Gazeta Transilvaniei, iulie 1908 (Anul 71, nr. 143-168)

1908-07-22 / nr. 160

I ANUL LXXI. Telefon: Nr. 226. GAZETA apare în fiecare zi Momente pentn Austro-Ditaaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cop. K-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru Romania şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate o­fi­­ciile poştale din întru­şi di­n afară şi la d-nii colectori. Afionamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Redacţiunea, Mi­stîiţraea ?­ Tipografia Braşov, piaţa mars nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate­le primesc la Administraţiile Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukas Naohf., Nux. Augenf­eld & Smerio Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Oppp­elik Naohf., Anton Oppelik.­n Budapesta la A. V. Golber­­ger, Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsebet-körút). Preţul Interţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări­­ mai dese după tarifă şi învo-­­ ială. — RECLAME pe pagina 1 3-a o serie 20 bani. Nr. 160. Braşov, Linii-Marţi 22 Iulie (4 August). 1908. Jocul cu »organizarea«. Este o istorie veche, că cei­ ce deţin azi puterea în stat au urmărit şi urmăresc sistematic, iară cel mai mic regard, ori­ce mişcare în sânul nostru, al Românilor, ce are de scop organisarea noastră pe bază politică naţională, încă înainte de a veni la putere guvernul Andrassy, cel dintâiu guvern unguresc, după atentatul ce s’a să­vârşit în contra dietei transilvane dela Sibiiu, prin conchemarea unei diete la Cluj, compusă pe alte baze după le­gea electorală feudală, cu eliminarea totală a reprezentării poporului român, conservatorii unguri, cari ajunseră pe atunci a avea o influinţă mare la curte şi la guvernul central din Viena, au reuşit prin intrigile lor, hrănite de lipsa de energie şi de solidaritate de­plină a Românilor, să zădărnicească în­cercarea acestor din urmă de a ţinea un congres naţional cu scop de a se orga­niza pentru lupta ce li­ se impunea prin nouăle uneltiri în contra autonomiei Transilvaniei şi a drepturilor politice naţionale, câştigate de cătră Românii ardeleni prin legile aduse de dieta din Sibiiu şi sancţionate de cătră Domnitor. De atunci, încurajat de acest succes dobândit de unionişti, n’au mai încetat de a întrebuinţa toate mijloacele licite şi illicite, ca să împiedece pe Români de a se recu­lege, organizându-se politiceşte. Arma lor cea mai tare a fost întotdeauna :intriga, care ţânjea la desbinarea noa­stră, lucrare ce li­ se uşura prin însăşi slăbiciunile şi neînţelegerile din sânul nostru. Aşa a fost atunci şi aşa a rămas până în ziua de azi. Escepţiune a făcut întru câtva numai periodul dela 1881 până la 1894, când Românii din Ardeal, Banat şi Ţara ungurească s’au avântat la o acţiune comună inau­gurată de conferenţa naţională din 1881, care şi-a formulat un program naţio­nal şi s’a organizat pe temeiul legi­lor existente cu comitete electorale permanente, alese pe câte un periodl legislativ. Mişcarea de atunci a Românilor no­­ri a fost atât de viguroasă, încât guvernul Tisza n’a îndrăsnit să îm­piedece acea organisare a partidului nostru naţional, în forma şi chipul cum se iniţiase pe baza legilor şi praxei constituţionale în vigoare. Au trebuit să treacă 12 ani, în care timp guvernul Tisza s’a retras şi a venit altele după el, şi au trebuit, ca prin nenorocitele esperimente, zise memo­­randiste, să se dea pe faţă toate slă­biciunile, să se învrăjbească între sine cei din pătura noastră conducă­toare şi să se alarmeze lumea şi ţara prin provocarea neghioabă a aparen­ţei, că ceea ce se petrece la noi ar sta în legătură cu planuri şi agitaţiuni secrete din România; au trebuit să se întâmple toate acestea, pentru­ ca guvernul unguresc să aibă un pre­text mai mult de a declara, că func­ţionarea partidului nostru naţional e primejdioasă statului şi deci nu mai poate fi tolerată. La 1894 condamnarea şi închi­derea membrilor comitetului central al partidului nostru a fost semnalul pentru puterea statului să năvălească în contra organizaţiunii noastre poli­tice şi s’a început tristul period, în care numai Dumnezeu ştie cum am fost feriţi a ne cufunda cu totul în chaosul ce l’au produs de o parte duşmănia şi forţa brutală, de altă parte relele porniri, destrăbălarea şi incapacitatea, ce se cocoţase în frun­tea trebilor noastre naţionale şi care în loc să ajute strica şi compromitea tot mai mult cauza partidului naţional. Ordonanţele lui Hieronymi, cu toate ce le-au venit