Gazeta Transilvaniei, iulie 1904 (Anul 67, nr. 143-168)

1904-07-22 / nr. 160

REDACŢIUNEA, Am­inistraţi­a şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A . Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Gold­berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (YII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERȚIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani"pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „SAZSTA“ iese înfiere şi: Abonamente pentru Anstn Uagarit Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunil. sunt a se plăti înainte. Nr. 160. Braşov, Miercurî-Joi 22 Iulie (4 August). 1904. Seducători şi rătăciţi. In vorbirea sa de Sâmbătă, în care a desfăşurat în trăsături gene­rale politica sa de instrucţiune, mi­nistrul Berzeviczy a accentuat, că săle se distingă bine între seducători şi rătăciri, din care cau să întâmpină cu ore­care recela atacurile îndrep­tate în contra personei sale din si­nul naţionalităţilor. Cu alte cuvinte ministrul de culte unguresc declară, că tori aceia, cari combat monstruosul său proiect de lege în gestiunea reformei şco­lare, sunt nişpe rătăciţi, ori sunt se­duşi de aşa numiţii „agitatori“ său, cum îi mai numesce ministrul, „apos­toli ai naţionalităţilor“. De când e lumea totdăuna ne­dreptăţiţii şi asupriţii, cari s’au plâns în contra despotismului celor privi­legiaţi, au fost declaraţi de rătăciţi şi totdăuna cei ce­­ au condus în lupta de apărare şi de libertate au fost seducătorii, faţă cu cari puter­nicii chilei n’au avut nici o conside­raţie şi nici o milă. Despotismul naţional unguresc vine şi prin graiul ministrului şco­­lelor declară rătăcite massele mari ale naţionalităţilor, fiind-că nimeni, din sinul lor nu poate să aprobe noul seu proiect, prin care vrea s­­ă le fericăscă. Totă obştea din care se compun aceste naţionalităţi con­damnă proiectul din cestiune, ca un atentat din cele mai ostile la viaţa naţională a popoarelor nemaghiare, şi constatăm cu satisfacţiune, că mi­nistrul Berzeviczy nici n’a încercat a afirma, că s’ar găsi cine­va în acesta obşte mare, care să aprobe planurile sale de reformă, ci s’a măr­ginit a clasa milioanele de cetăţeni de naţionalitate română, slavă şi germană între „rătăciţi“, cu escep­­ţiunea, fi­resce, a seducătorilor lor. Dăcă îi place aşa de mult a­­cesta clasificare ministrului de in­strucţiune publică, de ce n’am adap­ta-o şi noi, aplicându-o din parte-ne asupra elementului domnitor şi asu­pra incarnaţilor noştri duşmani din sinul lui ? Ore numai între Maghiari să nu fie seducători şi seduşi, numai acest popor se aibă pre singur privilegiul de a fi în toate lucrările şi întreprin­derile sale fără deniei un greş? Ni­ se pare, că pretenţia aceasta, ce în dis­cursul ministrului iese printre sire, e prea naivă, ca să nu cjicem toc­mai bocănă. Și acesta nu atât pen­­tru­ că Maghiarul şovinist de ac­i nu s’ar crede pe sine sus şi tare patriot neprihănit, ci pentru-că tocmai cu ocasiunea discusiunei budgetare, ce se continuă încă în cameră, s’a vor­bit şi se vorbesce aşa de mult de seducerea poporului maghiar de că­­tră cei dela cârmă, cari nu fac de­cât treburile Austriei, ale Camaril­­lei ş. a. Iată dor, că sunt agitatori şi seducători şi este popor rătăcit şi la Maghiari. Şi care om conscienţios ar cuteza să ia asuprăşî păcatul cel mare de a susţină, că rătăcirea po­porului maghiar nu e mai mare, decât a tuturor celor-l’alte popoare conlocuitoare la­olaltă? Cine s’ar în­cumeta să afirme ac­i, că politica de naţionalitate a guvernului unguresc nu culmineza în cea mai periculosă seducere a poporului maghiar? Ori deia nu e seducere, când i­ se spune cetăţenului maghiar, că intere­sul său e de a trăi în vecinică cărtă şi duşmănie cu popoarele conlocuitoare? Nu e seducere, când îl fac să credă, că a câştigat un seim cât, dăcă prin măsurile propuse de maghiarizare forţată se va împiedeca cultivarea și desvoltarea fireasca a conlocuitorilor săi români, slavi și germani? Nu e amăgire, deci i­ se fac ilusii poporului maghiar despre un viitor de aur al său, pe când se lu­­creaza de fapt ca să fie paralisat pro­gresul celei mai mari părți a popo­­rațunei statului prin nefericita po­litică de maghiarisare? Şi ce li se dă în schimb Maghiarilor? Nouă sarcini şi miserii pentru scopuri şi pla­nuri ce nu lor au să le aducă avantagiu. In care tabără se află dor ade­văraţii seducători şi rătăciţi? 