Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1903 (Anul 66, nr. 243-266)

1903-11-25 / nr. 261

REDACŢIUNEA, Aministraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. M­anuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVI. Nr. 281. Braşov, Lunî-Marţi 25 Noemvrie (8 Decemvrie). „gazsta», iese în fie­care fir. P­e un an 24 cor., pe şase lunî 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru Mânia şi străinătate. P­e un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. S­e prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul nonim Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Alianţa între Tisza şi Kossuth. Se întâmplă minuni şi în filele noastre. Şi n’am voi se numeram între aceste, cum face fata locală „Brassói Hirlap“, tocmai faptul, că deputatul sas, odinioră matador al „vergilor“, Dr. O. Lurtz, a intrat în partidul guvernului. Astfel de sărituri de pe o cracă pe alta a politicianilor saşi am înregistrat destule de trei-cieci de ani încoace. Ceva ce are însă, cum am elice, cel puţin aspectul unei minuni este, că actualul şef de partid al lui Lurtz, ministru - preşedinte Ştefan Tisza se preumblă în momentele de faţă pe bulevardele capitalei ungare braţ la braţ cu Francisc Kossuth, fiiul ex-dictatorului, în contra căruia a lucrat odinioră moşul contelui Tisza, dând mâna cu „camarilla“ şi cu muscalii. Da, s-a aliat în adevăr şeful guvernului cu şeful acelui partid maghiar, care în­tot­deauna a com­bătut dualismul, pactul şi ori­ce co­munitate cu Austria. Iată nota caracteristică a situa­ţiei presente, după declaraţiile schim­bate în cameră între Kossuth şi Tisza, piarele, cari stau în serviciul lor­­ţie, că acesta este pacea, că în­­sămnă desarmarea obstrucţiunei şi încetarea stării de ex-lex. Sunt însă mulţi cari nu cred, că crisa se va năbuşi într’un astfel de „finale“ simplu şi scurt, ci că vor urma încă nisce variaţiuni osci­­lante şi agasante, după cam­ încheie­rea va fi mai sbuciumată şi mai apăsată. Cu alte cuvinte, în urma renun­ţării la obstrucţiune a părţii cover­­sitare dintre membrii partidului kos­­suthist, jocul nu stă rău pentru con­tele Tisza, dar încă nu e câştigat. In ce priveste conţinutul împăciui­re! între Tisza şi Kossuth mai are să­­ţică, credem, un cuvânt şi purtă­torul coronei. Spirea, că contele Tisza vede necesitatea a merge la Viena se ra­porteze monarchului despre cele pe­trecute, se susţine. Sâmbătă a fost consiliu de miniştri în Budapesta. Cu acesta ocasiune Tisza să fi comuni­cat, că încă de Vineri a cerut au­diență la Majestatea Sa și a crectut că o va primi pe efiua de erî, Du­minecă. I­ s’a răspuns însă de la can­celaria de cabinet, că va fi primit mai târejiu, deoarece monarchul nu-l­­ poate primi mai curând. Se crede deci, că Tisza va călători la Viena numai Marţ! său Miercuri. Deocamdată situaţiunea se pre­­sentă deci astfel: Kossuth cu cei cincî-ctecî şi vre-o doi aderenţi ai săi au acăţat obstrucţiunea de cuiu, basându-se pe următorul raţionament, căruia Fr. Kossuth i-a dat espre­­siune în ultima sa vorbire din ca­meră: „Fiind­că“, c­ise el, ,în momen­tul de faţă nu se poate dobândi mai mult, (decât adecă conţin punctele cunoscutului program­ militar al lui Tisza) „partidul nostru a trebuit se chibzuăscă, că este de lipsă ca „na­ţiunea“ să fie întărită pentru luptele viitoare“. E vorba deci de viitor, de lua­rea cu asalt peste un timp oare­care a ultimului bastion: limba de co­mandă şi de serviciu maghiară. In privinţa aceasta va mai avea de­cis câte ceva şi domnitorul. Căci nu trebue să se uite, că este domnitor şi peste Austria şi că încă n’a re­nunţat la prerogativele sale ca su­prem şef al armatei, n’a renunţat mai ales la comunitatea şi unitatea acestei armate. Dar nici împăciuirea dintre Kos­suth şi Tisza n’a pus încă capăt