Gazeta Transilvaniei, septembrie 1902 (Anul 65, nr. 191-214)
1902-09-01 / nr. 191
Pagina 2. * Când ved, că prin osîndirea la închisoare şi la amende bănesci nu pot se facă a dispare „proorocii mincinoşi“, îşi iau refugiu la ultima armă : espulsarea! Nu cumva asta-i „libertatea“ de care ne vorbesc şoviniştii maghiari mici şi mari, şi nu cumva pe calea acesta şi cu mijloace de felul acest voesc cei de la stăpânire se facă „buni patrioţi“ din Şvabii, în cari a început se încolţăscă şi se se manifeste cu atâta putere de viaţă sentimentul conscienţei naţionale? In şirurile măsurile de maghiarisare, noi am avut durerea de a mai înregistra, una, nou nouţă. Şi cine, deca nu ministrul Wlassics, ministrul maghiarizării, e urzitorul ei? Acest neîmpăcat duşman al limbilor nemaghiare a dat un ordin cătră episcopul unit din Gherla, în care îi poruncesce se dispună, ca pe viitor chitanţele despre ajutorul de stat al preoţilor din părţile Chiorene şi Selăgiene se se facă în limba maghiară de cătră preoţi, căci chitanţele de pănă acum redactate şi tipărite în limba română nu vor mai fi primite. Etă-l pe Wlassics, ministrul cultelor, atacând şi limba bisericei, fără considerare la drepturile acesteia. E asta libertate, ori „lupta pănă la cuţit“, de care a vorbit la Verşeţ groful Apponyi, care s’a lăudat, că vorbesce ca „representantul întregei naţiuni“? * Mult mai rău înse a păţit’o cu limba bisericei preotul român gr. or. din Bichiş-Ciaba, comitatul Aradului. I s’a cerut acestui preot, din partea primăriei, se libereze un estras matricular în limba maghiară. Preotul, om corect şi ţinând strîns la dreptul de limbă al bisericei, a liberat estrasul în limba română. Atât i-a trebuit bietului preot, pentru ca se se ridice împotrivă-i toate furiile şovinismului. Plebea din Bichiş-Cioba, agiţată şi instigată de foia maghiară de acolo şi prin pretensiunea ilegală a celor de la primărie, a dat năvală asupra locuinţei preotului şi i-au bombardat ferestrile cu pietri, ameninţând pe preot că-1 vor ciomăgi unde-1 vor prinde. Toate acestea s’au întîmplat într’un orăşel cu poliţie organisată, care înse „n’a cutezat“ se grăbască întru înfrânarea sălbatecilor demonstranţi. Era o formală rescolă contra ordinei de drept în stat. Cel năpăstuit şi batjocurit înse fiind „Valah“, cui se-i pese de ceea ce i s’a făcut? — Asta încă-i libertate şi patriotism! Serburile din Bistriţa Adunarea Societăţii pentru fond de teatru român, înfilele de 7 şi 8 Septemvrie a. c. un număr mare de Români s’au adunat în frumosul orăşel Bistriţă, unde s’a ţinut adunarea generală a „Societăţii pentru fond de teatru român“ şi festivităţile aranjate cu ocasiunea acesta de Românii bistriţeni. Comitetul Societăţii a sosit la Bistriţă Sâmbătă. Aici îl aştepta la gară un grup de Români, preoţi şi civili, şi după presentarea şi salutările obicinuite s’au dus cu trăsurile de la gară în oraş. Sera, întreg publicul s’a întrunit la o cină comună, partic’pând peste o sută de persoane. S’au rostit toaste şi s’a cântat românesce. Duminecă, în 7 Septemvrie, după serviciul divin ţinut în frumoasa biserică gr. cat. din Bistriţă, s’a deschis în sala comitatului prima şedinţă a adunării printr’un frumos discurs ţinut de preşedintele Iosif Vulcan. D-l Vulcan a vorbit despre: „Artă şi adevăr“, în numele Românilor bistriţeni adunarea fu salutată de d-l advocat Dr. Dem. Ciuta, or în numele despărţământului „Asociaţiunei“ a vorbit d-l advocat Dr. G. Tripon. Adunarea a mai fost salutată din partea d-lui Ign. Seni, vice-preşedintele reuniunei învăţătoresci „Mariana“. La