1 Braşov, 21 Iulie v. Ruperea relaţiunilor dintre Franţa şi Vatican. Nunciul apostolic din Paris Lorenzelli a plecat alaltăeri din Paris la Roma.­­Agentul diplomatic frances din Va­tican n’a plecat încă din Roma, precum din greșală s’a­r fi­, ci așteptă ordinul gu­vernului său. In Vatican nu va rămâne, decât un funcționar de archivă, care însă nu va avea caracter diplomatic, ziarele francese radical-socialiste se felicită de ruptura cu Vaticanul. Ele speră, că gu­vernul va rămâne statornic în hotărîrea lui, promiţând sprijinul lor pentru a rea­liza într’un mod complet separaţiunea bi­­sericei de cătră stat. Ziarele din opoziție se indoesc, că ministrul preşedinte Combes va merge pănă a proclama aceasta separa­­țiune. Ele îl acasă, că caută înainte de toate a-şî prelungi şederea la putere prin acest mijloc. Diarul „Le Soleil“ relevă consecinţele nefaste, ce va avea ruptura cu Vaticanul, şi se miră, că parlamentul n’a fost încă convocat. Foia oficială din Paris a publicat schimbul de note între Franţa şi Vatican. Sunt cu totul 28 de documente în aceasta afacere. Ziarul „Figaro“ află din Roma, că cei din Vatican se ocupă cu ideia, ca drept răspuns la atitudinea guvernului frances, să i-s© fee Franţei dreptul de protectorat asupra catolicilor din Orient. * Interdicerea esportării de porumb din România. In faţa urmărilor secetei din anul acesta, care a distrus o mare parte din recoltă şi nutreţ şi care a nimicit mai cu seama porumbul (cucuruzul) din Ţară în cel puţin jumătate din întinderile cultivate, guvernul român a luat o hotărîre de mare însăranătate nu numai pentru România, dar şi pentru Austro Ungaria. Pe baza raportului ministrului de fi­nanţe Costinescu, prin care constată ne­cesitatea, de a­ se intenzice exportul po­rumbului din Ţară, guvernul a decis lua­rea acestei măsuri şi Duminecă „Monitorul Oficial“ a şi publicat decretul regal, prin care se interzice, pănă la nouă disposi­­ţiunî, exportul porumbului. In raportul amintit al d-lui Costi­­nescu se accentueza, că situaţiunea e cu atât mai gravă, cu cât nicî anul trecut recolta porumbului n’a fost îmbelşugată, din care caută reservele de porumb simt forte limitate; dovadă pentru acesta este şi faptul, că în anul acesta pănă la finele lui Iunie s’a exportat 120.000 de tone de porumb mai puţin ca în anul premergă­tor. Continuarea exportului porumbului din recolta anului trecut ar fi în împre­jurările de faţă foarte periculoasá, dar şi exportarea la toamna a porumbului nou ar putea să fie asemenea periculóasá, pănă ce nu se va sei cu siguranţă, că peste trebuinţele consumaţiunei interne este într’adevăr un prisos, ce s’ar putea ex­porta. Era decisiunea luată de ministrul de finanţe în aplicarea decretului regal: „Art. I. Se aduce la cunoscinţa es­­portatorilor, că orî­ce esport de porumb fiind interdis, birourile vamale nu vor mai permite eşirea din ţară pe calea ferată de cât a acelor porumburi, cari vor fi încăr­cate în vagoane şi espediate direct pentru străinătate, cel mai târziu în ziua de Lunî 19 Iulie 1904. Art. II. Pentru încărcămintele în va­­por,­e nu se va permite completarea lor şi plecarea, decât deci ele vor fi început operaţiunea de încărcare înainte de a fiua de 19 Iulie și numai întru cât espediarea pentru străinătate s’ar face în virtutea unui angajament de vîndare anterior luat. „Art. III. Pentru angajamentele, pe care esportatorii le vor fi luat înaintea pro­­mulgărei decretului de interzicerea espor­­tului, ministrul finanţelor va permite es­­portul numai sub îndeplinirea urmatoare­­lor condiţiuni: a) Toţi exportatorii din ţară trebue să prezinte administraţiunilor financiare, unde ei se află, încheierile lor de vânzare definitivă, întru­cât aceste încheieri vor fi fost făcute anterior zilei de 19 Iulie. b) Depunerile încheierilor trebue să fie făcute pănă cel mai târdiu în ziua de Joi 22 Iulie. Orî­ce