Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1903 (Anul 66, nr. 1-24)

1903-01-24 / nr. 18

REDACŢIUNEA, Ad­inistraţiunea si Tipografia Bufor, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE •§ primesc la Administraţiune In Brafov si la urmat­oar­ele BIROURI de ANUNTURI: In Viena, la N. Dukee Nacht Nux, Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERȚIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 110 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă și învoială. RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. ANUL LXVI. „&AZETA“ iese in Marc Qi. A&anamtB psalm Austro-Osysria • Pe un an 24 cor., pe sése luni 12 cor., pe trei luni 6 poi­ N-rii de Duminecă 2 fr. po ar Pentru România si «limitat?. Pe un an 40 franci, pe sése luni 20 fr., pe trei luni 10 fr N-rii de Ihminecă 8 frenc!. Se prenumeră la tót© ofi­­ciele poştale din intru şi din afară şi la d-nii colectori. Ataamentul teatru Eraser Administraţiunea. Piaţa braxe. Tercul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atăt abonamentele cât şi inserţiunil© sunt a se plăti înainte. Nr. 18. Brașov, Vineri 24 Ianuarie (6 Februarie). 1903. Crisa venezuelană. „Ar fi întristător deca procede­­rea nostră ar amenința bunele noas­­tre raporturi cu America, dar nu pot crede, că guvernul din Washing­ton, care cunosce bine împrejurările, ne-ar lua-o în nume de reu. Dar’ deci o naţiune n’a consimţit cu atâta sinceritate la doctrina lui Monroe, ca cea engleză!“ Cu aceste cuvinte şî-a terminat directorul general al poştelor en­­glese, Austen Chamberlain, vorbirea sa despre procederea anglo germană faţă cu Venezuela, vorbire ţinută în Birmingham. Este caracteristic, că pe când recunosce că în statele ame­ricane e mare nemulţumirea din causă, că Anglia a hiat în unire cu Germania mesuri în contra guver­nului Venezuelan, care se făcuse cul­pabil de acte de violenţă în contra coraciYAjr errgiViîitf $v­­T­ifn’jTv^Vv glesi, pe atunci constată şi faptul, că cooperarea cu Germania este cât se poate de nepopulară chiar şi în An­glia. Escitarea cea mare, ce s’a pro­dus în sînul poporaţiunei Americei de nord contra Germaniei, a fost causată mai ales de acţiunea din urmă a Germaniei, a căreia vase de résboia au bombardat unul din ora­şele întărite venezuelane. Opiniunea publică înfluinţată de „jingoism“, vede în atacul german o prea mare Indrasnelá. Ţinând samă de agitarea cea mare a spiritelor, guvernul Statelor- Unite a început a face pregătiri de mobilisare formale. In arsenale se lucrază zi și noapte, or ministerul marinei negocieaza cu Chile pentru cumpărarea unor corăbii de răsboiți mari. Se stie că guvernul Statelor- Unite a luat asupră-sî se negocieze cu Anglia, Germania şi Italia ca mijlocitor pentru Venezuela. Repre­­sentantul guvernului american, Bo­wen, pare a-şî da totă silinţa de a ajunge se încheie un compromis mul­ţumitor cu puterile interesate, dar fără noroc. E vorba, că în ce mod să fie asigurate pretensiunile creditorilor englezî, germani și italieni din ve­niturile Venezuelei. Bowen a propus la dorința presidentului Castro ca toate națiunile, gearî au pretensiunî bănescî față cu Venezuela, să fie în unul și același chip despăgubite. Cele trei puteri, cari au blocat Ve­nezuela, reclamă prinse ca creditorii lor să fie separat asiguraţi şi mul­țumiți. Pănă acum nu s’a putut stabili nici o înțelegere în privința aceasta, dar animositatea contra Germaniei e în crescere atât în America, cât și în Anglia. Guvernul engles nu mai scie cum se se apere contra acusațiunilor, că s’a unit în aceasta cestiune cu Germania, or publicul englez merge pănă a bănui pe Germani, că ar avea de cuget a nimici raporturile actuale amicabile dintre Marea Britanie și America. Interesantă este și atitudinea deosebită a Franciei, care reclamă niste privilegii vechi ale sale față cu Venezuela şi în genere se arată forte mult prevenitoare faţă cu Sta­­tele­ Unite. încurcătura venezuelană este şi ea un punct negru pe orizontul con­­stelaţiunilor politice din lumea ve­chie şi cea nouă şi este un semn, că viitorul pretutindeni e nesigur. Din dieta ungară. In şedinţa de la 4 Februarie s’a dat cetire hotărîrei juriu­lui în afacerea incompatibilității lui Győrffy. Conform acestei hotărîrî Győrffy trebue să declare în timp de 8 zile deca opteza pentru mandatul de deputat ori pentru postul incompatibil, ce-l are la banca de scump. Sunt prenotate două interpelaţii. 