Gazeta Transilvaniei, iunie 1905 (Anul 68, nr. 120-142)

1905-06-10 / nr. 127

REDA OŢITOEA, AâMsisîraţinsea ?­ Tipografia Braşov,piaţa mare nr. 30. Scrisorî nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE sa primesc la Administraţiune în Braşov şi la arm&torele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bemat, Iulia Leopold (YU Erzsóbet-körut). PREŢUL ASERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 127. ANUL LXVIII. Braşov, Vineri 10 (23) Iunie „GAZETA“ iese jane­ care i\ Abonamente pentru Austro-ungara P© un an 24 cor., p© şes© luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Dumineci 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an de franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenuneră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. ». Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1905. Cabinetul Fejervary în dietă. S’au întâmplat toate aşa cum dinainte au fost pregătite şi ticluite. Ministeriul Fejervary s’a presentat erî înaintea camerei, unde şi-a jucat fie­care dintre partide rolurile, ce şi­ leau studiat mai ’nainte pentru acest cas. Fejervary, vechill general şi ministru al Majestăţii Sale, n’a fost influinţat nici de vre-o temere, nici de vre-o sfială ca să nu greşescă cumva con­tra formelor parlamentare. A spus scurt şi hotărît ce avea să spună la însărcinarea Majestăţii Sale. In con­­sciinţa, că a fost aşa dicând presen­tat de însuşi Domnitorul prin auto­graful, ce i­ l’a adresat şi ce s’a pu­blicat în ajun, bătrânul general, ne­­făcând nici un greş în regulele poli­­teţei şi ale obicenuinţelor parlamentare, se uita ca din perspectivă la ilustra­ţiile de tot felul de pe băncile majo­rităţii partidelor coaliate. Se vedea, că are o ţîntă bine determinată, pen­tru început cel puţin. Cel mai mare antipod al bar. Fejervary a fost, în momentele so­lemne ale presentărei noului guvern, fără îndoială preşedintele camerei Justh. Acesta şî-a dat şi îşi dă mare silinţa să fie Impiu ţ­iat şi sU'iCt 111 respectarea regulamentului camerei­­ firesce a celui vechili, restabilit de cătră învingătorii de la 26 Ianuarie. I­ se întâmplă vise câte-odată lui Justh ca omul de partid în el, de care a declarat, că nu s’a putut și n’a voit a­ se desbăra, se covârșâscă pe președin­tele, care trebue să stea peste partide. Când ministrul președinte Fejervary a scos din buzunar al doilea rescript regesc — cel dintâiu privitor la nu­mirea noului ministeriu, se cetise deja — kossuthistul Justh a dat la o parte pe preşedintele Justh şi, în contra vechiului us constituţional, a declarat, că el nu poate da cetire res­­criptului regesc pănă ce nu se va termina desbaterea ce s’a început în urma primului rescript. In za­­dar a cerut Fejervary [să se ce­­tască imediat rescriptul, cum"s’a fă­cut întotdauna de sute de ani, în za­dar l’a sprijinit contele Tisza și i-a dat dreptate chiar și contele Andrassy, căci Justh a rămas neînduplecat. Un moment s’a audit strigătul: Nu cumva rescriptul conţine răspun­­sul la adresa coaliţiei? Dar cum s’a aucrit aşa s’a şi pierdut în mijlocul strigătelor, ce se împreunau într’un sgomot infernal şi al căror refren, care se repeţia tot la câteva secunde, era cuvântul gas-ember, la adresa bar Fejervary. Sciau forte bine Kossuth, Ap­­ponyi şi soţi, că răspunsul la adresa lor s’a dat de fapt prin autograful Ma­jestăţii Sale cătră Fejervary şi pre­­simţiau la sigur, că rescriptul al doi­lea era amânarea, de care se temeau mai mult, căci Ie zădărnicea marea acţiune, ce voiau s- o pună la cale în dietă şi îi trimetea simplu acasă. Vedeau totodată, că Fejervary voia se’şi face cartea mai curând, ca să scape astfel de votul de neîncredere ce i­ se pregătise. Urmarea refusului de a se ceti imediat rescriptul din cestiune a fost că întreg guvernul în sgomotul asur­zitor al stângei s’a depărtat din şe­dinţă în urma declaraţiunei lui Fejer­vary, că procederea camerei a lovit în faţă nisce principii constituţionale seculare. Camera, rămânând crast nu­­mai cu preşedintele ei, şi-a formulat votul de neîncredere faţă cu guvernul care s’a depărtat. Neîncrederea s’a votat în deose­bită formulare de cătră coaliţiune şi disidenţi, apoi de cătră partidul libe­ral şi de cătră clubul naţionalist, care asemenea s’a pronunţat contra guver­nului, care „vrea să fie inauguratorul unui periool neconstituţional.