Gazeta Transilvaniei, decembrie 1900 (Anul 63, nr. 266-288)

1900-12-01 / nr. 266

GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 266 —1900. Pagina 2. au făcut cunoscut la Constantinopol, că în Maiu 1901, când espiră terminul guvernării principelui Georgie, adunarea națională cre­tană va proclama unirea Cretei cu Grecia. Cu ocazia călătoriei sale prin Europa, prin­cipele George a declarat mai multor curţi europene, că numai atunci va lua şi pe mai departe asupră-şi funcţia de guvernator, dacă Creta va fi unită cu Grecia. Mai multe puteri, între cari Rusia, aprobă acest plan. Consiliul de miniştri otoman a decis de a adresa o notă circulară tuturor puterilor în care arată, că Sultanul vra să susțină întru toată autonomia Cretei, nu concede inse, ca ea să se uneasca cu Grecia. Dăpă cele ce i­ se telegrafază lui „Times“ corăspund adevărului faptic, atunci în curend ne putem aștepta la nouă încur­cături din causa Cretei. SCHULE DI LEL 1 — 00 Noemvrie v. I. P. S. Sa Domnul loan Meţianu, arch­iepiscop şi metropolit, precum şi­ se scrie din Sibiiu, a binevoit a­ se înscrie de­­primul membru fondator la „Reuniunea socia­­lilor români din Sibiiu”, cu taxa de 100 cor. din cari 60 cor. I. P. S. Sale solvise anul trecut când deschisese şirul membrilor­­pe viaţă ai amintitei Reuniuni. Tot I. P. S. Sa s’a îndurat a dărui 10 cor. în scopul distribuirei darurilor de Crăciun săracilor noştri din Sibiiu, distribuire ce se va face in chip sărbătoresc de­­jisa Reuniune în ajunul nascerei Domnului nostru Isus Christos. Pentru masa studenţilor români din Braşov au intrat de la d-l profesor Andrei Bârseanu, din incidentul onomas­ticei sale : 10 coroane. — Primăscă no­bilul donator cele mai vii mulţămite. Concertul Reuniunei de gimnastică şi de cântări din Braşov se va da Luni, în 4 (17) Decemvrie a. c. în sala Redutei orăşenesci cu concursul binevoitor al doamnei Maria Selten-Hesshaimer, înce­putul la 8 ore săra. — Membrii Reuniunei, îndreptăţiţi la bilete de intrare, vor pută să-şi ridice biletele în condiţiunile obser­vate la concertul din urmă, presentând cu­ponul puitanţei pe 1900, mâne Vineri, în 1 (14) Decemvrie dela orele 11 — 12 a. m. şi 2—4 p. m. în cancelaria prof. de la gim­­nasiul român. După aceea vânetarea bilete­lor se va face în librăria Hiemesch de pe Târgul grâului. Program: 1) H. Huber: „ Trei cântece sorbesc“, pentru cor mixt: a) Plugarul, b) ţ­is’a-un rege, și-o regină, c) La joc ; 2) F. Schubert: Doué cântece pentru tenor cu acompaniare de piano : a) La mare, b) Posta; B) G. Dima : Trei colinde pentru cor mixt: a) O, ce veste minunată, b) Domne Isuse Christoase, c) Logan verde de mătușă; 4) Doué piese pentru piano, a) R. Schumann: Der Vogel als Prophet, b) A. de Konsky : Steluţa, melodie românescă cu variaţiuni; 5) R. Schumann: Viaţa Ţiganilor, cor mixt cu acompaniare de piano; 6) G. Dima: Două cântece pentru tenor cu acompaniare de piano: a) De ce nu-mi vii; b) Mugur, mugurel; 7) R. Weinwurm: Cântece tosca­­nice pentru soli, cor mixt şi acompaniare de piano. Inmormântarea rămăşiţelor pămân­­teşci ale repausatului episcop Silvestru Bă­­lănescu, al eparchiei Huşilor s’a făcut Marţi d. a. Serviciul divin a fost oficiat în bise­­rica Sf. George de Metropolitul-Primat, de I. P. S. S. Metropolitul Moldovei şi Suce­vei, de Episcopii Eparohioţi, de membrii Sf. Sinod şi de un număros cler. După săvârşirea serviciului divin şi ultima bine­cuvântare, d-1 D. Erbiceanu, profesor la facultatea de teologie şi membru al Aca­demiei Române, a rostit o caldă cuvântare, aducând prinos de veneraţiune defunctului episcop, a cărui viaţă a fost o pildă de adevărată virtute creştinăscă. Carul fune­bru, acoperit de coroane şi urmat de-o«mul­ţime imensă, s’a