Gazeta Transilvaniei, septembrie 1904 (Anul 67, nr. 193-216)

1904-09-01 / nr. 193

Expansiune ? (a) Ministrul ungar al agricul­­turei,­d-l Tallián Béla face inspecţii în toata tera spre a se convinge din propria intuiţiune despre starea eco­nomică a diferitelor comitate. Cum înse Excelenta sa n’are timp suficient pentru a vede totul, se multumesce cu cât i­ se ofere ve­derii în fuga mare, adesea din fe­­reastra vagonului-restaurant. Aşa se­­fice, că a făcut într’un comitat cu populaţie mixtă din Ardeal, renumit de rassa frumosă de vite, ce o cul­tivă. Nu i-a rămas timp se vadă vi­tele, dar in­ventioşii cultivatori, ca se nu scape rara ocasiune de a-şî arăta prăsila, au postat vacile şi boii şi bivolii şi alte vietăţi cornute d’alun­­gul liniei ferate, şi d-1 Tallian a con­statat din trenul accelerat cu satis­facţie, că în acel comitat şi adevăr vitele sunt frumoase. De­sigur d-1 Tallian îşi va aduna în aceasta călătorie datele necesare pentru noua lege de colonisare, ce ae­­fice că s’ar afla în pregătire. Cestiunea colonisărilor preocupă de mulţi ani guvernul ungar şi d-l Tallian în cursul anului trecut, deşi cu mijloace mai puţine, a­solut se ob­ţină resultate frumoase pe acest te­ren. Aşa îl laudă cel puţin organul şefului său „Az Újság“ în numărul cel mai recent. De crece ani încace, nici în­tr’un an nu s’a făcut atâta ispravă cu colonisările ca tocmai anul tre­cut. Mai multe sute de familii au fost plasate în cele fiece comune destinate a fi întărite prin colonisări şi nu mai puţin de 17­ 954 de ju­­ghere catastrale au fost luate în ve­dere pentru „patriotica“ operaţiune a salvării naţionale. Condiţiunile acordate colonilor sunt din cele mai uşore. Doi trei ani nu vor plăti din preţul pământului nimica, ci numai 2 ,3°­0 pentru capital, or în anul al patrulea se va începe amor­­tisarea, care se va sevîrşi în timp de 50 de anî. Este bătător la ochi însă, că coloniile d-lui Tallian sunt alese pe sprincănă tot în comitate locuite de Români, ca: Târnava-mare, Turda, Arieş, Coşocna, Caraş-Severin etc. In aceste comitate este mai mare necesitate de a întări „elemen­tul alcătuitor de stat.“ Am vorbit în atâtea rânduri despre sforţările guvernului de a vîrî printre elementele de naţionali­tăţi omogene colonii de Maghiari, cari se fie cu timpul centre „pa­triotice“ propagatore de „cultura na­ţională.“ Cu totă tămătarea ce i­ se face însă ministrului agriculturei pentru munca săvârşită, şi cu toate speranţele cele mari în viitor, — când i­ se vor pune la disposiţie mijloace mai abun­dente, — nu e greu de prognosticate, că munca aceasta este o muncă za­darnică şi cheltuielile luate din bud­getul la care toţî locuitorii ţării con­­tribuesc, sunt cheltuieli pierdute. Nici pe departe nu sunt în stare colonisările acestea a despăgubi ţăra pentru braţele perdute emigrate în America, şi mult mai mare este nu­mărul chiar al Maghiarilor, cari emi­­grăză, de­cât numărul celor câteva sute de familii maghiare dădăcite în speranţa realisării unei utopii. Şi odată constatată inutilitatea coloniilor maghiare întru realisarea maghiarisării, nu înţelegem de ce se aleg tot comitate locuite de Ro­mâni pentru asemenea esperianente, când ar fi mult mai indicat a îm­prospeta cu elemente viguroase d­­e­ pe Maghiarii din Baranya şi alte co­mitate de peste Dunăre, cari în ur­ma unei aberaţiunî morale, s’au dat în braţele sinuciderei lente prin suprimarea fertilităţii la femei? Le place înse domnilor de la putere a-şi măguli vanitatea cu în­cercări avortate, cum este şi colo­­nisarea. Se tămâiă că singuri, crecjând că au făcut mare ispravă şi numai arare­orî are câte unul momente lu­cid spre a recunoasce, că cu toate sforţările uriaşe, ce le-au pus în o­­pera naţionalisării în sens maghiar a Ungariei,­­ resultatul este din cele