Gazeta Transilvaniei, septembrie 1905 (Anul 68, nr. 200-215)

1905-09-11 / nr. 200

Cine se ajute? Viena. 21 Sept. 1905. (Coresp. part.­a „Gaz. Trans.“) In momentele actuale crisa un­gară ţine aici încordată atenţiunea tuturor. Simte fie­care, că noua tră­­gănare a soluţiunei acestei crise nu­mai de bun augur nu poate fi. Decla­raţia baronului Fejervary cu peasiu­­nea anunţării demisiunei sale în ca­meră. Vinerea trecută, a produs în tabăra Germanilor austriaci efecte de­osebite, după poziţia lor de partid. Naţionaliştii radicali, în frunte cu frac­ţiunea pangermană, sunt satisfăcuţi, văzând că Monarchul nu vrea să­ o rupă de tot cu coaliţiunea maghiară, ci îi întinde din nou mâna de împă­care, fiind­că pe acestă cale ei spe­­rază a vedea cât mai curând realizată dorinţa lor de a se sei odată sepa­raţi de Ungaria, proclamându-se uniu­nea personală între cele două state ale monarchiei, or naţionaliştii mo­deraţi, conduşi de partidul creştin­­social, singurul, care mai ţine încă la vechile tradiţiuni ale politicei dinas­tice împărătesei, sunt neliniştiţi şi indispuşi din causă, că văd înclinarea cercurilor înalte hotărîtore de a face ouă concesiuni Maghiarilor propter omeni pads. Precum v’am semna­lat deja într’o scrisoare anterioră (O publicăm mai jos.­­— Red.) prima­rul Vienei Dr. Lueger însuşi a aflat de bine a da espresiune vină acestor îngrijiri în vorbirea, ce a ţinut’o în meetingul partidului. Dumineca tre­cută, or organul lui „Deutsches Volks­blatt“ nu mai încetază în a da alarmă, că monarchia e în pericol de a cade pradă oligarchiei aristocraţiei maghiare, care pregătesce totala rupere a Un­gariei de Austria şi de împăratul. Mai er, organul numit al parti­dului creştin-social spunea, că în tă­cere deja ministeriul comun de răs­­boini a pus la cale abandonarea vul­turului împărătesc cu două capete, spre a face pe voia Maghiarilor. „In­strucţiunea de dare la semn pentru trupele de infanterie şi de vânători“, a apărut de rândul acesta în tipar, fără de a avu pe pagina cu titula, ca de obicei­, vulturul împărătesc cu două capete. Acesta o consideră deja faia vienesă ca o concesiune făcută Ma­ghiarilor. Adi „D. Volksblatt“ atacă vehement pe ministrul de externe Go­­luchowski, dicând că s’a făcut u­alta intrigelor oligarchiei maghiare aristo­cratice, cu care simpatisază ca Polon, ce este. Vă alătur aici acest articol în mai multe privinţe remarcabil. (II publicăm la alt loc. — Red.) Temerea, că împăratul se va în­­muia în cele din urmă de tot şi că coaliţiunea maghiară va isbuti astfel, n’o împărtăşesc însă toţi dintre Germanii austriaci conservativi. Unii şi în deo­sebi clericalii pronunţaţi cred sus şi tare, că Majestatea Sa nu va mai ceda întru nimic şi că rândul coali­ţiei va fi acum de a ceda. Ei îşi în­temeiază credinţa pe faptul, că ba­ronul Fejervary, în declaraţia sa, n’a arătat ca motiv al demisiu­nei sale şi a cabinetului său respin­gerea planului de a inaugura un fel de vot universal, ci a declarat numai, că demisionază, fiind­că nu i-a succes de a-şi împlini misiunea cu care fu­ însărcinat de monarch, adecă de a face posibil un guvern al majorităţii. Din declararea acesta cei din cestiune conchid, că corona şi-a păs­trat libertatea acţiunei. Cu alte cu­vinte ea, Corona, mai poate reveni la espedientul cu votul universal. In cele din urmă va ieşi la ivală, că tot sgomotul ce­­a făcut cabine­tul Fejervary cu votul universal, n’a fost decât numai un mijloc de a bă­ga spaimă în coaliţiune, spre a o în­demna să cedeze în punctul limbei de comandă. Dar lumea cea mare a luat în serios ameninţarea cu votul universal, pe care au ilustrat-o atât de viu şi cu efect sociliştii-lucrători prin demonstraţiunea lor grandioasă în faţa parlamentului la 15 Sept. a. c. Coaliţiunea scie acum, dice un alt organ de frunte vienes, că e po­sibil să vină la cârmă în Ungaria un guvern, care nu se va sfii de a mo­­bilisa massele în contra parlamentu­lui, poporul în contra­ „naţiunei“, şi nu e nici decum sigur, că un ast­fel de guvern nu s’ar pute ţine la cârmă. E mare întrebarea, decă cu tote acestea şefii coaliţiunei vor ceda în punctul limbei de­­comandă, după ce li­ se vor mai da un şir de nouă con­cesiuni cari însă, — cum asigură or­ganul lui Goluch­owski — se vor referi la paritatea în afacerile