îndreptat apoi spre Cimi­tirul Bellu, unde s’a făcut înmormântarea Onorurile militare au fost date de mai multe detaşamente de trupe, defunctul fiind cavaler al ordinelor naţionale. Pod peste Dunăre la Severin. „Dreptatea“ din Severin scrie: Un amic al nostru din Belgrad, capitala Serbiei, ne scrie, că un consorţii­ de bancheri englesi e în tratări serioase, ca să ia asupră-i con­struirea drumului de fier, care să lege li­niile sârbe cu cele româneşci, printr’un pod peste Dunăre. Condiţia impusă de gu­vernul sârb este, ca linia ferată să aibă lăr­gimea normală a liniilor ferate, pentru­ ca legătura să se poată face fără transbordări. Armenii ardeleni şi recensământul. Foile unguresci scriu, că Armenii din Ar­deal protestază, ca cu ocasiunea recensă­mântului poporaţiunei se fiă consideraţi ca romano-catolici, fiind-că caracterul lor con­fesional este armân-catolic, pe care nici-o­­dată nu şi­ l’au pierdut, deşi în lipsa bise­ricilor proprii cercetază bisericele romano­­catolice. De altfel o ordonanţă a ministru­lui dispune, că ei trebue să fie consideraţi de Armeni catolici. Călătoriile Regelui Italiei. După cum se anunţă din Roma, Regele Victor Ema­nuel s’a decis, ca înainte de­ a visita curţile europene, să facă un turneu cu regina prin Italia întregă. Turneul acesta se va începe în Aprilie şi se va face în urmatoarea or­dine: Sicilia, Piemont, Veneţia şi Toscana. Celelalte provincii le va visita mai târeniu. Părechia regală va fi însoţită în călătoria acesta şi de câţi­va miniştri. Adunarea Universităţii săsesti a fost deschisă Luni în Sibiiu prin comitele Thalmann. Contele din Ecica în înch­isorea de Stat. Contele Felix Harnocourt, mare pro­prietar în Torontal, amicul archiducelui Francisc Ferdinand, a avut­ un duel cu re­­dactorul de la „Végvidék“, advocatul din Panciova cavaler Faymann Gyula. Tribu­nalul din Becieherecul-mare a pedepsit pe conte cu 6 zile închisoare de stat, pedepsă, pe care contele și-o va începe în 28­­. o. In contra limbei polone. Din Lem­berg se telegrafază, că după o scrie a lui „Slovo Polski“ din Varşovia, s’a dat un or­din ministerial, prin care se intercjice stu­diul limbei polone în şcolile private şi gu­­vernorul este autorizat să pedepsască cu 6 luni închisoare pe aceia, cari calcă acest ordin. Starea Ţarului. O telegramă din Livadia, anunţă, că Ţarul merge din ce în ce spre mai bine. Apetitul îi este bun, pu­terile şi­ le recâştige câi de c­i, temperatura şi pulsul e normal. O solemnitate amânată. S’a renun­ţat de a­ se mai celebra a 200-a aniversare a monarchiei prusiene, din pricina retuşului celorlalte state germane de-a figura într’o ceremonie esclusiv prusiană. Autorităţile se vor mărgini a da numai o mai mare stră­­lucire sărbătorei anuale a încoronărei, dela 18 Ianuarie, la care vor fi invitaţi şi re­­presentanţii marilor familii ale Prusiei orien­tale, cari au asistat, acum două veacuri, la sănţirea primului rege al Prusiei. Se vor bate monede cu efigia lui Frederic I și a suveranului actual Wilhelm II. Moartea lui Muraview. O telegramă din Kopenhaga criee : G. Olandes scrie în „Politiken“, că în Rusia se suie de toată lumea, că fostul ministru de esterne Mura­view s’a sinucis. Causa a fost, că Ţarul nu i-a aprobat politica faţă de Anglia. O confiscare. Din Pilsen se anunţă, că numărul din urmă al lui „Pilsener Tagblatt“ a fost confiscat, fiind­că a publicat mai multe scrisori, ce le trimisese odinioara Bis­marck miresei sale. Scrisorile acestea ar cu­prinde pasage anti-austriace. Deca acesta se va adeveri, atunci rămâne constatat, că ura cancelarului de fier în contra Austriei a fost mai mare, decât amorul faţă de mi­­reasa lui. Vinurile române. In cursul săptă­­mânei precedente s’au vândut