Gazeta Transilvaniei, septembrie 1902 (Anul 65, nr. 191-214)

1902-09-01 / nr. 191

Pagina 2. * Când ved, că prin osîndirea la în­­chisoare şi la amende bănesci nu pot se facă a dispare „proorocii minci­noşi“, îşi iau refugiu la ultima armă : espulsarea! Nu cumva asta-i „liber­tatea“ de care ne vorbesc şoviniştii maghiari mici şi mari, şi nu cumva pe calea acesta şi cu mijloace de fe­lul acest voesc cei de la stăpânire se facă „buni patrioţi“ din Şvabii, în cari a început se încolţăscă şi se se manifeste cu atâta putere de viaţă sentimentul conscienţei naţionale? In şirurile măsurile de maghiari­­sare, noi am avut durerea de a mai înregistra, una, nou nouţă. Şi cine, deca nu ministrul Wlassics, ministrul maghiari­zării, e urzitorul ei? Acest neîmpăcat duşman al limbilor nema­ghiare a dat un ordin cătră episco­pul unit din Gherla, în care îi po­­runcesce se dispună, ca pe viitor chi­tanţele despre ajutorul de stat al preoţilor din părţile Chiorene şi Se­­lăgiene se se facă în limba maghiară de cătră preoţi, căci chitanţele de pănă acum redactate şi tipărite în limba română nu vor mai fi pri­mite. Etă-l pe Wlassics, ministrul cul­telor, atacând şi limba bisericei, fără considerare la drepturile acesteia. E asta libertate, ori „lupta pănă la cuţit“, de care a vorbit la Verşeţ groful Apponyi, care s’a lăudat, că vorbesce ca „representantul întregei naţiuni“? * Mult mai rău înse a păţit’o cu limba bisericei preotul român gr. or. din Bichiş-Ciaba, comitatul Aradului. I­ s’a cerut acestui preot, din partea primăriei, se libereze un estras ma­­tricular în limba maghiară. Preotul, om corect şi ţinând strîns la dreptul de limbă al bisericei, a liberat estra­­sul în limba română. Atât i-a tre­buit bietului preot, pentru­ ca se se ridice împotrivă-i toate furiile şovinis­mului. Plebea din Bichiş-Cioba, agi­­ţată şi instigată de foia maghiară de acolo şi prin pretensiunea ilegală a celor de la primărie, a dat năvală asupra locuinţei preotului şi i-au bom­bardat ferestrile cu pietri, amenin­ţând pe preot că-1 vor ciomăgi unde-1 vor prinde. Toate acestea s’au întîm­­plat într’un orăşel cu poliţie organi­­sată, care înse „n’a cutezat“ se gră­­bască întru înfrânarea sălbatecilor demonstranţi. Era o formală rescolă contra or­­dinei de drept în stat. Cel năpăstuit şi batjocurit înse fiind „Valah“, cui se-i pese de ceea­ ce i­ s’a făcut? — Asta încă-i libertate şi patriotism! Serburile din Bistriţa Adunarea Societăţii pentru fond de teatru român, în­­filele de 7 şi 8 Septemvrie a. c. un număr mare de Români s’au adunat în frumosul orăşel Bistriţă, unde s’a ţinut adu­narea generală a „Societăţii pentru fond de teatru român“ şi festivităţile aranjate cu ocasiunea acesta de Românii bistriţeni. Comitetul Societăţii a sosit la Bis­triţă Sâmbătă. Aici îl aştepta la gară un grup de Români, preoţi şi civili, şi după presentarea şi salutările obicinuite s’au dus cu trăsurile de la gară în oraş. Sera, întreg publicul s’a întrunit la o cină comună, partic’pând peste o sută de persoane. S’au rostit toaste şi s’a cântat românesce. Duminecă, în 7 Septemvrie, după ser­viciul divin ţinut în frumoasa biserică gr. cat. din Bistriţă, s’a deschis în sala comi­tatului prima şedinţă a adunării printr’un frumos discurs ţinut de preşedintele Iosif Vulcan. D-l Vulcan a vorbit despre: „Artă şi adevăr“, în numele Românilor bistriţeni adu­narea fu salutată de d-l advocat Dr. Dem. Ciuta, or în numele despărţământului „Aso­­ciaţiunei“ a vorbit d-l advocat Dr. G. Tri­­pon. Adunarea a mai fost salutată din partea d-lui Ign. Seni, vice-preşedintele reuniunei învăţătoresci „Mariana“. La toate cuvântările acestea a răspuns preşedintele Vulcan. După alegerea a doi notari (Vasilie Goldiş şi Dr. Iosif Blaga), s-a cetit rapor­tul coşarului şi raportul şi propunerile co­mitetului în cestiunea modificării statutelor. Din raportul cassarului, d-nul N. Petra- Petrescu, reiese, că cassa s’a sporit anul trecut cu 24.375 cor. 24 b. și la 31 Iunie a. c. s’a urcat la 310.664 cor. 49 b. Toate rapoartele au fost date spre studiare comi­­siunilor alese. Au urmat apoi disertaţiunile. D-l I. Păcurariu, profesor în Năsăud, a vorbit despre influenţa şi desvoltarea artei. Tim­pul fiind înaintat, celelalte lecturi s-au amâ­nat pe şedinţa a II-a. La ora 1 urma banchetul în sala de la „Gewerbehaus“. Un public număros şi ele­gant a participat la acest banchet, cam vr’o 200 persoane. S’au ţinut numeroase toaste şi publicul îşi petrecea vesel sub impresia melodiilor românesci esecutate de o musică escelentă. Dela banchet întreg publicul s’a dus să vadă petrecerea poporală, ce s’a dat în localul de petreceri poporale „Bombardii“. Era adunat mulţime mare de popor, fete şi neveste şi tineri voinici îmbrăcaţi în costum românesc. Sera la 8 s-a dat un concert şi teatru, la care a asistat un public forte număros. Atât concertul, cât şi representaţia teatrală au avut un succes din cele mai bune Luni, 8 Sept. s’a ţinut şedinţa 11 în sala dela „Gewerbeverein“. S’au cetit ra­poartele comisiunilor, cari au aprobat lu­crările comitetului, ale cassarului, precum şi propunerea comitetului de a nu se schimba statutele Societăţii, ci pe temeiul vechilor statute a­ se începe o lucrare pre­­gătitore pentru înfiinţarea teatrului român, având comitetul să presente un plan de acţiune la viitorea adunare generală. în ce priveşce succesul material al adunării s’a constatat, că s’au înscris 4 membrii fundatori cu câte 200 corone, 3 membri pe viaţă cu câte 100 cor., 33 or­dinari cu câte 10 cor. şi 23 ajutători cu sume mai mici. S’au încassat cu totul 1394 cor. 20 b. Prin d-nul Dr. I. Blaga Societatea a fost invitată să-şi ţină adunarea viitoare în Sebeşul­ săsesc. După terminarea lucrărilor adminis­trative, s’au cetit disertaţiunile. D-l Petru­ Petrescu a cetit lucrarea d-lui Dr. V. Bra­­nisce (care ar fi putut merge la adunare) „Cum jucăm teatru“, or d-l Dr. I. Blaga a cetit lucrarea sa „Ceva despre psycho­­logia plăcerii estetice“. Preşedintele închide apoi adunarea mulţumind bistriţenilor pentru dragostea cu care au fost primiţi. Seara la 8 a urmat balul, la care au participat un număr mare de doamne, dom­­nişore şi domni. Marţi membrii comitetului şi mai mulţi fruntaşi din Bistriţă au făcut o escursiune la Năsăud. Li s-a făcut primire căldurosă. Sera a fost o convenire la restaurantul „Rahova“, or Mercuri comitetul s’a reîn­tors acasă. rului nostru puturăm constata de­plina adeverire a victoriei, scriind: „Luarea redutei celei mari „Griviţa“ şi păstrarea acestei posiţiuni tari, este a­ se mulţumi mai cu semă eroismului admira­bil al bravilor oşteni români, cari despre­­ţuind raartea s’au repedit asupra formida­bilului fort de repeţite­ orî şi urcând cu scările şanţurile inimicului, l’au respins din cuibul acela întărit. Victoria dela Griviţa a făcut să lu­­cescă paloşul strămoşesc ărăşî în vechia-i splendore. Totă pressa europenă admiră as­­tăzi eroica atitudine a trupelor române în sângerosele lupte de la Plevna. ...Bucuria ce trebue să­ o simţim asu­pra succeselor strălucite ale stindardului român, care primul a fost plantat pe şan­ţurile inimice de la Griviţa, se tulbură as­­tăzi numai prin sch­ije, ce ne sosesc des­pre pierderile enorme, ce le-au suferit vi­tezele bataliene române“... Tot în numeral de la 8 (20) Sept 1877 al „Gaz. Trans.