Gazeta Transilvaniei, iunie 1906 (Anul 69, nr. 120-143)
1906-06-01 / nr. 120
Pagina 2, pieri politice se lase ca să intervină uniunea vamală de natură a aduce simţitore prejudicii intereselor sale economice. Vorbind de afacerea marocană, ministrul constată activitatea desfăşurată de Austro-Ungaria ca mediatoare, lucrând astfel la scopul constant al preocupărilor sale: asigurarea păcei fără a jigni interesele nimănui. Ministrul a încheiat cerând primirea budgetului afacerilor streine. După ce contele Goluchowski a făcut expunerea situaţiunei politice, Rakovszki a cerut să se pună la disposiţiunea comisiunei actele referitoare la conflictul cu Serbia, precum şi cartea roşie asupra acestei chestiuni. Nagy cere acte şi explicaţiuni detaliate cu privire la demonstraţiunea flotei contra Turciei, precum şi la chestiunea marocană. Contele Goluchowski declară, că este cu neputinţă a se tipări în cursul actualei sesiuni cartea roşie, cât mai neîntârziat. Cât pentru ceea ce priveste punerea actelor diplomatice la disposiţiunea delegaţieinei, acesta este cu neputinţă, a dis contele Goluchowski, fiind contrar uzurilor internaţionale şi acesta cu atât, mai mult cu cât mai este vorba de chestiuni pendente, ministrul se declară gata însă a da explicaţiuni detailate asupra tuturor punctelor. Viitoarea şedinţă a fost anunţată pentru 18 iunie, când se vor discuta declaraţiunile ministrului afacerilor streine. — O declaraţie a lui Lueger. Primarul Lueger a declarat unui redactor dela »N. W. T.« următorele: »Dăcă este fadevărat ceea ce scriu diarele, nu este decât de sine înţeles, că după adunarea grandioasa şi demnă nu pot decât se desaprob asemenea excese. Ceea ce privesce caşul din piaţa primăriei, unde s’a atârnat o păpuşe în colorile maghiare, nu este adevărat, că eu aş fi fost invitat a înlătura păpuşa. Eu însumi, după ce consilierul de magistrat Späth mî-a făcut cunoscut caşul cu păpuşa şi mî-a zis că un consilier de la poliţie doresce să-mî vorbescă, am dat ordin să se ia jos păpuşa. Spmn eu prea bine, că cu asemenea lucruri ridicole nu se pot obţine succese în politică. In şedinţa consiliului comunal, primarul Lueger a declarat, că numai Luni dimineţa a aflat de demonstraţiuni. In urma anchetei ordonate s’a constatat, că demonstranţii habar n’aveau că delegaţiunea ungară ţine şedinţă, deoarece era Duminecă după umedî, când în Viena nu se ţin şedinţe. Demonstranţii au fost insultaţi din ferestrile edificiului şi s’a scuipat asupra lor. Cu toate provocaţiimile acestea regretabile, prin cari demonstraţiunea se scuză, primarul regretă şi reprobă cele întâmplate. Foile maghiare nu sunt mulţumite cu declaraţiunile lui Lueger, şi cer cu insistenţă, că şi ei să margă la Canossa şi se-şi căra personal scuze dela Wekerle şi delegaţiunea ungară, cum a făcut-o ministru preşedinte austriac şi ministrul de interne. Dorinţa leilor unguresc! însă primarul Vienei nu prea are de gând s’o împlinescă. Nimic naţionalităţilor ! » Se scie, că ministrul preşedinte Wekerle a fost făcut în discursul prin care a răspuns deputaţilor naţionalişti declaraţia că "»concesiuni« aşa cum cer aceştia cu privire la executarea legei naţionalităţilor nu va da şi nu va admite niciodată, dar în administraţia comunală se va procede gradat, ca se se satisfacă acea pretensiune a legei naţionalităţilor după care hotărîrile se vor aduce în limba în care se dau petiţiile. Declaraţia aceasta, căreia unii îi die »promisiune«, a scos din sărite pe şoviniştii dela pressa maghiară. Li se pare lucru înspăimântător a se da o decisiune in limba română, slovacă ori sârbescă la rugări, ce se înainteză in sfera administraţiei comunale. Aşa bunăoară cronicarul săptămânal al ziarului »Bud. Hírlap«, cunoscutul Jancso Benedek zice, că opiniunea publică maghiară trebue să protesteze contra orî-cărei schimbări cât de neînsemnate a situaţiunei de adî a naţionalităţilor, căci o schimbare ce s’ar face în favorul naţionalităţilor şi nu al Maghiarilor, ar fi din punctul de vedere al statului naţional maghiar şi