Gazeta Transilvaniei, septembrie 1904 (Anul 67, nr. 193-216)
1904-09-01 / nr. 193
Expansiune ? (a) Ministrul ungar al agriculturei,d-l Tallián Béla face inspecţii în toata tera spre a se convinge din propria intuiţiune despre starea economică a diferitelor comitate. Cum înse Excelenta sa n’are timp suficient pentru a vede totul, se multumesce cu cât i se ofere vederii în fuga mare, adesea din fereastra vagonului-restaurant. Aşa sefice, că a făcut într’un comitat cu populaţie mixtă din Ardeal, renumit de rassa frumosă de vite, ce o cultivă. Nu i-a rămas timp se vadă vitele, dar inventioşii cultivatori, ca se nu scape rara ocasiune de a-şî arăta prăsila, au postat vacile şi boii şi bivolii şi alte vietăţi cornute d’alungul liniei ferate, şi d-1 Tallian a constatat din trenul accelerat cu satisfacţie, că în acel comitat şi adevăr vitele sunt frumoase. Desigur d-1 Tallian îşi va aduna în aceasta călătorie datele necesare pentru noua lege de colonisare, ce aefice că s’ar afla în pregătire. Cestiunea colonisărilor preocupă de mulţi ani guvernul ungar şi d-l Tallian în cursul anului trecut, deşi cu mijloace mai puţine, asolut se obţină resultate frumoase pe acest teren. Aşa îl laudă cel puţin organul şefului său „Az Újság“ în numărul cel mai recent. De crece ani încace, nici într’un an nu s’a făcut atâta ispravă cu colonisările ca tocmai anul trecut. Mai multe sute de familii au fost plasate în cele fiece comune destinate a fi întărite prin colonisări şi nu mai puţin de 17 954 de jughere catastrale au fost luate în vedere pentru „patriotica“ operaţiune a salvării naţionale. Condiţiunile acordate colonilor sunt din cele mai uşore. Doi trei ani nu vor plăti din preţul pământului nimica, ci numai 2 ,3°0 pentru capital, or în anul al patrulea se va începe amortisarea, care se va sevîrşi în timp de 50 de anî. Este bătător la ochi însă, că coloniile d-lui Tallian sunt alese pe sprincănă tot în comitate locuite de Români, ca: Târnava-mare, Turda, Arieş, Coşocna, Caraş-Severin etc. In aceste comitate este mai mare necesitate de a întări „elementul alcătuitor de stat.“ Am vorbit în atâtea rânduri despre sforţările guvernului de a vîrî printre elementele de naţionalităţi omogene colonii de Maghiari, cari se fie cu timpul centre „patriotice“ propagatore de „cultura naţională.“ Cu totă tămătarea ce i se face însă ministrului agriculturei pentru munca săvârşită, şi cu toate speranţele cele mari în viitor, — când i se vor pune la disposiţie mijloace mai abundente, — nu e greu de prognosticate, că munca aceasta este o muncă zadarnică şi cheltuielile luate din budgetul la care toţî locuitorii ţării contribuesc, sunt cheltuieli pierdute. Nici pe departe nu sunt în stare colonisările acestea a despăgubi ţăra pentru braţele perdute emigrate în America, şi mult mai mare este numărul chiar al Maghiarilor, cari emigrăză, decât numărul celor câteva sute de familii maghiare dădăcite în speranţa realisării unei utopii. Şi odată constatată inutilitatea coloniilor maghiare întru realisarea maghiarisării, nu înţelegem de ce se aleg tot comitate locuite de Români pentru asemenea esperianente, când ar fi mult mai indicat a împrospeta cu elemente viguroase de pe Maghiarii din Baranya şi alte comitate de peste Dunăre, cari în urma unei aberaţiunî morale, s’au dat în braţele sinuciderei lente prin suprimarea fertilităţii la femei? Le place înse domnilor de la putere a-şi măguli vanitatea cu încercări avortate, cum este şi colonisarea. Se tămâiă că singuri, crecjând că au făcut mare ispravă şi numai arareorî are câte unul momente lucid spre a recunoasce, că cu toate sforţările uriaşe, ce le-au pus în opera naţionalisării în sens maghiar a Ungariei, resultatul este