Gazeta Transilvaniei, iulie 1905 (Anul 68, nr. 143-168)
1905-07-22 / nr. 160
REDACŢIUNEA, Admsistraţiunea ţi Tipornia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nur. Augenfeld & Emerio Leaner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Goldberger, Ekatein Bemat, Iuliu Leopold (YII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERȚIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani „sazsta" iese in Qg-care dl Abonamente pentru Anslri-unitarii pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe ?ese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Dumineci 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşot Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. •**• Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 180.—anul LXVIII. Braşov, Joi-Vineri 22 Iulie (4 August). 1905. (Număr de Duminecă 30.) [Pentru fraţii noştri din Macedonia. (a) Sultanul de la Constantino- Ipol a făcut Românilor din Macedonia I un act de dreptate, îngăduindu-le se se bucure şi ei, ca şi celelalte naţiuni creştine de sub oblăduirea otomană, de libertatea limbei în biserică şi şcolă. 11 . Un principiu juridic spune, că ,cel ce aşeza de dreptul seu, nu vaatârnă pe nimeni“. După acest principiu, Românii macedoneni folosindu-se în sinul poporului de dreptul [acordat de Sultanul, ai crede, căn’are să se amestece nimeni, de pre opriri acest drept ei nu vreau să iaude la nimeni nimica, ci vreau numai să pună în practică un lucru, careli se cuvine de la natură. Cu tote acestea Grecii, cari în Icursul veacurilor se deprinseră a con- Isidera ca moştenire a lor Macedonia,Epirul şi Thesalia, au sărit ca înţe- Jpaţi, când au vedut că Românii ce [locuesc cu sutele de mii în acesteprovincii s’au decis a scutura jugul [limbei streine şi a se întorce la matca lor, emancipându-se de sub tutoratulgrecesc. Guvernul Greciei independente,în unire cu patriarchia din Constantinopol şi cu bandele grecesc organisate în provinciile otomane, au pornit o luptă crâncenă împotriva mişcării macedo-române şi cu terere şi silnicie s’au pus să zădărnicască realisarea vechei dorinţe a Aromânilor. Grecii nu se dau Inderet nici dela versuri de sânge, şi atentatele la viaţa şi averea fraţilor noştri îndepărtaţi, sunt la ordinea zilei. Faza aceasta nouă în lupta pentru drepturile limbei, ne dă prilej a ne ocupa puţin cu suferinţele trecutului şi cu sforţările îndreptate spre dobândirea locului ce ni se cuvine ca popor de rassă latină în Orientul Europei. Intunerecul nepătruns, care a acoperit neamul românesc atâtea sute de ani, a început să se împrăştie abia de două veacuri, întâii aici în Transilvania, apoi dincolo de Carpaţi, şi era în sfîrşit că conscienţa de rassă a început să se afirme şi în Balcani. Evoluţia aceasta se face forte încet, şi e de prevedut, că va dura încă mult timp pănă ce isbenda desăvîrşită va încorona instinţele neamului nostru. Aici în pragul Apusului sartea nostră a fost în trecut maşteră şi asupririle negrăite — fiindcă nu făceam parte din biserica apuseană, singura care pe acele vremuri era purtătorea civilisaţiunii. Bărbaţii mari, cari au eşit din sinul nostru au fost absorbiţi de legea streina şi meritele lor se află înscrise în anale, cari nu sunt ale nostre. Ramura din Balcani a neamului românesc a avut urăşi sprte maşteră, fiindcă acolo legea răsariteană era identică cu grecismul şi numele bărbaţilor distinşi, cari au supt ţâţă românască au fost înscrise în analele Grecilor. Aici am fost asupriţi, fiindcă nu eram catolici, dincolo n’am fost băgaţi în seamn, fiindcă eram ortodoxi. „Vă veţi cutremura — scrie „Cronica“ din Bucuresci în apelul în care chema pe Români la meetingul ţinut ora în sala „Dacia“ — vă veţi cutremura când vi se vor pune înainte dovedi, că