Gazeta Transilvaniei, septembrie 1900 (Anul 63, nr. 194-217)

1900-09-01 / nr. 194

Rebotezarea comunelor noastre. "­ Numai de curând am fost anunţat,­­ că comisiunea pentru maghiarizarea­­ numelor de comune şi altor locali­­­­tăţî, care se numesce în limba ofi­cială „comisiunea albumului comu­nelor ţerii“, şî-a început activitatea prin a decide, ca numele oficial al oraşului nostru se fiă „Brassó“ şi ca în faţa acestei decisiunî repre­­sentanţa nostră comunală şi a espri­­mat dorinţa, ca numele oficial al oraşului se remână cel din vechime, „Kronstadt“. Hotărîrea representanţei comu­nei noastre Braşov a produs firesce mult sânge rău la şoviniştii unguri şi deja s’a versat multă cerneala din partea acestora, ca se dovedesca negru pe alb, că hotărîrea comisiu­­nei maghiarisatoare, era nu aceea a representanței Braşovului, este fun­dată. Ba mai mult, unul din­­fiarele guvernamentale, „P. Hírlap“, merge pănă a afirma, că „numai perfidia şi renitenţa săsescă a îndemnat pe Saşii braşoveni, de a lua faimoasa hotărîre, nu vise interpretarea sin­ceră a cuvintelor legii. Căci deşi în lege nu se amintesce, Saşii sciu foarte bine, că noua stabilire a numelor localităţilor are se fiă împreunată tot­odata cu o viaghiarizare a aces­tor nume“.... E vorba aici de art. de lege IV din 1898 „asupra numelor comune­lor și altor localități“. In aceasta lege se stabilesce la §. 1, că fie­care co­mună poate a­vea numai un singur nu­­me oficial și că stabilirea acestui nume se ține de cercul de activitate al ministrului de interne. Tot­odată înse legea dispune­ că „ministrul de interne esercită acest drept ascul­tând părerea comunelor şi a adu­nării generale municipale între limi­tele­­­lui 1 şi a intereselor generale ale ţerii, luând în considerare cât se poate mai mult dorinţa comunelor interesate“. Va se­ma că însăşi legea obligă chiar pe ministru se asculte părerea comunelor şi a representanţelor lor şi se ţină seama de dorinţa acestora. Poate se-şî închipuescă omul cât de departe merge neruşinarea şovinistă când numesce perfizi pe aceia, cari se folosesc de un drept, ce li-l dă legea, a căreia respectare se impune tot­odată ministrului de interne, avi­­sându-l, că pe cât numai este posi­bil se ţină seama de dorinţa celor interesaţi. Dar adevărul este, că legea din cestiune n’a avut şi n’are altă ten­dinţă, decât de a maghiarisa şi că disposiţiunea, ce pare întru cât­va liberală şi echitabilă, n’a avut, decât scopul, de a amăgi lumea, că nu s’ar trata de o maghiarisare forţată. Dorinţa, ce o vor face cunos­cută comunele române şi săsesc­ ministrului unguresc de interne, apare în împrejurările de faţă mai mult ca o invitare deghisată, ca ministrul să decidă tocmai contrarul de ce este dorinţa lor. Cu toate acestea şi cu toate că toţi din toate părţile stiu prea bine la ce ne putem aştepta de la „bine­­voitoarea considerare“ a ministeriului maghiarisării numelor, trebue să ne facem datoria cu toţii. Şi deoare­ce tocmai acum se adreseaza întrebările catră comune pentru opinare, se stăm neclintiți în comunele noastre pe lângă numele lor străvechi ro­mânesc­ şi se pretindem, ca acesta se fiă şi se remână numele lor co­munal. Pretutindeni, unde Românii sunt în majoritate, se cera şi se hotareasca tot așa, cum a hotărât de pildă ma­joritatea saseasca a representanței din Brașov, ca numele oficial al comunei se fiă acela, care a trăit și trăesce în limba poporului. Aceasta este o datorie națională, pe care nu este permis nimănui a­ o trece cu vederea. De când bântue șovinismul maghiar de aciî celor mai multe comune ale nóastre, li­ s’a impus nume ungurescî, şi seim, că succesiv s’au impus sigile comunale maghiare. Cu toate acestea Românii se pretindă pretutindeni recunoscerea numelui original şi adeverat al comunelor, ca nume oficiale. Aşa cere adeverul, aşa dreptatea şi echitatea, aşa şi onoarea nostru naţională. Urcarea cheltuelilor militare. „Post“ din Berlin vorbind despre urcarea cheltuelilor militare austro-ungare (jice: Dela începutul acţiunei Chinese de repeţite ori s’a ivit întrebarea, ca monarchia aus­­tro ungară să ia şi ea parte în acţiune şi întru cât acesta ar urca cheltuelile militare ? Despre audienţa, ce au avut’o miniştri Krieg­­hammer şi Golubowsk­i la monarchul se crice, că a avut de scop între altele, de a discuta cheltuielile militare. „Post“ este informat, că s’au plănuit mai multe reforme în armată, cari vor necesita urcarea budge­tului. A ^UTJL „gazeta“ jCS6 }n flâcars dl. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare Târgul Inului Nr. 80, etagii I.: Pe un an 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un ar 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei lunî 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. BEBACTIUSEA., iMsistraţiMei« Tipografa. 3&ASOY, piaţa mari Hr. 30. Scrisori ne frâu care nu •*# priza esc. Manuscripte a a se retrimet. ? 8 8 F. R A T E se primeao I» AD­­ÂiS lâ TRATIUME îa Brașov ti a voaafcerd­e Birou?? da anuuGlurl: 2a Ti on a : 0. Owkea îTachf. â&sc. Außonfeld A Fmorlah Leanftr, H«iRrieh Bohalek. Rudolf Stosse. &.,Öpp6llk8 Nachf. Anton OöpaliSc. íafiiidapeBta : A. V. Böldbar­­gffif, Ekoteln Barnát. In Hám­jáig: karolyi *& Uebrcanii. «HEȚUL INSERTIURILOR : o 90­ .a19, garmond pe o colona 6 or. — Fab­ricări mai dese­­.apa tarifă și învoială $EGLA19E pe padina a 3-a p­pi­sadă 10 or. sau 30 bani. Mr. 194. Brașov, Vineri 1 (14) Septemvrie. 1900. Conflictul României cu Bulgaria. De la un călător, care a traversat cu vaporul Dunărea de jos primirăm aeoi o interesantă comunicare privitor la mişcarea de înarmare la graniţa Bulgariei. Eră ce ne scrie, între altele, amicul nostru: Bulgarii sunt în mare fierbere şi se frământă grozav cjiua şi nóaptea, ridicând şanţuri şi diguri de pământ pe înălţimile oraşelor lor dunărene. Se portă obraznic cu ai noştri, cari încercă sâ trucă la ei, fiă chiar şi cu paş­­parte în totă regula. Nisce vapore rusescî au descărcat la Rusciue şi Sistov 9 tunuri mici, pusei şi muniţiuni, despre ceea ce s’au convins cu ochii doi din funcţionarii români. La noi nu se fac pregătiri, dar a tre­cut în Dobrogea un regiment de geniu. Nimeni nu crede în resboifl, dar fiind Bul­garii aşa de provocătorî, tot vor trebui sâ se facă ceva pregătiri şi din partea româ­­nescă mai ales la graniţa Dobrogei, pen­tru ori­ce cas, — căci cu nebunii nu şpu­ ce se poate întâmpla. * Agentul român diplomatic din Sofia, în urma instrucţiunilor date de d-l ministru al afacerilor strâine, înainte de a pleca în concediu, a răspuns la două note ale gu­vernului bulgar. Cu privire la reclamaţiunea guvernului princiar, care a fost de­sigur indus în erore de cine stie pe espulsat interesat ori de vre-un agent inferior, că un espulsat bulgar ar fi fost torturat de poliţia ro­mână, d-l Mişu a răspuns, că guvernul re­gal oferă a da acelui espulsat un paşaport special pentru ca să se facă o anchetă se­­riosă şi contradictorie cu dânsul. Guvernul român doreşte ca adevărul să se constate în aşa condiţiune, încât nimeni să nu-şi mai permită vre-o îndoială asupra lui. In cestiunea trecerei din România în Bulgaria, actuala situaţiune fiind dăunătore pentru ambele State, se crede, că în urma instrucţiunilor date, se va putea stabili în­­curând o înţelegere. * Agenţia diplomatică a Bulgariei în Bucureşci comunică c­­ardor române, că spirea după care viaţa d-lui Mişu, agent diplomatic al României la Sofia, ar fi în pericol şi că n’ar îndrăsni să iasă în stradă, nu este exactă. Agenţia diplomatică bul­gară afirmă, că din contră d-l Mişu se bu­cură de o perfectă siguranţă şi că face primblări, nu numai în oraşul Sofia, dar şi prin împrejurimi. * „Politische Corespondenz“ dela Viena află din Constantinopol, că se desminte acolo, din sorginte română competentă, spirea (Statului „u­cdam după care Sul­tanul din intervenirea Regelui Carol, ar fi dat guvernului bulgar ordin să aplaneze amical conflictul româno-bulgar. Regele Carol n’a intervenit direct pe lângă Sultan. Cestiunea a fost tratată de minstrul Ro­mâniei la Constantinopol Intaiu şi de d-l Marghioloman, ministrul afacerilor străine al României, apoi cu înalţii demnitari oto­mani. S’a expus acestora, că Turcia şi Ro­mânia, având ambele un interes egal în aplanarea conflictului, o noţiune paralelă a ambelor state era indicată. Turcia a pro­mis să facă demersurile necesare. Este de­ asemenea neexact, contrar afirmărei aceluiași chiat, că d-1 Marghi­loman a avut, la Constantinopol, o între­vedere cu d-1 Ivandloff. Afară de acesta, Porta n’a făcut nici o comunicare agen­tului Bulgariei în privinţa conflictului.