Gazeta Transilvaniei, septembrie 1905 (Anul 68, nr. 200-215)
1905-09-11 / nr. 200
Cine se ajute? Viena. 21 Sept. 1905. (Coresp. part.a „Gaz. Trans.“) In momentele actuale crisa ungară ţine aici încordată atenţiunea tuturor. Simte fiecare, că noua trăgănare a soluţiunei acestei crise numai de bun augur nu poate fi. Declaraţia baronului Fejervary cu peasiunea anunţării demisiunei sale în cameră. Vinerea trecută, a produs în tabăra Germanilor austriaci efecte deosebite, după poziţia lor de partid. Naţionaliştii radicali, în frunte cu fracţiunea pangermană, sunt satisfăcuţi, văzând că Monarchul nu vrea să o rupă de tot cu coaliţiunea maghiară, ci îi întinde din nou mâna de împăcare, fiindcă pe acestă cale ei sperază a vedea cât mai curând realizată dorinţa lor de a se sei odată separaţi de Ungaria, proclamându-se uniunea personală între cele două state ale monarchiei, or naţionaliştii moderaţi, conduşi de partidul creştinsocial, singurul, care mai ţine încă la vechile tradiţiuni ale politicei dinastice împărătesei, sunt neliniştiţi şi indispuşi din causă, că văd înclinarea cercurilor înalte hotărîtore de a face ouă concesiuni Maghiarilor propter omeni pads. Precum v’am semnalat deja într’o scrisoare anterioră (O publicăm mai jos.— Red.) primarul Vienei Dr. Lueger însuşi a aflat de bine a da espresiune vină acestor îngrijiri în vorbirea, ce a ţinut’o în meetingul partidului. Dumineca trecută, or organul lui „Deutsches Volksblatt“ nu mai încetază în a da alarmă, că monarchia e în pericol de a cade pradă oligarchiei aristocraţiei maghiare, care pregătesce totala rupere a Ungariei de Austria şi de împăratul. Mai er, organul numit al partidului creştin-social spunea, că în tăcere deja ministeriul comun de răsboini a pus la cale abandonarea vulturului împărătesc cu două capete, spre a face pe voia Maghiarilor. „Instrucţiunea de dare la semn pentru trupele de infanterie şi de vânători“, a apărut de rândul acesta în tipar, fără de a avu pe pagina cu titula, ca de obicei, vulturul împărătesc cu două capete. Acesta o consideră deja faia vienesă ca o concesiune făcută Maghiarilor. Adi „D. Volksblatt“ atacă vehement pe ministrul de externe Goluchowski, dicând că s’a făcut ualta intrigelor oligarchiei maghiare aristocratice, cu care simpatisază ca Polon, ce este. Vă alătur aici acest articol în mai multe privinţe remarcabil. (II publicăm la alt loc. — Red.) Temerea, că împăratul se va înmuia în cele din urmă de tot şi că coaliţiunea maghiară va isbuti astfel, n’o împărtăşesc însă toţi dintre Germanii austriaci conservativi. Unii şi în deosebi clericalii pronunţaţi cred sus şi tare, că Majestatea Sa nu va mai ceda întru nimic şi că rândul coaliţiei va fi acum de a ceda. Ei îşi întemeiază credinţa pe faptul, că baronul Fejervary, în declaraţia sa, n’a arătat ca motiv al demisiunei sale şi a cabinetului său respingerea planului de a inaugura un fel de vot universal, ci a declarat numai, că demisionază, fiindcă nu i-a succes de a-şi împlini misiunea cu care fu însărcinat de monarch, adecă de a face posibil un guvern al majorităţii. Din declararea acesta cei din cestiune conchid, că corona şi-a păstrat libertatea acţiunei. Cu alte cuvinte ea, Corona, mai poate reveni la espedientul cu votul universal. In cele din urmă va ieşi la ivală, că tot sgomotul cea făcut cabinetul Fejervary cu votul universal, n’a fost decât numai un mijloc de a băga spaimă în coaliţiune, spre a o îndemna să cedeze în punctul limbei de comandă. Dar lumea cea mare a luat în serios ameninţarea cu votul universal, pe care au ilustrat-o atât de viu şi cu efect sociliştii-lucrători prin demonstraţiunea lor grandioasă în faţa parlamentului la 15 Sept. a. c. Coaliţiunea scie acum, dice un alt organ de frunte vienes, că e posibil să vină la cârmă în Ungaria un guvern, care nu se va sfii de a mobilisa massele în contra parlamentului, poporul în contra „naţiunei“, şi nu e nici decum sigur, că un astfel de guvern nu s’ar pute ţine la cârmă. E mare întrebarea, decă cu tote acestea şefii coaliţiunei vor ceda în punctul limbei decomandă, după ce li se vor mai da un şir de nouă concesiuni cari însă, — cum asigură organul lui Goluchowski — se vor referi la paritatea în afacerile comune, nu la limba de comandă? Ce va cjice atuncî Ungurimea din tota ţara, pe care coaliţiunea aproape de un an de dile o agită cu postulatul limbei de comandă ? Intr’aceea corona sprijinită de aristocraţii germani, poloni şi boemi din Austria s’a îndurat a scăpa coaliţiunea maghiară deocamdată de stafia votului universal. Cum vor sei să-i mulţii măsea d’alde Kossuth, Andrassy, Banffy şi Zichy? Se va vedè în curând, căci deja pe ziua de Sâmbătă 23 i. c. sunt chemaţi aceşti şefi ai coaliţiunei în audienţă la palatul din Viena, unde vor avu să se presenteze toţi de-odată la 11 ore a. m. Va să dică pasul cel dintâi, tot din partea monarchului se face. Vor veni aşadar din nou la Viena amintiţii cavaleri ai coaliţiei „oligarchilor“, va veni chiar şi Banffy despre care se stie, că fiind compromis în afacerea Zeysig, va trebui intuit să se spele de păcate. Vor veni cu toţii şi vor starăşi faţă cu Regele şi cu împăratul. Care dintre representanţii celor doi factori va ceda, căci cineva trebue să cedeze, dacă este să nu fie totul o puerilă comedie? Ore viclenii şefi ai coaliţiei vor inventa ărăşi în ultimul moment o formulă (cam ca a lui Stein), ca să trăcă printre Scylla şi Carybide? Vom vedèa. Deocamdată cel puţin optimişti unguri cred că împăratul va rămâne neînduplecat în cestiunea limbei de comandă, ba era, la deschiderea drumului de fier în Schwarzach, Majestatea Sa adresându-se catră deputatul german din „Reichsrath“. Sylvester îi dise între altele, fâ■Ynd alusiune la crisă : „Voi trebue să mă ajutați, trebue să mă sprijiniți!“ Apoi adause: „Nu mă voia învoi niciodată, ca armata se fie divisată în două“. Germanii să ajute coroanei! Dar oare nu Germanii sunt, cari au sprijinit şi sprijinesc instiinţele esclusiviste şi şoviniste maghiare? Vom vedea, cum vor ajuta Germanii, Polonii şi Cehii, căci celelalte popore ale monarchiei, în cea mai mare parte, sunt din nenorocire lipsite de drepturi şi de putere! REDACŢIUNEA: Administraţîunea ?i Tiranii Braşov,piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu ke primesc. Maxmscripte nu au retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena: la M. Dukes Nacht., Nuz. Augenfeld & Emeric L©finer., Heinrich. Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppeiik. In Budapesta 3a A. Y. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (YD Erzsóbet-körut). PREȚUL INSERȚIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai des© după tarifă și învoială. — 3 RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani „5A2STA“ iese în flesare Abonamente neutra Ansno-Ungarit Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ril de Dumineca 4 cor. pe an. Pentru Bontania şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rul de Dumineci 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la dnii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. *■ Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 200. Braşov, Duminecă ÎS (24) Septemvrie. 1905. ANUL LXVIII. ■ Braşov, 10/23 Septemvrie. Ministrul Lukacs şi adresa comitatului Siibiu. Se scie, că comisiunea administrativă a comitatului Sibiiu a cerut, printr’o adresă, ca ministrul unguresc de culte şi instrucţiune publică Lukacs se scotă din vigore cunoscutele sale ordonanţe privitoare la învățarea limbei maghiare în scotele grimare nemaghiare. Ministrul a răspuns prin alt ordin cătră numita comisiune, în care refuză împlinirea justei cereri a comitatului. *d. : * _____ Un interview cu secretarul clubului naţionalist. Corespondentul din Budapesta aoiarului „Agramer Tagblatt“ a intervievat pe deputatul Milan Hodza, secretar al clubului naţionalist din dieta ungară, asupra situaţiei politice. »Numai pe basa votului universal se poate ameliora situaţia naţionalităţilor« dise d-i Hodza. »Chiar şi elementele conservatore ale naţionalităţilor, sunt deja de părerea acesta«, continuă d-l secretar. »Ajungând în club la biruinţă principiile acestea, nu se mai putea să mergem cu coaliţia. Representanţii naţionalităţilor, ca şi socialiştii, îşi vor pune postulatul votului universal în fruntea tuturor acţiunilor şi îşi vor consacra