Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1903 (Anul 66, nr. 243-266)
1903-11-25 / nr. 261
REDACŢIUNEA, Aministraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVI. Nr. 281. Braşov, Lunî-Marţi 25 Noemvrie (8 Decemvrie). „gazsta», iese în fiecare fir. Pe un an 24 cor., pe şase lunî 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru Mânia şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul nonim Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Alianţa între Tisza şi Kossuth. Se întâmplă minuni şi în filele noastre. Şi n’am voi se numeram între aceste, cum face fata locală „Brassói Hirlap“, tocmai faptul, că deputatul sas, odinioră matador al „vergilor“, Dr. O. Lurtz, a intrat în partidul guvernului. Astfel de sărituri de pe o cracă pe alta a politicianilor saşi am înregistrat destule de trei-cieci de ani încoace. Ceva ce are însă, cum am elice, cel puţin aspectul unei minuni este, că actualul şef de partid al lui Lurtz, ministru - preşedinte Ştefan Tisza se preumblă în momentele de faţă pe bulevardele capitalei ungare braţ la braţ cu Francisc Kossuth, fiiul ex-dictatorului, în contra căruia a lucrat odinioră moşul contelui Tisza, dând mâna cu „camarilla“ şi cu muscalii. Da, s-a aliat în adevăr şeful guvernului cu şeful acelui partid maghiar, care întotdeauna a combătut dualismul, pactul şi orice comunitate cu Austria. Iată nota caracteristică a situaţiei presente, după declaraţiile schimbate în cameră între Kossuth şi Tisza, piarele, cari stau în serviciul lorţie, că acesta este pacea, că însămnă desarmarea obstrucţiunei şi încetarea stării de ex-lex. Sunt însă mulţi cari nu cred, că crisa se va năbuşi într’un astfel de „finale“ simplu şi scurt, ci că vor urma încă nisce variaţiuni oscilante şi agasante, după cam încheierea va fi mai sbuciumată şi mai apăsată. Cu alte cuvinte, în urma renunţării la obstrucţiune a părţii coversitare dintre membrii partidului kossuthist, jocul nu stă rău pentru contele Tisza, dar încă nu e câştigat. In ce priveste conţinutul împăciuire! între Tisza şi Kossuth mai are săţică, credem, un cuvânt şi purtătorul coronei. Spirea, că contele Tisza vede necesitatea a merge la Viena se raporteze monarchului despre cele petrecute, se susţine. Sâmbătă a fost consiliu de miniştri în Budapesta. Cu acesta ocasiune Tisza să fi comunicat, că încă de Vineri a cerut audiență la Majestatea Sa și a crectut că o va primi pe efiua de erî, Duminecă. I s’a răspuns însă de la cancelaria de cabinet, că va fi primit mai târejiu, deoarece monarchul nu-l poate primi mai curând. Se crede deci, că Tisza va călători la Viena numai Marţ! său Miercuri. Deocamdată situaţiunea se presentă deci astfel: Kossuth cu cei cincî-ctecî şi vre-o doi aderenţi ai săi au acăţat obstrucţiunea de cuiu, basându-se pe următorul raţionament, căruia Fr. Kossuth i-a dat espresiune în ultima sa vorbire din cameră: „Fiindcă“, cise el, ,în momentul de faţă nu se poate dobândi mai mult, (decât adecă conţin punctele cunoscutului program militar al lui Tisza) „partidul nostru a trebuit se chibzuăscă, că este de lipsă ca „naţiunea“ să fie întărită pentru luptele viitoare“. E vorba deci de viitor, de luarea cu asalt peste un timp oarecare a ultimului bastion: limba de comandă şi de serviciu maghiară. In privinţa aceasta va mai avea decis câte ceva şi domnitorul. Căci nu trebue să se uite, că este domnitor şi peste Austria şi că încă n’a renunţat la prerogativele sale ca suprem şef al armatei, n’a renunţat mai ales la comunitatea şi unitatea acestei armate. Dar nici împăciuirea dintre Kossuth şi Tisza n’a pus încă capăt obstrucţiunei. Cea mai mare parte dintre cei ce au obstruat pănă acuma vor să continue lupta. Peste