Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1904 (Anul 67, nr. 1-23)

1904-01-14 / nr. 9

Acţiunea guvernului. Ce face contele Ştefan Tisza cu cabinetul seu de atâta vreme? Ce să facă? Bate apa în piuă! Acesta e de­sigur răspunsul cel mai nemerit, ce se poate da încă as­­tăzii la întrebarea de mai sus. Era luat în zeflemea contele Khuen-He­­dervary, pentru­ că nu-i succedea nici unul din planurile sale. Dér ce i-a succes până acuma lui Tisza în di­recţiunea îmbunătăţirii situaţiunei parlamentare? îşi luase la început un avânt de acţiune energică, spre a face se se simtă ,,mâna tare“, des­pre care prietenii sei istorisiră aşa de multe înainte de timp, ca se-i facă reclam. Dar a dat de-o greu­tate, ce i­ s’a părut neînvincibilă. Atunci a încheiat un armistiţiu cu fracţiunea lui Kossuth. Pactarea acesta, cum s’a dovedit,­­ a legat însă şi mai mult mânile, aşa că Tisza n’a putut nici până în mo­mentul de faţă se învingă mica câtă a obstrucţioniştilor, câţi au refuzat de a depune arma şi au continuat lupta în contra lui. Astfel au trecut săptămânile şi lunile, or cercurile competente din Viena au început să se piarda pa­cienta, căci monarchia are lipsă de recruţi, de votarea cheltuielilor pen­tru armată şi celelalte instituţii co­mune, de încheierea de tratate co­merciale şi de altele multe. Planul lui Tisza a fost să aş­tepte pân’ ce obstrucţia va sucomba de respiraţie grea şi de osteneala. Tim­pul acesta a creflut să-i folosească cabinetul pentru a-şî câştiga razim în ţără, mobilizând pretutindeni ve­chile cete liberale, cari au dat deja probe de mamelucismul cel mai ve­ritabil. Dar omul îşi propune şi Dum­nezeu dispune. Necesităţile necsora­­bile ale imperiului bat acum mai tare ca ori şi când la uşa primului ministru unguresc şi nu­­ dau pace. Delegaţi­unea ungară trebue să se în­truneasca şi ea şi să voteze budgetul afacerilor comune. De aceea i­ s’a trimis solie lui Tisza să se misce şi să facă mai multă şi mai grabnică ispravă. Astăcjî, Marti sora, primul mi­nistru pleca la Vier­a, unde va pe­trece cjiua de mâne, presentându-se şi la palat spre a raporta asupra si­­tuaţiunei. In ajunul plecării sale la Viena foile occiose au făcut mare gălăgie cu planul de acţiune, ce şi l’ar fi croit Tisza pentru­­filele cele mai apropiate. Semn că mergerea sa la Viena este de mare importanţă şi că poate are să decidă chiar şi asupra sortei cabinetului de fată, care, cum ciiserăm, n’a făcut pănă acum alta decât a bate apa în piuă. Deca ar fi se merga toate după planul, despre care vorbim, în șase săptămâni obstrucțiunea ar fi pen­tru toate timpurile bătută și toate ar merge în Țara ungurăscă strună, după comanda omului cu „mâna tare“. Planurile se fac frumos pe hârtie, mai ales când e vorba de a se sugera poporului suveran, că se pregăteşte ceva cu totul extra­­ordinar pentru el şi ţără, că are să se aştepte la acţiunea titanică a unui salvator trimis de îngerul bun al Maghiarilor. Mai ştii cine va fi în cele din urmă salvatorul, şi daca nu cum­va se va nimeri alt­cineva acolo, unde se fac pregătiri pentru contele Tisza ? Nu e numai o întâmplare, că numele fostului Ban Khuen-He­­dervard' iese urăşi la suprafaţă, spre cea mai mare spaimă a oposanţilor de toata categoria. Khuen a declarat, că şi-a amânat călătoria sa în Egipt şi că monarchul i-a dat a înţelege, că doresce să-i stea într’ajutor lui Tisza ca se potă duce la un sfîrşit bun lupta sa cu bălaurul obstrucţiei. „Cu toţii trebue să fim la postul nostru!“ a­­zis contele Khuen şi el e în măsură a cei ce se plănuesce în sferele determinante. Khuen, ca ministru, a avut voinţă, poate şi energie, dar n’a avut o majoritate, pe care să se potă ră­­efima. Tisza pare a-o ave. ţ­icem, „pare“, deoare­ce când va veni la adecă, când de esemplu va propune revizuirea regulamentului camerei, nu mai poate fi sigur nici de spri­jinul necondiţionat al partisanilor săi de actl. Nu i-ar remâne dor lui Tisza alta, decât a disolva camera în ex lex şi a-şî crea o majoritate din de­putat­ de ai naţionalităţilor, aleşi pe sprâncănă, cari să păşască toţi în urmele Saşilor. Aşa ceva însă nu­­ va da mâna şi poate nici nu doresce să facă. