Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1900 (Anul 63, nr. 242-265)

1900-11-25 / nr. 261

RED ACŢIUNEA* MaM sîntii inct a Titok 1SUS07, plaţi mar* Er. 30. Scrisori ne francate nu m primesc. Manuscripte nu ne retrimei. !SSERATE s« primase i* &D­­IHBtSTRATtllIiE în Bmtor si .a «nnttdxele Birouri io amaaciwi: S® Tiena : M. Dukes Waehf. Slux. Augsnfelil & Emerich Lasner, SSstarloh Smialeti. Rudolf tioass. A­­ppe Iks Naehf. Anton Oppoul;. 5». Budapesta: A. V. Soldtier-S­sr. Ekatom­ Bsrhat. Ia Kam- HKg.­llarolyi & Uetnamn. PREȚUL IKSERTIUSILOR : o sa­­nM garmond pe o ed­eca 6 or. — Publicări mai dese ssupă tarifă și învoială RECLAME pe pagina a S-a o Ssolă IO or. sin 30 bani. Kr. 261. A H’XJL ‘ZJ^XXX. ^G­azeta“ iese în n °­are ţi. Austro-Ungaria: Pe un an 12 fr­, pe şase luni 6 fr., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare Târgul Inului Nr. 30, etapic L: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserțiunile sunt a se plăti înainte. Braşov, Sâmbătă 25 loemvrie (8 Decemvrie). 1900. Crisă ministerială în Bulgaria. Miercuri cabinetul bulgar şî-a dat­ dimisiunea. Soirea aceasta o con­firmă „Agenția bulgara“ adaugând, că tot­odată a fost amânată şi acum se face încercarea de a forma un cabinet de coaliţiune cu Sobrania de faţă, adecă fără ca ea se fie di­solvată. Ceea­ ce se prevedea mai de mult, s’a întâmplat acum. D-nii Ivancioff şi Radoslavoff au găsit, în fine, şi au recunoscut­­ ei înşişi, că ministeriul de faţă nu se mai poate sus­­ţine. De mult s’au ivit neînţelegeri în sînul cabinetului, dintre cari aceea ce a adus după sine retragerea mi­nistrului de comerciu Nacevici, în legătură cu conflictul romano-bulgar, nici n’a fost singura. Toate aceste neînţelegeri vor fi contribuit la crisa ministerială de faţă, dar trebue se fiă un motiv mai decisiv chiar, ce a provocat’o tocmai acum. Care este acest motiv nu se spune încă. Una din căuşele interne ale ne­înţelegerilor a privit cestiunea ati­­tudinei guvernului faţă cu ţăranii, cari s’au resvretit în contra incassă­­rilor nouei­­reciueli. Paprikov, mi­nistru de resboiu, omul de încredere al principelui nu era mulţămit cu măsurile aspre luate de guvern faţă cu ţăranii. De aceea şi-a fost şi dat demisiunea, după o cărtă înfocată cu colegul său de la interne Rados­­lafoff, dar conducea resortul său mai departe pănă la numirea succeso­rului. Se înțelege, că afacerile interne bulgare pe noi ne intereseaza mai puțin. Ceea­ ce am voi să stim este, deci schimbarea guvernului din Bul­garia nu tîntesce tot­odată și la re­stabilirea bunelor raporturi cu Ro­mânia atât de mult sdruncinate în urma uneltirilor comitetului mace­donean. A sosit momentul, în care guvernul bulgar, primind din partea guvernului român dovecjile cerute în afacerea conflictului, trebue să ia o decisiune şi să dea la rândul său însuşi doveeji despre realitatea sa şi despre capacitatea sa, de a înţelege îndatoririle, ce i­ le impune păstrarea ordinei şi a dreptăţei în raporturile sale internaţionale. Se anunţă din Sofia, că acolo domnesce părerea în cercurile poli­tice, că formarea unui cabinet de coaliţiune n’are prospecte. Ce cabi­net se va forma atunci și care va fi atitudinea lui în cestiunea aplicării justiției pentru a delătura încordările dintre Bulgaria și România? Aceasta este ce ne intereseaza mai mult și despre acesta ne va da probabil lămuriri viitoarea compunere a ministeriului bulgar și programul, cu care acesta se va presenta înain­tea Sobraniei. Uitem probabil, fiind­că stările caotice interioare din Bul­garia pretind cea mai mare precau­­ţiune la judecarea situaţiunei de­­acolo. Indemnity in loc de budget. Mi­nistru unguresc de finanţe a presentat alal­­tăerî camerei ungare un proiect de lege, prin care cere încuviinţarea, ca în cele dintâi­ trei luni ale anului viitor necesită­ţile de stat să fie provăc­ute pe basa bud­getului din anul precedent. Camera va des­­bate în curând proiectul. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Curier Parisian. I. Esposiţia din 1900. — Fine — Era de altfel în traducere un articul iscălit D. de Reze și publicat în „Le Mo­niteur du 1900, Organe de l’Exposition“. Deși nu suntem în toate de acord cu d-l Rézé, totuși trebue să-i dăm mai de multe ori dreptate. Etă acest articul plin de elo­gii la adresa d-lor Olănescu, comisarul Ro­mâniei, și Formigé architectul pavilionului. „Pavilionul României nu-i pe quai d’Orsay, între numărul pavilioanelor în linia dintâiu, între acelea cari și-au pus frumoa­­sele lor fațade spre râu. Acesta nu-i împe­­decă însă de a fi unul dintre cele mai in­teresante din întrega serie. „înainte de toate comisarul general al României, d-l Dimitrie Ollănescu a avut o ideiă, pe care n’o putem aplauda în deajuns și care face onoare simțu­lui său artistic : a dat lucrarea d-lui Formigo, măeatrul emi­nent care ne dăduse în 1889 cele două palate de pe câmpul lui Marte, atât de in­teresante, atât de „d’avant garde“, încât nici unul dintre palatele din 1900 nu se poate asămăna cu ele, acele două palate de ceramică şi de fier, a căror apariţie însemna pentru architectură începutul unei ere nouă, cu toate sforţările retrograde ale architec­­ţilor de aefi. „Prin alegerea acesta d-l Dimitrie Ollănescu s’a documentat mai parisian ca mulţi dintre purtătorii de funcţii, pe care-i cunosc, şi de fapt şi e parisian, de oare-ce iubesce Parisul nostru, literatura sa, artele sale, monumentele sale, deoare-ce a tradus însuşi în românesce pe Ruy Bias al lui Victor Hugo. Colaboratorii săi imediaţi au fost d-nii George Bengescu şi George Ste­­rian. Cel dintâin e de ani de­­filo­­spele nos­tru, a fost chiar laureat al academiei fran­cese; al doilea e elev diplomat al şcolei noastre de Belearte. Nici o mirare deci că au înţeles arta atât de delicată, atât de franţuzască a d-lui Formigé. „D-l Formigé nu putea, construind palatul României, să se arate atât de re­voluţionar ca înainte cu crece ani, deoare­ce trebuia să se inspire de monumente clasice românesce: de catedrala de la Argeş, de mănăstirea Horezu și de altele. „Plecă deci în România îndată­ ce primi însărcinarea. Văiru Argeșul — a că­rui catedrală s’o amintim în trecut, fu re­construită de un Frances, contele de Noüy­ — a copiat cupolele sale îmbrăcate cu aramă poleită, campanilele de formă Intersa, cari sunt de un efect atât de neaşteptat; a văcjut mănăstirea Horezului şi a împru­mutat templul, a văcjut Iaşii şi a luat dela una dintre bisericile lor acel brâu-friză, care încunjură întreg pavilionul şi ale că­rei foi să inlănţuesc într’un „grec­ie“ de o formă foarte particulară; dela biserica Sta­vropol a luat în sfârșit ferestrile cu fie­răriile cele foarte frumoase. Și din toate aceste elemente a compus un întreg fără note false. A rămas în aranjamentele acestea de motive vechi, artist de un gust sigur, co­lorist delicat. Din toate încercările de po­licromie făcute la esposiţie, pavilionul ro­mânesc e cel mai armonios, de­opot­rivă cu cocheta clădire pe care acelaşi architect a zidit-o la câţi­va paşi pentru restauran­tul românesc şi unde lăsând curs mai liber inspiraţiei sale, a utilizat atât de frumos ceramica, prea puţin băgată în samă de constructorii actualei esposiţii... „Interiorul nu e mai puţin reuşit deşi de altfel terenul, care fu conces României e foarte strîmt şi nefavorabil, n’are, de nu mă înşel, mai mult de 60 de metrii­­? Probabil a vrut să spună 6 metrii. — Nota traducătorului.) de lărgime pentru o lun­gime de 5 ori mai mare. „Intrând dar în cupola centrală, înaltă de 15 metri, de unde o scară cu rampă duplă, asociată în fund, te conduce în eta­­giul dintâiu, deschis în formă de loggia. Acastă hală centrală, formată de dom e un fel de vestibul de onoare, de un efect foarte amplu şi care te surprinde când îţi aduci aminte de dimensiunile reale ale planului. Patru coloane bizantine îl susţin, băcsite, decorate cu embleme, ridicând prin pro­porţiile lor frumoase, înfăţişarea monumen­tală a acestui templu. In fund d-l Formigé voise să pună o oglindă, care ar fi produs o perspectivă frumosă. Incidentul dela gimnasiul din Braşov Braşov, 20 Noemvrie v. 1900. II. Acum nu mai era vorba de chemarea sau nechemarea directorului, la şedinţele Eforiei, ci actul de dimisiune al directoru­lui şi cele cuprinse într’easul începură a forma materia de cârtă şi de iritaţiune. „Cuma, începură a întreba cei­ ce se simţiau atinşi prin aserţiunile cuprinse în acest act, „nu i-a ajuns directorului remon­­strarea făcută în urma nechemărei sale la şedinţa din 14 August, şi acuma ridică chiar acuse în contra direcţiune­, ce se ur­­meza de un timp începe la administrația so0iei? — Dar cine-i dă directorului drep­tul a se amesteca în afacerile administra­tive ale so0iei?.... Aceasta-i răsvrătire, valilită și prin urmare trebue pedepsită !