din cele mai slabe. Astfel de momente lucide am recrut cilkk acestea la unul dintre fruntaşii publicişti maghiari, la d-1 Bartha Miklós. Intr’un prim articol publicat în „Magyarország“ d-1 Bartha trece în revistă însăşi capitala Budapesta spre a constata cu amărăciune, că nu e oraş maghiar. Articolul are o notă înduioşatoare, ca plângerile proorocului Ieremia, care se văieta pe ruinele Ierusalimului. Și nota aceasta este cu atât mai puternică, cu cât constatările lui Bartha sunt adevărate. Un articol în cestiunea maghiarizării întemeiat pe premise reale! Lucru rar în epoca aceasta de tărbaceala şovinistă, unde toţi găgăuţii îţi vorbesc şi scriu de expansiune maghiară şi cucerire maghiară — firesc e tot pe temeiul şubred al paragogismelor ! „N’avem nimic maghiar în Budapesta. Nici măcar literatura nu ne este maghiară“, cjice Bartha, şi se îngrozesce constatând, că s’au putut scrie drame despre regele Matia, despre Gavrilă Bethlen, Maria Széchy și Ludovic cel Mare, fără ca se fie în acele drame o singură cugetare, o singură ideie maghiară... Din toate se face gheșeft.. De ce nu se desmeticesc dorodată, cei ce văd degenerarea la care au ajuns, şi de ce nu pornesc o acţiune spre a salva ce mai este de salvat? Firesc, însă, atunci ar trebui se înceteze cu traseologia de expansiune şi de maghiarizare şi ar trebui se inaugureze înainte de toate o politică cinstită faţă cu naţionalităţile. Şi asta le vine cam greu! Trăiesc deci mai departe în atmosfera mincinosă, ce și-au creat-o, și pentru rest, vorba marchisei de Pompadour: Aprés nous le déluge! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Haina de mirésá. Poveste scoțiană de Moore. — Fine. — Intr’o Duminecă după amofil. Marta Kirwin audi un plâns înfundat în odaie. Plângea Molly. — Deschise ușa să întrebe de ce plânge Molly, dar în același moment întru și mama fetei pe cealaltă ușă. — Ce-mî miorlăescî atâta? Degeaba te sbuciumî, că nu te las să mergi. Adecă cu ce te-ai și duce? Ai vr’o haină ca lumea ca să te presențî în mod cinstit la joc? Ce ar fiice omenii, deca te-ar vedea la serbare în haina ferfenițosă și veche, ce o ai? Ved! ce minte are? continuă mama, adresându-se cătră țața Kirwin. Eu una, să mă bată şi n’aş avea obrazul să mă arăt înaintea boierului îmbrăcată într’o haină veche, și ea zor-nevoie, să se ducă cu zdrențele ei la serbare ! Băbuța asculta năcăjită, cum îl înfruntă pe favorita sa, și după ce a înțeles că Molly plânge fiindcă n’are haină cu care să se ducă la serbarea de la castel, se apropia și își desmierda nepoțica. — Pentru atâta se nu ai nici o supărare. Ai se îmbraci haina mea de mireasa. E mâtasă curată. O să fii cea mai frumosă între toate, cum am fost și eu în vremea mea. O’Deweraia a rămas încremenită. Cum ? Marta Kirwin să-și ofere haina de mireasa, pe care pănă acuma o feria și de aer și de lumina soarelui? Și vorba băbuței nu era vr’o aiurare. Cu o liniște ne mai vădută la densa a repetat la înțeles: — Aşa fiău, drăguţa mea! Ai să mergi la joc îmbrăcată în haina mea. Nu te teme, are să ţi se potrivescu, parcă ar fi croit’o pe trupul teu. Când eram şi eu în vîrsta ta, şi eu eram mai plinuţă, nu aşa sfrijita cum mă vedî astăfiî. Şi băbuţa se uita cu dispreț la membrele sale uscate. Nici Molly, nici mă-sa n’au contradis’o nici cu un cuvânt. Se temeau să nu-i vină arășî ideea fixă cu clopotele. Fata nu mai plângea, der afară de îndoiala, ce o avea o mai neliniștea și o altă grije . Dér deca mătușa va fi cuprinsă subit de ideea ei, și o va considera de hoață? Se uita cu spaimă la cârja ei cea groasa și numai încuragiată de mă-sa a îndrăznit a intra în camera babei. Nu trecu înse o jumătate de oră și Molly se arată din nou, de astădată