toate cuvântările acestea a răspuns preşedintele Vulcan. După alegerea a doi notari (Vasilie Goldiş şi Dr. Iosif Blaga), s-a cetit raportul coşarului şi raportul şi propunerile comitetului în cestiunea modificării statutelor. Din raportul cassarului, d-nul N. Petra- Petrescu, reiese, că cassa s’a sporit anul trecut cu 24.375 cor. 24 b. și la 31 Iunie a. c. s’a urcat la 310.664 cor. 49 b. Toate rapoartele au fost date spre studiare comisiunilor alese. Au urmat apoi disertaţiunile. D-l I. Păcurariu, profesor în Năsăud, a vorbit despre influenţa şi desvoltarea artei. Timpul fiind înaintat, celelalte lecturi s-au amânat pe şedinţa a II-a. La ora 1 urma banchetul în sala de la „Gewerbehaus“. Un public număros şi elegant a participat la acest banchet, cam vr’o 200 persoane. S’au ţinut numeroase toaste şi publicul îşi petrecea vesel sub impresia melodiilor românesci esecutate de o musică escelentă. Dela banchet întreg publicul s’a dus să vadă petrecerea poporală, ce s’a dat în localul de petreceri poporale „Bombardii“. Era adunat mulţime mare de popor, fete şi neveste şi tineri voinici îmbrăcaţi în costum românesc. Sera la 8 s-a dat un concert şi teatru, la care a asistat un public forte număros. Atât concertul, cât şi representaţia teatrală au avut un succes din cele mai bune Luni, 8 Sept. s’a ţinut şedinţa 11 în sala dela „Gewerbeverein“. S’au cetit rapoartele comisiunilor, cari au aprobat lucrările comitetului, ale cassarului, precum şi propunerea comitetului de a nu se schimba statutele Societăţii, ci pe temeiul vechilor statute a se începe o lucrare pregătitore pentru înfiinţarea teatrului român, având comitetul să presente un plan de acţiune la viitorea adunare generală. în ce priveşce succesul material al adunării s’a constatat, că s’au înscris 4 membrii fundatori cu câte 200 corone, 3 membri pe viaţă cu câte 100 cor., 33 ordinari cu câte 10 cor. şi 23 ajutători cu sume mai mici. S’au încassat cu totul 1394 cor. 20 b. Prin d-nul Dr. I. Blaga Societatea a fost invitată să-şi ţină adunarea viitoare în Sebeşul săsesc. După terminarea lucrărilor administrative, s’au cetit disertaţiunile. D-l Petru Petrescu a cetit lucrarea d-lui Dr. V. Branisce (care ar fi putut merge la adunare) „Cum jucăm teatru“, or d-l Dr. I. Blaga a cetit lucrarea sa „Ceva despre psychologia plăcerii estetice“. Preşedintele închide apoi adunarea mulţumind bistriţenilor pentru dragostea cu care au fost primiţi. Seara la 8 a urmat balul, la care au participat un număr mare de doamne, domnişore şi domni. Marţi membrii comitetului şi mai mulţi fruntaşi din Bistriţă au făcut o escursiune la Năsăud. Li s-a făcut primire căldurosă. Sera a fost o convenire la restaurantul „Rahova“, or Mercuri comitetul s’a reîntors acasă. rului nostru puturăm constata deplina adeverire a victoriei, scriind: „Luarea redutei celei mari „Griviţa“ şi păstrarea acestei posiţiuni tari, este a se mulţumi mai cu semă eroismului admirabil al bravilor oşteni români, cari despreţuind raartea s’au repedit asupra formidabilului fort de repeţite orî şi urcând cu scările şanţurile inimicului, l’au respins din cuibul acela întărit. Victoria dela Griviţa a făcut să lucescă paloşul strămoşesc ărăşî în vechia-i splendore. Totă pressa europenă admiră astăzi eroica atitudine a trupelor române în sângerosele lupte de la Plevna. ...Bucuria ce trebue să o simţim asupra succeselor strălucite ale stindardului român, care primul a fost plantat pe şanţurile inimice de la Griviţa, se tulbură astăzi numai prin schije, ce ne sosesc despre pierderile enorme, ce le-au suferit vitezele bataliene române“... Tot în numeral de la 8 (20) Sept 1877 al „Gaz. Trans.