Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1900 (Anul 63, nr. 242-265)
1900-11-25 / nr. 261
RED ACŢIUNEA* MaM sîntii inct a Titok 1SUS07, plaţi mar* Er. 30. Scrisori ne francate nu m primesc. Manuscripte nu ne retrimei. !SSERATE s« primase i* &DIHBtSTRATtllIiE în Bmtor si .a «nnttdxele Birouri io amaaciwi: S® Tiena : M. Dukes Waehf. Slux. Augsnfelil & Emerich Lasner, SSstarloh Smialeti. Rudolf tioass. Appe Iks Naehf. Anton Oppoul;. 5». Budapesta: A. V. Soldtier-Ssr. Ekatom Bsrhat. Ia Kam- HKg.llarolyi & Uetnamn. PREȚUL IKSERTIUSILOR : o sanM garmond pe o edeca 6 or. — Publicări mai dese ssupă tarifă și învoială RECLAME pe pagina a S-a o Ssolă IO or. sin 30 bani. Kr. 261. A H’XJL ‘ZJ^XXX. ^Gazeta“ iese în n °are ţi. Austro-Ungaria: Pe un an 12 fr, pe şase luni 6 fr., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întruşi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare Târgul Inului Nr. 30, etapic L: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserțiunile sunt a se plăti înainte. Braşov, Sâmbătă 25 loemvrie (8 Decemvrie). 1900. Crisă ministerială în Bulgaria. Miercuri cabinetul bulgar şî-a dat dimisiunea. Soirea aceasta o confirmă „Agenția bulgara“ adaugând, că totodată a fost amânată şi acum se face încercarea de a forma un cabinet de coaliţiune cu Sobrania de faţă, adecă fără ca ea se fie disolvată. Ceea ce se prevedea mai de mult, s’a întâmplat acum. D-nii Ivancioff şi Radoslavoff au găsit, în fine, şi au recunoscut ei înşişi, că ministeriul de faţă nu se mai poate susţine. De mult s’au ivit neînţelegeri în sînul cabinetului, dintre cari aceea ce a adus după sine retragerea ministrului de comerciu Nacevici, în legătură cu conflictul romano-bulgar, nici n’a fost singura. Toate aceste neînţelegeri vor fi contribuit la crisa ministerială de faţă, dar trebue se fiă un motiv mai decisiv chiar, ce a provocat’o tocmai acum. Care este acest motiv nu se spune încă. Una din căuşele interne ale neînţelegerilor a privit cestiunea atitudinei guvernului faţă cu ţăranii, cari s’au resvretit în contra incassărilor noueireciueli. Paprikov, ministru de resboiu, omul de încredere al principelui nu era mulţămit cu măsurile aspre luate de guvern faţă cu ţăranii. De aceea şi-a fost şi dat demisiunea, după o cărtă înfocată cu colegul său de la interne Radoslafoff, dar conducea resortul său mai departe pănă la numirea succesorului. Se înțelege, că afacerile interne bulgare pe noi ne intereseaza mai puțin. Ceea ce am voi să stim este, deci schimbarea guvernului din Bulgaria nu tîntesce totodată și la restabilirea bunelor raporturi cu România atât de mult sdruncinate în urma uneltirilor comitetului macedonean. A sosit momentul, în care guvernul bulgar, primind din partea guvernului român dovecjile cerute în afacerea conflictului, trebue să ia o decisiune şi să dea la rândul său însuşi doveeji despre realitatea sa şi despre capacitatea sa, de a înţelege îndatoririle, ce i le impune păstrarea ordinei şi a dreptăţei în raporturile sale internaţionale. Se anunţă din Sofia, că acolo domnesce părerea în cercurile politice, că formarea unui cabinet de coaliţiune n’are prospecte. Ce cabinet se va forma atunci și care va fi atitudinea lui în cestiunea aplicării justiției pentru a delătura încordările dintre Bulgaria și România? Aceasta este ce ne intereseaza mai mult și despre acesta ne va da probabil lămuriri viitoarea compunere a ministeriului bulgar și programul, cu care acesta se va presenta înaintea Sobraniei. Uitem probabil, fiindcă stările caotice interioare din Bulgaria pretind cea mai mare precauţiune la judecarea situaţiunei deacolo. Indemnity in loc de budget. Ministru unguresc de finanţe a presentat alaltăerî camerei ungare un proiect de lege, prin care cere încuviinţarea, ca în cele dintâi trei luni ale anului viitor necesităţile de stat să fie provăcute pe basa budgetului din anul precedent. Camera va desbate în curând proiectul. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Curier Parisian. I. Esposiţia din 1900. — Fine — Era de altfel în traducere un articul iscălit D. de Reze și publicat în „Le Moniteur du 1900, Organe de l’Exposition“. Deși nu suntem în toate de acord cu d-l Rézé, totuși trebue să-i dăm mai de multe ori dreptate. Etă acest articul plin de elogii la adresa d-lor Olănescu, comisarul României, și Formigé architectul pavilionului. „Pavilionul României nu-i pe quai d’Orsay, între numărul pavilioanelor în linia dintâiu, între acelea cari și-au pus frumoasele lor fațade spre râu. Acesta nu-i împedecă însă de a fi unul dintre cele mai interesante din întrega serie. „înainte de toate comisarul general al României, d-l Dimitrie Ollănescu a avut o ideiă, pe care n’o putem aplauda în deajuns și care face onoare simțului său artistic : a dat lucrarea d-lui Formigo, măeatrul eminent care ne dăduse în 1889 cele două palate de pe câmpul lui Marte, atât de interesante, atât de „d’avant garde“, încât nici unul dintre palatele din 1900 nu se poate asămăna cu ele, acele două palate de ceramică şi de fier, a căror apariţie însemna pentru architectură începutul unei ere nouă, cu toate sforţările retrograde ale architecţilor de aefi. „Prin alegerea acesta d-l Dimitrie Ollănescu s’a documentat mai parisian ca mulţi dintre purtătorii de funcţii, pe care-i cunosc, şi de fapt şi e parisian, de oare-ce iubesce Parisul nostru, literatura sa, artele sale, monumentele sale, deoare-ce a tradus însuşi în românesce pe Ruy Bias al lui Victor Hugo. Colaboratorii săi imediaţi au fost d-nii George Bengescu şi George Sterian. Cel dintâin e de ani defilospele nostru, a fost chiar laureat al academiei francese; al doilea e elev diplomat al şcolei noastre de Belearte. Nici o mirare deci că au înţeles arta atât de delicată, atât de franţuzască a d-lui Formigé. „D-l Formigé nu putea, construind palatul României, să se arate atât de revoluţionar ca înainte cu crece ani, deoarece trebuia să se inspire de monumente clasice românesce: de catedrala de la Argeş, de mănăstirea Horezu și de altele. „Plecă deci în România îndată ce primi însărcinarea. Văiru Argeșul — a cărui catedrală s’o amintim în trecut, fu reconstruită de un Frances, contele de Noüy — a copiat cupolele sale îmbrăcate cu aramă poleită, campanilele de formă Intersa, cari sunt de un efect atât de neaşteptat; a văcjut mănăstirea Horezului şi a împrumutat templul, a văcjut Iaşii şi a luat dela una dintre bisericile lor acel brâu-friză, care încunjură întreg pavilionul şi ale cărei foi să inlănţuesc într’un „grecie“ de o formă foarte particulară; dela biserica Stavropol a luat în sfârșit ferestrile cu fierăriile cele foarte frumoase. Și din toate aceste elemente a compus un întreg fără note false. A rămas în aranjamentele acestea de motive vechi, artist de un gust sigur, colorist delicat. Din toate încercările de policromie făcute la esposiţie, pavilionul românesc e cel mai armonios, deopotrivă cu cocheta clădire pe care acelaşi architect a zidit-o la câţiva paşi pentru restaurantul românesc şi unde lăsând curs mai liber inspiraţiei sale, a utilizat atât de frumos ceramica, prea puţin băgată în samă de constructorii actualei esposiţii... „Interiorul nu e mai puţin reuşit deşi de altfel terenul, care fu conces României e foarte strîmt şi nefavorabil, n’are, de nu mă înşel, mai mult de 60 de metrii? Probabil a vrut să spună 6 metrii. — Nota traducătorului.) de lărgime pentru o lungime de 5 ori mai mare. „Intrând dar în cupola centrală, înaltă de 15 metri, de unde o scară cu rampă duplă, asociată în fund, te conduce în etagiul dintâiu, deschis în formă de loggia. Acastă hală centrală, formată de dom e un fel de vestibul de onoare, de un efect foarte amplu şi care te surprinde când îţi aduci aminte de dimensiunile reale ale planului. Patru coloane bizantine îl susţin, băcsite, decorate cu embleme, ridicând prin proporţiile lor frumoase, înfăţişarea monumentală a acestui templu. In fund d-l Formigé voise să pună o oglindă, care ar fi produs o perspectivă frumosă. Incidentul dela gimnasiul din Braşov Braşov, 20 Noemvrie v. 1900. II. Acum nu mai era vorba de chemarea sau nechemarea directorului, la şedinţele Eforiei, ci actul de dimisiune al directorului şi cele cuprinse într’easul începură a forma materia de cârtă şi de iritaţiune. „Cuma, începură a întreba cei ce se simţiau atinşi prin aserţiunile cuprinse în acest act, „nu i-a ajuns directorului remonstrarea făcută în urma nechemărei sale la şedinţa din 14 August, şi acuma ridică chiar acuse în contra direcţiune, ce se urmeza de un timp începe la administrația so0iei? — Dar cine-i dă directorului dreptul a se amesteca în afacerile administrative ale so0iei?.... Aceasta-i răsvrătire, valilită și prin urmare trebue pedepsită !