îmbrăcată în haina de mireasa a mătușei sale. Ce frumosă era! Par’că era un portret de damă tăiat dintr’o gazetă veche! Tatăl său, întorcându-sa de la muncă, n’a recunoscut’o! De unde avea băbuţa haina asta scumpă de coloarea fildeşului, pantofi de mătasă şi broboda de dantele? Asta-i haină pentru fată de boier, nu pentru fată de arândaş! O’Devereia îşî aducea aminte de un tablou vechiu, pe care adesea l’a șters de praf, când slugia la castel. Tabloul representa o damă cu părul roșu și cu ochii negri. Dumnedeule ! Ce bine semăna Molly cu acea lady! Intr’aceea băbuţa aranja mereu cutele hainei și broboda. — Uite așa, păserica mea! Când te văd, par’că întineresc. Și tîrșiind împrejurul fetei, începu să cânte, să rîdă și să plângă. Din tinerețele ei poate acestea i-au fost primele lacreraî de bucurie! * Molly se învîrtia veselă la joc. Părinții copleșiți de pirotela, s’au culcat.Numai băbuţa Kirwin mai veghia. In zadar o îndemnau să se culce, în zadar i-au adus salteaua lângă sobă, ea se încăpăţina, să-şi aştepte nepoata. După ce s’au culcat şi argaţii, băbuţa a ieşit tiptil din casă şi a deschis uşa pridvorului şi poarta, pentru ca Molly să potă întră fără întârziere. — Molly! Molly! murmura băbuşca... Molly jocă acuma! Las’ să joace! Şi eu am jucat.Şi privirile ei se cufundau în lumina opaiţului. Afară era o noapte întunecoasa de toimnă. Pe la raiefiul nopţii vîntul a sfâşiat în soirenţe mantaua de nori, ce acoperia luna şi de bucurie a început un joc vertiginos cu frundele uscate ale salcâmilor. Câteva din aceste frunde intrară în pridvor gonite de ventul şuerător. O radă de lună atinse faţa băbuţei moţăitore şi o trezi. ANUL LXVII. „SAZSTA" iese în fisoare iji. Abonamente neutru Austro-nagarli Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe an an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la dnii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: Administraţivinea şi Tipograma Braşov, piața mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiuna în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena, la M. Dukes Nachf., Nus. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich. Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernar, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani Nr. 193. Braşov, Miercuri I (14) Septemvrie. 1904. Braşov, 31 August v. Conferenţa interparlamentară a fost deschisă săptămâna trecută în St.Louis. La conferenţă participă deputaţi din toate statele. Intr’o conferență prealabilă s’a vorbit mult în cestiunea răsboiului ruso-japones. După discursurile delegaţilor francesî şi italieni, s’a primit propunerea Englesilor de a se adresa un apel cătră toate marile puteri, în direcţia, ca la timp potrivit să se facă demersuri pentru încetarea răsboiului. S’a decis totodată, ca viitoarea conferenţă să se ţină în Bruxella. In legătură cu acesta amintim, că biuroul secretariatului uniunei interparlamentare pentru pace ar fi primit scriea, că prin representanții lor din străinătate, marile puteri ar fi făcut deja demersuri pentru a se sonda, deci este potrivit acuma, ca marile puteri să intervină în interesul păcii. Un bărbat de stat rus despre pace. „Deutsche Revue” publică în numărul său mai recent scrisorea unui bărbat de stat rus, drept răspuns la întrebarea făcută din partea editorului acestei reviste, că are nu este posibil a se pune capăt vărsării de sânge în răsboiul actual ruso-japones? Părerile bărbatului rus, un mare amic al păcii, sunt demne de relevat, de ore ce ele caracteriseaza spiritul, care dominează în cercurile politice conducătore rusesc. „Sunt de aceeași convingere ca și d-ta — fiice autorul scrisorii — că răsboiul actual între Rusia și Japonia a costat