Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)

1901-10-14 / nr. 228

Pagina 2 cu representantul unui popor totuşi nu s’a mai pomenit. înjurături atât de murdare, îi scandaliseaza pe Cehi şi dejosesc camera. Intreba pe preşedinte, deca vru se mai şufere o păşire atât de sălbatică fată c’o mare partidă Preşedintele declară, că numai cu cele mai mari regrete poate da espresiune părerii sale de reu asupra celor petrecute. Clubul cehie a esprimat mulţumită lui Stransky pentru vorbirea, ce a rostit-o în afacerea dela Littau. * Desigur, că incidentele acestea vor da şi mai mare îndemn partidelor cehe de a se uni şi a forma aşa numita coaliţiuna slavă în contra Germanilor. Deja înainte cu câteva cjile „Politik“ din Praga adusese scrrea, că în camera vienesă se face, fără de cel mai mic sgomot, concentrarea partidelor cehice şi că se va încheia în proximele cjile un pact, pe basa căruia se se formeze un club comun parlamentar cehic. Faţă de acţiunea aceasta nu sunt streini nici marii proprietari conservativi, cari caută a consolida raporturile lor amicale cu partidele cehice. * Pe când se petrec acestea în și afară de parlament, din Viena sosesce scrrea, că diferitele partide austriace împiedecă desbaterea budgetului cu propuneri infinite, ceea ce face ca situaţiunea parlamentară se devină extra-ordinar de serioasa şi gravă. Astăcji ministru-preşedinte Koerber soseşce la Budapesta, ca se raporteze monarchului asupra situafiunei. Se afirmă chiar, că Koerber îşi va da demisiunea, decă nu-i va succede a înlătura piedecile, ce se pun înaintea lucrării normale a camerei. In caşul acesta, monarchul va fi pus brăşi în faţa gravei întrebări, dacă nu va fi mai bine se disolve parlamentul. * O cestiune de mare importanţă politică preocupă actualmente diplomația europeana E vorba ca insula Creta se se uneasca cu Grecia, se se realiseze prin urmare o vechiă dorință a Greciei. Pănă bine de curând, Rusia a fost hotărît contra acestei uniri. Acum însă se dă ca sigură vestea, că Rusia și Francia au aprobat în principiu alipirea Cretei la Grecia și că planul acesta s’ar fi făurit cu ocasiunea visitei, ce a făcut’o Ţarul Nicolae în Francia. Se cțice, că și Sultanul ar primi sub oare-cari condițiunî unirea aceasta. Turcia crede, că astfel s'ar putea împiedeca o contra-lovitură în Macedonia. Tot-odată se anunță, că Germania şi Austro- Ungaria încă nu vor pune piedeci în calea realizării planului. De însemnat e, că aciî, Sâmbătă, sosesce pe neaşteptate în Budapesta marele duce rusesc Mihail Nicolaevicî, unchiul Ţarului, pentru a face o visită Majestăţii Sale monarchului nostru. Se crede, că visita acesta ar sta în legătură cu cestiunea anectării Cretei la Grecia. * Nu mimai din causa Cretei, pe care e în ajun de a o pierde, ci şi pentru situaţiunea in Albania şi Epir Turcia este mult îngrijată. Reapariţia cestiunei albanese şi progresele făcute de tinerii turci, au făcut pe autorităţile turcesc se ia măsuri energice chiar şi in contra mohamedanilor. Numeroase persoane au fost arestate în Konispolis sub învinuire de conspiraţie cu comitetul albanes şi de înţelegere cu tinerii turci; acele persoane au fost puse în lanţuri şi duse la Janina. Autorităţile din Avlona desfăşură cea mai mare activitate, făcând mereu perchisiţii prin casele creştinilor şi ale mohamedanilor pentru a găsi arme ascunse şi scrieri oprite. * Eră şi începe a se vorbi mult