al intereselor limbei maghiare, — cea mai mare greşală politică, un păcat, ba chiar o crimă. ''^~S^Nvedem acum ce a dis br. Banffy în şedinţa preda 5 Iunie a dietei: »Nu pot prii cu deplină dumerire interpretarea d-lixi ministru preşedinte privitoare la comune.Validitatea limbelor naţionalităţilor în comune ar însemna punerea temeliei, pe care razimă celelalte drepturi. Rasa vieţii Vostre de stat este comuna, şi decă în comună obţin orecari drepturi, vor pretinde acesta şi la comitate şi se vor valora în vieţa de stat... \ »Când s’a creat legea 44 de^ 1868, aproape totă activitatea de guvernare''- Aer petrecea în sfera municipiilor. De atunci am trecut prin mari transformări. S’a valorat direcția statificării, centralisării, fiindcă numai pe calea acesta se poate garanta caracterul unitar național maghiar al statului... Dacă vom da naționalităților teren de espansiune şi comune, din acesta va urma valorarea limbilor acestora în municipii... In statul acesta nu se poate face însă altă politică corespundetoare intereselor statului, decât politică naţională maghiară. O politică, ce va da ori ar vrea să dea caracter poliglot acestui stat, nu numai că face imposibil viitorul statului, dar primejduesce şi unitatea lui teritorială. S’ar sgudui integritatea teritorială a statului, decă noi am permite valorarea pe acest, teritoriu a diferitelor limbi şi inştiinţele diferitelor naţionalităţi — atunci aici încă s’ar înstăpâni stările austriace, cari servesc sistemului provincial seu federalistic şi ar provoca şi căderea în vii- GAZETA TRANSILVANIEI. tor. Trebue să ne opunem la urmarea acestor stări. Ne vom şi opune, dar numai atunci, când cu deplină energie şi cu hotărîre neînfrântă vom respinge orice tendenţă ce se îndreptă în contra creării statului naţional maghiar unitar...« Acesta a fost strigătul de sugrumare al lui Banffy, şi Jancso cu ceilalţi şovinişti îl secondeză numai când pretind şi strigă şi ei: nimic naţionalităţilor. Pressa maghiară şi manifestaţia din Viena, „Budapesti Hirlap“ vorbind despre cele ce s-au întîmplat Duminecă în Viena, se întrebă cu ce sentimente şi cu ce impresii se vor reîntoarce acum domnii maghiari din Viena? Mai speră cineva, că se vor reîntoarce îmbogăţiţi în stima şi iubirea faţă de instituţiile comune? Nimeni se nu se amăgescă. Lueger şi partidul său au făcut deja spărtura în pactul de la 67. Opera lui Deak este rănită. Picior de ■fingur nu va mai călca ca delegat în Viena câtă vreme nu se va curaţi terenul de spiritul actual şi de oamenii actuali, cari de ani de zile murdăresc pe Maghiar din scaunele autorităţilor publice şi ale primăriilor. »B. H.« (zice apoi, că lozinca »Los von Ungarn« are scopul de a mări încurcătura, de a promova descompunerea, de a duce la catastrofă pacînica convieţuire, la spate aflându-se dorul de absolutism austriac şi menţinerea stărei coloniale a Ungariei. »N’am vădut oare — continuă diarul5 — că demonstranţii vienezî s’avi dus spre Belvedere, unde — locuesce archiducele moştenitor Francisc Ferdinand ? Er Lueger, cu viclenia unui gâscan, interpreteză asta aşa: me rog, ce sunt eu de vină, decă partidului nostru îi este drag de Francisc Ferdinand?« Spune apoi, că a sosit timpul ca archiducele »să dea cu piciorul« acestei societăţi (partidul creştin-social). Poporul acesta spune tuturor, cari vre să audă, că lucreză în interesul moştenitorului de tron cu sciinţa acestuia şi cu sprijinul lui. Regelui îi spun aproape pe faţă se abdice, pentru că puterea prin schimbarea de tron să ajungă în mânile lor. »Ungaria trebue să şcie, ce însemnă puterea în astfel de mâni şi trebue se scie şi moştenitorul de tron, pentru acoperirea căror tendinţe se abuseză de numele seu. A sosit vremea să stim pe basa cărei scrisori de încredere îl iubesc aşa de mult pe Francisc Ferdinand, încât pentru a merge să-i facă cinstea, află că cea mai bună cale este, decă trec înainte călcând peste cinstea maghiară şi peste instituţiile de la 67«. * Umde-i steagul ! Se scie, că delegaţia ungară a hotărît unanim, ca