Gazeta Transilvaniei, iunie 1905 (Anul 68, nr. 120-142)
1905-06-10 / nr. 127
REDA OŢITOEA, AâMsisîraţinsea ? Tipografia Braşov,piaţa mare nr. 30. Scrisorî nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE sa primesc la Administraţiune în Braşov şi la arm&torele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek. A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bemat, Iulia Leopold (YU Erzsóbet-körut). PREŢUL ASERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 127. ANUL LXVIII. Braşov, Vineri 10 (23) Iunie „GAZETA“ iese jane care i\ Abonamente pentru Austro-ungara P© un an 24 cor., p© şes© luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Dumineci 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an de franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenuneră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. ». Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1905. Cabinetul Fejervary în dietă. S’au întâmplat toate aşa cum dinainte au fost pregătite şi ticluite. Ministeriul Fejervary s’a presentat erî înaintea camerei, unde şi-a jucat fiecare dintre partide rolurile, ce şi leau studiat mai ’nainte pentru acest cas. Fejervary, vechill general şi ministru al Majestăţii Sale, n’a fost influinţat nici de vre-o temere, nici de vre-o sfială ca să nu greşescă cumva contra formelor parlamentare. A spus scurt şi hotărît ce avea să spună la însărcinarea Majestăţii Sale. In consciinţa, că a fost aşa dicând presentat de însuşi Domnitorul prin autograful, ce i l’a adresat şi ce s’a publicat în ajun, bătrânul general, nefăcând nici un greş în regulele politeţei şi ale obicenuinţelor parlamentare, se uita ca din perspectivă la ilustraţiile de tot felul de pe băncile majorităţii partidelor coaliate. Se vedea, că are o ţîntă bine determinată, pentru început cel puţin. Cel mai mare antipod al bar. Fejervary a fost, în momentele solemne ale presentărei noului guvern, fără îndoială preşedintele camerei Justh. Acesta şî-a dat şi îşi dă mare silinţa să fie Impiu ţiat şi sU'iCt 111 respectarea regulamentului camerei firesce a celui vechili, restabilit de cătră învingătorii de la 26 Ianuarie. I se întâmplă vise câte-odată lui Justh ca omul de partid în el, de care a declarat, că nu s’a putut și n’a voit a se desbăra, se covârșâscă pe președintele, care trebue să stea peste partide. Când ministrul președinte Fejervary a scos din buzunar al doilea rescript regesc — cel dintâiu privitor la numirea noului ministeriu, se cetise deja — kossuthistul Justh a dat la o parte pe preşedintele Justh şi, în contra vechiului us constituţional, a declarat, că el nu poate da cetire rescriptului regesc pănă ce nu se va termina desbaterea ce s’a început în urma primului rescript. In zadar a cerut Fejervary [să se cetască imediat rescriptul, cum"s’a făcut întotdauna de sute de ani, în zadar l’a sprijinit contele Tisza și i-a dat dreptate chiar și contele Andrassy, căci Justh a rămas neînduplecat. Un moment s’a audit strigătul: Nu cumva rescriptul conţine răspunsul la adresa coaliţiei? Dar cum s’a aucrit aşa s’a şi pierdut în mijlocul strigătelor, ce se împreunau într’un sgomot infernal şi al căror refren, care se repeţia tot la câteva secunde, era cuvântul gas-ember, la adresa bar Fejervary. Sciau forte bine Kossuth, Apponyi şi soţi, că răspunsul la adresa lor s’a dat de fapt prin autograful Majestăţii Sale cătră Fejervary şi presimţiau la sigur, că rescriptul al doilea era amânarea, de care se temeau mai mult, căci Ie zădărnicea marea acţiune, ce voiau s- o pună la cale în dietă şi îi trimetea simplu acasă. Vedeau totodată, că Fejervary voia se’şi face cartea mai curând, ca să scape astfel de votul de neîncredere ce i se pregătise. Urmarea refusului de a se ceti imediat rescriptul din cestiune a fost că întreg guvernul în sgomotul asurzitor al stângei s’a depărtat din şedinţă în urma declaraţiunei lui Fejervary, că procederea camerei a lovit în faţă nisce principii constituţionale seculare. Camera, rămânând crast numai cu preşedintele ei, şi-a formulat votul de neîncredere faţă cu guvernul care s’a depărtat. Neîncrederea s’a votat în deosebită formulare de cătră coaliţiune şi disidenţi, apoi de cătră partidul liberal şi de cătră clubul naţionalist, care asemenea s’a pronunţat contra guvernului, care „vrea să fie inauguratorul unui periool neconstituţional.