­ ­4 FOILETONUL „GAZ. TRANS“. (D Antropomorfism şi antiantropomor­­fism în limba română. (Urmare.) Ca atropomorfisme parţiale obvin în limba română următorele: Capul (lat. capul). Capul ca partea cea mai alesa şi mai extremă a corpului omenesc are următorele semnificaţiuni me­taforice : 1) Cap în sens de conducător, sinonim cu căpetenie d. e­ capul oştirei (comandantul suprem), capul unei ţări (domnitorul) etc. 2) cap în sens de om ales, cu vaclă, sinonim cu fruntaş d. e. N. Costin Let. I, 355, dice de acest Turc, că era cap mare la Turci. Fiind vorba de obiecte, cap se întrebuinţeză în sens de lucru principal, esenţă, id, quod caput est, precum dice Cicero, Art. 1, 17, 4, ca d. e. capul lucru­lui (punctul principal). Să se compare sino­nimele : lucru de căpetenie, lucru de frunte, precum şi espresiunile corespund­ătoare la Nemţi şi la Unguri: Haupt-s­che şi fe do­log. Tot la obiecte cap mai indică şi locul de frunte, ca d. e. în capul mesii în oposi­­ţiune cu coda mesii. Tot astfel se afice în capul oştirii, în capul regimentului etc. 3) cap în sens de autor, iniţiator, pri­cinuitor, ca d. e. capii răscoalei­). Cap se întrebuinţază chiar şi în sens de causă, motiv, ca d. e. Ureche, Let. I, 155. ca să-i zădărnicască şi să afle cap de price (casus belli), să înceapă zarvă. 4) cap sinonim cu capăt, căpătâiă, es­­primând extremitatea unui obiect, atât înce­putul cât şi sfârşitul fără deosebire, ca d. e. capid podului, compară lat. caput pontis, Plancus ap. Cic. Fim. 10, 18 fin, indicând ambele extremități ale podului, sau capul satului, înțelegându-se atât intrarea cât şi 4) Să se compare pentru toate 3 accepțiunile în limba latină espresiunile : Capita nominis Latini Liv. 1, 52 (conducătorii, fruntaşii Latinilor) şi ca­pita coniurationis, Liv. 9, 23 (capii conjuraţilor); eşirea din sat; capul poenii; capul pădurii; compară lat. caput silvae, Seneca, Troad. 117. Tot aici aparţine şi espresiunea: ca cap de ţeră, adecă un colţ de ţară. Să se compare şi espresiunea: din cap în cap un sensul: dela început pănă la sfîrşit. 5) In special cap indică: a) începutul vre-unui obiect, ca d. e. Ureche, Let. I, 129 . Am aflat cap şi înce­pătură moşilor, de unde au isvorît în ţeră. Comp. şi espresiunile: în cap de primă­vară, în cap de an, în cap de noapte etc. b) partea de jos a obiectului, ca d. e. în capul scării. Tot aici aparţine şi espre­siunea: a sta în capul oaselor (a sta drept, în picidre). c) finea vre­unui lucru, ca d. e. în frasele: am ajuns în cap sau a face ceva pănă ’n cap. Se elice şi capid veacului în loc de coada veacului (fin de siecle), ca d. e. în versul: Când e capul veacului, sfârșitul pământului. Teod. Poes. pop. 23. 6) Cap indică extremitatea cea mai înaltă a obiectului seu peste tot formațiuni, cari au asemănare cu capul omenesc. Așa d. e. capul cuiului seu: Buba cap nu face Pănă nu se coace. Anton Pan, Pov. Vol. 1380, I, 70. Cap se mai numesce și speteza trans­versală de de­asupra la smeul copiilor. Să se compare în limba lat. caput pinus (creș­tetul bradului), Poeta ap. Quint. Inst. 9,4,90. 7) Cap se întrebuințăză și în sens de paragraf seu articol, d. e. „cap de pravilă“ (paragraf de lege) la Văcărescu 1st. imp. pt. Tes. II 251, seu „cap de pace“ (articol de pace) la Miron Costin Let. I, 251: capetele de pace au fost acestea. — In special în cap se usiteza în sens de ca­pitol indicând pasajere principale din dife­ritele scrieri. (Va urma.) Nicolae Știucă.

Next