de aici înainte pe palatul din Bankgasse (Casa maghiară) să se pună stindardul tricolor maghiar. Acesta trebuia să se facă îndată. S’a dat însă de o mare piedecă. După aducerea hotărîrei amintite, s’a făcut o minuţiosă cercetare a fostei cancelarii aulice transilvane de la pivniţă pană sus la pod, nicăiri însă nu s’a aflat un steag maghiar. Astfel steagul nu s’a putut arbora. Lucrul se tăinuesce și deja în acea di sera s’au comandat la Budapesta două steaguri: unul maghiar și altul croat. — Se svonesce, că Lueger-iștii vor repeți manifestația de Duflîmnecă, decă cei cu steagul des amintit nu se vor astîmpăra și-l vor pune acolo, unde se vede că n’a mai fost pus nici odată în trecut,N. altfel s’ar fi aflat vre-o urmă de steag întedificiu, şi în parte cu Polonii au fost aceia, cari au trebuit să smulgă Ungaria de sub stăpânirea turcescă contra voinţei faimoşilor eroi maghiari. »Fraţii« noştri maghiari au ţinut şi cu Francezii, de câte-orî aceştia s’au răsboit cu noi.« După ce Lueger vorbesce de detronarea dela 1848 şi legiunea Klapka, despre care am amintit eri, continuă: »Faimosul compromis dela 1867 a fost o consecinţă a biruinţei armelor prusiane asupra armatei noastre, ei în interiorul Austriei Maghiarii au fost aceia, cari au încasat premiul biruinţei. Un diplomat sau bărbat de stat strein, Beust, a fost acela, care a încheiat compromisul, căci un Austriac nici-odată nu şi-ar fi întins mâna spre acest scop... »Am fi putut crede, că cu compromisul dela 67 trufia maghiară şi-a ajuns culmea, n’a fost însă aşa. Onoraţii »fraţi« maghiari tot mereu au conspirat, tot mereu au agitat, tot mereu au luptat contra nostră. Este de neînţeles câte a trebuit să suferim din partea lor.. Ar fi putut cineva crede, că este cu putinţă, ca monumentul unui bărbat care a murit pentru împărat şi monarchie, se fie înlăturat din Buda fiindcă aşa numita generositate ungurescă nu poate suferi monumentul unui bărbat credincios în acel oraş? Vorbesc despre monumentul generalului Kentzi,care în apărarea Budei a murit moarte de erou. Atunci, când am auzzit de hotărîrea incredibilă, am avut sensaţia, că Austria este în agonie, căci un corp viu niciodată n’ar fi admis aşa ceva... »înainte cu 20 ani mi-am ridicat eu pentru prima oră glasul în parlament, arătând raporturile de necredit provenite din concesiunile necontenite faţă cu Ungaria.. Stăpânirea Maghiarilor ni-a ruinat influenţa în statele balcanice... Toate ni le-au luat, şi cu banii noştri s’au îmbogăţit... ...Decă întrebaţi undeva în streinătate, cine representă Austria, aproape pretutindenea veţi vede, că se ivesce o blană ungurescă şi dice: »Eu sunt Austria«... Cei din streinătate trebue se credă, că noi am ajuns a fi heloţî şi că numai Maghiarii sunt naţiunea stapânitoare. Asta trebue să se schimbe. Noi, Germanii, şi adaog, şi Slavii, avem mai multe drepturi în representarea Austriei, decât Maghiarii. Trebue să vedem, ca să ajungă ărăşî la stăpânire haina noastra, şi mintea nostră şi puterea noastra economică. »In timpul din urmă ei au devenit din „cale afară trufaşi. Ei au proclamat aşa numitul tarif vamal autonom. Momentan acesta n’ar fi încă aşa mare primejdie, dar, vorba e că nimeni nu stie, unde se vor opri cinstiţii Maghiari. Este primul pas pe un povârniş şi Wekerle şi Kossuth trebue să afle, că Austriacii nu mai se lasă traşi pe sforă. D-văstră toţi veţi fi de acord, când die : A fost necesar se se ţină o demonstraţiune atât de imposantă. Eiă s’au presentat mai bine de 50 procente din Vienezii, cari mai au inimă pentru Austria, să demonstreze cu noi contra monstruosităţii stăpânirei maghiare, şi pentru patria nostră Austria şi drepturile ei.