“ Am avut o pasiune a ceti actul de di­misiune al directorului Ouițitt adresat Ven. Consistoriu şi trebue să const­at, că în el se cuprind afirmări destul de grave, care, deca s’ar adeveri, ar trebui să pună pe gânduri pe orî­ şi ce amic adevărat al şco­­lelor române din Braşov şi ar reclama din partea celor competenţi cea mai grabnică sanare a relelor; dar totodată trebue să re­cunosc, că actul, despre care e vorba, este de natură intimă, adresat de conducătorul unui institut cătră forul superior în mo­mentul retragerei sale din post şi că în ac­tul acesta se vorbesce numai de curente şi direcţiuni stricăciose, se indică diferite simptome îngrijitoare, şi nu se amintesc cu un singur cuvânt nici persoaae, nici corpo­­raţiuni. Era, după a mea părere, chiar dato­ria şefului unui institut de învăţământ, să arate superiorilor săi, la repăşirea din pos­tul ocupat de 6 ani şi mai bine, situaţiunea în care lasă institutul în momentul retra­gerei sale, şi să le atragă atenţiunea asupra relelor, ce le-ar fi observat în decursul ac­tivităţii sale, ca ast­fel să se potă lua la timp măsurile necesare pentru curmarea acestor rele. A­reî asupra unui asemenea act de na­tură cu totul subiectivă e natural, că nu­mai forul superior este în drept a­ se pro­nunţa, numai el este chemat a aprecia va­­loarea aserţiunilor cuprinse într’ânsul şi a constata, decă autorul lui a văcjut lucrurile destul de corect, sau nu. Ori şi ce altă judecată, şi mai cu samă din partea ace­lora, cari se cred atinşi prin arătările cu­prinse într’un asemenea act, nu are loc, de oare­ce cu greu poate fi lipsită de ori-şi ce peocupaţiune. Şi cu toate acestea ce se întâmplă?— In şedinţa de Vineri 17 Noemvre­­. Eforia şcolară se ocupă cu cestiunea abciiierii d-lui V. Oniţu­t din postul de director şi pornind dela actul său de dimisiune înain­tat Ven. Consistoriu, nu se mulţămesce a­ se pronunţa asupra primirei sau neprimi­­rei dimisiunei, ci, după cum se împărtăşesce din isvor demn de credinţă, decide a pro­pune delegaţiunilor şcolare, ce se vor con­­chema în curând, cererea unei cercetări din partea Ven. Consistoriu faţă cu cele cuprinse în actul de dimisiune al directo­rului şi pănă la pronunţarea sentinţei sus­pendarea d-lui V. Oniţiu din postul de di­rector, lipsirea densului de beneficiile îm­preunate cu acest post, precum şi numirea­­unui director interima­r D-l V. Oniţiu suspendat din postul de director?... Pentru ce? Pentru­ că a reclamat restituirea di­rectorului gimnasial în drepturile, pe cari le-a avut timp de 40 ani înainte de intra­rea în vigoare a Regulamentului pentru afa­cerile interne ale­corpurilor administrative, lucrat în pripă arna trecută? Sau dâră pen­­tru­ că a avut curajul de a desvălui forului său superior ranele, de care credea, că su­fere şcola condusă de dânsul? Au doră era mai bine, ca faţă cu aceste rane dânsul să rămână cu totul ne­păsător şi să lase răul, ce-l observase, să se continue mai departe, ca astfel nu cum­va să supere pe cine­va şi să se espună a-şi pierde beneficiile, ce i­ s’ar fi cuvenit şi după retragerea din directorat? Lăsăm să răspundă la acesta întrebare cetitorul nepreocupat. Noi vom constata numai atâta, că într’o cestiune, în care ne simţim înşine implicaţi, nu este bine, dar nu este nici drept a­ ne face înşi­ne jude­cători. D-l V. Oniţiu suspendat ? Acel Oniţiu, care înainte de acesta cu 3 — 4 luni, la jubileul de 30 de ani al asis­tenţei gimnasiului, era aplaudat din toate părţile şi era întâmpinat cu atâta simpatiă ? Acel Oniţiu, care s’a distins aşa de mult ca profesor, cere a ridicat în timpul de 6 ani, de când funcţioneză ca director, aşa de mult prestigiul scufelor conduse de den­sul, care a renunţat dela o parte însem­nată a beneficiilor sale de director, ca să se potă înfiinţa „fondul Coressi“, cu aju­torul căruia s’au tipărit mai multe manuale de valoare pentru şcolă? Acel Oniţiu, sub conducerea căruia conferenţele profesorale ale corpului didactic dela şcolele medii din Braşov au primit o nouă viaţă şi la iniţia­tiva căruia s’au făcut la aceste şcole atâ­

Next