prin foile mari streine despre Rusia şi China din incidentul iscălirii convenţiunei referitoare la Mandsuria. In puterea acestei convenţiunî, toate concesiunile de căi ferate şi de mine sunt reservate pentru Rusia; garnisoanele Chinese vor fi instruite de cătră soldaţi ruşi şi Ruşii vor ţine ocupată Mandsuria cel puţin trei ani. Desigur, că convenția aceasta numai favorabilă poate fi pentru Rusia, care se face stăpână peste aceasta provincia mare chinesă deocamdată pe trei ani, or după espirarea acestui termin, va sei ea se întocmască lucrurile așa, ca se nu mai ese de-acolo nici odată.* Marți, în 22 Octomvrie, s’a redeschis sesiunea parlamentară franceză. Pe anul viitor se vor face nouă alegeri şi prin urmare actuala sesiune este cea din urmă în ciclul acesta. Nu stau bine lucrurile nicî în Francia. Representanţii naţiunei au adus niste legi aspre în sesiunea trecută contra călugărilor şi călugăriţelor. Este cunoscut, că aceştia se ocupă cu învăţarea copiilor, cu îngrijirea bolnavilor, cu scrierea de cărţi bune creştinesce. Aceste lucruri însă nu sunt pe placul celor dela putere, cari în mare parte sunt purtaţi de nas de cătră jidovi şi francmasoni, cari sunt duşmanii credinţei. Sesiunea actuală va fi foarte furtunoasă, dar şi mai furtunoase vor fi alegerile din anul viitor, căci în privinţa legilor aduse în potriva călugărilor nici republicanii n’au fost toţi de-o părere. Pe lângă multele buclucuri, ce le-a avut Francia în cei din urmă trei-ezeci de ani, de când a fost bătută de Germania, un lucru bun a avut însă totdeauna. Acest lucru a fost, că vistieria statului totdeauna a fost plină. Acuma a început să se golească şi asta, şi guvernul la ce se gândesce mai întâiu, ca să scape din încurcătură? Se gândesce la biserică şi are de gând să propună, ca să taie din budget cheltuielile de vreo 40 de milioane, cari sunt menite pentru plata preoţilor şi a bisericelor. Ziarul „Figaro“ nu crede să se găseasca majoritate, care să voteze aceasta nouă măsură de prigonire în potriva bisericei. * Mari sunt îngrijirile, ce i-au cuprins din nou pe Englesh din pricina, că nu dă Dumnezeu să se mai sfîrşască odată răsboiul din Africa de- Sud. Eailnic sosesc solii, că situaţia Burilor şi a oştirii lor devine din ce în ce mai bună şi că în acelaşi timp Anglia e ameninţată de a suferi un mare dezastru în Africa-de- Sud. In colonia Caprescula a prins adânci rădăcini nu numai în sânul Olandesilor, ci şi la Englesii din coloniă, cari sunt şi ei la culme nemulţumiţi cu administraţia militară şi cu despotismul introdus de Kitchener. Măsurile barbare ale lui Kitchener de a împuşca, spânzura şi aresta pe cei răsculaţi, nu au nici un efect. Burii răspund la ele cu contra-măsuri şi Botha a încunosciinţat pe Kitchener, că pentru fiecare Bur împuşcat, va împuşca şi el un oficer engles prins. A mai dat Botha ordin trupelor bure să pârjuleasca şi nimiceasca toate fermele englese, pe unde vor trece. Pe ziua de alaltăeri era să se țină în Londra un consiliu de coronă care avea se se sfatueasca asupra mijloacelor de luat pentru a se pune capăt răsboiului. Consiliul însă a fost amânat. Regele a chemat la sine pe ministru-președinte Salisbury, pentru ca înainte de decisiunea, ce are s’o ia cabinetul, Regele să asculte părerea primului său sfetnic, falimente băncile unguresc! au devenit proverbiale pentru roua manipulare şi abusurile, ce se comite în sînul