« Alocuţiunea din loggia primăriei. La orele 4, după încheiarea adunării, primarul Lueger a apărut în loggia primăriei salutat de aclamațiunile furtunoase ale mulțimei, cari păreau că nu se mai sfîrșesc. Primarul a adresat cu glas tare, care se audia în toate colțurile pieții, următorele cuvinte cătră publicul de deci de mii : Domnilor ! înainte de toate rog pe acei domni, care se află în apropiere se ia jos păpuşa. Nu vrem se ne spurcăm (verunzieren) demonstraţiunea în acest chip. (Aprobări. Păpuşa se ia jos, după care primarul urmeză:) Resoluţiunea, care vă este cunoscută a fost votată în unanimitate. Adunarea de astăzî noi o considerăm ca o demonstraţiune pentru patria nostră Austria, şi contra impertinenţei (Übergriff) judeo-maghiarilor trufaşi. (Vii aprobări). Se vor mai ţine încă adunări de acestea, pănă ce Austria va birui în fine asupra duşmanilor săi. Noi rămânem Austriac! cu orice preţ, credincioşi patriei noastre şi strigăm ca dintr’o gură: Patria nostră, Austria să trăiască (Hoch ! Hoch ! Hoch ! cari se repetă necontenit). Acum vă rog, onoraţi domni, să mergeţi în linişte acasă. Noi vom propovădui pretutindenea, ceea ce am dis aici şi nu ne vom odihni, pănă nu vom învinge, însufleţirea era de nedescris. Miile de oamen! agitau batistele şi pălăriile strigând »Trăiască Lueger«, »Trăiască partidul social-creştin !« »Trăiască Austria!« »Jos Ungaria !« Or primarul răspundea agitându-şî pălăria. Demonstrarî cea antimaghiară dirt Viena. Discursul lui Lueger. Reproducem însă câteva pasaje din discursul lui Lueger Ipkiri au fost omise ieri din causa că nu aveam la îndemână textul original. »Onoraţii Maghiari de k dincolo de Leitha — dice Lueger — au fost aliaţii Turcilor, când aceştia se resboiau încă wp noi, şi bravii noştri soldaţi uniţi cu Germanii Nr. 120.—1900. Scenele din Bankgasse. Diarul »D. Z.« descrie precum urmeză scenele din Bankgasse. Uri contingent de 2—3000 omeni, întorcându-se spre casă trebuiau se travarseze oraşul, îşi luară drumul pe lângă »Burgteatrul« cel nou şi prin Lăwelstrasse spre Bankgasse. Acolo s’au repetat demonstraţiunile. Convoiul trecea pe lângă ministeriul ungar şi acesta firesce a dat prilegiu la demonstraţiuni. Şi ar fi rămas lucrul pe lângă aceste demonstraţiuni spontane, decă iritaţia n’ar fi fost potenţată prin provocaţii mile ne mai audite ale Ungurilor, cari erau adunaţi in edificiu. Ferestrile erau deschise şi din ele priveau Wekerle, Kossuth, contele Zichy şi Jekelfalussy, precum şi alţi membrii ai delegaţiunei ungare, apoi dame şi copii. La primele huidueii miniştrii s’au retras şi în locul lor s’au ivit aite figuri, funcţionarii ministeriului ungar. Unul din aceştia a scuipat asupra publicului, un altul din etajul 1 a făcut semnul, că demonstraţiile se spândure, apoi al treilea a aruncat jos o cismă, care a lovit în cap pe unul din cei ce luau parte la demonstraţiune, dându-i jos pălăria. La toate ferestrile erau domni, cari fumau şi fixau publicul amuzându-se. Este de sine înţeles, că iritaţia publicului s’a potenţat şi demonstranţii era se ia cu asalt edificiul. A urmat un bombardament cu bastoanele, spărgăndu-se câteva ferestrii din parter. Pietri însă nu s’au aruncat, fiindcă din strada asfaltată nu se putea scote material de acest soiu. O declaraţie plină de mândrie. Reporterul ziarului »W. Alig. Zig« a avut o convorbire cu consilierul Vértessy dela ministeriul a latere. Acesta după ce a spus, că nici unuia din personalul ministeriului nu lipsesce nici o cismă (!), a rugat pe reporter să desmintă schițe, ce s’au scris despre nevasta sa, că ar fi leşinat cu ocasiunea demonstraţiunilor .»Aşa ceva este un reproş, pe care o Ungurii că nu-l poate lăsa nedesminţit« —adis Vértessy. Adunarea alegătorilor saşi. Alegătorii saşi din comit. Braşov au ţinut la 10 iunie n. c. adunare în marea sală a Redutei cu scop de a discuta asupra situaţiunei politice şi a se reconstitui Kreisausschuss-ul. Au participat vre-o 300 alegători. După vorbirea de deschidere ţinută de Dr. Shnell, în care a arătat scopul principal al adunărei, adecă reconstituirea comitetului (Kreisausschuss), s’a trecut la primul punct al programului : desfăşurarea situaţiunei politice şi motivarea, pentru ce deputaţii saşi au intrat în partidul constituţional. Dr. Schmidt a arătat într’o vorbire mai lungă politica anilor din urmă şi situaţiunea actuală a Saşilor. A vorbit apoi