Gazeta Transilvaniei, septembrie 1906 (Anul 69, nr. 193-216)

1906-09-01 / nr. 193

Pagina 2. IV. Duminecă, în 10 (23) Sept. Diferite excursiuni, între care şi excursiune la expoziţia naţională din Bucureşti, al cărei program amănunţit se va publica ulterior. Cei ce doresc a lua parte la excursiunea în România sunt rugaţi a se prevedea de acasă cu certificate pentru trecerea graniţei sau cel puţin cu o legitimare din partea autorităţii comunale. La aceste serbări invităm cu toată dragostea pe membrii „Asociaţiunii“ şi în genere pe toţi iubitorii şi sprijinitorii culturei noastre naţionale. Braşov, 30 Aug. v. (12 Sept. n.) 1906. Pentru comitetul aranjator : Andreiu Bărseanu, Nicolae Bogdan, președinte, secretar. Revista politică. Brașov, 13 Sept. n. 1906. Evenimentul cel mare al săptămânei trecute în politica Ungariei a fost jubileul lui Apponyi. Ce fel de jubileu a fost acela? Iată pe scurt: S’au împlinit 25 de ani de când oraşul Iaszberény a ales pe contele Apponyi deputat. Era pe atunci în opoziţie d-l conte, şi a trecut în acest timp prin multe metamorfoze pănă ce a ajuns să-şi serbeze jubileul de 25 ani de deputăţie neîntreruptă la Iaszberény— ca poşutist guvernamental şi ministru de culte şi instrucţiunea publică în cabinetul coaliţionist. Aproape 50 de deputaţi s’au dus cu Apponyi la Jăszbereny şi ca de obiceiu Apponyi, care este cunoscut ca cel mai mare orator al Ungurilor, a rostit şi un discurs. Discursul lui Apponyi n’a fost de astă-dată aşa avântat, ca pe vremea când era în opoziţie. De, acum este şi el ministru şi trebue să-şi pună pază gurei. Partea cea mai mare a discursului său a fost o apărare a partidului koşutist, despre care mulţi zic cu bătrânul Mocsary în frunte — că s’a destrăbălat, de când a ajuns la oalele cu carne şi şi-a uitat de principiile de independenţă, cu cari făcuseră atâta gălăgie. „Să aveţi încredere în persoanele noastre“ — a zis Apponyi „Nu putem face acum tot ce dorim. Dar aveţi răbdare, că toate se vor împlini. Noi suntem numai un guvern de tranziţie, care vom sta la putere numai pănă ce vom deslega problemele ce le-am luat asupra noastră, cu deosebire reforma electorală, apoi se vor face nouă alegeri şi ţara se va pronunţa din nou. A trebuit să luăm asupra noastră sarcina aceasta şi să facem reforma electorală în sens patriotic, având în vedere interesele statului naţional maghiar, căci era primejdie, că guvernul Fejervary va face această reformă cu desconsiderarea acestor interese. Prin urmare fiţi cu încredere, aşteptaţi şi nu cereţi de la noi să reclamăm armată maghiară independentă. Chestiunea armatei maghiare am suspendat-o pentru timpul tranziţiei, dar pe urmă iarăşi o vom pune la ordinea zilei. Când va fi asta, fireşte, n’a putut să o spună Apponyi. A mai zis Apponyi în discursul său, că situaţia e grea. „Vedeţi, eu mă silesc din toate puterile, ca ministru al instrucţiunei publice, să întăresc cultura naţională şi să răspândesc limba maghiară prin şcoală, dar silinţele mele sunt zadarnice, cât timp sunt alte instituţiuni, cari au mai mare putere decât şcoala (Apponyi a înţeles biserica). Şi aici nu putem să facem nimica, pănă ce nu vom fi independenţi. Aşteptaţi deci pănă atunci şi veţi vedea... Precum se vede din cele de mai sus, speranţele lui Apponyi şi ale koşutiştilor se tot amână pe ziua sfântului-aşteaptă, pănă se vor spulbera ca nişte beşici de săpun. * Foile maghiare au făcut mare tărăboiu pentru incidentul de la Constanţa, unde după cum se ştie d. Petru Grădişteanu a pălmuit pe conzulul austro-ungar Kutschera. Una dintre aceste foi scrie, că dacă i s’ar fi