“ s’a pu­blicat următorul raport sosit de pe câmpul de resboiu: Luarea redutei Grivița. (Coresp. part. a „Gaz. Trans.“ de pe câmpul de résboiü). Din apropierea Plevnei, 31 Aug. (12 Sept.") a. c. Dina de Sf. Alesandru (30 Aug.) fu destinată pentru atacul Plevnei. Disposiţiunea atacului fu­ următorea: Divizia a 4-a română să atace fortul mare numit",„Griviţa“, care î l avea în faţă; în ace­laşi timp divizia a 3-a română să atace în flancul drept, cr trei batalioane rusesce să atace în flancul stâng al diviziei a 4-a. La orele 8 din di­noloana de atac a diviziei a 4-a, formată din batalionul al 2-lea de vânători, batalionul al 2-lea din al 5-lea regim, de linie, 1 batalion din al 16-lea și un batalion din al 14-lea regi­ment de dorobanţi — porni spre atac în totă ordinea şi tăcerea. La orele 8% vânătorii, cari erau des­făşuraţi în linie de tirailerî, cari luaseră cu sine şi toate uneltele trebuincioase pen­tru trecerea şanţului, precum:­­ golane (coşuri de nuiele, câţi se umplu pe pă­mânt şi cu aşa numit«, da­şine — legături de nuiele sau cs'âcî) faşine, scări ș. a. ajunseră pe crésta deal­ului, cam la 3—400 metri depărtară de fort. De aci începu asaltul cu totă iuțala și fără de a tra­ge focuri asupra fortului, de unde inimicul îi batea cu foc de in­fanterie și cu sirapnele, într’un mod în­spăimântător, polona, cu totă plaia de glonţe, înainta repede pănă la şanţul for­tului, de unde însă atât focul, cât şi baio­netele inimicului o respinseră astfel, încât se retrase cu mari pierderi, dar în regulă. După o jumătate oră sosiră şi Ruşii (3 batalioane), cu­ cari dimpreună se reîn­cepu asaltul, care fu­ respins pentru a doua oră. Abia al treilea asalt, care se esecuta cu o vigoare ne mai pomenită, reuşi într’un mod decisiv. Turcii fură respinşi perdend 4 tunuri, un stindard şi multe arme. Ro­mânii rămaseră stăpâni pe fort pe la orele 6­/2 sera. Timpul în acesta di era urât, ploaie şi ceţă. Turcii respinși se retraseră într’un al doilea fort de la spatele, lor, de unde împreună cu cei de acolo trăgeau totă nóaptea asupra fortului ocupat de noi, încât era imposibil de a da întăriri și ar­tilerie trupelor din fort. Totă nóaptea se petrecu într’o fuziladă (împuşcături con­tinue), or dimineţa la 4 ore Turcii proce­dară la atac asupra fortului, ce l’au pier­dut, şi înaintând pănă la parapetul şan­ţului respinseră trupele, în cea mai mare parte ruse, ce se aflau afară de fort. Atacul Turcilor era de o vehemenţă extraordinară. Trupele din fort încă înce­pură să clatine şi era p­ aci să lase fortul în manile vrăşmaşului. In momentul acesta suprem tocmai ajunseră două batalione şi jumătate (1 batal, din regim, al 13-lea de dorobanţi şi 1 batal, din al 14-lea de do­robanţi), care erau trimise ca trupe proas­­pete să susţină fortul. Un Orra puternic făcu să se cutriere aerul. Dorobanţii se aruncaseră ca leii asupra Turcilor şi după o luptă înfricoşată, îi respinseră cu baio­neta. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 191.