la intreposi­­tele primăriei Bucuresci: 20 butoaie cu vin de Dobrogea, cu 4.36 — 4.83 decalitrul; 76 de butoaie cu vin de Odobesci şi Panciu, cu lei 3.03-3.30; 106 butoaie cu vin din diferite dealuri, cu lei 2.23—2.96 deca­litrul. Im­peratul Wilhelm a dăruit oraşu­lui Paris palatul Germaniei de la esposiţia din acel oraş, şi consiliul comunal respec­tiv a primit cu mare mulţumire acest palat, care e unul dintre cele mai frumoase şi mai solide ale esposiţiei. Comitetul numit la Paris în scop de­ a da menire fie-căruia din palatele, ce se vor conserva, a hotărît, ca FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Amintiri de la Neapole. Numai de curând a apărut „Schiţe şi amintiri din Italia“, conferinţe ţinute de d-na Smara în Bucureşci la Ateneul român, apoi în Târgovişte şi Râmnicul Sărat. Reproducem din acastă broşură partea privitoare la oraşul Neapole. Nu am să uit, nici­odată, aceea soră senină din Octomvrie, petrecută sub caldul cer al Italiei. Dela fereastra mea vedeam între cer şi mare desfăşurându se un ză­branic străveziu, în ’­care totă cetatea sta înfăşurată. Şi era lung orisontul, frumoasa priveliştea, superbă natura. In văsduh, ca un ochiu deschis al cerului, se vedea Vul­­canul. Din creştetul Vesuviului ca dintr’o gură a infernului, eşiau limbi de foc, ce par’că ar fi voit lumea să învăpăieze. Aş­teptam să aud fierberea, clopoţii, sgudui­­turile pământului, s’aud în sfârşit, înfiorâ­­tere sgomote şi gemete de infern, dar pace. In odaie nu s’aud decât bătăile cea­sornicului, şi ascultând bine, p’ale inimei mele, care par’că acum tremură de atâta depărtare, de atâta străinătate. Arunc o gândire în spre ţară şi în spre ai mei şi mă întorc în spre geam. Admir marea atât de liniştită şi aerul limpede azuriu şi fru­mos pe care stelele sclipesc pănă în re­vărsat de zori. — Etă bărcile misterioase cum se leagănă şi fug uşore peste unde; eta flăcări sus pe Vesuv, fum pe cer, văl albastru aşternut peste golf şi peste cetate. In zadar cerc eu admirabilul tablou a vi-’l descrie, când nici un penel, fiă el cât de măestrit, şi tot în stare n’ar fi să redea în­tocmai cum este de mărâţă şi de fermecă­­toare, feerica panoramă a vestitului golf al Neapolului. Şiruri de munţi, de biserici, de vile şi de castele, şiruri de lumini electrice, de patarde, de vaporaşe, de bărci şi de faruri reflectate în apă; oi peste toate se văd li­cărind razele blândei lune, singurile raze ce îmi sunt cunoscute aici; ele se resfrâng scăldându-se în mare ca şi umbrele miste­rioase ale atâtor palate măreţe din jurul golfului. Se spie, că vechiul regat al Neapo­­lului, împreună cu Beneventul, aveau o populaţie de 10,400 locuitori şi era îm­părţit în 12 provincii, din cari 7 erau în Sicilia; fie care din aceste provincii aveau limba şi portul lor. Stă de ce şi pănă acol în acest oraş, se vede atâta varietate de costume şi o limbă, un dialect cu totu aparte ca în restul Italiei. Acest regat a avut o sortă forte schimbatoare. E a fost mai întâi el colouisat de Greci, er în anti­­citate Italia meridională se num­­a Grecia­­mare. Influenţa culturei greceşti şi a artei desvoltate aici, încă din timpurile cele mai vechi, este dovedită din săpăturile făcute în oraşele Osce, Herculanum şi Pompei, acoperite de lava Vesuviului cătră anul 63 a. Chr, şi unde s’au descoperit comori de artă şi de architect­ură, cum nu esistă în restul Italiei. După căderea imperiului de Occident, Neapole căciu, şi el în stă­pânirea Ostrogoţilor, apoi a Lombardiilor şi a împăraţilor din Orient, cari în luptă mereu cu Arabii, sfârşiră prin a-i ceda Normanzilor veniți din nordul Franciei. — Dela aceştia trecu la Spanioli, în urma strălucitelor victorii ale lui Gonzalo de Cor­dova și sub