ura Grecilor împotriva Românilor nu pornesce din faptul, că noi am zădărnici idealul lor naţional, ci din aceea, că falanga mecenaţilor, cari au împodobit Grecia cu monumente şi institute de cultură, precum şi legiunile de eroi cu numele cărora este umplută istoria Greciei moderne, vor trece de arjî înainte în partea Românilor, căci Români au fost: Baclava, Bucovala, Marcu Bozaris, Deacos, Greva, Cociandone, Gura, Zalacosta, Angliei Vlachos, Pantazi, Spiru, Lambru, Coletti şi alţi mulţi, cari confundau religia cu naţiunea, şi al căror patriotism şi curagiu, Grecii au soitit să-i exploateze în folosul causei lor.“ Tot ce au produs Aromânii în bărbaţi generoşi, emeni învăţaţî şi eroi, cari şi-au vărsat sângele pentru independenţa Grecilor, au fost confiscaţi de Greci şi cuprinşi în Panteonul lor. Şi cum să nu o fi făcut acesta prerii în ţările otomane, când chiar şi"*în Muntenia şi Moldova pănă pe la mijlocul veacului trecut, îndrasneala lor era fără margini şi pănă în ziua de astăzi Grecii pripăşiţi în România şi îmbogăţiţi acolo, se poarta cu un dispreţ suveran faţă cu tot ce e românesc. Ei, cari au venit din Kefalonia, ca nisce maslinari sdrenţoşi, îngrăşându-se pe pământul României, sfideaza ospitalitatea fără margini a ţârii, care i-a ocrotit. Dar răbdarea cea mai mare încă trebue să aibă margini. In adunarea cea mare de la „Dacia“ anunţată pe erl, oratori distinşi au veştedit îngâmfarea şi impertinenţa grecâscă, şi hotărîrile ce s’au votat acolo, vor trebui se le fie Grecilor un avertisment, că s’a sfîrşit cu epoca fanarioţilor. FOILETONUL ,GAZ. TRANS.« Moş Cerbul De I. Ciocârlan. Trecuse mulţi ani de când căsuţa aceea veche stătea tihnită acolo în fundul ogrădii. Coperişul ei vechiu de şindilă era putred acum şi pătat cu m muşchiă pe la pale, or păreţii albi aveau în faţă tot acele două ferestri mititele, care priveau îndrăsneţe dintre chenarul de lutişor negru. Când i s’a pus temelia, Moş Cerbu era flăcăiaş, cu mustaţa abia înfierată; or cei doi meri falnici din faţa ei, nişce mlădiţe. — Pe atunci satul Prisana avea numai o mână de case, împrăştiate şi acelea pe coastele dealurilor, er aci împrejur, unde îşi alesese moşul — flăcăul de atunci — locul de gospodărie, era numai spiniș, corhană, sterpa și pustiu. Acuma?... Satul Prisaca era sat mare, er împrejurul căsuței lui moș Cerbu, sciind ce a fost odată, nu-țî venea să crecjî ochilor. In fața casei se înșira: crama de căji și butete, hambarul plin de pâne, șoprcanele mari de vite și țarcul cu fân. La dreapta, pe povârnișul coastei, negura de livadă se lăsa pănă la vale în gârla Prisăcelului; la stânga, pe corhană în sus, se vedea ridicându-se hliza de vie, apoi poenile de cosire, umbrite ici colea de mestecani albi și pletoșî; el tocmai hăt departe peste creasta dealului se zărea și geana codrului. Jos, în malul părăului, s’arată ochiului moara cu coperişul negru de scândură, împrejur ocoalele pline de vite şi tăpşanul din faţă cu care încărcate cu saci. Dar gospodăria lui moş Cerbu, pe lângă acest belşug dăruit de Dumnezeu ca răsplata a muncei cinstite, mai avea un alt odor, care pentru bătrân era mai de preț decât toate câte se vedeau împrejur, avea pe Mioara, o floare de fată nu alta.... Și-i era dragă moșului ca sufletul. De trecea un prând fără să o vadă, fără s’o strige pe nume ori să-i vorbească, ardea de dorul ei... Injiua aceea era cald şi bine. Ierna grea, îmbrăcată cu belşug de nămeţi, se dusese încetul cu încetul şi în cuprins stăpânia Mărţişor. De sus, din ceriul limpede, sprijinit pe umerii dealurilor înalte, soarele căuta cu ochii prietenos spre satul risipit pe vale. Pe coste, omătul muiat începuse să se peticască tot mai mult în verdele curat al colţului de iarbă, or prin văgăuni păraiele gâlgâiau