Gazeta Transilvaniei, decembrie 1904 (Anul 67, nr. 266-289)

1904-12-04 / nr. 269

SEDACŢIUNEA:­­ AiffiiBistraiiiinea ai Tiptraca Braşov,piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu 8© primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţhune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op-S elik Nachf., Anton Oppelik.­a Budapesta la A. V. Gold­­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „gazeta» iese de fis­tere di Abonamente pentru Ausno-ungaru Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei lunî 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei lunî 6 cor. Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.’ Nr. 269. Braşov, Sâmbătă 4 (17) Decemvrie 1904. Croaţii şi Saşii ia vot. Se spune, că în şedinţa de erî a camerei ungare, care, după­ cum se va vedea din raportul de mai jos, poate fi clasată şi ea între cele mai turbulente, câte s’au ţinut în noua clădire a parlamentului, procedân­­du-se la votare în afacerea estradării unui deputat gălăgios, oposiţiunea a întîmpinat cu strigăte ironice mai ales pe votanţii croaţi şi saşi din majoritate, isbucnind în strigăte de „Zivio“ la adresa Croaţilor. Nu se spune nicăiri, că ar fi strigat şi Saşilor „Hoch“ şi acesta, credem, că au întrelăsat-o anume, deoare­ce pe Saşi nu-i consideră ca individualitate naţională şi nici chiar culturală, ci numai ca cetăţeni ma­ghiari meniţi şi ei a fi umplutură pentru viitorul „stat naţional ma­ghiar“. De ce le înşirăm noi acestea aici? Ca se arătăm, că oposiţia prin amintita ei ironisare a voit se culcă cu alte cuvinte cătră Tisza şi ma­joritatea lui. Iată în ce constă pre­­ponderanţa vostră, în voturile Croa­ţilor şi ale Saşilor, fără de cari am fi egali la număr şi la putere! E de rremarcat, ca tot aşa a fost de 37 de ani ori de câte ori guvernul unguresc a avut lipsă de sprijin în parlament. Croaţii de la început şi au primit „foia lor albă“ pe care au scris vestitul lor pact cu Ungurii şi de atunci în schimb ei voteaza bărbătesce cu guvernul ma­ghiar, unde numai pot şi li­ se cere. Saşilor ardeleni li­ s’a promis şi lor pe la început numai aşa în taină o fete albă, pe care ar fi fost se-şi scrie punctele lor de învoială spe­cială şi separată, simbolisate de ad­versarii lor maghiari cu numirea de „extrawurst“. A sosit însă un timp, când, vec­endu-se înşelaţi în speran­ţele lor, Saşii au încercat a întorce foia şi a cânta pe corela oposiţio­­nală. Ingroşându-se înse cu timpul prea de tot „amiciţia“ cu elementul maghiar de la putere, Saşii au a­­lergat arăşi în braţele partidei de la putere. încă odată, pe la sfîrşitul guvernării lui Banffy, pe care l’au sprijinit la început cu aceeaşî de­voţiune, cu care sprijinesc astăzi guvernul actual, şi-au luat inima în dinţi, părăsind partidul guvernamen­tal. N’a trecut înse mult şi s’au re­întors la matcă. Acestea le reamintim lorăşi nu­mai pentru ca se se vadă, că cola­borarea Saşilor cu guvernele ungu­resc­ a fost şi ea dictată de inte­rese naţionale şi culturale separatiste, ca aceea a Croaţilor, cari şi-au uitat de datoria şi interesul înalt, ce le aveau de a lupta în fruntea popoa­­relor Ungariei pentru isbânda prin­cipiului libertăţii şi al egalei îndrep­tăţiri naţionale. Deca Croaţii şi ar fi înţeles alt­fel şi cum se cade rolul lor în Un­garia şi Saşii ardeleni, cu tot nu­merul lor mic, şî ar fi pătruns rolul lor în Ardeal cum trebuia, astăciî de sigur, că nu ar fi fost cu pu­tinţă, ca se fie ironisaţî de un nu­măr aşa de mare de adversari ai lor şi ai naţionalităţilor celor­lalte din Ungaria. Şi alta cu totul ar fi, credem, adî situaţiunea în ţară şi în parla­mentul ungar în caşul acela, când causa cea mare comună a libertăţii şi a independenţii naţionale a po­­porelor din acest stat, n’ar fi fost cu totul părăsită nu numai de înal­tele cercuri competente ale im­periului, ci şi de cei­ ce la tim­pul seu, când primejdiosul şovinism era încă numai în faşe, au fost în posiţiune se se întrepună şi se lupte pentru isbenda ei, care era şi tre­buia se fie tot­odată