tote puterile acestei cestiuni atât de importante. Domnul Hodza a ilustrat importanţa cestiunei, aducând diferite exemple, din cari reiese cât de nedreptăţite sunt naţionalităţile la alegeri. Apoi dă a înţelege, că aşa cum s’au desvoltat lucrurile, deputaţii naţionalişti vor face în parlament o poziţie înverşunată coaliţiei. »Dar acestea sunt lucruri despre cari deocamdată nu se poate vorbi. Să vedem, ce se va întîmpla la 10 Octomvrie. Atâta însă e cert, că naţionalităţile nu se vor lăsa de principiile lor democratice, singure, cari vor putea salva ţara. Toate naţionalităţile nemaghiare au aceleaşi interese, şi convingerea e generală, că naţionalităţile trebue să fie solidare. Vorbesce mai departe despre legea electorală din Ardeal, relevând că cele 240.000 (!) de Saşi au 14 deputaţi, pe când 3 milioane de Români numai 8, şi şi din aceştia 4 au fost aleşi în afară de Transilvania. »Cu introducerea votului universal se va schimba acesta disproporţie — firesce nu pe placul Saşilor.« Nu înţelegem de ce se lovesce d-l secretar tocmai de Saşi şi nu amintesce nimic de Maghiarii privilegiaţi în tot chipul prin legea electorală? Scrisoare din Viena. — 18 Sept. n. 1905. Primul ministru Fejervary a declarat în şedinţa dela 15 Septemvrie a dietei, că camera se amână prin rescript regesc până la 10 Octomvrie a. c. »pentru ca onorata coaliţiune să poata face eventual coroanei propunerile ei«. Din cuvintele aceste s’a conchis cu drept, că Majestatea Sa aşteptă, ca coaliţia să facă primul pas şi să propună o modalitate de înţelegere şi de soluţiune a crizei. După ce însă cei din coaliţie, încurajaţi şi prin căderea neaşteptată a cabinetului Fejervary, încă nu au perdut speranţa, că totuşi vor pute mai îndupleca, mai constrînge pe bătrânul monarch de a Ie face nouă concesiuni militare, ei n’au voit să facă primul pas. In urma acesta a fost chemat ministrul preşedinte Fejervary pe dina de adî la audienţă de Majestatea Sa şi a fost primit adî la 2 ore p. m. la palat. După o convorbire de o oră şi jumătate cu monarchul, Fejervary a mers la ginerele său Burian, ministru comun de finance, or astá-sora s’a şi reîntors cu acceleratul la Budapesta. Resultatul audienței primului ministru unguresc va rămâne deocamdată secret. In cercurile bine informate se afirmă însă, că a fost vorba în aceasta audiență de a fi chiemațî la palat din nou politician! unguri aparținători majorității parlamentare. Cum și în ce chip s’ar putea afla modul de a se construi o punte, prin care să se apropie coaliţia de Corona, pe lângă respectarea voinţei acesteia de a se susţină limba de comandă germană, nimeni nu-şî poate închipui. O parte ar trebui să cedeze, dar vedem, că pe când se anunţă din nou, că Corona nu vrea şi nu poate să cedeze, omenii diruguitorî ai coaliţiei declară de asemenea, că nu pot renunţa nicîdecum la postulatul lor. Totuşi p’aci prin Viena, de când cu dimisiunea guvernului Fejervary predomnesce părerea, că Corona ar fi înclinată a le face Ungurilor concesiuni nouă — şi a pretinde apoi dela Austriac să aducă nouă jertfe pentru a împăca Ungaria. Temerea de aşa ceva s’a dat pe faţă în meetingul, ce l’a ţinut erî în Eggenburg (Austria de jos), partidul socialcreştin condus de prinţul Liechtenstein şi de Dr. Lueger. Acesta din urmă a luat asupră şi de a vorbi în meeting despre raporturile cu Ungaria. Discursul lui, în împrejurările de față de un deosebit interes, vi-l alătur aici.*) Nota principală a vorbirei lui Lueger este, că lucrurile au ajuns să aibă adi ore-care asemănare cu evenimentele dela 1848/9, că s’a stors o concesiune după alta împăratului şi că el, Lueger, se teme că acesta este în ajun de a face nouă concesiuni, de aceea îşi ridică glasul admonnător în mijlocul poporaţiunei representanţilor din Austria de jos, ca să se scie, că părerea acestora este să nu se mai aducă nici o jertfă pentru Ungaria, căci aceasta niciodată nu va putea fi mulţumită şi săturată. A vorbit apoi Lueger şi de caşul straniu, că ministru preşedinte Gautsch a intrevenit pentru ca Majestatea Sasă nu accepteze programul cabinetului Fejervary, care cerea adoptarea ideei votului * * L’am publicat deja în estras. — Red.