Gazeta Transilvaniei, iulie 1905 (Anul 68, nr. 143-168)

1905-07-22 / nr. 160

REDACŢIUNEA, Adm­sistraţiunea ţi Tipornia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nur. Augenfeld & Emerio Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Gold­berger, Ekatein Bemat, Iuliu Leopold (YII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERȚIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani „sazsta" iese in Qg-care dl Abonamente pentru Anslri-unitarii pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe ?ese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Dumineci 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşot Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. •**• Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 180.—anul LXVIII. Braşov, Joi-Vineri 22 Iulie (4 August). 1905. (Număr de Duminecă 30.) [Pentru fraţii noştri din Macedonia. (a) Sultanul de la Constantino- Ipol a făcut Românilor din Macedonia I un act de dreptate, îngăduindu-le se se bucure şi ei, ca şi celelalte naţi­uni creştine de sub oblăduirea oto­mană, de libertatea limbei în biserică şi şcolă. 1­1 . Un principiu juridic spune, că ,cel ce aşeza de dreptul seu, nu va­­a­târnă pe nimeni“. După acest prin­­­cipiu, Românii macedoneni folosin­­du-se în sinul poporului de dreptul [acordat de Sultanul, ai crede, că­­n’are să se amestece nimeni, de pre opriri acest drept ei nu vreau să ia­ude la nimeni nimica, ci vreau numai să pună în practică un lucru, care­­li­ se cuvine de la natură. Cu tote acestea Grecii, cari în Icursul veacurilor se deprinseră a con- Isidera ca moştenire a lor Macedonia,­­Epirul şi Thesalia, au sărit ca înţe- Jpaţi, când au ved­ut că Românii ce [locuesc cu sutele de mii în aceste­­provincii s’au decis a scutura jugul [limbei streine şi a­ se întorce la matca l­or, emancipându-se de sub tutoratul­­grecesc. Guvernul Greciei independente,­­în unire cu patriarchia din Constan­­tinopol şi cu bandele grecesc­ orga­­nisate în provinciile otomane, au por­nit o luptă crâncenă împotriva miş­cării macedo-române şi cu terere şi silnicie s’au pus să zădărnicască rea­­lisarea vechei dorinţe a Aromânilor. Grecii nu se dau Inderet nici dela versuri de sânge, şi atentatele la viaţa şi averea fraţilor noştri înde­părtaţi, sunt la ordinea zilei. Faza aceasta nouă în lupta pen­tru drepturile limbei, ne dă prilej a ne ocupa puţin cu suferinţele trecu­tului şi cu sforţările îndreptate spre dobândirea locului ce ni­ se cuvine ca popor de rassă latină în Orientul Eu­ropei. Intunerecul nepătruns, care a acoperit neamul românesc atâtea sute de ani, a început să se împrăştie abia de două veacuri, întâii­ aici în Tran­silvania, apoi dincolo de Carpaţi, şi era în sfîrşit că conscienţa de rassă a început să se afirme şi în Balcani. Evoluţia aceasta se face forte încet, şi e de prevedut, că va dura încă mult timp pănă ce isbenda desăvîrşită va încorona instinţele neamului nostru. Aici în pragul Apusului sartea nostră a fost în trecut maşteră şi asu­pririle negrăite — fiind­că nu făceam parte din biserica apuseană, singura care pe acele vremuri era purtătorea civilisaţiunii. Bărbaţii mari, cari au eşit din sinul nostru au fost absor­biţi de legea streina şi meritele lor se află înscrise în anale, cari nu sunt ale nostre. Ramura din Balcani a nea­mului românesc a avut urăşi sprte maşteră, fiind­că acolo legea răsari­­teană era identică cu grecismul şi numele bărbaţilor distinşi, cari au supt ţâţă românască au fost înscrise în analele Grecilor. Aici am fost asu­priţi, fiind­că nu eram catolici, din­colo n’am fost băgaţi în seamn, fiind­că eram ortodoxi. „Vă veţi cutremura — scrie „Cro­nica“ din Bucuresci în apelul în care chema pe Români la meetingul ţinut ora în sala „Dacia“ — vă veţi cutre­mura când vi­ se vor pune înainte dovedi, că