Gazeta Transilvaniei, iunie 1906 (Anul 69, nr. 120-143)

1906-06-01 / nr. 120

Pagina 2, pieri politice se lase ca să intervină uniu­nea vamală de natură a aduce simţitore prejudicii intereselor sale economice. Vorbind de afacerea marocană, mi­nistrul constată activitatea desfăşurată de Austro-Un­gari­a ca mediatoare, lucrând ast­fel la scopul constant al preocupărilor sale: asigurarea păcei fără a jigni interesele ni­­mănui. Ministrul a încheiat cerând primirea budgetului afacerilor streine. După­ ce contele Goluchowski a făcut expunerea situaţiunei politice, Rakovszki a cerut să se pună la disposiţiunea comisiu­­nei actele referitoare la conflictul cu Ser­bia, precum şi cartea roşie asupra acestei chestiuni. Nagy cere acte şi explicaţiuni deta­liate cu privire la demonstraţiunea flotei contra Turciei, precum şi la chestiunea marocană. Contele Goluchowski declară, că este cu neputinţă a­ se tipări în cursul actualei sesiuni cartea roşie, cât mai neîntârziat. Cât pentru ceea­ ce priveste punerea acte­lor diplomatice la disposiţiunea delegaţi­ei­nei, acesta este cu neputinţă, a dis contele Goluchowski, fiind contrar uzurilor inter­naţionale şi acesta cu atât, mai mult cu cât mai este vorba de chestiuni pendente, ministrul se declară gata însă a da expli­­caţiuni detailate asupra tuturor punctelor. Viitoarea şedinţă a fost anunţată pen­tru 18 iunie, când se vor discuta declara­­ţiunile ministrului afacerilor streine. — O declaraţie a lui Lueger. Primarul Lueger a declarat unui re­dactor dela »N. W. T.« următorele: »Dăcă este fadevărat ceea­ ce scriu diarele, nu este decât de sine înţeles, că după adu­narea grandioasa şi demnă nu pot decât se desaprob asemenea excese. Ceea­ ce pri­vesce caşul din piaţa primăriei, unde s’a atârnat o păpuşe în colorile maghiare, nu este adevărat, că eu aş fi fost invitat a înlătura păpuşa. Eu însumi, după­ ce con­silierul de magistrat Späth mî-a făcut cu­noscut caşul cu păpuşa şi mî-a zis că un consilier de la poliţie doresce să-mî vor­­bescă, am dat ordin să se ia jos păpuşa. Spmn eu prea bine, că cu asemenea lucruri ridicole nu se pot obţine succese în po­litică. In şedinţa consiliului comunal, pri­marul Lueger a declarat, că numai Luni dimineţa a aflat de demonstraţiuni. In urma anchetei ordonate s’a constatat, că demonstranţii habar n’aveau că delega­­ţiunea ungară ţine şedinţă, deoarece era Duminecă după umedî, când în Viena nu se ţin şedinţe. Demonstranţii au fost in­sultaţi din ferestrile edificiului şi s’a scui­pat asupra lor. Cu toate provocaţiimile a­­cestea regretabile, prin cari demonstra­ţiunea se scuză, primarul regretă şi re­probă cele întâmplate. Foile maghiare nu sunt mulţumite cu declaraţiunile lui Lueger, şi cer cu in­sistenţă, că şi ei să margă la Canossa şi se-şi căra personal scuze dela Wekerle şi delegaţiunea ungară, cum a făcut-o mi­nistru­ preşedinte austriac şi ministrul de interne. Dorinţa leilor unguresc! însă pri­marul Vienei nu prea are de gând s’o împlinescă. Nimic naţionalităţilor ! » Se scie, că ministrul preşedinte We­­kerle a fost făcut în discursul prin care a răspuns deputaţilor naţionalişti declaraţia că "»concesiuni« aşa cum cer aceştia cu privire la executarea legei naţionalităţilor nu va da şi nu va admite nici­odată, dar în