întâmplat aceasta conzulului unei alte ţări, în douăzeci şi patru de ceasuri, o sută de tunuri ar fi apărut la graniţa României, cerând satisfacţie. Din cauza slăbiciunei lui Goluchovski însă, guvernul român s’a spălat cu o declaraţie, în care a zis, că el nu poate fi responsabil pentru daravera privată, ce au avut-o cei doi domni. Atâta şi nimic mai mult. După cum se scrie din Viena, ministrul de externe austro-ungar a autorizat pe Kutschera să provoace la duel pe d. Grădişteanu. Ei se vor duela cu pistolul. ❖ Poliţia din Budapesta a făcut o dare de samă despre activitatea din anul trecut a social-democraţilor, din care se vede că toate partidele politice laolaltă nu desfăşură o agitaţie atât de mare ca social-democraţii singuri. Numai în Budapesta au ţinut socialiştii 623 întruniri publice. Broşuri şi foi volante politice s-au distribuit mai multe decât o jumătate de milion. Membrii organizaţiilor sunt cu totul 71.173 şi numai pentru organizaţie şi agitaţie au cheltuit 140.000 coroane. Foile şoviniste sunt foarte îngrijate: „Ce se va întâmpla cu „statul notru naţional“, dacă se va introduce votul universal şi toţi aceştia vor întră în luptele politice?“... * Tratativele de transacţie între Ungaria şi Austria s’au pornit deja şi se svoneşte că pe tema aceasta s’au ivit neînţelegeri între membrii G7-işti ai cabinetului şi între Fr. Kossuth. ❖ Guvernul rusesc a publicat săptămâna aceasta un manifest, în care anunţă că cu toate atentatele, ce le comit revoluţionarii, ei n’o să poată omorî ideea de care se călăuzeşte guvernul, vrând a restabili ordinea şi a introduce reforme pe cale pacinică. Un nou măcel s’a săvârşit contra jidovilor la Siedlce. Cauza măcelului au fost tot jidovii, cari au aruncat o bombă contra şefului poliţiei. Din Mogador (Africa) se anunţă, că Berberii s’au soldat contra jidovilor, provocându-i să se retragă în mahalaua jidovească, căci altmintrea le vor aprinde casele. Precum se vede jidovii se bucură în toate părţile lumei de „multe simpatii“, ţişuri tăiate. Fiecare ascuţiş (pisc), privit de după propria sa figură, pare a fi un chip după asămănarea muntelui întreg, iară lăturile muntelui Ruvenzori despicate prin elemente, timp, tempestăţi, vânturi, ploi, frig şi zăpadă, le putem vedea şi cu ochiul liber. Piscurile încolţurate ale catenei sunt aşa de ţepişe, încât zăpada bătută de vânturile reci nu rămâne pe ele ci cade în văgăuni până la 100 m. — după preţuirea noastră — de adânci, unde formează apoi formate câmpii de zăpadă se văd apoi iară păreţi sub a căror poale se lăţesc alte câmpii de zăpadă, că apoi se topesc şi scurg. Intre înălţimile Ugarama şi Bukuko, la poalele unui munte am dat de câmpie extraordinar de bogată de pepeni, bostani (ludăi), trestie de zăhar şi păstăioase. Pământul, aci, este compus din pietriş, năsip, amestecat cu lut negru gras. Dacă ne închipuim că fenomenele fizice, cari au tăiat atâtea văgăuni în munte vor continua tot mereu a tăia din el, atunci ne vine a combina ca creştetul de azi trebue să fie numai un schelet al muntelui care a fost cândva întreg, şi să ne aducem aminte de scriptura care zice: „pulbere eşti, şi în pulbere te vei întoarce ...