“ s’a publicat următorul raport sosit de pe câmpul de resboiu: Luarea redutei Grivița. (Coresp. part. a „Gaz. Trans.“ de pe câmpul de résboiü). Din apropierea Plevnei, 31 Aug. (12 Sept.") a. c. Dina de Sf. Alesandru (30 Aug.) fu destinată pentru atacul Plevnei. Disposiţiunea atacului fu următorea: Divizia a 4-a română să atace fortul mare numit",„Griviţa“, care î l avea în faţă; în acelaşi timp divizia a 3-a română să atace în flancul drept, cr trei batalioane rusesce să atace în flancul stâng al diviziei a 4-a. La orele 8 din dinoloana de atac a diviziei a 4-a, formată din batalionul al 2-lea de vânători, batalionul al 2-lea din al 5-lea regim, de linie, 1 batalion din al 16-lea și un batalion din al 14-lea regiment de dorobanţi — porni spre atac în totă ordinea şi tăcerea. La orele 8% vânătorii, cari erau desfăşuraţi în linie de tirailerî, cari luaseră cu sine şi toate uneltele trebuincioase pentru trecerea şanţului, precum: golane (coşuri de nuiele, câţi se umplu pe pământ şi cu aşa numit«, daşine — legături de nuiele sau cs'âcî) faşine, scări ș. a. ajunseră pe crésta dealului, cam la 3—400 metri depărtară de fort. De aci începu asaltul cu totă iuțala și fără de a trage focuri asupra fortului, de unde inimicul îi batea cu foc de infanterie și cu sirapnele, într’un mod înspăimântător, polona, cu totă plaia de glonţe, înainta repede pănă la şanţul fortului, de unde însă atât focul, cât şi baionetele inimicului o respinseră astfel, încât se retrase cu mari pierderi, dar în regulă. După o jumătate oră sosiră şi Ruşii (3 batalioane), cu cari dimpreună se reîncepu asaltul, care fu respins pentru a doua oră. Abia al treilea asalt, care se esecuta cu o vigoare ne mai pomenită, reuşi într’un mod decisiv. Turcii fură respinşi perdend 4 tunuri, un stindard şi multe arme. Românii rămaseră stăpâni pe fort pe la orele 6/2 sera. Timpul în acesta di era urât, ploaie şi ceţă. Turcii respinși se retraseră într’un al doilea fort de la spatele, lor, de unde împreună cu cei de acolo trăgeau totă nóaptea asupra fortului ocupat de noi, încât era imposibil de a da întăriri și artilerie trupelor din fort. Totă nóaptea se petrecu într’o fuziladă (împuşcături continue), or dimineţa la 4 ore Turcii procedară la atac asupra fortului, ce l’au pierdut, şi înaintând pănă la parapetul şanţului respinseră trupele, în cea mai mare parte ruse, ce se aflau afară de fort. Atacul Turcilor era de o vehemenţă extraordinară. Trupele din fort încă începură să clatine şi era p aci să lase fortul în manile vrăşmaşului. In momentul acesta suprem tocmai ajunseră două batalione şi jumătate (1 batal, din regim, al 13-lea de dorobanţi şi 1 batal, din al 14-lea de dorobanţi), care erau trimise ca trupe proaspete să susţină fortul. Un Orra puternic făcu să se cutriere aerul. Dorobanţii se aruncaseră ca leii asupra Turcilor şi după o luptă înfricoşată, îi respinseră cu baioneta. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 191.