ob­strucţiunei. Cea mai mare parte din­tre cei ce au obstruat pănă acuma vor să continue lupta. Peste trei­zeci sunt încă înscrişi la cuvânt în desbaterea asupra proiectului de lege relativ la contingentul recruţilor. Se asigură, că aceştia abia vor termina pănă pe la finele lui Decemvrie vor­birile lor, apoi va urma desbaterea pe paragrafi şi numai după termi­narea ei se va putea începe desbate­rea proiectului de indemnitate. Se poate, că încercarea aceasta a grupurilor mai contente, cari n’au aderat la împădiurea dintre Kosuth și Tisza, să fie un pas desperat în­treprins fără multe șanse de reușită, dar se mai poate forte ușor, ca, amă­­nându-se resolvarea crisei, guvernul Tisza să fie încă în cele din urmă silit a se retrage. Nu puţin va contribui la o ast­fel de eventualitate şi preţul cel scump, ce trebue să se platesca pen­tru acea împăciuire. Or, cum se va judeca lucrul, nu mai e îndoială, că prin programele şi declarările ticluite în scop de a pregăti împăciuirea şi de a eşi din starea de ex­ lex, s’au sdrun­­cinat basele constituţiei dualiste şi că se va sgudui mai ales actuala organisaţie unitară a armatei şi co­munitatea ei. Cine va mai susţină, că, după concesiunile prin care limba ma­ghiară îşî va estinde influinţa şi asu­pra instituţiunilor armatei comune, mai poate fi vorba în realitate de­ o co­munitate a armatei în sensul de pănă acum, şi că împădiurea de adî între şeful guvernului şi şeful estremilor independiştî nu e preludiul divisărei în două a armatei împărătesei? FOILETONUL „GAZ. TRANS.„ E ora. Schiţă din Carst, de Gerhard ten Boer. Călătoriam din capitala Bosniei, Se­­raievo cu trenul spre Mostar, capitala Herţegovinei. Trecuserăm peste muntele uriaş, Ivan cel înalt, care desparte Bosnia de Herţe­­govina şi caracterul regi­unei se schimba din ce în ce mai mult. Se iveau piscuri golaşe acoperite cu zăpadă, şi cu cât înaintam mai mult pe malul Narentei cea verde ca smaragdul, cu atât mai numeroase se arătau suprafeţele pustii şi ţstâncose. Deşertul ce acoperea vîrfurile munţilor, părea că se coboră din ce în ce mai mult. In cele din urmă nu văzurăm munţii îm­brăcaţi în haină verde, decât pănă la o înălţime de o sută de metri; mai sus de acesta înălţime nu se vedeau, decât stânci golaşe. Cu sute sau, pote mii de ani înainte, încă pe timpul Romanilor au fost pustiite pă­durile din munţii aceştia. Consecinţa tristă a acestei pustiiri a fost, că întreg terenul a devenit teren de carst, pe care nu pote prospera nici un fir de arbă, fiind­că vege­tația nu găsesce cuno­scut împotriva vân­tului numit Bora, or vara împotriva arșiței soirelui. Unde nu este pădure și arbă, nu sunt nici isvoare, or unde cu tote acestea se adună apă, acesta se strecoră prin peș­teri suterane, caracteristica specială a carstului. Aicî se văd râurî dispărând în pământ și la unele din ele s’a constatat, că după un curs de câte 4—5 mile ies din nou la suprafață. Partea cea mai mare a coastei nord­­estice a mării adriatice portă acest ca­racter special al carstului, care iese în relief mai ales în Herţegovina, Monte­negro şi în Albania, dar şi terenul din Dalmaţia, Istria şi o parte a Peninsulei balcanice încă arată semnele carstului. In timpurile mai nouă se fac, ce e drept, încercări a repara greşelile mari ale tre­cutului, însă fără resultat favorabil, căci din nouele plantaţii, ce s’au făcut în Her­ţegovina, nu au dat resultate decât vr’o dece procente. Nouăzeci de procente le nimicesce Bora în timpul iernii. Ori cât zel şi silinţă s’ar pune întru plantarea din nou a regiunei, totuşi vor trebui să trecă secole, pănă se va obţină un resultat mai remarcabil. Era în orele de după amerii, când unul dintre ofiţerii, cari se aflau cu noi în tren, se uita pe ferastră şi apoi zise: „Se aproprie Bora. Cunosc după supra­fața apei.