“ Am avut o pasiune a ceti actul de dimisiune al directorului Ouițitt adresat Ven. Consistoriu şi trebue să constat, că în el se cuprind afirmări destul de grave, care, deca s’ar adeveri, ar trebui să pună pe gânduri pe orî şi ce amic adevărat al şcolelor române din Braşov şi ar reclama din partea celor competenţi cea mai grabnică sanare a relelor; dar totodată trebue să recunosc, că actul, despre care e vorba, este de natură intimă, adresat de conducătorul unui institut cătră forul superior în momentul retragerei sale din post şi că în actul acesta se vorbesce numai de curente şi direcţiuni stricăciose, se indică diferite simptome îngrijitoare, şi nu se amintesc cu un singur cuvânt nici persoaae, nici corporaţiuni. Era, după a mea părere, chiar datoria şefului unui institut de învăţământ, să arate superiorilor săi, la repăşirea din postul ocupat de 6 ani şi mai bine, situaţiunea în care lasă institutul în momentul retragerei sale, şi să le atragă atenţiunea asupra relelor, ce le-ar fi observat în decursul activităţii sale, ca astfel să se potă lua la timp măsurile necesare pentru curmarea acestor rele. Areî asupra unui asemenea act de natură cu totul subiectivă e natural, că numai forul superior este în drept a se pronunţa, numai el este chemat a aprecia valoarea aserţiunilor cuprinse într’ânsul şi a constata, decă autorul lui a văcjut lucrurile destul de corect, sau nu. Ori şi ce altă judecată, şi mai cu samă din partea acelora, cari se cred atinşi prin arătările cuprinse într’un asemenea act, nu are loc, de oarece cu greu poate fi lipsită de ori-şi ce peocupaţiune. Şi cu toate acestea ce se întâmplă?— In şedinţa de Vineri 17 Noemvre. Eforia şcolară se ocupă cu cestiunea abciiierii d-lui V. Oniţut din postul de director şi pornind dela actul său de dimisiune înaintat Ven. Consistoriu, nu se mulţămesce a se pronunţa asupra primirei sau neprimirei dimisiunei, ci, după cum se împărtăşesce din isvor demn de credinţă, decide a propune delegaţiunilor şcolare, ce se vor conchema în curând, cererea unei cercetări din partea Ven. Consistoriu faţă cu cele cuprinse în actul de dimisiune al directorului şi pănă la pronunţarea sentinţei suspendarea d-lui V. Oniţiu din postul de director, lipsirea densului de beneficiile împreunate cu acest post, precum şi numireaunui director interimar D-l V. Oniţiu suspendat din postul de director?... Pentru ce? Pentru că a reclamat restituirea directorului gimnasial în drepturile, pe cari le-a avut timp de 40 ani înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului pentru afacerile interne alecorpurilor administrative, lucrat în pripă arna trecută? Sau dâră pentru că a avut curajul de a desvălui forului său superior ranele, de care credea, că sufere şcola condusă de dânsul? Au doră era mai bine, ca faţă cu aceste rane dânsul să rămână cu totul nepăsător şi să lase răul, ce-l observase, să se continue mai departe, ca astfel nu cumva să supere pe cineva şi să se espună a-şi pierde beneficiile, ce i s’ar fi cuvenit şi după retragerea din directorat? Lăsăm să răspundă la acesta întrebare cetitorul nepreocupat. Noi vom constata numai atâta, că într’o cestiune, în care ne simţim înşine implicaţi, nu este bine, dar nu este nici drept a ne face înşine judecători. D-l V. Oniţiu suspendat ? Acel Oniţiu, care înainte de acesta cu 3 — 4 luni, la jubileul de 30 de ani al asistenţei gimnasiului, era aplaudat din toate părţile şi era întâmpinat cu atâta simpatiă ? Acel Oniţiu, care s’a distins aşa de mult ca profesor, cere a ridicat în timpul de 6 ani, de când funcţioneză ca director, aşa de mult prestigiul scufelor conduse de densul, care a renunţat dela o parte însemnată a beneficiilor sale de director, ca să se potă înfiinţa „fondul Coressi“, cu ajutorul căruia s’au tipărit mai multe manuale de valoare pentru şcolă? Acel Oniţiu, sub conducerea căruia conferenţele profesorale ale corpului didactic dela şcolele medii din Braşov au primit o nouă viaţă şi la iniţiativa căruia s’au făcut la aceste şcole atâ