administraţia comunală se va procede gradat, ca se se satisfacă acea pretensi­­une a legei naţionalităţilor după care ho­­tărîrile se vor aduce în limba în care se dau petiţiile. Declaraţia aceasta, căreia unii îi die »promisiune«, a scos din sărite pe şovi­­niştii dela pressa maghiară. Li­ se pare lu­cru înspăimântător a­ se da o decisiune in limba română, slovacă ori sârbescă la ru­­gări, ce se înainteză in sfera administra­ţiei comunale. Aşa bună­oară cronica­rul săptămânal al ziarului »Bud. Hírlap«, cunoscutul Jancso Benedek zice, că opi­­niunea publică maghiară trebue să protes­teze contra orî-cărei schimbări cât de ne­însemnate a situaţiunei de adî a naţiona­lităţilor, căci o schimbare ce s’ar face în favorul naţionalităţilor şi nu al Maghiari­lor, ar fi din punctul de vedere al statu­lui naţional maghiar şi al intereselor lim­­bei maghiare, — cea mai mare greşală politică, un păcat, ba chiar o crimă. ''^~S^Nvedem acum ce a dis br. Banffy în şedinţa preda 5 Iunie a dietei: »Nu pot pri­­i cu deplină dumerire interpretarea d-lixi ministru preşedinte privitoare la com­une.­Validitatea limbelor naţionalităţilor în com­une ar însemna pu­nerea temeliei, pe care razimă cele­lalte drepturi. Rasa­ vieţii Vostre de stat este comuna, şi decă în com­ună obţin ore­cari drepturi, vor pretinde­ acesta şi la comitate şi se vor valora în­ vieţa de­­ stat... \ »Când s’a creat legea 44 de^ 1868,­­ aproape totă activitatea de guvernare''- Aer petrecea în sfera municipiilor. De atunci am trecut prin mari transformări. S’a va­lorat direcția statificării, centralisării, fiind­că numai pe calea acesta se poate garanta caracterul unitar național maghiar al sta­tului... Dacă vom da naționalităților teren de espansiune şi comune, din acesta va urma valorarea limbilor acestora în mu­nicipii... In statul acesta nu se poate face însă altă politică corespundetoare intereselor statului, decât politică naţională maghiară. O politică, ce va da ori ar vrea să dea caracter poliglot acestui stat, nu numai că face imposibil viitorul statului, dar primejduesce şi unitatea lui teritorială. S’ar sgudui integritatea teritorială a sta­tului, decă noi am permite valorarea pe acest, teritoriu a diferitelor limbi şi in­­ştiinţele diferitelor naţionalităţi — atunci aici încă s’ar înstăpâni stările austriace, cari servesc sistemului provincial seu fe­­deralistic şi ar provoca şi căderea în vii- GAZETA TRANSILVANIEI. tor. Trebue să ne opunem la urmarea acestor stări. Ne vom şi opune, dar numai atunci, când cu deplină energie şi cu ho­­tărîre neînfrântă vom respinge ori­ce ten­­denţă ce se îndreptă în contra creării statului naţional maghiar unitar...« Acesta a fost strigătul de sugrumare al lui Banffy, şi Jancso cu ceilalţi şovi­­nişti îl secondeză numai când pretind şi strigă şi ei: nimic naţionalităţilor. Pressa maghiară şi manifestaţia din Viena, „Budapesti Hirlap“ vorbind despre cele ce s-au întîmplat Duminecă în Viena, se întrebă cu ce sentimente şi cu ce im­presii se vor reîntoarce acum domnii ma­ghiari din Viena? Mai speră cineva, că se vor reîntoarce îmbogăţiţi în stima şi iubi­rea faţă de instituţiile comune? Nimeni se nu se amăgescă. Lueger şi partidul său au făcut deja spărtura în pactul de la 67. Opera lui Deak este rănită. Picior de ■fin­­gur nu va mai călca ca delegat în Viena câtă vreme nu se va curaţi terenul de spiritul actual şi de oamenii actuali, cari de ani de zile murdăresc pe Maghiar din scaunele autorităţilor publice şi ale pri­măriilor. »B. H.