“ Din glorioasa sa, înălţime mult a fost retezat; umerii lui sunt tare neteziţi şi roşi, iară văgăunile (coastele) lui dau o netăgăduită dovadă despre sguduituri şi cutremuri teribile, cari au trecut peste el. Incet-încetinel, însă la sigur, va ajunge muntele a fi ceea ce a fost, iară câteva generaţiuni după noi nu vor mai da de lacul Albert... In momente clare, cari însă sunt foarte scurte, se văd piscurile cele mai înalte ale muntelui, iară cel ce le vede de la o înălţime mai mare decât norii, rămâne încremenit şi crede că a văzut ceriul deschis în splendoare nedescriptibilă. Pe cât timp ţinea această admirabilă vedenie am observat că atât albii cât şi negrii (din trupa lui Stanley) erau încântaţi şi înlemniţi ţineau privirile în sus, unde domnea o linişte, aer străvăzător, aşa de sus deasupra omului, într’o limpezime fără nici o pată, încât cugetul şi oftarea erau aşa de adânci, de nu puteau fi exprimate. Pare că toţi ceteam în înălţimi „vecinicia fără margini“. Nici când nu este omul aşa de dispus pentru a cuprinde lucrurile cereşti, ca în astfel de momente, cari abat cu desăvârşire mintea omului dela josnicie, dela muncă şi chin, spre o înălţime maiestoasă la care nu poate nici când străbate, ci ca un prunc mic, cuprins de admiraţie şi de evlavie, cunoaşte ceea ce este divin şi sublim! In călătoria noastră am dat peste multe locuri şi lucruri pe cari le-am admirat, dar niciodată nu ne-ara simţit atât da impresionaţi şi înclinaţi spre rugăciuni, ca în momentele când pe neaşteptate, subit, vedeam vârful acoperit de nea al muntelui, ce se înalţă sus-sus spre ceriu, la înălţimi neajunse, cari după închipuirea noastră formau un castel ceresc încunjurat de ziduri de mai multe mile de lungi, prin cari omul nu poate străbate. Cel ce vede de pe acest munte ceriul, va crede că este Dumnezeu. GAZETA TRANSILVANIEI. Marile festivităţi din Bucureşti. 11 Când scriem aceste rânduri, serbările aranjate la Bucureşti din prilegiul marelui festival coral al reuniunilor de cântări din Ardeal, Bănat, Ungaria, Bucovina şi România au luat sfârşit. Serbările s’au început Sâmbătă şi s’au sfârşit ora. Miercuri seara. Vineria trecută au sosit la Bucureşti 1700 ţărani români din Bucovina sub conducerea membrilor societăţii academice »Dacia«, iar Sâmbătă au sosit rând pe rând cu trenuri deosebite reuniunile de cântări din Banat, Ardeal, Ungaria şi Bucovina. Erau cu totul cam la vreo 2000 cântăreţi. In aceeaşi zi au sosit la Bucureşti şi »Junii« braşoveni, însoţiţi de o parte a membrilor comitetului parochial a bisericei Sf. Nicolae în frunte cu părintele Dr. V. Saftu, în număr de aproape 280 persoane. Primirea ce li s’a făcut în Bucureşti cântăreţilor români, ţăranilor bucovineni şi junilor a fost grandioasă. In gara din Bucureşti se strînseră mai multe mii de oameni, iar oraşul era splendid decorat cu drapele. Oaspeţii, după ce s’au dat jos din trenuri, au fost salutaţi între urale nesfârşite de către locţiitorul de primar al capitalei române d-1 Alex. Ciurcu, de preşedintele societăţii corale »Carmen«, d-l Leon Ghica şi de studentul Al. Eremia. In numele excursioniştilor au vorbit d-nii : advocat Dr. Bobrin din Lugoş şi Dr. Comşa din Sălişte, mulţumind Bucureştenilor pentru primirea grandioasă ce li s’a făcut. Intre sunetele a trei muzici militare s’a format apoi un cortegiu măreţ, care a străbătut între uralele entusiaste ale mulţimei, ce staţiona pe trotoarele străzilor, calea Griviţei, calea Victoriei, stradele Lipscani şi Şelari şi începutul căii Prahova. In faţa bisericei Domniţa Balaşa cortegiul s’a oprit. Vicariul Mitropoliei P. Sa Nifon Pioeşteanu, a oficiat aici un Te-Deum. Cortegiul s’a pus apoi din nou în mişcare, îndreptându-se fiecare societate sub conducerea membrilor comitetului de primire la cvartirele lor. Junii braşoveni au fost încvartiraţî la »Şcoala normală«, Şcoala de ofiţeri şi la institutul facultăţii teologice. Duminecă dimineaţa s’a început şirul festivităţilor prin serbarea sfinţirei steagului societăţii »Carmen«, la care serbare au luat