lor, pentru înşelăciunile şi corupţiunea, ce duce la sapă de lemn atâta lume, care amăgită de niste câştiguri efemere în dobândi, îşi dă banii săi în păstrarea lor. Catastrofa băncii din oraşul Şopron (in Ungaria) cu numele : „Institut de credit hipotecar şi de clădiri“, a pus vârf la toate falimentele de felul acesta, aşa că lumea stă uimită, văcjend grozavele înşelăciuni şi falsificări, ce s’au descoperit, că le-au făcut de 20 de ani directorul acestei bănci cu complicii săi. Pănă alaltăerî s’a constatat o lipsă de patru milioane corone, cari au fost furate şi defraudate. In suma acesta se află şi banii orfanilor, cari au fost daţi în păstrare băncii din Şopron. Cu cât înainteza însă mai mult cercetarea, cu atât mai multehoţii se descoper şi spirite de acui spun, că lipsa e mult mai mare, decât patru milioane cor. şi că ea se urcă la aproape 6 milioane cor. Numai lipsa la depuneri se urcă la 31/2 milioane corone. Acum se cerceteaza, ce s’a făcut cu atâta amar de bani. Se z zice, că directorii băncii jucau la bursă, dar bursa n’a putut să înghită o sumă atât de colosală. Esperții sunt de părere, că încă din anul 1881 banca din Șopron și-a pierdut întreg capitalul de acțiuni. Se poate calcula acum, ce colosale sume a putut să înghită aceasta bancă, deca a lucrat 20 de ani fără capital, deca a dat împrumuturi de câte 200.000 îl, și deca în acest timp, luând afară carnetele cele grozave și dividendele însemnate, ce le plătea, numai pentru acoperirea dărilor i-a trebuit băncii jumătate milion de coroane. Nu-i mirare deci, că în momentul când catastrofa n’a mai putut fi înlăturată, directorul băncii Schiaderer, s’a decis a se sinucide, care plan și l’a și esecutat. Cu privire la sinuciderea lui întâmplată cu o săptămână înainte, se istorisesce, că s’a dus la nevastă-sa şi i-a descoperit, tóte, mărturisind, că este un hoţ şi un mişel. Atunci nevastă-sa însăşi a luat un revolver şi i l’a dat în mână, ca să-şi facă sfîrşit vieţii. Acum în urmă s’a mai descoperit, că Schladerer a falsificat şi mulţime de acţii de ale societăţii de electricitate din comitatul Vas. C’un cuvânt, acest om a săvârşit niste înşelăciuni ne maipomenite şi atât de mari, încât nu se poate admite, că le-a săvârşit singur, a trebuit se aibă complici şi acesta o va constata cărel apucă vasul cu cealaltă, i-o taie şi pe acesta, atunci prinde vasul cu dinţii şi nu-i dă drumul decât la morte. La poporul grecesc patriotismul bărbaţilor se comunică şi surorilor lor. O mamă dând pavăza fiului ei, şi efice: „S’o aduci înapoi, sau să te aducă alţii pe ea“. Alta, aflând că fiul ei murise cu armele în mână, (zise: „nu mă mir, era fiul meu“. Trebue să mai cităm şi fapta aceasta. O mamă întrebând pe un sclav, care se întorsese de la bătălie, cum a eşit: „Ţi-au murit câteşi cinci fiii“ răspunse: „Sclav ticălos“, dice, „Ore cu acestea te-am întrebat?“ „Ai voştri au învins“, adăuga sclavul. îndată ea se duse la templu, ca să mulţumască zeilor. S’ar face cărţi cu asemenea expresiuni de sentimente, care erau forte numărose la Sparta, dar care sunt şi mai meritorii din partea femeilor. Dela Greci să trecem la Romani, a căror istorie nu e de asemenea, decât o lungă încordare de patriotism. Cartaginezii trimit la Roma soli însărcinaţi să trateze pacea şi schimbul prisonierilor făcuţi de ambele părţi şi trimite cu ei şi pe Regulus, un general roman prins, punându-l să jure, că, dacă