depuneri făcute mai târziu nu se vor lua în considerare. c) Toate încheierile de vîndare vor fi trimise de administrațiunile financiare la ministerul finanțelor, care se va rosti de­finitiv, dacă ele sunt făcute în aşa condi­ţiune încât trebue negreşit să fie exe­cutate. Ministerul finanțelor va comunica de­­cisiunile sale administraţiunilor financiare, spre a­ le da urmare. * Efectele interzicerii esportului de porumb din România sunt importante şi pentru Aus­tro Ungaria. Decretul regal sus-amintit a produs atât în Viena, cât şi în Budapesta mare surprisă, căci şi monarchia noastra va fi în mod însemnat atinsă de măsura guvernului român. In Viena şi Budapesta este sediul unui mare comerciu de tran­sit cu porumb românesc în Germania, şi acest comerciu va fi cu totul întrerupt în urma interdicerii de esport a guvernului român. Se crede, că durata oprirei de es­­portare a porumbului român e prevăzută cel puţin pănă în ianuarie 1906, de oare-ce pentru asigurarea consumului în România pănă la recolta anului 1905 va trebui să se estindă interdicerea pănă în Ianuarie 1906. In timpul acesta, comerciul de tran­sit amintit va fi paralisat, dar și con­sumul monarchiei Austro-Ungare e lovit, căcî aceasta monarchie de mulțî anî e si­lită să împorteze porumb. In anul 1903 s’a importat în Austro- Ungaria 1.896,713 măjî metrice de po­rumb din România, cu mult mai mult ca în anii trecuțî. Numai în anul 1898 importul de porumb român în Austro-Ungaria a fost de 4.688,455 măjî metrice. La acesta se mai adauge, că recolta porumbului în Austro-Ungaria este în anul acesta forte nesatisfăcător. Pe lângă acesta recolta de cartof­, linte şi bob a fost asemenea ne­­satisfăcătore. Se arată deci de pe acum mare trebuinţă de porumb, al cărui preţ s’a şi urcat tare în săptămânile din urmă. Pieţele de cereale austro-ungare sunt dar, firesce, foarte agitate în urma in­terdictului din România, de unde îşî luau porumbul necesar, care era şi în calitate mai bună. Vor fi silite acuma să-şî pro­cure porumb La Plata, porumb din Ame­rica de nord şi rusesc. Deja în timpul de faţă, crescând foarte mult necesitatea de import, se vor simţi efectele interdictului român, căci şi daci se va aduce mai târziu cu corăbiile porumb din America etc., transportul îl va scumpi mult. Apoi şi în Rusia sudică recolta porumbului a fost rea în anul acesta.­­Mai mult se va simţi însă efectul interdictului român în campania anului viitor, când nu vor mai fi la dispoziţie nici reservele recoltei din lăuntru, câte se mai află acuma. Una din urmările interdicerii de ex­port a porumbului român va fi, se crede, desfiinţarea vamei pe porumb de către gu­vernul austriac şi ungar. Dar nu numai asupra Austro Unga­riei, ci chiar şi asupra comerciului de im­port special românesc măsura de mai sus a guvernului român va avea însemnat efect, cu atât mai mult, cu cât nu numai Austro Ungaria are mare lipsă de porumb, dar şi Germania, unde nu numai porum­bul, ci şi cartofii, bobul şi varza au dat o rea recoltă, împrejurarea, că o tera așa de mare de export ca România, care în anî buni exporta nu mai puțin de 10 raihoane mărî metrice de porumb șî-a în­chis acuma de-odată granițele pentru ex­portul de porumb, va avea fără îndoieala mare influință asupra întregului târg de cereale internațional. * Oprirea exportului de porumb din România ne atinge în deosebî pe noi Ar­delenii. înainte cu câţî­va anî, când a fost o rea recoltă de porumb la noi, numai cu porumb importat din România ne-am sus­ţinut. Ce va fi acum, când recolta e mult mai rea ca atuncî, ol din România nu se va mai putea aduce porumb? Din dieta ungară. Desbaterea budgetului ministeriului de culte şi instrucţiune publică. In şedinţa de la 1 August a dietei s’a continuat desbaterea asupra budge­tului ministeriului de culte şi instrucţiune publică. Carol Eötvös a criticat cu mult spirit şi satiră pişcătore instrucţia, ce se face în Academia de musică. Culmea vorbirei a ajuns’o­sbiciuind starea ruşinoasă în care se află cultivarea musicei în Ungaria la Maghiari. Guvernul ajutorezá o operă şi o Academie musicală, cari sunt duşmanî juraţî ai musicei maghiare.

Next