treizeci sunt încă înscrişi la cuvânt în desbaterea asupra proiectului de lege relativ la contingentul recruţilor. Se asigură, că aceştia abia vor termina pănă pe la finele lui Decemvrie vorbirile lor, apoi va urma desbaterea pe paragrafi şi numai după terminarea ei se va putea începe desbaterea proiectului de indemnitate. Se poate, că încercarea aceasta a grupurilor mai contente, cari n’au aderat la împădiurea dintre Kosuth și Tisza, să fie un pas desperat întreprins fără multe șanse de reușită, dar se mai poate forte ușor, ca, amănându-se resolvarea crisei, guvernul Tisza să fie încă în cele din urmă silit a se retrage. Nu puţin va contribui la o astfel de eventualitate şi preţul cel scump, ce trebue să se platesca pentru acea împăciuire. Or, cum se va judeca lucrul, nu mai e îndoială, că prin programele şi declarările ticluite în scop de a pregăti împăciuirea şi de a eşi din starea de ex lex, s’au sdruncinat basele constituţiei dualiste şi că se va sgudui mai ales actuala organisaţie unitară a armatei şi comunitatea ei. Cine va mai susţină, că, după concesiunile prin care limba maghiară îşî va estinde influinţa şi asupra instituţiunilor armatei comune, mai poate fi vorba în realitate de o comunitate a armatei în sensul de pănă acum, şi că împădiurea de adî între şeful guvernului şi şeful estremilor independiştî nu e preludiul divisărei în două a armatei împărătesei? FOILETONUL „GAZ. TRANS.„ E ora. Schiţă din Carst, de Gerhard ten Boer. Călătoriam din capitala Bosniei, Seraievo cu trenul spre Mostar, capitala Herţegovinei. Trecuserăm peste muntele uriaş, Ivan cel înalt, care desparte Bosnia de Herţegovina şi caracterul regiunei se schimba din ce în ce mai mult. Se iveau piscuri golaşe acoperite cu zăpadă, şi cu cât înaintam mai mult pe malul Narentei cea verde ca smaragdul, cu atât mai numeroase se arătau suprafeţele pustii şi ţstâncose. Deşertul ce acoperea vîrfurile munţilor, părea că se coboră din ce în ce mai mult. In cele din urmă nu văzurăm munţii îmbrăcaţi în haină verde, decât pănă la o înălţime de o sută de metri; mai sus de acesta înălţime nu se vedeau, decât stânci golaşe. Cu sute sau, pote mii de ani înainte, încă pe timpul Romanilor au fost pustiite pădurile din munţii aceştia. Consecinţa tristă a acestei pustiiri a fost, că întreg terenul a devenit teren de carst, pe care nu pote prospera nici un fir de arbă, fiindcă vegetația nu găsesce cunoscut împotriva vântului numit Bora, or vara împotriva arșiței soirelui. Unde nu este pădure și arbă, nu sunt nici isvoare, or unde cu tote acestea se adună apă, acesta se strecoră prin peșteri suterane, caracteristica specială a carstului. Aicî se văd râurî dispărând în pământ și la unele din ele s’a constatat, că după un curs de câte 4—5 mile ies din nou la suprafață. Partea cea mai mare a coastei nordestice a mării adriatice portă acest caracter special al carstului, care iese în relief mai ales în Herţegovina, Montenegro şi în Albania, dar şi terenul din Dalmaţia, Istria şi o parte a Peninsulei balcanice încă arată semnele carstului. In timpurile mai nouă se fac, ce e drept, încercări a repara greşelile mari ale trecutului, însă fără resultat favorabil, căci din nouele plantaţii, ce s’au făcut în Herţegovina, nu au dat resultate decât vr’o dece procente. Nouăzeci de procente le nimicesce Bora în timpul iernii. Ori cât zel şi silinţă s’ar pune întru plantarea din nou a regiunei, totuşi vor trebui să trecă secole, pănă se va obţină un resultat mai remarcabil. Era în orele de după amerii, când unul dintre ofiţerii, cari se aflau cu noi în tren, se uita pe ferastră şi apoi zise: „Se aproprie Bora. Cunosc după suprafața apei.“ „Cura se poate asta, d-le locotenent?