a acestor nume“.... E vorba aici de art. de lege IV din 1898 „asupra numelor comunelor și altor localități“. In aceasta lege se stabilesce la §. 1, că fiecare comună poate avea numai un singur nume oficial și că stabilirea acestui nume se ține de cercul de activitate al ministrului de interne. Totodată înse legea dispune că „ministrul de interne esercită acest drept ascultând părerea comunelor şi a adunării generale municipale între limitelelui 1 şi a intereselor generale ale ţerii, luând în considerare cât se poate mai mult dorinţa comunelor interesate“. Va sema că însăşi legea obligă chiar pe ministru se asculte părerea comunelor şi a representanţelor lor şi se ţină seama de dorinţa acestora. Poate se-şî închipuescă omul cât de departe merge neruşinarea şovinistă când numesce perfizi pe aceia, cari se folosesc de un drept, ce li-l dă legea, a căreia respectare se impune totodată ministrului de interne, avisându-l, că pe cât numai este posibil se ţină seama de dorinţa celor interesaţi. Dar adevărul este, că legea din cestiune n’a avut şi n’are altă tendinţă, decât de a maghiarisa şi că disposiţiunea, ce pare întru câtva liberală şi echitabilă, n’a avut, decât scopul, de a amăgi lumea, că nu s’ar trata de o maghiarisare forţată. Dorinţa, ce o vor face cunoscută comunele române şi săsesc ministrului unguresc de interne, apare în împrejurările de faţă mai mult ca o invitare deghisată, ca ministrul să decidă tocmai contrarul de ce este dorinţa lor. Cu toate acestea şi cu toate că toţi din toate părţile stiu prea bine la ce ne putem aştepta de la „binevoitoarea considerare“ a ministeriului maghiarisării numelor, trebue să ne facem datoria cu toţii. Şi deoarece tocmai acum se adreseaza întrebările catră comune pentru opinare, se stăm neclintiți în comunele noastre pe lângă numele lor străvechi românesc şi se pretindem, ca acesta se fiă şi se remână numele lor comunal. Pretutindeni, unde Românii sunt în majoritate, se cera şi se hotareasca tot așa, cum a hotărât de pildă majoritatea saseasca a representanței din Brașov, ca numele oficial al comunei se fiă acela, care a trăit și trăesce în limba poporului. Aceasta este o datorie națională, pe care nu este permis nimănui a o trece cu vederea. De când bântue șovinismul maghiar de aciî celor mai multe comune ale nóastre, li s’a impus nume ungurescî, şi seim, că succesiv s’au impus sigile comunale maghiare. Cu toate acestea Românii se pretindă pretutindeni recunoscerea numelui original şi adeverat al comunelor, ca nume oficiale. Aşa cere adeverul, aşa dreptatea şi echitatea, aşa şi onoarea nostru naţională. Urcarea cheltuelilor militare. „Post“ din Berlin vorbind despre urcarea cheltuelilor militare austro-ungare (jice: Dela începutul acţiunei Chinese de repeţite ori s’a ivit întrebarea, ca monarchia austro ungară să ia şi ea parte în acţiune şi întru cât acesta ar urca cheltuelile militare ? Despre audienţa, ce au avut’o miniştri Krieghammer şi Golubowski la monarchul se crice, că a avut de scop între altele, de a discuta cheltuielile militare. „Post“ este informat, că s’au plănuit mai multe reforme în armată, cari vor necesita urcarea budgetului. A ^UTJL „gazeta“ jCS6 }n flâcars dl. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare Târgul Inului Nr. 80, etagii I.: Pe un an 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un ar 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. BEBACTIUSEA., iMsistraţiMei« Tipografa. 3&ASOY, piaţa mari Hr. 30. Scrisori ne frâu care nu •*# priza esc. Manuscripte a a se retrimet. ? 