garanţa cea mai tare pentru isbenda şi asigura­rea propriei lor libertăţi şi neater­­b­ârî. Din camera română, ln şedinţa de Miercuri a Camerei române, a fost la ordinea zilei proiectul de lege privitor la constituirea societăţilor cooperative săte­­nescî de producţiune şi consumaţiune, că­rora li­ se acordă avantagiile de cari se bucură băncile poporale. După­ ce se dă cetire raportului asupra acestui proiect, proiectul se ia în consideraţie, fără discu­ţie, de asemenea fără discuţie se voteaza toate articolele. In total proiectul a fost adaptat cu 69 bile albe contra 2 negre. De asemenea a fost adoptat fără discuție proiectul de lege pentru ratifica­rea măsurile luate de guvern împotriva lipsei, ce bântui în România în urma re­coltei slabe din ăst an. După cetirea raportului și proiectu­lui de lege privitor la amânarea statisti­cei şi a recensământului general al popu­­laţiunei României, se nasce în jurul acestui proiect o viuă discuţie, la care iau parte deputaţii Ot­tieleşanu, Ciocăzanu, Marghi­loman, Mille, Popp, Culoglu, Carp şi mi­nistrul Costinescu. Desbaterile se amână pe proxima şedinţă când ministrul Costi­nescu va presenta acest proiect în o nouă formă. In expunerea de motive, ce înso­ţesce acest proiect, se­­face între altele următorele : „Din causa modului în care se face la noi statistica popolaţiunei, numărul locui­torilor României este arătat chiar la ul­timul recensământ în cifra de 5.912.520, pe când în realitate trebue să fie peste șapte milioane, judecând după alte indicii, precum: nascerile, decesele, numărul în­scrișilor spre a forma contingentul arma­tei, numărul copiilor în vîrstă de a urma în scale, împoporarea localităţilor, nu de mulţi ani despoporate. Statistica popora­ţiunei este o lucrare grea, complicată, cos­tisitoare, care nu se face nicăirî decât din dece în Zece ani. Faptul că la noi singura lege, care se ocupă de dânsa, prescrie a se face din cinci în cinci ani, arată cum a fost privită cestiunea. Aceasta statistică, spre a avea putința de a se apropia cât mai mult de exactitate, trebue să fie ri­guros despărțită de recensământul impozi­­telor. In acest scop nicî nu trebue să fie făcută de ministerul financelor, nicî nu trebue se fie permis vre-unui agent al fis­cului, de ori­ce grad ar fi, se se ocupe de verî-una din operațiunile ei. Pe lângă aceasta, trebue ca însăși legea specială re­lativă la aceasta statistică se interdică for­mal de a se face cel mai mic us de dânsa în aședarea impositelor. La noi tocmai din contră, se presentă ca basă a impo­sitelor“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Strein printre streini. Etern iubitei mele mame. ...Gât sunt de trist! Simt un nemăr­ginit pustiu în jurul meu, mă simt pustiu eu însu­mî şi fără nici un sens de vieţă, ca un zăbranic de durere s’aşterne pe su­­fletu-mî o pâtă, plin de durere măsor cu mintea nemărginirea unui vis, zădărnicia lumei noastre; par’că în jurul meu se în­­chega o noapte și sub mine un abis... Pe suflet port zăbranicul de doliu de când tu, ah! tu iubită și neuitată mam­ă te-ai dus, te-ai depărtat de lângă mine, ai lăsat acesta lume plină de zădărnicii, te-ai dus în lumea vecîniciei — logan tainic de odihnă — suflet generos şi mare ce ai fost la noi, pururea lipsit de tihnă... Te-ai ridicat acolo unde-i vecinie vieţă, tinereţe, frumuseţe, pace, farmec şi iubire, acolo în regiuni închipuite unde-i adevă­rata şi vecenica fericire!... Acum şi în­tot­­deauna spre tine gândul mi­ se înalţă în lumină, ca şi tămâia adorărei sfinte... Dorul şi gândul meu vecenic pribeag, de când m’ai lăsat pe mine singur, rătăceste aevea în regiuni eterne, căutându-te în zadar pe tine... „Te-ai dus în raiul cu dulci lumine, dar nu eşti m­ortă tu pentru mine“. Imaginea-ţî blândă îmi stă pururea însufleţită în minte, zîmbindu-mî el ca altă­ dată — ca o iconă a Madonei — ca un farmec şi o blândeţă dumnezeiască!... Trăiesc alăturea de tine sufletesce. Aş vrea să fiu la groapa unde-ţî zac ale tale relicvii sfinte, unde te odihnescî de-a­­pururî în pace, să-rai