mai slabe. Astfel de momente lucide am recrut cilkk acestea la unul dintre fruntaşii publicişti maghiari, la d-1 Bartha Miklós. Intr’un prim articol publicat în „Magyarország“ d-1 Bartha trece în revistă însăşi capitala Budapesta spre a constata cu amărăciune, că nu e oraş maghiar. Articolul are o notă înduioşa­­toare, ca plângerile proorocului Ie­­remia, care se văieta pe ruinele Ie­rusalimului. Și nota aceasta este cu atât mai puternică, cu cât constată­rile lui Bartha sunt adevărate. Un articol în cestiunea maghiari­­zării întemeiat pe premise reale! Lucru rar în epoca aceasta de tăr­­baceala şovinistă, unde toţi găgăuţii îţi vorbesc şi scriu de expansiune maghiară şi cucerire maghiară — firesc e tot pe temeiul şubred al pa­rag­ogismelor !­­ „N’avem­ nimic maghiar în Bu­dapesta. Nici măcar literatura nu ne este maghiară“, cjice Bartha, şi se îngrozesce constatând, că s’au pu­tut scrie drame despre regele Matia, despre Gavrilă Bethlen, Maria Szé­­chy și Ludovic cel Mare, fără ca se fie în acele drame o singură cu­getare, o singură ideie maghiară... Din toate se face gheșeft.. De ce nu se desmeticesc dor­odată, cei­ ce văd degenerarea la care au ajuns, şi de ce nu pornesc o acţiune spre a salva ce mai este de salvat? Firesc, însă, atunci ar trebui se înceteze cu traseologia de expan­siune şi de maghiarizare şi ar tre­bui se inaugureze înainte de toate o politică cinstită faţă cu naţionali­tăţile. Şi asta le vine cam greu! Trăiesc deci mai departe în at­mosfera mincinosă, ce și-au creat-o, și pentru rest, vorba marchisei de Pompadour: Aprés nous le déluge! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Haina de mirésá. Poveste scoțiană de Moore. — Fine. — Intr’o Duminecă după amofil. Marta Kirwin audi un plâns înfundat în odaie. Plângea Molly. — Deschise ușa să întrebe de ce plânge Molly, dar în același moment întru și mama fetei pe cealaltă ușă. — Ce-mî miorlăescî atâta? De­geaba te sbuciumî, că nu te las să mergi. Adecă cu ce te-ai și duce? Ai vr’o haină ca lumea ca să te presențî în mod cinstit la joc? Ce ar fiice omenii, deca te-ar vedea la serbare în haina ferfenițosă și veche, ce o ai? Ved! ce minte are? continuă mama, adresându-se cătră țața Kirwin. Eu una, să mă bată şi n’aş avea obrazul să mă arăt înaintea boierului îmbrăcată într’o haină veche, și ea zor-nevoie, să se ducă cu zdrențele ei la serbare ! Băbuța asculta năcăjită, cum îl în­fruntă pe favorita sa, și după­ ce a înțeles că Molly plânge fiind­că n’are haină cu care să se ducă la serbarea de la castel, se apropia și își desmierda nepoțica. — Pentru atâta se nu ai nici o su­părare. Ai se îmbraci haina mea de mi­­reasa. E mâtasă curată. O să fii cea mai frumosă între toate, cum am fost și eu în vremea mea. O’Deweraia a rămas încremenită. Cum ? Marta Kirwin să-și ofere haina de mireasa, pe care pănă acuma o feria și de aer și de lumina soarelui? Și vorba băbuței nu era vr’o aiurare. Cu o liniște ne mai vădută la densa a repetat la înțeles: — Aşa fiău, drăguţa mea! Ai să mergi la joc îmbrăcată în haina mea. Nu te teme, are să ţi­ se potrivescu, par­că ar fi croit’o pe trupul teu. Când eram şi eu în vîrsta ta, şi eu eram mai plinuţă, nu aşa sfrijita cum mă vedî astăfiî. Şi băbuţa se uita cu dispreț la membrele sale uscate. Nici Molly, nici mă-sa n’au contra­­dis’o nici cu un cuvânt. Se temeau să nu-i vină arășî ideea fixă cu clopotele. Fata nu mai plângea, der afară de îndoiala, ce o avea o mai neliniștea și o altă grije . Dér deca mătușa va fi cuprinsă subit de ideea ei, și o va considera de hoață? Se uita cu spaimă la cârja ei cea groasa și numai încuragiată de mă-sa a îndrăznit a intra în camera babei. Nu trecu înse o jumătate de oră și Molly se arată din nou, de astădată îm­brăcată în haina de mireasa a mătușei sale. Ce frumosă