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Fala Ili Hassal Ali. Povestire din Kairo. De Frideric Re­utter. (3) — Urmare. — A doua di la orele 9 seara Erhart se afla la locul scitir, la cișmeaua pe jumă­­tate ruinată din Bankudia, unde se întil­­niau mai multe strade. Ișî trase vechea sa pălărie pe ochi, de­şi nimic nu era mai inverosimil, decât întîlnirea cu un Eu­ropean în acest cartier şi la acestă oiră. Câteva felinare atârnate la porţi dedeau o lumină slabă asupra pieţei murdare. Im­­prejurul cişmelei o ceta de câni. Nu era un loc pe unde se fi trecut cineva bucu­ros sera având bani în buzunar. De Ger­manul nostru Inse­n,ar fi îndrăznit se se lege cineva, vedându-l voinic cum era şi cu siguranţă în paşi şi gesturi. Erhart n’a trebuit să aştepte mult. Omul pe care îl aştepta se ivi de­odată­­ dintr’o stradă şi îl bătu cu mâna pe umăr cum e obiceiul orientalilor. „Sunteţi gata?“ întrebă Egipteanul încet. El purta acum turban şi părea mai bine îmbrăcat decât era. „Da“, răspunse Germanul. „Dar în­tâii­ să-mî daţi jumătate din preţul cu care ne-am tocmit.“ „Ei, şi de unde să pot eu şei, că veţi face ceea ce v­ara cerut?“ întrebă indige­nul şovăind şi fixându-1 aspru pe Erhart. „Şi de unde pot eu să stiu, că o să mă achitaţi după aceea?“ răspunse re­pede tînărul. Egipteanul scoase un fişic din bu­zunar şi îl dete Germanului. Acesta îl desfăcu şi numără banii. Era tocmai suma cerută. „Sunteţi gata?“ întrebă Egipteanul. „Da, du-te înainte dragomane!“ „Numele meu este Ahmed-Ahmed Mosassah“ şi dicând acestea porni înain­tea lui Erhart şi întră într’o stradă, care­­ î era mai largă decât strada bazarelor şi­­ era împrejmuită de ambe părţile de ziduri înalte. Aici se opri la o portiţă, care abia se putea observa și bătu de două ori. Er­hart aruncă o privire asupra zidurilor și toate istoriile egiptene, care le audise sau despre cari cetise îi veniră în minte. Is­torii despre cadavre de Europeni, ce s'au găsit în Nil și despre întîmplările miste­­rioase ce se săvîrşiau mai nainte în dosul zidurilor groase ale palatelor pașalei. Pen­tru prima oră îi veni gândul, că aventura aceasta poate fi periculosă şi simția o adâncă părere de rău, că miseria îl silise a-și vinde revolverul. De­odată se deschise portița și amîn­­doi intrară. Se aflau într’un loc împrej­muit cu zid, ce părea a fi o grădină. Egip­teanul mergea înainte, Erhart după el, privind mereu împrejur să descopere v.’o­­ ferestră. Nu putu însă să vadă nici una, sau cel puţin nici una luminată. „Mai este departe?“ întreba Erhart pe Ahmed, alineându-1 uşor pe umăr. .Răbdare. Am sosit“, răspunse acesta și deschise o ușă. Cei doi oameni intrară într’o odaie luminată. De jur împrejur crivaturi, er în mijloc o mică fântână săritore. Pe unul din crivaturi se aflau niste haine, pe cari Erhart trebui să le îmbrăce. Spre mirarea lui Erhart, era un cos­tum complet de haine europene, o redin­gotă şi vestă negră şi pantaloni deschişi. Toate nouă notiţe şi potrivite pe corpul său. După­ ce s’a îmbrăcat, se uita în o­­glindă, or egipteanul îi aduse şi o pălărie nouă şi un baston cu mâner de argint. „Doctor Bland— Pălăria şi bastonul doctorului Bland-bey“,­­zise Ahmed serios şi respectuos. „Va se­­fică, am să joc rolul docto­rului Bland?