ura Grecilor împotriva Ro­mânilor nu pornesce din faptul, că noi am zădărnici idealul lor naţional, ci din aceea, că falanga mecenaţilor, cari au împodobit Grecia cu monu­mente şi institute de cultură, precum şi legiunile de eroi cu numele cărora este umplută istoria Greciei moderne, vor trece de arjî înainte în partea Românilor, căci Români au fost: Ba­clava, Bucovala, Marcu Bozaris, Dea­­cos, Greva, Cociandone, Gura, Zala­­costa, Angliei Vlachos, Pantazi, Spiru, Lambru, Coletti şi alţi mulţi, cari con­fundau religia cu naţiunea, şi al că­ror patriotism şi curagiu, Grecii au soitit să-i exploateze în folosul causei lor.“ Tot ce au produs Aromânii în bărbaţi generoşi, em­eni învăţaţî şi eroi, cari şi-au vărsat sângele pentru independenţa Grecilor, au fost confis­caţi de Greci şi cuprinşi în Panteo­nul lor. Şi cum să nu o fi făcut acesta prerii în ţările otomane, când chiar şi"*în Muntenia şi Moldova pănă pe la mijlocul veacului trecut, îndrasneala lor era fără margini şi pănă în ziua de astăzi Grecii pripăşiţi în România şi îmbogăţiţi acolo, se poarta cu un dispreţ suveran faţă cu tot ce e ro­mânesc. Ei, cari au venit din Kefa­lonia, ca nisce maslinari sdrenţoşi, îngrăşându-se pe pământul României, sfideaza ospitalitatea fără margini a ţârii, care i-a ocrotit. Dar răbdarea cea mai mare încă trebue să aibă margini. In adunarea cea mare de la „Dacia“ anunţată pe erl, oratori distinşi au veştedit în­gâmfarea şi impertinenţa grecâscă, şi hotărîrile ce s’au votat acolo, vor trebui se le fie Grecilor un avertis­ment, că s’a sfîrşit cu epoca fanari­oţilor. FOILETONUL ,GAZ. TRANS.« Moş Cerbul De I. Ciocârlan. Trecuse mulţi ani de când căsuţa aceea veche stătea tihnită acolo în fun­dul ogrădii. Coperişul ei vechiu de şindilă era putred acum şi pătat cu m muşchiă pe la pale, or păreţii albi aveau în faţă tot acele două ferestri mititele, care priveau îndrăs­­neţe dintre chenarul de lutişor negru. Când i­ s’a pus temelia, Moş Cerbu era flăcăiaş, cu mustaţa abia înfierată; or cei doi meri falnici din faţa ei, nişce mlă­­diţe. — Pe atunci satul Prisana avea nu­mai o mână de case, împrăştiate şi acelea pe coastele dealurilor, er aci împrejur, unde îşi alesese moşul — flăcăul de atunci — locul de gospodărie, era numai spiniș, corhană, sterpa și pustiu. Acuma?... Satul Prisaca era sat mare, er împrejurul căsuței lui moș Cerbu, sciind ce a fost odată, nu-țî venea să crecjî ochilor. In fața casei se înșira: crama de că­ji și butete, hambarul plin de pâne, șoprcanele mari de vite și țarcul cu fân. La dreapta, pe povârnișul coastei, ne­gura de livadă se lăsa pănă la vale în gârla Prisăcelului; la stânga, pe corhană în sus, se vedea ridicându-se hliza de vie, apoi poenile de cosire, umbrite ici colea de mestecani albi și pletoșî; el tocmai hăt departe peste creasta dealului se ză­rea și geana codrului. Jos, în malul părăului, s’arată ochiu­lui moara cu coperişul negru de scândură, împrejur ocoalele pline de vite şi tăpşa­nul din faţă cu care încărcate cu saci. Dar gospodăria lui moş Cerbu, pe lângă acest belşug dăruit de Dumnezeu ca răsplata a muncei cinstite, mai avea un alt odor, care pentru bătrân era mai de preț decât toate câte se vedeau împrejur, avea pe Mioara, o floare de fată nu alta.... Și-i era dragă moșului ca sufletul. De trecea un prând fără să o vadă, fără s’o strige pe nume ori să-i vorbească, ar­dea de dorul ei... In­­jiua aceea era cald şi bine. Ierna grea, îmbrăcată cu belşug de nămeţi, se dusese încetul cu încetul şi în cuprins stăpânia Mărţişor. De sus, din ceriul limpede, sprijinit pe umerii dealurilor înalte, soarele căuta cu ochii prietenos spre satul risipit pe vale. Pe coste, omătul muiat începuse să se peticască tot mai mult în verdele cu­rat al colţului de iarbă, or prin văgăuni păraiele gâlgâiau înspumate, alergând