“ „Văd nisce pete vinete, ce se produc în apa verde. Acesta este un semn infailibil al Borei. Adevărat că suntem încă în luna Martie, dar în luna aceasta se mai întâmplă totuși să apară Bora.“ Ofițerul nu voia să ne esplice fenomenul curios, de ce apa îșî schimbă colorea, când se apropie Bora. Numai mai târziu am audit esplicaţia seientifică, că apropiindu-se Bora, nişce vietăţi mici, ce trăiesc pe fundul apelor de munte, ies la suprafaţă, producând nişce dungi vinete şi violete. Ce este propriufis Bora? Este un vânt particular, care se ivesce numai pe coasta mării adriatice. Un vânt analog cu acesta se mai ivesce şi pe coasta de nord a mării negre. Pentru raporturile climaterice ale coastei este decisivă suprafaţa mării adriatice. Vântul, ce vine de la sud prin sudvest de la mare, aduce vaporii, ce plutesc asupra mării adriatice, umedela şi ploaia. De aceea vântul de sud, Scirocco, se anunţă prin vapori, din cari apoi se formăză norii. Bora se ivesce de regulă fiind ceriul senin şi pe când de altminteri în totă lumea, apropiindu-se furtuna, cade barometrul, — când se apropie Bora, barometrul se urcă. Pănă acuma nu este decât o singură esplicaţie pentru Bora. Ea este unul din vânturile numite Nordpassate (engl. trade-winds, fr. ventsalizés). Aerul rece, Berzeviczy şi liturghia maghiară. Comitetul general central al „Maghiarilor greco-catolici“, condus de membrul camerei magnaţilor Szabó Jenő s’a presentat zilele acestea la ministrul de culte şi instrucţie publică Berzeviczy, ca să-l salute şi să-i cară sprijinul pentru acţiunea în favorul liturghiei maghiare. Ministrul a primit deputăţia cu multă afabilitate, asigurându-o, că în sfera sa de influenţă va face tot posibilul pentru causa liturghiei maghiare şi va sprijini acţiunea comitetului central. — Era al doilea Wlassics! Atitudinea partidului poporal. Acest partid încă a ţinut Vineri conferenţă, la care au participat 14 membri. Conferenţa a fost presidată de contele Aladar Zichy. S’a primit următorul proiect de resoluţie: „Deorece ministrul-preşedinte a violat grav regulamentul camerei şi prin declaraţia, că dieta poate fi disolvată şi în stare de ex lex s’a pus pe un punct de vedere diametral opus constituţiei ungare, partidul crede, că descurcătura situaţiunei actuale nu e posibilă, decât prin scoaterea din vigoare a decisiunei relative la şedinţele paralele şi prin demisiunea contelui Tisza şi a guvernului seu, în interesul descurcăturei. „Dacă ar urma acesta, partidul, având în vedere gravitatea situaţiunei, nu numai că ar vota noului guvern proiectele de recruţi, ci şi indemnitatea, în primul rând acesta din urmă“. In sobrania bulgară, la discuţiunea răspunsului la discursul tronului, generalul Petroff a declarat, că Bulgaria îşi va da silinţă a întreţină întotdeauna relaţiunî pacinice cu ţările vecine şi mai ales cu Rusia. Politica Bulgariei n’a avut niciodată ca ţintă cucerirea. Guvernul va face tot posibilul pentru a apăra interesele principatului, când va fi vorba de soluţiunea chestiunei macedonene. Primul ministru a declarat apoi de nejustificată aserţiunea lui Daneff referitoare la cooperaţia cu Serbia, relevă însă în acelaşi timp bunele relaţiuni cu Serbia. Bulgaria nu vre, decât ameliorarea stării economice a fraţilor din Macedonia şi fiindcă şi Serbia urmăresce aceeaşi ţintă, cooperaţiunea resultă de la sine. Relaţiunile cu România, afis primul ministru, sunt cele mai cordiale. Sobrania a adoptat apoi proiectul de lege relativ la un credit de 500.000 franci spre a se distribui refugiaţilor macedoneni. Chestiunea macedonenă. Zilele acestea vor fi numiţi agenţii civili prevăzuţi în primul punct al notei de la Mürzsteg şi cari vor fi însărcinaţi cu con