parte toate corurile în număr de 22. După prânz la oarele 3 a urmat representaţia Junilor şi producţiunea corurilor din Banat şi Ungaria. Despre aceasta înălţătoare şi neuitată serbare corespondentul nostru special ni a trimis următorul raport: Serbarea de azi din arenele romane a succes splendid. A fost o manifestaţie a neamului românesc, cum nu s’a mai văzut: însufleţire şi emoţiune la culme. Deşi începutul serbărei din arene era anunţat la oarele 3, deja pe la oarele 1 curgea lumea, valuri valuri. Pe la orele 2'/2 arenele erau ticsite, cap lângă cap. La oarele 3'/2 au intrat în arene cei 1700 ţărani români în rânduri de câte 6 cu steaguri tricolore în frunte. Aplause şi aclamaţiuni îndelungate la adresa fraţilor bucovineni. La oarele 3V2 şi-au făcut apariţia în arenă Junii, după ce încunjuraseră călări şi în trăsuri exposiţia. »Junii« noştri s’au prezentat admirabil.Caii pe cari călăreau erau căi de ai gendarmeriei, cai frumoşi şi bine hrăniţi. In fruntea convoiului veniau într’o trăsură elegantă părintele Dr. Saftu cu d-l Davila, directorul teatrului. Pe capră lângă vizitiu şedea un juri alb. Au urmat apoi rând pe rând junii tineri, bătrâni, curcani şi junii albi toţi cu brazii şi lăutarii în frunte, laolaltă vre-o 120. Urmară apoi vre-o 30 trăsuri şi căruţe, şi cari şedeau o parte din membrii comitetului parochial şi o parte din junii, cari n’aveau cai de călărit, deoarece artileria şi cavaleria fiind concentrată la manevre, n’au fost cai de ajuns. In trasuri şedeau vre-o 35 de femei din Scheiul Braşovului, îmbrăcate în frumoase şi bogate costume. Pe întreg parcursul convoiului prin exposiţie, publicul a aclamat cu însufleţire pe Junii noştri. Când şi-au făcut Junii intrarea in arene, aplausele nu mai voiau să înceteze. Era un aspect măreţ, care nu se poate descrie. Unul dintre numeroasele coruri concentrate aici a intonat la intrarea Junilor »Deşteaptă-te Române«. In arenă Junii au format un semicerc. A rostit apoi părintele Dr. Saţiu, un scurt cuvânt, aducând elogii şi mulţumirii d-lui Dr. Istrati, comisarul general al expoziţiei. Aplause îndelungate au urmat vorbirea d-lui Saftu. Junii s’au dat apoi jos de pe cai, cari au fost luaţi în primire de soldaţi. La sunetele lăutarilor Junii cu nevestele lor au încins o horă, care a extaziat lumea. Hora noastră din Şcheiu executată admirabil de vre-o 200 persoane a făcut furoare. In decursul horei Junii s’au întrecut între adevărate salve de aplause în aruncarea buzduganului. Vre-o 20 de juni au aruncat buzduganul, între cari s’au distins în deosebi G. Loga, N. Muntean (juni tineri), St. Căpăţină, N. Căpăţină (juni bătrâni), D. Mămulea, I. Mitoc, I. Pestrea (curcani), N. Bunghez, T. Gal (juni albi) etc. etc. Representaţiunea Junilor în arene a durat cam o oară şi a stârnit un entusiasm fără păreche. După luni a urmat representarea corurilor din Bănat şi Ungaria. Fiecare cor a cântat 2—3 piese. Toate corurile au reuşit bine, stârnind o adevărată furtună de aplauze. S’au distins în deosebi, în ce priveşte frumseţea executării, corurile din Lugoş, Reşiţa montană, Beiuş şi Oradea. Expoziţia a fost vizitată de cel puţin 50.000 oameni. Coresp.x Ţăranii bucovineni au plecat Luni dimineaţa în excursiune la Constanţa, iar reuniunile corale la Sinaia, unde au avut onoarea a cânta şi a defila în faţa regelui şi a reginei României. Junii au plecat Luni după amiază spre Braşov, unde au sosit în pace şi încântaţi de cele văzute seara la oarele 9l/s. Marţi s’a dat al doilea festival coral în arenele romane. De astădată au cântat corurile din Ardeal, Bucovina şi România. Jir. 193,—1906.