comune, nu la limba de comandă? Ce va cjice a­­tuncî Ungurimea din tota ţara, pe care coaliţiunea aproape de un an de dile o agită cu postulatul limbei de comandă ? Intr’aceea corona sprijinită de aristocraţii germani, poloni şi boemi din Austria s’a îndurat a scăpa co­aliţiunea maghiară deocamdată de stafia votului universal. Cum vor sei să-i mulţii măsea d’alde Kossuth, An­­drassy, Banffy şi Zichy? Se va vedè în curând, căci deja pe ziua de Sâmbătă 23 i. c. sunt chemaţi aceşti şefi ai coaliţiu­nei în audienţă la palatul din Viena, unde vor avu să se presenteze toţi de-odată la 11 ore a. m. Va să d­ică pasul cel dintâi, tot din partea monarchului se face. Vor veni aşa­dar din nou la Viena amin­tiţii cavaleri ai coaliţiei „oligarchilor“, va veni chiar şi Banffy despre care se stie, că fiind compromis în aface­rea Zeysig, va trebui intuit să se spele de păcate. Vor veni cu toţii şi vor sta­­răşi faţă cu Regele şi cu împăratul. Care dintre representanţii celor doi factori va ceda, căci cineva trebue să cedeze, dacă este să nu fie totul o puerilă comedie? Ore viclenii şefi ai coaliţiei vor inventa ărăşi în ultimul moment o formulă (cam ca a lui Stein), ca să trăcă printre Scylla şi Carybide? Vom vedèa. De­ocamdată cel pu­ţin optimişti unguri cred că împăratul va rămâne neînduplecat în cestiunea lim­bei de comandă, ba era, la deschide­rea drumului de fier în Schwarzach­, Majestatea Sa adresându-se catră de­putatul german din „Reichsrath“. Sylvester îi dise între altele, fâ­­■Ynd alusiune la crisă : „Voi trebue să mă ajutați, trebue să mă spriji­niți!“ Apoi adause: „Nu mă voia învoi nici­odată, ca armata se fie di­­visată în două“. Germanii să ajute coroanei! Dar oare nu Germanii sunt, cari au spriji­nit şi sprijinesc instiinţele esclusi­­viste şi şoviniste maghiare? Vom vedea, cum vor ajuta Ger­manii, Polonii şi Cehii, căci celelalte popore ale monarchiei, în cea mai mare parte, sunt din nenorocire lipsite de drepturi şi de putere!­ ­ REDACŢIUNEA: Administraţîunea ?i Tiranii Braşov,piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu ke primesc. Maxmscripte nu au retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urm­ătorele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena: la M. Dukes Nacht., Nuz. Augenfeld & Emeric L©fi­ner., Heinrich. Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppeiik. In Budapesta 3a A. Y. Gold­berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (YD Erzsóbet-körut). PREȚUL INSERȚIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai des© după tarifă și învoială. — 3 RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani „5A2STA“ iese în fle­sare Abonamente neutra Ansno-Ungarit Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ril de Dumineca 4 cor. pe an. Pentru Bontania şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rul de Dumineci 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d­nii colectori. Abonamentu­l pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. *­■ Un esem­­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi­ inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 200. Braşov, Duminecă ÎS (24) Septemvrie. 1905. ANUL LXVIII. ■ Braşov, 10/23 Septemvrie. Ministrul Lukacs şi adresa comitatu­lui Siib­iu. Se scie, că comisiunea adminis­trativă a comitatului Sibiiu a cerut, prin­­tr’o adresă, ca ministrul unguresc de culte şi instrucţiune publică Lukacs se scotă din vigore cunoscutele sale ordonanţe privitoare la învățarea limbei maghiare în scotele gri­mare nemaghiare. Ministrul a răspuns prin alt ordin cătră numita comisiune, în care refuză împlinirea justei cereri a comita­tului. *­d. : * _____ Un interview cu secretarul clubului naţionalist. Corespondentul din Budapesta a­­oiarului „Agramer Tagblatt“ a intervie­vat pe deputatul Milan Hodza, secretar al clubului naţionalist din dieta ungară, asu­pra situaţiei politice. »Numai pe basa vo­tului universal se poate ameliora situaţia naţionalităţilor« dise d-i Hodza. »Chiar şi elementele conservatore ale naţionalităţi­lor, sunt deja de părerea acesta«, continuă d-l secretar. »Ajungând în club la biruinţă principiile acestea, nu se mai putea să mergem cu coaliţia. Representanţii naţio­nalităţilor, ca şi socialiştii, îşi vor pune postulatul votului