“ Culmea acestei şedinţe curioase şi turbulente a fost discursul politicianului fără părechie bar. Banffy, care a propus ca coaliţia să declare rescriptul al doilea al Majestăţii Sale de anticonstituţional şi apeleză la „naţiune“ să facă resistenţă pasivă, să nu plătescă nici dări, se nu dea nici recruţi şi să se opună pe totă linia acestui guvern ilegal. Acesta s’a întâmplat după ce în cele din urmă totuşi s’a cetit rescriptul, prin care se amână dieta jiţig, ultimele cuvinte din rescript: „faţă cu cari de altfel sunt cu graţie neschimbată“ au fost luate în rîs de obştea „cavalerâscă“ a girondiştilor lui Kossuth-Apponyi. Aşa s’a desfăşurat spectacolul constituţional şi anticonstituţional, ce l’a oferit ultima şedinţă a nouei diete, înainte şi, poate probabil, şi după amânare. Ce-o să mai fie? Nu se poate prevede înainte. Una nuse putem să predicem de pe acum, că adecă, decă cercurile hotărâtore vor tracta acestă crisă tot în modul cum vedem că o tractează, atunci nu le va rămâne alta decât ca în Septemvrie să diselve camera și apoi, învingând pe totă linia, kosutiștii la alegeri, se constate că nu mai au încă trăut și să le cedeze în toate. tare isbucnirea crisei parlamentare şi a obstrucţiunei. Vestea acesta îi cam supără pe politicianii şoviniştî de dincoace de haita. Căci se scie, că pretensiunile Maghiarilor faţă de Austria s’au urcat totdeuna în raport cu slăbirea parlamentarismului austriac. Duşmănia dintre Cehi şi Germani făcea imposibilă activitatea parlamentară în Austria, căci Maghiarii apăreau totdeauna uniţi în aspiraţiunile lor naţionale. Pare că acest joc atât de norocos pentru politicianii maghiari şi atât de păgubitor pentru interesele monarchiei, se apropie acum de sfîrşit. O cuventare a Ţarului. Era textul Braşov, 9 (22) Iunie. Viitorea conferinţă ministerială austro-română. „Allgemeine Corresponded“ află, că în cursul acestei veri, ministrul preşedinte şi ministru de externe al României vor merge la Viena spre a conferi cu Goluchowski, cancelarul austro-ungar. Situaţia perlamentară în Austria. Ministrul preşedinte austriac baronul Gautsch a avut zilele trecute tratări însemnate cu representanţii partidelor germane privitor la programul de acţiune a sesiunei parlamentare, ce s-a deschis. Consfătuirile au urmat mai ales asupra convenţiunei cu Germania şi asupra votărei budgetelor. Cehii tineri au declarat, că nu vor pune piedici votărei budgetelor şi mersului normal al lucrărei parlamentului, dăcă li se acordă înfiinţarea unei universităţi cehe în Moravia. Şi se zice, că acestă cerere a Cehilor a fost admisă de guvern, căruia în acelaşi timp i-a succes a dobândi şi aprobarea Germanilor, — aşa că baronul Gautsch a putut în chipul acesta să întăcomplect al alocuţiunei adresate de Ţar deputaţiunei zemstvourilor şi municipalităţilor : »Sunt fericit de a vă fi audit. Nu me îndoesc, domnilor, că aţi fost conduşi de un sentiment de adâncă dragoste de patrie, adresându-vă direct cătră mine. »Am fost şi sunt încă mâhnit în adâncul sufletului meu, împreună cu d-voastră şi cu întreg poporul meu, pentru calamităţile ce răsboiul te-a adus Rusiei, precum şi pentru toate calamităţile ce sunt încă de prevedut şi pentru toate perturbaţiunile din interiorul ţărei. .. . dwlila Gft v'Oi «WKi'şi ireali dimutată şi admisiunea celor aleşi la lucrările statului va fi desăvîrşită în mod regulat. Ziilnic veghiez şi mă consacru acestei opere. Puteţi aduce acestea la cunoscinţa tuturor, şi celor cari locuesc în oraşe şi celor de la sate. Sunt firm convins, că Rusia din nou va eşi învingătore a încercărilor la care a fost supusă şi se va restabili, cum a fost în trecut, o unire între Ţar şi poporul rus, o comuniune de cooperare, care va servi de basă unei stări de lucruri, care să răspundă principiilor ruse originale. »Am adencă încredere