“ „Cura se poate asta, d-le locotenent?“ „Văd nisce pete vinete, ce se pro­duc în apa verde. Acesta este un semn infailibil al Borei. Adevărat că suntem încă în luna Martie, dar în luna aceasta se mai întâmplă totuși să apară Bora.“ Ofițerul nu voia să ne esplice feno­menul curios, de ce apa îșî schimbă co­­lorea, când se apropie Bora. Numai mai târziu am audit esplicaţia seientifică, că apropiindu-se Bora, niş­ce vietăţi mici, ce trăiesc pe fundul apelor de munte, ies la suprafaţă, producând nişce dungi vinete şi violete. Ce este propriu­­fis Bora? Este un vânt particular, care se ivesce numai pe coasta mării adriatice. Un vânt analog cu acesta se mai ivesce şi pe coasta de nord a mării negre. Pentru raporturile climaterice ale coastei este decisivă suprafaţa mării adria­­tice. Vântul, ce vine de la sud prin sud­­vest de la mare, aduce vaporii, ce plutesc asupra mării adriatice, umed­ela şi ploaia. De aceea vântul de sud, Scirocco, se a­­nunţă prin vapori, din cari apoi se for­­măză norii. Bora se ivesce de regulă fiind ceriul senin şi pe când de altminteri în totă lumea, apropiindu-se furtuna, cade baro­metrul, — când se apropie Bora, baro­metrul se urcă. Pănă acuma nu este decât o sin­gură esplicaţie pentru Bora. Ea este unul din vânturile numite Nordpassate (engl. trade-winds, fr. vents­alizés). Aerul rece, Berzeviczy şi liturghia maghiară. Comitetul general central al „Maghiarilor greco-catolici“, condus de membrul ca­merei magnaţilor Szabó Jenő s’a presen­tat zilele acestea la ministrul de culte şi instrucţie publică Berzeviczy, ca să-l sa­lute şi să-i cară sprijinul pentru acţiunea în favorul liturghiei maghiare. Ministrul a primit deputăţia cu multă afabilitate, asi­­gurându-o, că în sfera sa de influenţă va face tot posibilul pentru causa liturghiei maghiare şi va sprijini acţiunea comite­tului central. — Era al doilea Wlassics! Atitudinea partidului poporal. Acest partid încă a ţinut Vineri confe­­renţă, la care au participat 14 membri. Conferenţa a fost presidată de contele Aladar Zichy. S’a primit următorul proiect de resoluţie: „Deore­ce ministrul-preşedinte a vio­lat grav regulamentul camerei şi prin de­claraţia, că dieta poate fi disolvată şi în stare de ex­ lex s’a pus pe un punct de vedere diametral opus constituţiei ungare, partidul crede, că descurcătura situaţiunei actuale nu e posibilă, decât prin scoaterea din vigoare a decisiunei relative la şedin­ţele paralele şi prin demisiunea contelui Tisza şi a guvernului seu, în interesul des­­curcăturei. „Dacă ar urma acesta, partidul, având în vedere gravitatea situaţiunei, nu numai că ar vota noului guvern proiectele de recruţi, ci şi indemnitatea, în primul rând acesta din urmă“. In sobrania bulgară, la discuţiu­­nea răspunsului la discursul tronului, ge­neralul Petroff a declarat, că Bulgaria îşi va da silinţă a întreţină în­tot­deauna re­­laţiunî pacinice cu ţările vecine şi mai ales cu Rusia. Politica Bulgariei n’a avut nici­odată ca ţintă cucerirea. Guvernul va face tot posibilul pentru a apăra intere­sele principatului, când va fi vorba de soluţiunea chestiunei macedonene. Primul ministru a declarat apoi de nejustificată aserţiunea lui Daneff referitoare la coope­raţia cu Serbia, relevă însă în acelaşi timp bunele relaţiuni cu Serbia. Bulgaria nu vre, decât ameliorarea stării economice a fraţilor din Macedonia şi fiind­că şi Serbia urmăresce aceeaşi ţintă, coopera­­ţiunea resultă de la sine. Relaţiunile cu România, a­­fis primul ministru, sunt cele mai cordiale. Sobrania a adoptat apoi proiectul de lege relativ la un credit de 500.000 franci spre a­ se distribui refugia­ţilor macedoneni. Chestiunea macedonenă. Zilele acestea vor fi numiţi agenţii civili prevă­zuţi în primul punct al notei de la Mürzsteg şi cari vor fi însărcinaţi cu con­

Next