universal în fruntea tu­turor acţiunilor şi îşi vor consacra tote puterile acestei cestiuni atât de impor­tante. Domnul Hodza a ilustrat impor­tanţa cestiunei, aducând diferite exem­ple, din cari reiese cât de nedreptăţite sunt naţionalităţile la alegeri. Apoi dă a înţelege, că aşa cum s’au desvoltat lu­crurile, deputaţii naţionalişti vor face în parlament o poziţie înverşunată coaliţiei. »Dar acestea sunt lucruri despre cari de­ocamdată nu se poate vorbi. Să vedem, ce se va întîmpla la 10 Octomvrie. Atâta însă e cert, că naţionalităţile nu se vor lăsa de principiile lor democratice, singure, cari vor putea salva ţara. Toate naţionalităţile nemaghiare au aceleaşi interese, şi convin­gerea e generală, că naţionalităţile trebue să fie solidare­. Vorbesce mai departe des­pre legea electorală din Ardeal, relevând că cele 240.000 (!) de Saşi au 14 deputaţi, pe când 3 milioane de Români numai 8, şi şi din aceştia 4 au fost aleşi în afară de Transilvania. »Cu introducerea votului uni­versal se va schimba acesta disproporţie — firesce nu pe placul Saşilor.« Nu înţelegem de ce se lovesce d-l secretar tocmai de Saşi şi nu amintesce nimic de Maghiarii privilegiaţi în tot chi­pul prin legea electorală? Scrisoare din Viena. — 18 Sept. n. 1905. Primul ministru Fejervary a decla­rat în şedinţa dela 15 Septemvrie a dietei, că camera se amână prin rescript regesc până la 10 Octomvrie a. c. »pentru­ ca onorata coaliţiune să poata face eventual coroanei propunerile ei«. Din cuvintele aceste s’a conchis cu drept, că Majestatea Sa aşteptă, ca coaliţia să facă primul pas şi să propună o moda­litate de înţelegere şi de soluţiune a cri­­zei. După ce însă cei din coaliţie, încura­jaţi şi prin căderea neaşteptată a cabine­tului Fejervary, încă nu au perdut spe­ranţa, că totuşi vor pute mai îndupleca, mai constrînge pe bătrânul monarch de a Ie face nouă concesiuni militare, ei n’au voit să facă primul pas. In urma acesta a fost chemat ministrul preşedinte Fejer­vary pe dina de adî la audienţă de Ma­­jestatea Sa şi a fost primit adî la 2 ore p. m. la palat. După o convorbire de o oră şi jumătate cu monarchul, Fejervary a mers la ginerele său Burian, ministru comun de finance, or astá-sora s’a şi re­întors cu acceleratul la Budapesta. Resultatul audienței primului minis­tru unguresc va rămâne deocamdată se­cret. In cercurile bine informate se afirmă însă, că a fost vorba în aceasta audiență de a fi chiemațî la palat din nou politician! unguri aparținători majorității parlamen­tare. Cum și în ce chip s’ar putea afla modul de a se construi o punte, prin care să se apropie coaliţia de Corona, pe lângă res­pectarea voinţei acesteia de a se susţină limba de comandă germană, nimeni nu-şî poate închipui. O parte ar trebui să ce­deze, dar vedem, că pe când se anunţă din nou, că Corona nu vrea şi nu poate să cedeze, omenii diruguitorî ai coaliţiei de­clară de asemenea, că nu pot renunţa nicî­decum la postulatul lor. Totuşi p’aci prin Viena, de când cu dimisiunea guvernului Fejervary predom­­nesce părerea, că Corona ar fi înclinată a le face Ungurilor concesiuni nouă — şi a pretinde apoi dela Austriac­ să aducă nouă jertfe pentru a împăca Ungaria. Temerea de aşa ceva s’a dat pe faţă în meetingul, ce l’a ţinut erî în Eggen­­burg (Austria de jos), partidul social­­creştin condus de prinţul Liechtenstein şi de Dr. Lueger. Acesta din urmă a luat asupră­ şi de a vorbi în meeting despre raporturile cu Ungaria. Discursul lui, în împrejurările de față de un deo­sebit interes, vi-l alătur aici.*) Nota prin­cipală a vorbirei lui Lueger este, că lu­crurile au ajuns să aibă adi ore-care ase­mănare cu evenimentele dela 1848/9, că s’a stors o concesiune după alta împăra­tului şi că el, Lueger, se teme că acesta este în ajun de a face nouă concesiun­i, de aceea îşi ridică glasul admonnător în mijlocul poporaţiunei representanţilor din Austria de jos, ca să se scie, că părerea acestora este să nu se mai aducă nici o jertfă pentru Ungaria, căci aceasta nici­odată nu va putea fi mulţumită şi săturată. A vorbit apoi Lueger şi de caşul straniu, că ministru preşedinte Gautsch a intrevenit pentru­ ca Majestatea Sa­­să nu accepteze programul cabinetului Fejer­vary, care cerea adoptarea ideei votului * * L’am­ publicat deja în estras. — R­e­d.

Next