1. A deputatului Nessi asupra regulării le­furilor funcţionarilor şi a lui Marjay asu­pra simplificării administraţiei. La desba­­terea proiectelor militare ce s’a urmat în acea şedinţă, Edmund Suria­dice, că desbaterea acesta are de scop a arăta cum tra­iză partidul liberal drepturile naţiunei. Agricultorul este ţinut din­adins în depen­denţă economică de Austria, cu scop ca Ungaria să ajungă întâi cerşit dre apoi sclavă. O naţiune economicesce ruinată nu e capabilă a­ se apăra. Militarismul este duşmanul nostru de morte, care strivesce totul. Respinge proiectul. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Petru Pavel Aron, întâmpinarea unei nedrepte aprecieri istorice despre acest Episcop. Cei mai însemnaţi conducători ai bi­­sericei şi poporului român din Transilva­nia în veacul al 18-lea au­­ fost Inocenţiu Micul, numit Klein, şi următorul său Petru Pavel Aron. Prin marile lor însuşiri sufle­tesc­, aceşti doi episcopi s’au completat pre­cum unul prin altul şi numai împre­ună au putut pune temelia culturei Ro­mânilor prin şcoli şi prin ea a regeneraţi­­unii şi emancipării naţionale. Acesta se putea vedea şi din puţinele cunoscinţe is­torice, cari le aveam despre acel timp înainte de importantele opere ale părin­telui canonic Dr. Augustin Bunea. D-sa prin istoria despre Inocenţiu Klein şi Pe­tru Pavel Aron, ne-a făcut cunoscută cu de-amăruntul starea Românilor de sub păstorirea acestor doi Episcopi, şi a pus într’o lumină deplină şi neîndoiasă carac­terele lor de-o mărime antică. O asemenea lucrare era de mult dorită, mai ales pentru P. Pavel Aron. Klein, graţie activităţii sale politice, a fost tot­deauna adorat de Români ca un martir cădut în luptă pentru drepturile popo­rului. Numele lui Aron însă, tocmai pentru­ că apucase o cale, în parte deosebită de a predecesorului, dar care ducea la aceeaşi ţintă, a rămas în mintea unora micşorat prin intrigile ţesute în contra lui; aşa că sortea părea că nici după un secol şi ju­mătate nu încetase de a persecuta pe acest om mare şi sfânt preot, care n’a trăit de­cât pentru binele poporului său. După ce duşmanii săi şi ai Români­lor reuşiră a-i înstreina pe un scurt timp inimile celor mai scumpi ai săi, se aflau şi astăzi omeni erudiţi, ca d. e. E. Hur­­muzachi, în Fragmente istorice v. II,­ cari îl acasă, că ar fi complotat cu Iesuiţii în contra lui Klein şi ar fi contribuit la că­derea lui pentru a-i lua locul. Scrierea părintelui canonic Bunea arată a ş fî lămurit nevinovăţia lui P. P. Aron şi marea lui însemnătate istorică. Cu tote acestea, lucru de mirare­ tocmai în o dare de seama plină de laude asupra acestei scrieri, publicată în „Convorbiri literare“ nr. 10 de la 1 octomvrie 1902, un tînăr profesor de istorie, a cărui eru­­diţiune şi extra-ordinare calităţi şi activi­tate ne promit un mare istoric, află că „Aron, care a păstorit o turmă, ce-i tot fugea de sub cârjă, de la 1751 la 1764, nu e mare personalitate, nici o frumoasa memorie, nici o figură dramatică, precum in tustrele a fost Klein, purtătorul de steg, cădut în mijlocul dușmanilor, în cari cutezase a străbate. Un cinstit călugăr.... N’a stat în scaunul său de cât pentru a înălţa rugăciuni, a înfrunta prigonirile, a răspândi facerile de bine. — Dar un om deosebit n’a fost“. „Nu numai atât, — continuă d. N. Iorga — „Când el a fost înălţat la epis­copie, drumul său a trecut peste prede­cesorul său învins şi pe suferinţele neme­ritate ale acestuia i­ s’a întemeiat tronul.... Pentru­ ca apariţia lui Petru Aron să potă fi salutată cu bucurie, ar trebui nu schim­bări de amănunte în relaţiunile de riva­litate între el şi Klein, ci neexistenţa, dis­pariţia acestuia, pe lângă care, fiind cum era, Aron trebuia să se înfăţişeze şi mic şi nedrept“. Om „nedrept“ episcopul Aron? Şi cătră cine ? Cătră Klein, pe care-l venera pentru faptele şi calităţile sale, şi care, după ce Aron s’a întors de la studii din Roma în 1743, îl ţinea în Blasiu­ lângă sine ca pe omul său de încredere; el în 1744 îl luase cu sine la Viena, ca să-i fie de ajutor prin cunoscinţele sale în pro­cesul ce i­ se deschisese?! Pentru­ că nu ca vicar l-a însoţit la Viena, ci ca simplu particular, ca amic şi preot capabil. Vicar era atunci Nicolau Pop din Biia. Numai după moartea acestuia a fost numit Aron vicar episcopesc în 1745 de cătră Klein, pe când acesta era în Roma. Acest fapt arată încrederea ce avea în el şi bunele lor relaţiunî. „Relaţiunî de rivalitate între Aron şi Klein?