—1902. Din Bucovina. Execuţiunea deputatului Dr. Florea Lupu. Dirigenţa partidelor române unite din Bucovina, publică în „Deştepta­rea“ din Cernăuţi următorul comu­nicat: Considerând atitudinea d-lui deputat Dr. Florea Lupu de la intrarea d-sale pe terenul afacerilor publice, în parlament şi în publicitate, jignind simţul naţional şi interesele poporului român din Bucovina, cât şi în special discursul d-sale la ultima adunare a învăţătorilor din distric­tul Rădăuţului, în Iulie 1902, considerând, că broşura apărută în Cernăuţ, 1902, sub titlul: „Cătră poporul român ţărănesc, apel dela învăţătorime“, aptă a produce ură şi înstrăinare între proprietatea mică, proprietatea mare, nu­mită boerime, şi preoţime şi a aduce tul­­burare în sînul întregului popor român din Bucovina, nu numai, că este un coro­lar şi o parafrasă a cuvântării, ţinută de d-l Dr. Lupu în Rădăuţ pentru apărarea şi preamărirea d-sale, dar chiar, conform declarării d-sale din n-rul 4009 al fetei „Bukowinaer Rundschau“ — că domnia sa se identifică cu totul cu conţinutul şi cu tonul acestei broşuri — a aflat în pu­blic expresa d-sale aprobare, considerând, că d-l Dr. Florea Lupu a fost declarat de partidul conservator român, pe al cărui program a candidat, de nedemn a mai fi membru al clubului deputaţilor români din camera imperială, considerând, că este de datoria noas­­tră a feri întrega populaţiune română, precum în caşul present şi învăţătorimea, de a urma sfaturilor d-lui Dr. Florea Lupu cari ar fi numai periculoase pentru Româ­nii din Bucovina, considerând în fine, că atitudinea d-sale nu poate să aibă alt efect,, decât discompunerea ori­cărei organisărî politice şi naţionale şi prin urmare degradarea na­ţionalismului român în Bucovina la un factor cu desăvîrşire negligiabil. Dirigenţa partidelor române unite din Bucovina declară, că nu pote, decât să-l privască pe d-l Dr. Florea Lupu, în consequenţa atitudinii d-sale, ca pe un inimic al intereselor adevărate ale naţiunii române, şi-l va trata în viitor ca atare. Aniversarea sergentului de la Vaslui. Marţia trecută s’au împlinit două-deci şi cinci de ani de când armata română desfăşu­rată înaintea Plevnei­ a primit botezul focului; două-decî şi cinci de ani de când au purtat prima isbândă. Sunt două-creci şi cinci de ani când regimentul XIII de dorobanţi, ajutat de un batalion din al V-lea şi o secţie de baterie din al IlI-lea de artilerie, au cu­cerit primul redan din faţa Griviţei. Marţia trecută s-a împlinit un pătrar de veac de când Sergentul din Vaslui a devenit prototipul eroului naţional, or re­gimentul din care el a făcut parte, al XIII de dorobanţi, a luat -- cel dintâiu dintre toate trupele ce erau în faţa Plevnei — Marea Cruce a Stelei României. Şi tot Marţia trecută, lu aniversarea când de fapt M. S. Regele Carol a luat comanda trupei din faţa Plevnei. Şi pentru ca isbânda să fie deplină, el adresa trupelor române următorul: Ordin de din Oşteni. A trecut anul de când lupta de peste Dunăre, între Turci şi Creştini, pune în primejdie hotarele noastre. Pentru a le apăra, ţara a făcut apel la voi. La glasul ei, v’aţî părăsit căminele, cu avântul oamenilor cari au consciinţă, că de la devotamentul lor atârnă fiinţa Sta­tului Român. Pe cât timp oştirile operau în depăr­tare şi noi nu eram ameninţaţi de­cât de năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ţine numai de la apărarea ţărmurilor. Acum însă răsboiul se apropie de hotarele noastre şi dacă Turcii vor fi învingători, este în­vederat că ar năvăli cu toţii asupra ţărei, aducând cu dânşii măcelul, predarea şi pustiirea. In acastă posiţiune, ca să scăpăm ţara de sălbătăciile năvălit­orilor, este de datoria nostru a merge să-i combatem pe chiar tărîmul lor. Ostaşi români, voi sciţi cât de mult a suferit i­atria vostră în timp de peste 200 de ani, în care vi­ se răpiseră mijloacele de a mai apăra bărbătesce, pe câmpurile de bătaie, drepturile ei. Astăzi aveţi ocasiunea de a arăta din nou vitejia vostră, şi Europa întregă stă cu ochii ţintiţi spre voi. ’Nainte doar cu inima românască, și lumea să ne judece după faptele noastre.

Next