8 8 F. R A T E se primeao I» ADÂiS lâ TRATIUME îa Brașov ti a voaafcerde Birou?? da anuuGlurl: 2a Ti on a : 0. Owkea îTachf. â&sc. Außonfeld A Fmorlah Leanftr, H«iRrieh Bohalek. Rudolf Stosse. &.,Öpp6llk8 Nachf. Anton OöpaliSc. íafiiidapeBta : A. V. Böldbargffif, Ekoteln Barnát. In Hámjáig: karolyi *& Uebrcanii. «HEȚUL INSERTIURILOR : o 90 .a19, garmond pe o colona 6 or. — Fabricări mai dese.apa tarifă și învoială $EGLA19E pe padina a 3-a ppisadă 10 or. sau 30 bani. Mr. 194. Brașov, Vineri 1 (14) Septemvrie. 1900. Conflictul României cu Bulgaria. De la un călător, care a traversat cu vaporul Dunărea de jos primirăm aeoi o interesantă comunicare privitor la mişcarea de înarmare la graniţa Bulgariei. Eră ce ne scrie, între altele, amicul nostru: Bulgarii sunt în mare fierbere şi se frământă grozav cjiua şi nóaptea, ridicând şanţuri şi diguri de pământ pe înălţimile oraşelor lor dunărene. Se portă obraznic cu ai noştri, cari încercă sâ trucă la ei, fiă chiar şi cu paşparte în totă regula. Nisce vapore rusescî au descărcat la Rusciue şi Sistov 9 tunuri mici, pusei şi muniţiuni, despre ceea ce s’au convins cu ochii doi din funcţionarii români. La noi nu se fac pregătiri, dar a trecut în Dobrogea un regiment de geniu. Nimeni nu crede în resboifl, dar fiind Bulgarii aşa de provocătorî, tot vor trebui sâ se facă ceva pregătiri şi din partea românescă mai ales la graniţa Dobrogei, pentru orice cas, — căci cu nebunii nu şpu ce se poate întâmpla. * Agentul român diplomatic din Sofia, în urma instrucţiunilor date de d-l ministru al afacerilor strâine, înainte de a pleca în concediu, a răspuns la două note ale guvernului bulgar. Cu privire la reclamaţiunea guvernului princiar, care a fost desigur indus în erore de cine stie pe espulsat interesat ori de vre-un agent inferior, că un espulsat bulgar ar fi fost torturat de poliţia română, d-l Mişu a răspuns, că guvernul regal oferă a da acelui espulsat un paşaport special pentru ca să se facă o anchetă seriosă şi contradictorie cu dânsul. Guvernul român doreşte ca adevărul să se constate în aşa condiţiune, încât nimeni să nu-şi mai permită vre-o îndoială asupra lui. In cestiunea trecerei din România în Bulgaria, actuala situaţiune fiind dăunătore pentru ambele State, se crede, că în urma instrucţiunilor date, se va putea stabili încurând o înţelegere. * Agenţia diplomatică a Bulgariei în Bucureşci comunică cardor române, că spirea după care viaţa d-lui Mişu, agent diplomatic al României la Sofia, ar fi în pericol şi că n’ar îndrăsni să iasă în stradă, nu este exactă. Agenţia diplomatică bulgară afirmă, că din contră d-l Mişu se bucură de o perfectă siguranţă şi că face primblări, nu numai în oraşul Sofia, dar şi prin împrejurimi. * „Politische Corespondenz“ dela Viena află din Constantinopol, că se desminte acolo, din sorginte română competentă, spirea (Statului „ucdam după care Sultanul din intervenirea Regelui Carol, ar fi dat guvernului bulgar ordin să aplaneze amical conflictul româno-bulgar. Regele Carol n’a intervenit direct pe lângă Sultan. Cestiunea a fost tratată de minstrul României la Constantinopol Intaiu şi de d-l Marghioloman, ministrul afacerilor străine al României, apoi cu înalţii demnitari otomani. S’a expus acestora, că Turcia şi România, având ambele un interes egal în aplanarea conflictului, o noţiune paralelă a ambelor state era indicată. Turcia a promis să facă demersurile necesare. Este de asemenea neexact, contrar afirmărei aceluiași chiat, că d-1 Marghiloman a avut, la Constantinopol, o întrevedere cu d-1 Ivandloff. Afară de acesta, Porta n’a făcut nici o comunicare agentului Bulgariei în privinţa conflictului. 