“ — Dar atunci Aron n’a fost omul cu suflet sfânt şi amicul intim al lui Klein, cum se vede din relaţiunile lor şi înainte şi după 1747, pănă la moartea lui Aron. Atunci acesta n’a fost decât un egoist, cum îl numesce într’un loc Hur­­muzachi, care-l cunosce aşa de puţin. Proiectele militare in Austria. In comisiunea pentru apărarea ţării, de­putatul Dr. Lang cere aducerea în con­sonanţă a emblemelor armatei cu dreptul public al Boemiei, Introducerea serviciu­lui de 2 ani şi reformarea codului penal militar. Schicker protesteză atât contra pretensiunilor formulate de Cehî, cât şi contra celor formulate de Maghiari şi sus­ţ/Arvu j\cBu0tei —­­Ministrul Wol­­sersheimb luând cuvântul a răspuns la toate obiecţiunile aduse în cursul desbate­­rii şi a declarat, că sprijinesce propune­rea lui Popovski, care cerea ca reserviştii suplimentari să nu fie chemaţi sub arme. Ministrul a declarat, că toţi acei reservişti suplimentari chemaţi în speranţa votării acestui paragraf, au fost din nou conce­diaţi, încât pentru reforma codului mili­tar, acesta se află în studiu şi se speră, că în curând cei doi miniştri ai justiţiei vor căde de acord asupra ei. Sarcinile mi­litare nu e speranţă să poată fi reduse, deoare­ce toate puterile îşi măresc forţele militare. Chestia serviciului de doi ani este complicată. O nouă cucerire de patrie. Domnul Dr. Petru Dobránsky scrie sub titlul de mai sus în „Budapesti Hír­lap“ un important articol, din care repro­ducem următorele: „Ungaria a fost timp de o miie de ani a Ungurilor. In patria aceasta chiar şi pe timpul cucerirei turcesc­ proprietatea pământului era a Ungurilor. Acum să aruncăm o privire şi să vedem, a cui e Ungaria? Cine sunt acuma proprietari şi stăpâni pe pământul unguresc? Acestea sunt chestiuni vitale de cari trebue să ne ocupăm în aceste timpuri, când poporul nostru muncitor emigreaza pe an cu sutele de mii, or pământul străbun se clatină sub picioarele noastre. Dacă luăm în considerare de astă­­dată numai pământul arător (fără păduri şi păşuni), vedem că avem proprietăţi mă­runţele de la 0—5 jughere în număr de 1.459.893 cu teritoriu de 1,467.533 hectare, proprietăți mici 5—100 jughere 1,311.218 în hectare 11,574.860. Proprietăți mijlocie 100—1000 j. c. 20.797 în hectare: 3,399.401, or proprietăți mari de peste 1000 jughere avem 3.977 cu un teritoriu de 7,451.640 hectare. Cu alte cuvinte suma proprietă­ţilor unguresc­ este de 2,795.885 cu 23,893.434 hectare. Va­se­dică din cele aproape 20 mil. de locuitori 2,795.885 oameni au proprietate de pământ, or 16,904.115 oameni n’au proprietate de pământ. Deşi între proprietarii noştri sunt şi mulţi ne­căsătoriţi, să presupunem că toţi proprie­tarii sunt căsătoriţi şi cu familie şi că fie­care familie de proprietar constă din câte 4 membri: bărbat, nevastă şi doi copii. Rămân 8.516.470 oameni, cari n’au nici ei, nici părinţii lor proprietate de pământ. Întrebarea este : Din ce trăiesc aceste opt milioane de oameni, când nici milioanele numărate între proprietari nu trăesc toate esclusiv din moşia lor, ci pe lângă agri­cultură mai au şi diferite funcţiuni în bi­serică, la comitat, comună, institute finan­ciare, întreprinderi etc. Numărul acelora, cari sunt în ar­mată, comerciu, industrie etc. îl putem taxa la 1 *­2 milion. Scădîndu-i şi pe aceştia, tot mai ră­mân 7.016.460 omeni la cari trebue să le căutăm isvorele din cari trăiesc. Pânea acestor şapte milioane este slujba, munca în biurourî, la întreprinderi, comerciu etc. In numărul acestora se cuprind odăiaşii, servitorii, rîndaşii, lucrătorii cu diua şi massele mari ale lucrătorilor agricoli, cari fac la­olaltă un milion, două sute patru­­decî şi două de mii suflete. In ţera nostră

Next