« (zice apoi, că lozinca »Los von Ungarn« are scopul de a mări încur­cătura, de a promova descompunerea, de a duce la catastrofă pacînica convieţuire, la spate aflându-se dorul de absolutism austriac şi menţinerea stărei coloniale a Ungariei. »N’am vădut oare — continuă diarul­­­5 — că demonstranţii vienezî s’avi dus spre Belvedere, unde — locuesce archiducele moştenitor Francisc Ferdinand ? Er Lueger, cu viclenia unui gâscan, interpreteză asta aşa: me rog, ce sunt eu de vină, decă partidului nostru îi este drag de Francisc Ferdinand?« Spune apoi, că a sosit timpul ca ar­­chiducele »să dea cu piciorul« acestei so­cietăţi (partidul creştin-social). Poporul acesta spune tuturor, cari vre să audă, că lucreză în interesul moştenitorului de tron cu sciinţa acestuia şi cu sprijinul lui. Re­gelui îi spun aproape pe faţă se abdice, pentru­ că puterea prin schimbarea de tron să ajungă în mânile lor. »Ungaria trebue să şcie, ce însemnă puterea în astfel de mâni şi trebue se scie şi moştenitorul de tron, pentru acoperirea căror tendinţe se abuseză de numele seu. A sosit vremea să stim pe basa cărei scrisori de încre­dere îl iubesc aşa de mult pe Francisc Ferdinand, încât pentru a merge să-i facă cinstea, află că cea mai bună cale este, decă trec înainte călcând peste cinstea ma­ghiară şi peste instituţiile de la 67«. * Umde-i steagul ! Se scie, că delega­ţia ungară a hotărît unanim, ca de aici înainte pe palatul din Bankgasse (Casa maghiară) să se pună stindardul tricolor maghiar. Acesta trebuia să se facă îndată. S’a dat însă de o mare piedecă. După adu­cerea hotărîrei amintite, s’a făcut o minu­­ţiosă cercetare a fostei cancelarii aulice transilvane de la pivniţă pană sus la pod, nicăiri însă nu s’a aflat un steag maghiar. Astfel steagul nu s’a putut arbora. Lucrul se tăinuesce și deja în acea di sera s’au comandat la Budapesta două steaguri: unul maghiar și altul croat. — Se svonesce, că Lueger-iștii vor repeți manifestația de Du­­­flîmnecă, decă cei cu steagul des amintit nu se vor astîmpăra și-l vor pune acolo, unde se vede că n’a mai fost pus nici odată în trecut,N. altfel s’ar fi aflat vre-o urmă de steag în­­tedificiu,­­ şi în parte cu Polonii au fost aceia, cari au trebuit să smulgă Ungaria de sub stă­pânirea turcescă contra voinţei faimoşilor eroi maghiari. »Fraţii« noştri maghiari au ţinut şi cu Francezii, de câte-orî aceştia s’au răsboit cu noi.« După­ ce Lueger vorbesce de detrona­rea dela 1848 şi legiunea Klapka, despre care am amintit eri, continuă: »Faimosul compromis dela 1867 a fost o consecinţă a biruinţei armelor prusiane asupra armatei noastre, ei în interiorul Aus­triei Maghiarii au fost aceia, cari au în­casat premiul biruinţei. Un diplomat sau bărbat de stat strein, Beust, a fost acela, care a încheiat compromisul, căci un Aus­triac nici-odată nu şi-ar fi întins mâna spre acest scop... »Am fi putut crede, că cu compromi­sul dela 67 trufia maghiară şi-a ajuns cul­mea, n’a fost însă aşa. Onoraţii »fraţi« maghiari tot mereu au conspirat, tot me­reu