“ întreba Erhart. Da şi o să vorbiţi nemţesce şi nu franţuzesce. „Bine“. „O să iscăliţi o hârtie, effendi, şi decă vi­ s’ar pune vr’o întrebare, o să răs­pundeţi, cum stă în hârtie. Atâta şi nimic mai mult. „Aşa să fie... şi acum putem merge ? ANUL LXVII. „GrAzsta“ iese în ne­care fii. Abonamente pentru Anstro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe ş0se luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe ş0se luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an Se prenumeră la toate ofi­­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunil sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: Administraţiunea ?­ Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukas Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VIL Erzsébet-körút) PREŢUL INSERȚIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonii 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 9. Braşov, Miercuri 14 (27) Ianuarie 1904. ■-------------■■ M.-I-. Ce plănuesce contele Tisza. „ Thidanesti Hhlav“ de la 25 ia­nuarie scrie următorele: „La mijlocul săptămânei ministrul preşedinte va merge la Viena. Călătoria acesta o face necesară convocarea dele­­gaţ­iunei u­ugare­. Dacă nu vor fi pros­pecte pentru încetarea obstrucţiei, atunci delegaţiunea va fi convocată cât mai cu­­rănd. Guvernul va cere o nouă indemni­­re îe budgetară. Delegaţiunea îşi va isprăvi munca ei regulată, va desbate afacerile externe, budgetul ministeriului comun de finanţe, cestiunile referitoare la provinciile ocupate etc. Astfel că desbaterile delega­­ţiunei vor dura cam pănă la 20 Februarie. „In timpul acesta dieta nu va ţină şedinţe. „După sesiunea delegaţiunei va urma acţiunea energică a contelui Tisza. Sun­tem informaţi, că acţiunea aceasta va consta înainte de toate din necondiţionata modi­ficare a regulamentului camerei în aşa mod, că în formă de moţiune la ordinea zilei se va presenta modificarea şi într’o şe­dinţă se va vota asupra ei , chiar deci acea şedinţă ar dura de trei ori 24 ore. „După modificarea regulamentului camerei va urma resolvirea proiectelor de necesitate mai urgentă pentru stat, apoi are să urmeze disolvarea dietei, aşa că nouele alegeri vor avea loc pe la finele lunei Aprilie sau la începutul lunei Maiau. După soirile mai nouă Tisza încă în decursul­­filei de adî (Marţi) va merge la Viena. Mâne (Mercur!) va avea o audienţă la Majestatea Sa, ca să-i raporteze asupra situaţiunei. Reîntors din Viena, Tisza în şedinţa de joi a dietei se va pronunţa asupra atitudinei viitoare a guvernului faţă cu obstrucţia. Braşov, 13 (26) Ianuarie. Expulsarea abatelui Delsor. S’a scris mult în timpul din urmă despre aba­tele Delsor, de origine Alsaţian şi de­putat în Reichstagul german, pe care în­­fiua de 7 Ianuarie prefectul de Meurthe­­et.­Moselle l’a expulsat din Luneville ca pe un strein, supus german. Numitul abate fiind cunoscut ca preot cu sentimente francese, care cu toate presiunile, ce s’au făcut asupra lui din Roma, a refusat să între pănă acuma în partidul centrului german, expulsarea lui a produs indig­­gnare generală în cercurile naţionaliste din Franţa. Indignarea acesta a izbucnit şi în camera francesă, unde deputatul de Luneville Corrard des Essarts a adresat în­­fiua de 22 ianuarie o interpelaţie mi­nistrului preşedinte Combes în chestia expulsării lui Delsor. In legătură cu acesta interpelaţie s’a încins o discuţie înfocată între elementele naţionaliste şi ministrul Combes, susţinut de radicaii-socialistî şi francmasoni. Combes n’a desaprobat pro­­cederea prefectului său, a declarat însă, că acel prefect ar fi satisfăcut intenţiunile sale, deci în loc să expulseze pe Delsor, l’ar fi ameninţat numai cu expulsarea. (Motivul direct al expulsării a fost, că Delsor anunţase în Luneville o confe­­renţă publică.) Răspunsul lui Combes a fost luat la cu­noscinţă cu 295 voturi contr­a 243 (40 s’au abţinut.) Ziarul „Figaro“ vorbind despre a­­cesta chestiune­­fice : „De la răsboini Inoace n’avem noroc. Am perdut Egiptul, unde aveam o colonie influentă, or acum vom perde şi Alsaţia, unde ne conservam ceva mai bun, decât o colonie.

Next