în sincera d-vostră dorință de a mă secunda în acestă operă«. Gestiunea scandinavă. Storbhingul norvegian a hotărît a trimite Regelui și camerei suedez o adresă, făcând apel cătră rege şi cameră, precum şi cătră poporul suedeze, de a coopera la abolirea în mod pacific a unirei dintre cele două regate. Adresa esprimă convingerea, că sentimentele de sinceră amiciţie şi simpatie ce există la poporul norvegian pentru cel suedez, vor contribui la stabilirea unui acord între cele două popoare. Storthingul în evită guvernul suedez să între în negocieri pentru anularea definitivă a unitei. Storthingul se declară gata a ţine semă de orice dorinţă justificată, dacă separaţiunea se va efectua fără prejudiţii. Storthingul este încredințat, că separațiunea va aduce pentru cele două popoare o fericire durabilă. Storthingul a trimis regelui Oscar un răspuns la scrisoarea lui, zicând că este imposibil să se distrugă ceea ce s’a hotărât. Camera norvegiană nu are de gând să discute cu regele cestiunea legalităţii acestei hotărîri, adauge adresa. Pressa norvegiană face apel la rege şi la poporul suedez pentru ca cestiunea să se resolveze în mod pacinic. Poporul norvegian n’a făcut altceva decât să-şi esercite dreptul, şi speră, că şi în viitor poporul suedez ii va fi frate. O scrisore a Regelui Carol. Regele Carol al României a adresat d-lui George Gr. Cantacuzino, preşedintele consiliului de miniştri, urmatoarea scrisoare: „Scumpul Meu preşedinte al consiliului! »Dumnedeu, în nepătrunsele Sale hotărîri, Mi-a răpit pe mult iubitul şi cel din urmă al Meu frate. »Acei, cari au cunoscut însuşirile acestui nobil suflet şi necurmata sa iubire pentru România, vor înţelege cât de crudă şi de mare este pentru Mine această neaşteptată perdere. »Ca întotdeuna, iubitul Nostru popor a luat o parte vină şi adâncă la durerile Noastre. »Mărturisirile de simpatie ce am primit cu acest dureros prilej din toate părţile ţărei, au fost aşa de numeroase şi căldurose, încât pot spune, că mai din fiecare vatră românească Mi-a venit un răsunet de compătimire şi de dragoste. »Acestă obştescă şi mişcătore împărtăşire, a fost cea mai dulce alinare la durerea Mea. »îndeplinesc doar o sfântă datorie de recunoscinţă, rugându-te, scumpul meu preşedinte al consiliului, să mulţumesc tuturor în numele Meu, atât clerului, domniei, consumul judeţete şi comunale, corpului profesoral, asociaţiunilor culturale, diferitelor comunităţi şi societăţi, precum şi nenumăratelor persoane din toate treptele sociale, cari mi-au adresat telegrame aşa de calduroase şi duioase. In deosebi te rog să arăţi vinele mele mulţumit şl iubitei mele capitale, care în acele zile de restrişte s’a arătat ca o vrednică espresiune a sentimentelor ţărei întregi. »Primesce scumpul meu preşedinte al consiliului încredinţarea afecţiunei ce-ţi păstrez. Sigmaringen, 2/15 Iunie 1905. Carol 11. Invitare la hora coaliţiunei. Am făcut amintire în primul nostru de eră despre aticolul semnificativ al profesorului universitar şi a deputatului Dr. Carol Kmety, întitulat „Viribus unitis, epilog la adresa clubului naţionalităţilor“ şi publicat în „Egyetértés“ de la 4 iunie a. c. După câteva rânduri de introducere, în care afirmă, că totă „naţiunea“ fără deosebire de clasă, de confesiune şi de naţionalitate se află de present „viribus unitis“ faţă ’n faţă cu puterea austriacă, Kmety continuă aşa : 1. In desbaterea adresei, »un câmp de resboiu lateral a fost şi chestiunea naţionalităţilor«, în a cărei discuţiune coaliţia s’a ferit a intra, ori cât au provocat condeputaţii noştri naţionalişti acestă discusiune. In lupta cea mare şi fatală, pe care trebue să o luptăm chiar şi cu sacrificii grele, cu scop de a câştiga valorarea mai deplină fiinţei de stat maghiar şi constituţionalismului, şi în care este esclusă orice retragere, căci acesta ar fi cualifîcată drept »tradare«, se impune ca întrăga naţiune politică maghiară să se presente unitară şi nedivisată pe terenul de luptă. In lupta acesta dreptul şi dreptatea sunt pe partea noastra, şi faţă cu drepturile noastre nu se invocä altceva, decât