“ Culmea acestei şedinţe curioase şi turbulente a fost discursul politi­cianului fără părechie bar. Banffy, care a propus ca coaliţia să declare res­criptul al doilea al Majestăţii Sale de anticonstituţional şi apeleză la „na­ţiune“ să facă resistenţă pasivă, să nu plătescă nici dări, se nu dea nici recruţi şi să se opună pe totă linia acestui guvern ilegal. Acesta s’a întâmplat după ce în cele din urmă totuşi s’a cetit res­criptul, prin care se amână dieta jiţig, ultimele cuvinte din rescript: „faţă cu cari de altfel sunt cu graţie ne­schimbată“ au fost luate în rîs de obştea „cavalerâscă“ a girondiştilor lui Kossuth-Apponyi. Aşa s’a desfăşurat spectacolul constituţional şi anticonstituţional, ce l’a oferit ultima şedinţă a nouei diete, înainte şi, poate probabil, şi după amâ­nare. Ce-o să mai fie? Nu se poate prevede înainte. Una nuse putem să predicem de pe acum, că adecă, decă cercurile h­otărâtore vor tracta acestă crisă tot în modul cum vedem că o tractează, atunci nu le va rămâne alta decât ca în Septemvrie să diselve camera și apoi, învingând pe totă li­nia, kosut­iștii la alegeri, se constate că nu mai au încă trăut și să le ce­deze în toate. tare isbucnirea crisei parlamentare şi a obstrucţiunei. Vestea acesta îi cam supără pe politicianii şoviniştî de dincoace de haita. Căci se scie, că pretensiunile Ma­ghiarilor faţă de Austria s’au urcat tot­­deuna în raport cu slăbirea parlamentaris­mului austriac. Duşmănia dintre Cehi şi Germani făcea imposibilă activitatea par­lamentară în Austria, căci Maghiarii apă­reau tot­deauna uniţi în aspiraţiunile lor naţionale. Pare că acest joc atât de noro­cos pentru politicianii maghiari şi atât de păgubitor pentru interesele monarchiei, se apropie acum de sfîrşit. O cuventare a Ţarului. Era textul Braşov, 9 (22) Iunie. Viitorea conferinţă ministerială aus­­tro-română. „Allgemeine Corresponded“ află, că în cursul acestei veri, ministrul preşedinte şi ministru­ de externe al Ro­mâniei vor merge la Viena spre a conferi cu Goluchowski, cancelarul austro-ungar. Situaţia perlamentară în Austria. Mi­nistrul preşedinte austriac baronul Gautsch a avut zilele trecute tratări însemnate cu representanţii partidelor germane privitor la programul de acţiune a sesiunei parla­mentare, ce s-a deschis. Consfătuirile au urmat mai ales asupra convenţiunei cu Germania şi asupra votărei budgetelor. Cehii tineri au declarat, că nu vor pune piedici votărei budgetelor şi mersului nor­mal al lucrărei parlamentului, dăcă li­ se acordă înfiinţarea unei universităţi cehe în Moravia. Şi se zice, că acestă cerere a Cehilor a fost admisă de guvern, căruia în acelaşi timp i-a succes a dobândi şi a­­probarea Germanilor, — aşa că baronul Gautsch a putut în chipul acesta să întă­complect al alocuţiunei adresate de Ţar deputaţiunei zemstvourilor şi municipalită­ţilor : »Sunt fericit de a vă fi audit. Nu me îndoesc, domnilor, că aţi fost conduşi de un sentiment de adâncă dragoste de pa­trie, adresându-vă direct cătră mine. »Am fost şi sunt încă mâhnit în a­­dâncul sufletului meu, împreună cu d-voas­­tră şi cu întreg poporul meu, pentru ca­lamităţile ce răsboiul te-a adus Rusiei, pre­cum şi pentru toate calamităţile ce sunt încă de prevedut şi pentru toate perturba­­ţiunile din interiorul ţărei. .. . dwlila Gft v'Oi «WKi'şi ireali di­mutată şi admisiunea celor aleşi la lucră­rile statului va fi desăvîrşită în mod re­gulat. Ziilnic veghiez şi mă consacru aces­tei opere. Puteţi aduce acestea la cunos­­cinţa tuturor, şi celor cari locuesc în oraşe şi celor de la sate. Sunt firm convins,­ că Rusia din nou va eşi învingătore a încer­cărilor la care a fost supusă şi se va res­tabili, cum a fost în trecut, o unire între Ţar şi poporul rus, o comuniune de coo­perare, care va servi de basă unei stări de lucruri, care să răspundă principiilor ruse originale. »Am adencă încredere în sincera d-vostră dorință