împăcarea nu se va face, are să se întorcă la ei, dându-i a înţelege, că viaţa sa va atârna de purtarea ce va avea. Eroicul Roman sfătui Senatul cu putere să nu admită o pace care o credea rea pentru ţera sa. El sacrifică ţării viaţă, soţie, copii, şi se întorce la Cartagina, unde-i aşteptă supliciul, îi tăiară pleoapele şi-l ţinură cu ochii la sere şi apoi îl puseră pe cruce. Acesta era oribilul sfîrşit ce călăii pregăteau celui mai mare mucenic al patriotismului. Dintre aşa de numeroşi eroi, ce au produs strămoşii noştri, demni de totă slăvirea nostră, acesta e cel mai mare. Un alt erou Oraţiu Codeş, la capătul unui pod opreşce pe duşman să trecă, se opune singur unei armate care pornia spre Roma şi când nu poate să se mai impotrivăscă, se aruncă în fluviu şi se întorce în noi cătră ai săi, cari au avut astfel vremea să se întocmăscă şi se facă faţă atacului. N’am sfîrşi, dec’am căuta să dăm o schiţă chiar scurtă de multele vitejii ce făptuiră Romanii, cari astfel isbutiră să cucerăscă partea lumei câtă se cunoscea pe atunci, pe care o civilisaserâ şi o făcură în mare parte latină, mai ales Galia, Spania, Dacia. Să urmărim puţin istoria Romanilor pe malurile Dunărei, in acea Dacie unde-i Traian biruitorul neamului, care o locuia, şi al Regelui ei, viteazul Decebal. Aci Romanii desfăşurară de asemenea patriotismul de care au dat aşa de numeroase dovezii în Italia. Fiii lor, Românii, continuatorii neamului şi spiritului roman, au arătat un patriotism şi mai pur, decât al strămoşilor lor, căci nu era întovărăşit de setea de cuceriri care cam stăpânise pe aceia. Nouă nu ni se pote face, din acest punct de vedere, nici o imputare. N’am luat armele decât pentru a apăra independenţa nostră, numele, limba, legea, datinile şi religia nostră. Pentru apărarea acestor bunuri nepreţuite, duserăm lupta mai bine de 17 secole, ne împotrivirăm pe rând tuturor poporelor, cari ne atacară. Turcilor, Ungurilor, Polonilor, Imperiului german, Ruşilor, pănă ce aceştia renunţară la silinţele de a ne împila. N’am depus armele, decât faţa cu credincioşii Coranului pe când înfricoşiau Europa şi chiar atunci am tratat pe picior de egalitate cu ei şi cu condiţiunea lămurită, că independenţa nostră cu toate bunurile şi privilegiile cari o însoţesc în chip indispensabil, să ne fie păstrată şi solemn asigurată. Prin grele vremuri am trecut în şirul veacurilor şi multe a suferit neamul nostru, dar câte fapte frumoase ne-au lăsat cu învăţătură patrioticii noştri strămoşi. De abia se reînfiinţase de un secol ca un stat de sine stătător, Ţera Românescă, şi se ivesce ca un falnic stejar Marele Mircea, care în trei deci şi doi de ani de domniă numai prin puterile de iubirea de neam dete, şi lui şi supuşilor săi, putu să scape ţara de duşmani şi s’o lase tare şi temută. Mai tarc fiu un Miron Costin, om întreg la fapte ca şi la sfaturi, tot de patriotism inspirat dice: „Să nu dăm locul, că pământul acesta frămîntat este sângele moşilor strămoşilor noştri. „El în vremurile, când împilarea a fost mai crudă, se găsesce pe scaunul domnesc un Grigorie Vodă Ghica, care nu-şi stăpânesce mânia şi durerea, când vede, că Turcul călcând dreptatea, rupe o bucată din trupul ţării şi o robesce străinului. In GAZETA TRANSILVANIEI. Căderea băncii din Șopron. In anii din urmă s’a vestit una după alta, căderea a vre-o 15 bănci provinciale unguresc!. Prin aceste Nr. 228. —1 901.