era! Par’că era un portret de damă tăiat dintr’o gazetă veche! Tatăl său, întorcându-sa de la muncă, n’a re­­cunoscut’o! De unde avea băbuţa haina asta scumpă de coloarea fildeşului, pantofi de mătasă şi broboda de dantele? Asta-i haină pentru fată de boier, nu pentru fată de arândaş! O’Devereia îşî aducea aminte de un tablou vechiu, pe care adesea l’a șters de praf, când slugia la castel. Ta­bloul representa o damă cu părul roșu și cu ochii negri. Dumnedeule ! Ce bine se­măna Molly cu acea lady! Intr’aceea băbuţa aranja mereu cu­tele hainei și broboda. — Uite așa, păserica mea! Când te văd, par’că întineresc. Și tîrșiind împre­jurul fetei, începu să cânte, să rîdă și să plângă. Din tinerețele ei poate acestea i-au fost primele lacreraî de bucurie! * Molly se învîrtia veselă la joc. Pă­rinții copleșiți de pirotela, s’au culcat.Nu­mai băbuţa Kirwin mai veghia. In zadar o îndemnau să se culce, în zadar i-au adus salteaua lângă sobă, ea se încăpăţina, să-şi aştepte nepoata. După­ ce s’au culcat şi argaţii, băbuţa a ieşit tiptil din casă şi a deschis uşa pridvorului şi poarta, pentru­ ca Molly să potă întră fără întârziere. — Molly! Molly! murmura băbuşca... Molly jocă acuma! Las’ să joace! Şi eu am jucat.Şi privirile ei­ se cufundau în lumina opaiţului. Afară era o noapte întunecoasa de toimnă. Pe la raiefiul nopţii vîntul a sfâ­şiat în soirenţe mantaua de nori, ce aco­­peria luna şi de bucurie a început un joc vertiginos cu frundele uscate ale salcâmi­lor. Câte­va din aceste frunde intrară în pridvor gonite de ventul şuerător. O radă de lună atinse faţa băbuţei moţăitore şi o trezi. ANUL LXVII. „SAZSTA" iese în fis­oare iji. Abonamente neutru Austro-nagarli Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe an an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d­nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: Administraţivinea şi Tipograma Braşov, piața mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu­ se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiuna în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena, la M. Dukes Nachf., Nus. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich. Schalek, A. Op­­pelik Nach­f., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernar, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani Nr. 193. Braşov, Miercuri I (14) Septemvrie. 1904. Braşov, 31 August v. Conferenţa interparlamentară a fost deschisă săptămâna trecută în St.­­Louis. La conferenţă participă deputaţi din toate statele. Intr’o conferență prea­labilă s’a vorbit mult în cestiunea răsboiu­­lui ruso-japones. După discursurile dele­gaţilor francesî şi italieni, s’a primit pro­punerea Englesilor de a se adresa un apel cătră toate marile puteri, în direcţia, ca la timp potrivit să se facă demersuri pentru încetarea răsboiului. S’a decis tot­odată, ca viitoarea conferenţă să se ţină în Bruxella. In legătură cu acesta amintim, că biuroul secretariatului uniunei interparla­mentare pentru pace ar fi primit scriea, că prin representanții lor din străinătate, marile puteri ar fi făcut deja demersuri pentru a­ se sonda, deci este potrivit acuma, ca marile puteri să intervină în in­teresul păcii. Un bărbat de stat rus despre pace. „Deutsche Revue” publică în numărul său mai recent scrisorea unui bărbat de stat rus, drept răspuns la întrebarea fă­cută din partea editorului acestei reviste, că are nu este posibil a­ se pune capăt văr­sării de sânge în răsboiul actual ruso-ja­pones? Părerile bărbatului rus, un mare amic al păcii, sunt demne de relevat, de ore ce ele caracteriseaza spiritul, care do­­minează în cercurile politice conducătore rusesc­. „Sunt de aceeași convingere ca și d-ta — fiice autorul scrisorii — că răsbo­iul actual între Rusia și Japonia a costat

Next