au agitat, tot mereu au luptat contra nostră. Este de neînţeles câte a trebuit să suferim din partea lor.. Ar fi putut cine­va crede, că este cu putinţă, ca monumen­tul unui bărbat care a murit pentru îm­părat şi m­onarchie, se fie înlăturat din Buda fiind­că aşa numita generositate un­­gurescă nu poate suferi monumentul unui bărbat credincios în acel oraş? Vorbesc despre monumentul generalului K­entzi,care în apărarea Budei a murit moarte de erou. Atunci, când am auzzit de hotărîrea incre­dibilă, am avut sensaţia, că Austria este în agonie, căci un corp viu nici­odată n’ar fi admis aşa ceva... »înainte cu 20 ani mi-am ridicat eu pentru prima oră glasul în parlament, ară­tând raporturile de necredit provenite din concesiunile necontenite faţă cu Ungaria.. Stăpânirea Maghiarilor n­i-a ruinat influenţa în statele balcanice... Toate ni­ le-au luat, şi cu banii noştri s’au îmbogăţit... ...Decă întrebaţi undeva în streină­­tate, cine representă Austria, aproape pre­­tutindenea veţi vede, că se ivesce o blană ungurescă şi dice: »Eu sunt Austria«... Cei din streinătate trebue se credă, că noi am ajuns a fi heloţî şi că numai Maghiarii sunt naţiunea stapâni­toare. Asta trebue să se schimbe. Noi, Germanii, şi adaog, şi Slavii, avem mai multe drepturi în repre­­sentarea Austriei, decât Maghiarii. Trebue să vedem, ca să ajungă ărăşî la stăpânire haina noastra, şi mintea nostră şi puterea noastra economică. »In timpul din urmă ei au devenit din „cale afară trufaşi. Ei au proclamat aşa nu­mitul tarif vamal autonom. Momentan a­­cesta n’ar fi încă aşa mare primejdie, dar, vorba e că nimeni nu stie, unde se vor opri cinstiţii Maghiari. Este primul pas pe un povârniş şi Wekerle şi Kossuth trebue să afle, că Austriacii nu mai se lasă traşi pe sforă. D-văstră toţi veţi fi de acord, când die : A fost necesar se se ţină o de­­monstraţiune atât de imposantă. Eiă s’au presentat mai bine de 50 procente din Vienezii, cari mai au inimă pentru Austria, să demonstreze cu noi contra monstruosi­­tăţii stăpânirei maghiare, şi pentru patria nostră Austria şi drepturile ei.« Alocuţiunea din loggia primăriei. La orele 4, după încheiarea adunării, primarul Lueger a apărut în loggia primă­riei salutat de aclamațiunile furtunoase ale mulțimei, cari păreau că nu se mai sfîr­­șesc. Primarul a adresat cu glas tare, care se audia în toate colțurile pieții, următorele cuvinte cătră publicul de deci de mii : Domnilor ! înainte de toate rog pe acei domni, care se află în apropiere se ia jos păpuşa. Nu vrem se ne spurcăm (verun­zieren) demonstraţiunea în acest chip. (Aprobări. Păpuşa se ia jos, după care pri­marul urmeză:) Resoluţiunea, care vă este cunoscută a fost votată în unanimitate. Adunarea de astăzî noi o considerăm ca o demonstraţiune pentru patria nostră Austria, şi contra impertinenţei (Übergriff) judeo-maghiarilor trufaşi. (Vii aprobări). Se vor mai ţine încă adunări de acestea, pănă ce Austria va birui în fine asupra duşmanilor săi. Noi rămânem Austriac! cu ori­ce preţ, credincioşi patriei noastre şi strigăm ca dintr’o gură: Patria nostră, Austria să trăiască (Hoch ! Hoch ! Hoch ! cari se repetă necontenit). Acum vă rog, onoraţi domni, să mer­geţi în linişte acasă. Noi vom propovădui pretutindenea, ceea ce am dis aici şi nu ne vom odihni, pănă nu vom învinge, însufleţirea era de nedescris. Miile de oamen! agitau batistele şi pălăriile strigând »Trăiască Lueger«, »Trăiască partidul so­­cial-creştin !