înspumate, alergând năvalnice la vale, ca să se piardă în prundul Prisăcelului, plin din mal în mal de apa tulbure şi mânioisă. Prin livedile înmugurite păsărelele se ciuguleau ciripind drăgălaş, din depărtările albastre s’audeau vestind cocorii, or pe pajiştele svîntate, copiii se jucau sgomotoşî cătând cu ochii în zare. Pe prispa căsuţei pline de sere, lipită din prospăt şi aşternută cu livicer curat de lână, moş Cerbu stătea aşa dus pe gânduri şi cu luleaua stinsă, uitată într’un colț al gurii... Intr’un târdior bătrânul oftă adânc, îşî luă luleaua din gură şi cu ochii uriî de lacrămî căuta spre grădiniţa de-alături unde lucra copila... O striga. Mlădiţa răspunse şi-şî îndreptă trupul tînăr aplecat pe sapă. Privirea ochilor ei mari şi negri se încrucişă cu privirea bătrânului plină de dragoste. „Ce face Mioriţa tatii acolo?“ — Pun nisce răsaduri, taică! — Bine fata, bine; să dee cel de sus să fie într’un ceas cu noroc!... — „Să te audă Dumnezeu, tăicuţule, să fie precum gândesc!“, răspunse copila frumos, începându-şî lucrul; or bătrânul frângându-și mijlocul, se lasă el în stăpânirea gândurilor. Îșî îndopă luleaua cu tutun, scăpără din amnar, puse iasca aprinsă deasupra și începu să tragă când și când, pierdjându-şi privirea prin paienjinişul de fum albastru. Moş Cerbu, aşa cu mustăţile şi pletele albe, plecat cum sta, cu cetele răzimate de genunchi, părea mult mai bătrân de cum era. Dar de multe ori albul perilor nu e semnul anilor ce numără, ci urmele suferinţelor ce a înfruntat omul; şi la el tocmai aşa era. *) Fragment din povestirea „Miera Cerbului“. Adunarea generală a Asociaţiunei. Convocare. In sensul cilor 23 şi 26 din statute, membrii „Asociaţiunii pentru literatura, romând şi cultura poporului român'‘ se convoică la Adunarea generală ordinară în Sibiiu, pe zilele de 19 şi 20 August st. n. 1905. Programul adunării este : Şedinţa I. Sâmbătă, la 19 August s. n., la orele 11 a. m. Ordinea de zi: 1. Deschiderea adunării generale. 2. înscrierea delegaţilor presenţi. 3. Raportul general al comitetului central. 4. Alegerea comisiunilor: a) pentru examinarea raportului general; b) pentru cenzurarea socotelilor anului 1904 şi a proiectului de budget pentru anul 1906 ; c) pentru înscrierea membrilor. 5. Presentarea eventualelor propuneri.*) La orele 12 m. inaugurarea Museului istoric şi etnografic şi deschiderea exposiţiei Asociaţiunii. Şedinţa II. Duminecă, în 20 August st. n., la orele 10 a. m. Ordinea de zi: 1. Raportul comisiunilor. 2. întregirea comitetului central. 3. Fixarea locului pentru adunarea generală din 1906. 4. Disposiţiuni pentru verificarea procesului verbal. 5. închiderea adunării generale. La orele 4 d. a. şedinţa festivă a secţiunilor ştiinţifice literare cu trimiterea programă : 1. Distribuirea premiului Andrei Mureşianu. 2. Discurs comemorativ asupra vieţii şi activităţii lui Timoteu Cipariu, de Dr. Sextil Puşcariu. 3. „Cheia Turdii“, comunicare istorică, de Silvestru Moldovan. Sibiiu, din şedinţa comitetului central al „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român“ ţinută la 29 Iulie 1905. Iosif Sterca Şuuţu m. p., president. Ioan I. Lápédatu m. p., secretar II. Reiista politică. Braşov, 3 August n. încurcătura politică din ţară a mai mărit’odilele aceste baronul Banffy prin acțiunea, ce vrea s’o inaugureze în scop de a face se înceteze crisa. Banffy se străduesce ca se formeze un nou partid, seu cel puțin o concentrare a partidelor, cari stau pe basa de la 67. In scopul acesta el a publicat în ziarul banffist „Pesti Hírlap“ un articol, în care stă ce dicea între altele. *) Se observă, că eventualele propuneri au să fie presentate în scris presidiului Asociațiunii (în Sibiiu, strada Morii Nr. 6) cu optfile înainte de adunarea generală.