aceasta stăpânire stete pănă la 1713. Filip al V-lea ceda Neapoli şi Si­cilia casei Habsburgilor, dar fiul său Carol îl reluă şi îl ţinu pănă la 1816 când fu luat de Iosif Neapoleon, fratele lui Nea­­poleon I şi Murat cumnatul acestuia. Sub Francisc I şi Francisc al II-lea, Neapoli avu o serte foarte schimbatoare. Isbânciile lui Garibaldi din 1860, deschise Italienilor largă cale cătră Neapoli. La Giuta, Ferdinand fu făcut prisonier, or în cjiua de 13 Noemvrie 1861 Victor Emanuel şi Garibaldi, fundatorii Italiei, ca şi Cavur, împară victorioşi în acesta frumosă cetate. In Europa nu esistă nici un oraş, unde contrastele se fiă mai măreţe şi mai isbitoare ca la Neapoli, atât între locuitori, cât şi în natura sa bogată şi înfloritore, în toate anotimpurile. Vegetaţia îl transformă într’un paradis pământesc ce atrage şi în­cântă privirile călătorului, care are norocul să calce peste aceste fericite tărimuri. Ma­lurile petrase ale mărei sunt aco­perite cu ierburi şi cu cactuşi uriaşi, grâdinele de în palatul Germaniei să se înfiinţeze un museu al congreselor ştiinţifice şi tot în el să se păstreze archivele acestor congrese. In pavilionul unguresc dela esposiţiă se va înfiinţa un museu numit al civilisaţiunei. In cel american se va stabili un museu al educaţiunei popoarelor. In palatul bosniac se va arangia un museu al păcii ;­­în acela al Angliei se vor grămădi toate documen­tele relative la istoria şi pregătirile esposi­­ţiunilor universale dela 1889 şi 1900. In palatul engles va fi un museu de higienă şi bacteriologie. Astfel, mai totă strada Naţiunilor dela esposiţiă, va esista şi de aci înainte. Se vor dărîma palatele câtor­va ţări, ca fiind prea slab zidite, precum acel al Spaniei, al Turciei şi altele, şi în locul lor se vor ridica palate nouă. Nenorocire. In casa unui ţăran din Chişineu a esplodat într’o seara din zilele trecute lampa cu petrol, aprinetându se hainele ţărancei şi a trei copii şi causân­­du-le rane grave. Doi din copii au şi murit. Societatea geografică română. (Din Buletinul ei jubilar.) Seim, că din incidentul aniversării de 26 de ani împliniţi ai Societăţii geografice române s’a publicat număr jubilar al bule­tinului său. Estragem din acest buletin jubilar unele capitale, începem prin a reproduce discursul, ce l-a rostit preşedintele şi pro­tectorul M. S. Domnitorul Carol I, pe atunci încă Principe al României, în şe­dinţa solemnă de inaugurare a Societăţii geografica române din 16 (26) Iunie 1876. Şedinţa de inaugurare s’a ţinut în pa­latul Academiei. Sosind la palat Domnito­­torul fu întîmpinat de ministru de culte şi da biroul Societăţii. Măria Sa declar­a şe­dinţa de deschisă şi secretarul general făcu apelul nominal, la care răspunseră 31 de membri. Apoi se ceti procesul verbal al ultimei şedinţe pregâtitore, secret, gener. în mâna M. Sale statutele definitive ale So­cietăţii, or M. S. Domnitorul saluta pe mem­bri cu următorea cuvântare: Domnilor, Salutând „Societatea Geografică Ro­mână“, a cărei înfiinţare îndeplinesce una din vechile Mele dorinţe, bucuria mea este cu atât mai mare, cu cât sunt încredinţat, că lucrările ei vor fi de un folos nemărgi­nit, pentru viitorul ţărei, a cărei desvoltare economică şi politică o urmăreşte Europa cu un interes crescând. Terenul deschis es­­ploatărei d-vostre scienţifîce este foarte în­tins, şi o muncă de de°l 3e ani va fi de trebuinţă pentru a ajunge la esactitatea cunoscinţelor neapărate în asemenea între­prinderi. Insâ împărţirea d-vostre în sec­­ţiuni va pune o regulă în lucrări şi le va simplifica. Secţiunea matematică şi astronomică este chemată a se pune în legătură cu acea reţea de admirabile cercetări scienţifice, care au cuprins şi au ilustrat întregul nos­

Next