—1902. Din Bucovina. Execuţiunea deputatului Dr. Florea Lupu. Dirigenţa partidelor române unite din Bucovina, publică în „Deşteptarea“ din Cernăuţi următorul comunicat: Considerând atitudinea d-lui deputat Dr. Florea Lupu de la intrarea d-sale pe terenul afacerilor publice, în parlament şi în publicitate, jignind simţul naţional şi interesele poporului român din Bucovina, cât şi în special discursul d-sale la ultima adunare a învăţătorilor din districtul Rădăuţului, în Iulie 1902, considerând, că broşura apărută în Cernăuţ, 1902, sub titlul: „Cătră poporul român ţărănesc, apel dela învăţătorime“, aptă a produce ură şi înstrăinare între proprietatea mică, proprietatea mare, numită boerime, şi preoţime şi a aduce tulburare în sînul întregului popor român din Bucovina, nu numai, că este un corolar şi o parafrasă a cuvântării, ţinută de d-l Dr. Lupu în Rădăuţ pentru apărarea şi preamărirea d-sale, dar chiar, conform declarării d-sale din n-rul 4009 al fetei „Bukowinaer Rundschau“ — că domnia sa se identifică cu totul cu conţinutul şi cu tonul acestei broşuri — a aflat în public expresa d-sale aprobare, considerând, că d-l Dr. Florea Lupu a fost declarat de partidul conservator român, pe al cărui program a candidat, de nedemn a mai fi membru al clubului deputaţilor români din camera imperială, considerând, că este de datoria noastră a feri întrega populaţiune română, precum în caşul present şi învăţătorimea, de a urma sfaturilor d-lui Dr. Florea Lupu cari ar fi numai periculoase pentru Românii din Bucovina, considerând în fine, că atitudinea d-sale nu poate să aibă alt efect,, decât discompunerea oricărei organisărî politice şi naţionale şi prin urmare degradarea naţionalismului român în Bucovina la un factor cu desăvîrşire negligiabil. Dirigenţa partidelor române unite din Bucovina declară, că nu pote, decât să-l privască pe d-l Dr. Florea Lupu, în consequenţa atitudinii d-sale, ca pe un inimic al intereselor adevărate ale naţiunii române, şi-l va trata în viitor ca atare. Aniversarea sergentului de la Vaslui. Marţia trecută s’au împlinit două-deci şi cinci de ani de când armata română desfăşurată înaintea Plevnei a primit botezul focului; două-decî şi cinci de ani de când au purtat prima isbândă. Sunt două-creci şi cinci de ani când regimentul XIII de dorobanţi, ajutat de un batalion din al V-lea şi o secţie de baterie din al IlI-lea de artilerie, au cucerit primul redan din faţa Griviţei. Marţia trecută s-a împlinit un pătrar de veac de când Sergentul din Vaslui a devenit prototipul eroului naţional, or regimentul din care el a făcut parte, al XIII de dorobanţi, a luat -- cel dintâiu dintre toate trupele ce erau în faţa Plevnei — Marea Cruce a Stelei României. Şi tot Marţia trecută, lu aniversarea când de fapt M. S. Regele Carol a luat comanda trupei din faţa Plevnei. Şi pentru ca isbânda să fie deplină, el adresa trupelor române următorul: Ordin de din Oşteni. A trecut anul de când lupta de peste Dunăre, între Turci şi Creştini, pune în primejdie hotarele noastre. Pentru a le apăra, ţara a făcut apel la voi. La glasul ei, v’aţî părăsit căminele, cu avântul oamenilor cari au consciinţă, că de la devotamentul lor atârnă fiinţa Statului Român. Pe cât timp oştirile operau în depărtare şi noi nu eram ameninţaţi decât de năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ţine numai de la apărarea ţărmurilor. Acum însă răsboiul se apropie de hotarele noastre şi dacă Turcii vor fi învingători, este învederat că ar năvăli cu toţii asupra ţărei, aducând cu dânşii măcelul, predarea şi pustiirea. In acastă posiţiune, ca să scăpăm ţara de sălbătăciile năvălitorilor, este de datoria nostru a merge să-i combatem pe chiar tărîmul lor. Ostaşi români, voi sciţi cât de mult a suferit iatria vostră în timp de peste 200 de ani, în care vi se răpiseră mijloacele de a mai apăra bărbătesce, pe câmpurile de bătaie, drepturile ei. Astăzi aveţi ocasiunea de a arăta din nou vitejia vostră, şi Europa întregă stă cu ochii ţintiţi spre voi. ’Nainte doar cu inima românască, și lumea să ne judece după faptele noastre.