nă­valnice la vale, ca să se piardă în prun­dul Prisăcelului, plin din mal în mal de apa tulbure şi mânioisă. Prin livedile înmugurite păsărelele se ciuguleau ciripind drăgălaş, din depăr­tările albastre s’audeau vestind cocorii, or pe pajiştele svîntate, copiii se jucau sgo­­motoşî cătând cu ochii în zare. Pe prispa căsuţei pline de sere, lipită din prospăt şi aşternută cu livicer curat de lână, moş Cerbu stătea aşa dus pe gânduri şi cu lu­­leaua stinsă, uitată într’un colț al gurii... Intr’un târdior bătrânul oftă adânc, îşî luă luleaua din gură şi cu ochii uriî de lacrămî căuta spre grădiniţa de-alături unde lucra copila... O striga. Mlădiţa răspunse şi-şî îndreptă tru­pul tînăr aplecat pe sapă. Privirea ochi­lor ei mari şi negri se încrucişă cu privi­rea bătrânului plină de dragoste. „Ce face Mioriţa tatii acolo?“ — Pun nisce răsaduri, taică! — Bine fata, bine; să dee cel de sus să fie într’un ceas cu noroc!... — „Să te audă Dumnezeu, tăicuţule, să fie precum gândesc!“, răspunse copila frumos, începându-şî lucrul; or bătrânul frângându-și mijlocul, se lasă el în stăpâ­nirea gândurilor. Îșî îndopă luleaua cu tutun, scăpără din amnar, puse iasca aprinsă de­asupra și începu să tragă când și când, pierdjân­­du-şi privirea prin paienjinişul de fum al­bastru. Moş Cerbu, aşa cu mustăţile şi ple­tele albe, plecat cum sta, cu cetele ră­­zimate de genunchi, părea mult mai bă­trân de cum era. Dar de multe ori albul perilor nu e semnul anilor ce numără, ci urmele su­ferinţelor ce a înfruntat omul; şi la el tocmai aşa era. *) Fragment din povestirea „Miera Cerbului“. Adunarea generală a Asociaţiunei. Convocare. In sensul ci­lor 23 şi 26 din sta­tute, membrii „Asociaţ­iunii pentru li­teratura, romând şi cultura poporu­lui român'‘ se convoică la Adunarea generală ordinară în Sibiiu, pe zilele de 19 şi 20 Au­gust st. n. 1905. Programul adunării este : Şedinţa I. Sâmbătă, la 19 August s­. n., la orele 11 a. m. Ordinea de zi: 1. Deschiderea adunării generale. 2. înscrierea delegaţilor presenţi. 3. Raportul general al comitetului cen­tral. 4. Alegerea comisiunilor: a) pen­tru examinarea raportului general; b) pentru cenzurarea socotelilor anu­lui 1904 şi a proiectului de budget pentru anul 1906 ; c) pentru înscrie­rea membrilor. 5. Presentarea even­tualelor propuneri.*) La orele 12 m. inaugurarea Mu­­seului istoric şi etnografic şi deschi­derea exposiţiei Asociaţiunii. Şedinţa II. Duminecă, în 20 August st. n., la orele 10 a. m. Ordinea de zi: 1. Raportul comisiunilor. 2. în­tregirea comitetului central. 3. Fixa­rea locului pentru adunarea generală din 1906. 4. Disposiţiuni pentru ve­rificarea procesului verbal. 5. închi­derea adunării generale. La orele 4 d. a. şedinţa festivă a secţiunilor ştiinţifice literare cu trimiterea programă : 1. Distribuirea premiului Andrei Mureşianu. 2. Discurs comemorativ asupra vieţii şi activităţii lui Timoteu Cipariu, de Dr. Sextil Puşcariu. 3. „Cheia Turdii“, comunicare istorică, de Silvestru Moldovan. Sibiiu, din şedinţa comitetului central al „Asociaţiunii pentru litera­tura română şi cultura poporului ro­mân“ ţinută la 29 Iulie 1905. Iosif Sterca Şu­uţu m. p., president. Ioan I. Lápédatu m. p., secretar II. Reiista politică. Braşov, 3 August n. încurcătura politică din ţară a mai mărit’o­dilele aceste baronul Banffy prin acțiunea, ce vrea s’o inaugureze în scop de a face se înceteze crisa. Banffy se străduesce ca se formeze un nou partid, seu cel puțin o con­centrare a partidelor, cari stau pe basa de la 67. In scopul acesta el a publicat în ziarul banffist „Pesti Hír­lap“ un articol, în care stă ce dicea între altele. *) Se observă, că eventualele propuneri au să fie presentate în scris presidiului Asociațiunii (în Sibiiu, strada Morii Nr. 6) cu opt­­file înainte de adunarea generală.

Next