« »Trăiască Austria!« »Jos Un­garia !« Or primarul răspundea agitându-şî pălăria. Demonstrarî cea antimaghiară dirt Viena. Discursul lui Lueger. Reproducem în­să câteva pasaje din discursul lui Lueger Ipkiri au fost omise ieri din causa că nu aveam la îndemână textul original.­­ »Onoraţii Maghiari de k dincolo de Lei­tha — dice Lueger — au fost aliaţii Tur­cilor, când aceştia se resboiau încă wp noi, şi bravii noştri soldaţi uniţi cu Germanii Nr. 120.—1900. Scenele din Bankgasse. Diarul »D. Z.« descrie precum urmeză scenele din Bankgasse. Uri contingent de 2—3000 omeni, în­­torcându-se spre casă trebuiau se travar­­seze oraşul, îşi luară drumul pe lângă »Burg­­teatrul« cel nou şi prin Lăwelstrasse spre Bankgasse. Acolo s’au repetat demonstra­­ţiunile. Convoiul trecea pe lângă minis­­teriul ungar şi acesta firesce a dat prile­­giu la demonstraţiuni. Şi ar fi rămas lu­crul pe lângă aceste demonstraţiuni spon­tane, decă iritaţia n’ar fi fost potenţată prin provocaţii mile ne mai audite ale Ungurilor, cari erau adunaţi in edificiu. Ferestrile erau deschise şi din ele priveau Wekerle, Kossuth, contele Zichy şi Jekel­­falussy, precum şi alţi membrii ai dele­­gaţiunei ungare, apoi dame şi copii. La primele hu­idueii miniştrii s’au retras şi în locul lor s’au ivit aite figuri, funcţionarii ministeriului ungar. Unul din aceştia a scuipat asupra publicului, un altul din etajul 1 a făcut semnul, că demonstraţii­le se spând­ure, apoi al treilea a aruncat jos o cismă, care a lovit în cap pe unul din cei ce luau parte la demonstraţiune, dân­­du-i jos pălăria. La toate ferestrile erau domni, cari fumau şi fixau publicul amu­­zându-se. Este de sine înţeles, că iritaţia pu­blicului s’a potenţat şi demonstranţii era se ia cu asalt edificiul. A urmat un bom­bardament cu bastoanele, spărgăndu-se câteva ferestrii din parter. Pietri însă nu s’au aruncat, fiind­că din strada asfaltată nu se putea scote material de acest soiu. O declaraţie plină de mândrie. Reporterul ziarului »W. Alig. Zig« a avut o convorbire cu consilierul Vértessy dela ministeriul a latere. Acesta după ce a spus, că nici unuia din personalul mi­nisteriului nu­­ lipsesce nici o cismă (!), a rugat pe reporter să desmintă sch­ițe, ce s’au scris despre nevasta sa, că ar fi le­şinat cu ocasiunea demonstraţiunilor .»Aşa ceva este un reproş, pe care o Un­gur­ii că nu-l poate lăsa nedesminţit« —­a­dis Vér­tessy. Adunarea alegătorilor saşi. Alegătorii saşi din comit. Braşov au ţinut la 10 iunie n. c. adunare în marea sală a Redutei cu scop de a discuta asu­pra situaţiunei politice şi a­ se reconstitui Kreisausschuss-ul. Au participat vre-o 300 alegători. După vorbirea de deschidere ţi­nută de Dr. Shnell, în care a arătat sco­pul principal al adunărei, adecă reconsti­tuirea comitetului (Kreisausschuss), s’a trecut la primul punct al programului : desfăşurarea situaţiunei politice şi motiva­rea, pentru­ ce deputaţii saşi au intrat în partidul constituţional. Dr. Schmidt a arătat într’o vorbire mai lungă politica anilor din urmă şi si­­tuaţiunea actuală a Saşilor. A vorbit apoi

Next