plec genunchii și de crucea rece să-mi lipesc fruntea, or ca mai înainte — din trecut să-mî aduc de­­atâtea aminte — se ..te chem din tainicul necunoscut, să te smulg din întunerec, să te cer lui Dumnedeu , s’aprind lumini în noaptea negră a vecîniciei; să pot pă­trunde enigma morţii stranii, ca se fim tot împreună, să vorbim ca altă­dată de tre­cut şi viitor — suflet ce am iubit mai mult în lume, căci de dorul iubirei tale o­ scumpă şi pururea iubită mamă, su­fletul îmi e plin şi gândul — şăgalnicul copil al minţei — ce te însoţesce vecînic şi în cripta tristului mormânt şi în a mor­­ţei taină, fără deslegare slăvind etern în himericul templu al iubirei sfinte memo­ria-ţi în vecî neştârsă ce-l aduc ca prinos al sfintei şi nemărginitei iubiri! Cu câtă duioşie şi plăcere sufletesca mî-aduc aminte de blândeţea şi sinceri­tatea desmerdărilor tale, ce-mi umple su­fletul d’un farmec binefăcător!... Şi ce poate fi mai sfânt, sublim, fermecător decât dulcea mângâiere de mamă!... Mă simt alăturea de tine transportat pe aripa dorurilor mele în lumea închi­puită şi sfântă în c­are trăiescî!... „O mamă, dulce mamă!“ In nóaptea când te deslegai de toate cele pământescî, când ai dat sfîrşit mi­­siunai tale pe pământ, în clipa desraărgi­­nirei când sufletu-ţî se ridică în spaţiu în nemărginire, şi apoi în catafalc, împodo­bită de flori ca în diua nunţei tale, între facle ce ardeau la căpătăii şi plânset lipsit de ori­ce durere, stăteai rece sub ochii cu priviri banale, eu într’un colţ retras de lume şi de sgomot — copil nesciuitor de rele — gândind la candida­ţî figură. Adî par’că aud o voce dulce ce din depărtări mă chiamă şi de n’am plâns cum plâng acuma în văpaia suferinţei, e că re­simt acum mai mult şi cele mai adânci păreri de rău, căci s’a stins tot ce aveam mai scump pe lume... N’am sciut atuncea ca aţii iubirea ta s’o preţuesc... E ceva instinct în firea nostra orae­­nesca să nu ’nţelegem, se nu apreciem meritele şi iubirea oamenilor cât sunt în viaţă, ci după moartea lor, atunci când din ei nu rămâne decât lut, simţim durerea şi golul ce ni-i lasă în urma lor. Aş vrea să fiu de tine aproape, să simt farmecul mângăierei, să mă alinţi la sânul tău ca altă-dată, ca-’n vremuri or să mă desfaerdî, prin păru-mi mâna s’o stre­cori ca­’n vremile: Când alergam eu capul gol, Pe după dealuri dam ocol, Venind acasă obosit De câte ori n’am adormit­ la senul tău—leagănul copilăriei mele — sau cu capu ’n polă­ tî tolănit, tu cântai câte un cânt pribeag de dor se mă alinţi cu drag la sânul tău şi adormeam şi eram fericit, nepăsător de ţaiua cea de „mâne...“ Cu vremea ce trece creşceala şi eu şi cu mine crescea şi iubirea şi fericirea ta! In­tot­deuna am simţit o absolută nevoie de mângâierea ta, iubită mamă! Mî-aduc aminte cât farmec şi blân­deţe plutea în ochi-ţî iubitori de mamă şi câtă iubire sfântă îmi manifestai când 0 voce asupra situaţiunei în Monarchie. In ultimul număr al revistei germa­ne „Zukunft“ cunoscutul scriitor Maximi­lian Harden se ocupă cu situaţia rea ac­tuală a raonarchiei noastre. Vorbind despre calităţile şi atitudi­nea ministrului preşedinte Koerber în ces­­tiunile ardente politice, cari sunt la ordi­nea zilei, scrie urmatoarele: „Consider pe D-l Koerber, care e mai mult un diplomat decât un bărbat de stat şi care ar fi devenit cu siguranţă un am­basador abil.. de adevăratul bărbat în timpul actual prin care trece Austria.. . Admoni­­erile sale repeţite, de a nu sacrifica econo­mia naţională pentru certe naţionale, n’au fost suficiente Dar înţelegerea se apropie­ In viaţa statelor deceniile nu fac mai mult decât o di de­am­a în viaţa indivizilor. Două popoare viguroase nu se vor lupta vecî­nic în jurul limbei judecătoriilor din in­teriorul ţării lor, ci vor avea în curând să se ocupe cu lucrări mai importante. Nu în haina roşie de rebeli ne ameninţă duşma­nul. Colorile duşmanului sunt alb-roşu-ver­­de. Maghiarul e mai periculos, decât Cehul. Pe cerul unguresc şi nu pe cel boem lu­­mineza imperiului habsburgic stema sorții sale.

Next