4 FOILETONUL „GAZ. TRANS“. (D Antropomorfism şi antiantropomorfism în limba română. (Urmare.) Ca atropomorfisme parţiale obvin în limba română următorele: Capul (lat. capul). Capul ca partea cea mai alesa şi mai extremă a corpului omenesc are următorele semnificaţiuni metaforice : 1) Cap în sens de conducător, sinonim cu căpetenie d. e capul oştirei (comandantul suprem), capul unei ţări (domnitorul) etc. 2) cap în sens de om ales, cu vaclă, sinonim cu fruntaş d. e. N. Costin Let. I, 355, dice de acest Turc, că era cap mare la Turci. Fiind vorba de obiecte, cap se întrebuinţeză în sens de lucru principal, esenţă, id, quod caput est, precum dice Cicero, Art. 1, 17, 4, ca d. e. capul lucrului (punctul principal). Să se compare sinonimele : lucru de căpetenie, lucru de frunte, precum şi espresiunile corespundătoare la Nemţi şi la Unguri: Haupt-sche şi fe dolog. Tot la obiecte cap mai indică şi locul de frunte, ca d. e. în capul mesii în oposiţiune cu coda mesii. Tot astfel se afice în capul oştirii, în capul regimentului etc. 3) cap în sens de autor, iniţiator, pricinuitor, ca d. e. capii răscoalei). Cap se întrebuinţază chiar şi în sens de causă, motiv, ca d. e. Ureche, Let. I, 155. ca să-i zădărnicască şi să afle cap de price (casus belli), să înceapă zarvă. 4) cap sinonim cu capăt, căpătâiă, esprimând extremitatea unui obiect, atât începutul cât şi sfârşitul fără deosebire, ca d. e. capid podului, compară lat. caput pontis, Plancus ap. Cic. Fim. 10, 18 fin, indicând ambele extremități ale podului, sau capul satului, înțelegându-se atât intrarea cât şi 4) Să se compare pentru toate 3 accepțiunile în limba latină espresiunile : Capita nominis Latini Liv. 1, 52 (conducătorii, fruntaşii Latinilor) şi capita coniurationis, Liv. 9, 23 (capii conjuraţilor); eşirea din sat; capul poenii; capul pădurii; compară lat. caput silvae, Seneca, Troad. 117. Tot aici aparţine şi espresiunea: ca cap de ţeră, adecă un colţ de ţară. Să se compare şi espresiunea: din cap în cap un sensul: dela început pănă la sfîrşit. 5) In special cap indică: a) începutul vre-unui obiect, ca d. e. Ureche, Let. I, 129 . Am aflat cap şi începătură moşilor, de unde au isvorît în ţeră. Comp. şi espresiunile: în cap de primăvară, în cap de an, în cap de noapte etc. b) partea de jos a obiectului, ca d. e. în capul scării. Tot aici aparţine şi espresiunea: a sta în capul oaselor (a sta drept, în picidre). c) finea vreunui lucru, ca d. e. în frasele: am ajuns în cap sau a face ceva pănă ’n cap. Se elice şi capid veacului în loc de coada veacului (fin de siecle), ca d. e. în versul: Când e capul veacului, sfârșitul pământului. Teod. Poes. pop. 23. 6) Cap indică extremitatea cea mai înaltă a obiectului seu peste tot formațiuni, cari au asemănare cu capul omenesc. Așa d. e. capul cuiului seu: Buba cap nu face Pănă nu se coace. Anton Pan, Pov. Vol. 1380, I, 70. Cap se mai numesce și speteza transversală de deasupra la smeul copiilor. Să se compare în limba lat. caput pinus (creștetul bradului), Poeta ap. Quint. Inst. 9,4,90. 7) Cap se întrebuințăză și în sens de paragraf seu articol, d. e. „cap de pravilă“ (paragraf de lege) la Văcărescu 1st. imp. pt. Tes. II 251, seu „cap de pace“ (articol de pace) la Miron Costin Let. I, 251: capetele de pace au fost acestea. — In special în cap se usiteza în sens de capitol indicând pasajere principale din diferitele scrieri. (Va urma.) Nicolae Știucă.