de a mă secunda în a­­cestă operă«. Gestiunea scandinavă. Storbhingul nor­vegian a hotărît a trimite Regelui și camerei suedez o adresă, făcând apel că­tră rege şi cameră, precum şi cătră popo­rul suedeze, de a coopera la abolirea în mod pacific a unirei dintre cele două re­gate. Adresa esprimă convingerea, că sen­timentele de sinceră amiciţie şi simpatie ce există la poporul norvegian pentru cel suedez, vor contribui la stabilirea unui a­­cord între cele două popoare. Storthingul în evită guvernul suedez să între în nego­cieri pentru anularea definitivă a unitei. Storthingul se declară gata a ţine semă de ori­ce dorinţă justificată, dacă separa­­ţiun­ea se va efectua fără prejudiţii. Stor­thingul este încredințat, că separațiunea va aduce pentru cele două popoare o feri­cire durabilă. Storthingul a trimis regelui Oscar un răspuns la scrisoarea lui, zicând că este imposibil să se distrugă ceea ce s’a hotă­­rât. Camera norvegiană nu are de gând să discute cu regele cestiunea legalităţii acestei hotărîri, adauge adresa. Pressa norvegiană face apel la rege şi la poporul suedez pentru­ ca cestiunea să se resolveze în mod pacinic. Poporul norvegian n’a făcut altceva de­cât să-şi esercite dreptul, şi speră, că şi în viitor poporul suedez ii va fi frate. O scrisore a Regelui Carol. Regele Carol al României a adresat d-lui George Gr. Cantacuzino, preşedintele consiliului de miniştri, urmatoarea scrisoare: „Scumpul Meu preşedinte al consiliului! »Dumnedeu, în nepătrunsele Sale ho­­tărîri, Mi-a răpit pe mult iubitul şi cel din urmă al Meu frate. »Acei, cari au cunoscut însuşirile a­­cestui nobil suflet şi necurmata sa iubire pentru România, vor înţelege cât de crudă şi de mare este pentru Mine această neaş­teptată perdere. »Ca întotdeuna, iubitul Nostru popor a luat o parte vină şi adâncă la durerile Noastre. »Mărturisirile de simpatie ce am pri­mit cu acest dureros prilej din toate păr­ţile ţărei, au fost aşa de numeroase şi căl­­durose, încât pot spune, că mai din fie­care vatră românească Mi-a venit un răsunet de compătimire şi de dragoste. »Acestă obştescă şi mişcătore împăr­tăşire, a fost cea mai dulce alinare la du­rerea Mea. »îndeplinesc doar o sfântă datorie de recunoscinţă, rugându-te, scumpul meu preşedinte al consiliului, să mulţumesc­ tu­turor în numele Meu, atât clerului, dom­­niei, consumul­ judeţe­te şi comunale, cor­pului profesoral, asociaţiunilor culturale, diferitelor comunităţi şi societăţi, precum şi nenumăratelor persoane din toate treptele sociale, cari mi-au adresat telegrame aşa de calduroase şi duioase. In deosebi te rog să arăţi vinele mele mulţumit şl iubitei mele capitale, care în acele zile de restrişte s’a arătat ca o vrednică espresiune a senti­mentelor ţărei întregi. »Primesce scumpul meu preşedinte al consiliului încredinţarea afecţiunei ce-ţi păstrez. Sigmaringen, 2/15 Iunie 1905. Carol 11. Invitare la hora coaliţiunei. Am făcut amintire în primul nos­tru de eră despre aticolul semnifica­tiv al profesorului universitar şi a de­putatului Dr. Carol Kmety, întitulat „Viribus unitis, epilog la adresa clu­bului naţionalităţilor“ şi publicat în „Egyetértés“ de la 4 iunie a. c. După câteva rânduri de intro­ducere, în care afirmă, că totă „naţiu­nea“ fără deosebire de clasă, de con­fesiune şi de naţionalitate se află de present „viribus unitis“ faţă ’n faţă cu puterea austriacă, Kmety conti­nuă aşa : 1. In desbaterea adresei, »un câmp de resboiu lateral a fost şi chestiunea naţio­nalităţilor«, în a cărei discuţiune coaliţia s’a ferit a intra, ori cât au provocat condeputaţii noştri naţionalişti acestă dis­­cusiune. In lupta cea mare şi fatală, pe care trebue să o luptăm chiar şi cu sacrificii grele, cu scop de a câştiga valorarea mai deplină fiinţei de stat maghiar şi consti­tuţionalismului, şi în care este esclusă ori­ce retragere, căci acesta ar fi cualifîcată drept »tradare«, se impune ca întrăga na­ţiune politică maghiară să se presente uni­tară şi nedivisată pe terenul de luptă. In lupta acesta dreptul şi dreptatea sunt pe partea noastra, şi faţă cu dreptu­rile noastre nu se invocä alt­ceva, decât

Next