în ajutor, au reu­şit de a face în amintitul period im­posibilă ori­ce lucrare de organizare serioasă a Românilor, fie restrânsă şi numai între cadrele legii electorale. Activiştii din era nouă au crezut, că dacă vor alege deputaţi vor putea, ca cu ajutorul acestora să facă să continue organizarea şi sub regimul ordonanţelor lui Hieronymi. Cât de rău s’au înşelat aceştia în calculul lor, nu mai trebue să spunem. Cea mai vie dovadă pentru acea­sta este aşa numita sentinţă dela Arad, ce au adus’o căpitănia sau di­recţiunea poliţiei de acolo în contra deputaţilor Dr. N. Oncu, Dr. Ioan Su­­ciu, Dr. Şt. C. Pop, Vasile Goldiş şi a advocatului Mihai Veliciu, acuzaţi că au înfiinţat o reuniune politică fără statute aprobate de guvern şi, după ce acuzarea aceasta nu s’a putut susţine, găsiţi vinovaţi de contraven­­ţiunea de a fi conchemat şi ţinut adunare politică, ce n’a fost anunţată şi permisă de autoritate. Cetitorii noştri cunosc cuprinsul sentinţei şi ştiu ce s’a petrecut. In motivele sentinţei se vorbeşte în ambele cazuri de intenţiunea de a inau­gura în Arad „clubul partidului na­ţionalist regnicolar“ şi să aminteşte un proiect de statuie ce poartă tit­lul : „Organizarea partidului şi clubu­lui parlamentar al naţionalităţilor“. In punctul prim al acestui statut se zice, că această organizare va cuprinde pe membrii români, slovaci şi sârbi ai corpului legislativ ungar, cari profe­sează aceleaşi principii politice; ei formează un partid politic şi înfiin­ţează un club comun. Aşadară nu mai este vorbă de partidul naţional român, din care cauză poliţaiul dela Arad nu s’a pu­tut provoca la ordonanţele lui Hiero­nymi, ci după multă bătae de cap a aflat o chichiţă şi, neputând să tragă la răspundere pe numiţii acuzaţi pentru contravenţiune, din cauză că ar fi format o reuniune fără statute aprobate, s’au legat de împrejurarea, că adunarea pentru inaugurarea clu­bului n’a fost înainte anunţată şi n’a fost permisă de autoritate. Compatrioţii noştri unguri fireşte, că nu ajung niciodată într’o astfel de situaţie în întrunirile lor de organi­zare a partidelor dietale. Ei se bu­cură nelimitat de toată libertatea miş­cării. Poziţia Românilor este şi rămâne exertă. Ei nu sunt recunoscuţi nici­­ ca partid român, nici ca partid na­ţionalist, în ce priveşte dreptul lor egal cu Ungurii, ba acum tse la lu­mină, că, deşi muitele ameninţări, că deputaţii lor vor fi alungaţi cu toţii din dietă, nu s’au realizat încă pănă acuma, ei nici ca partid naţio­nalist nu sunt de fapt toleraţi între cadrele constituţiunei ungureşti. Ceea­ ce bate la ochi în faţa vio­lenţei brutale, ce se pune în aplicaţie de adversarii Românilor, este opti­mismul ce-i mai desfăşură încă în toate formele politicianii noştri, cari trăiesc din mână ’n gură. Deputatul Goldiş în declaraţia sa, ce-o face des­pre sentinţa de la Arad în „Tribuna“, se miră că căpitanul poliţiei n’a o­­sândit pe deputaţi pe motivul că ei au declarat cu toţii, că au primit a­­supra lor organizarea partidului die­ta­ naţionalist şi că urmează înainte cu activitatea lor pentru această or­ganizare. Aceasta pare naiv, mai ales după­ ce însuşi recunoaşte, că sentinţa poate avea menirea de­ a arăta strei­­natăţii liberalismul maghiar, earinlă­­untrul ţării de a face totuşi imposi­bilă organizarea „partidului regnicolar naţionalist“. Puţină speranţă ne dă d­ea punând în vedere, că cestiunea se va desbate într’o apropiată conferinţă a tuturor deputaţilor. Noi suntem de părere, că aici nu­mai o cură radicală poate folosi şi că nu deputaţii singuri, ci numai întreg po­porul român, cu toţi factorii şi cu toate forţele sale disponibile, va putea să aducă o schimbare în aceste triste relaţiuni, printr’o acţiune energică, prevăzătoare şi cu totul neatârnată. Alegerea patriarhului sârbesc. Sâm­bătă a avut loc, după cum am anunţat, alegerea patriarhului sârb de la Carloviţ, înainte de alegere. Vineri până noaptea târziu şi Sâmbătă dim., a fost mare încor­dare între partidele congresului. In deoseb partidul radical a desvoltat o mare acţiune pentru alegerea candidatului său. Congresul a fost deschis la 10 oare a. m. de vice-pre­­şedintele mirean Nicolae Giurgievici. Sala de şedinţe a fost plină de public. O comi­sie a mers după comisarul regesc, care, sosind în sală, a deschis congresul, spu­nând în ungureşte, cum se va purcede la alegerea patriarhului. Vorbirea lui a fost tradusă pe sârbeşte. După depărtarea co­misarului regesc s’a încins din nou o dis­cuţie vie contra folosirii în congres a lim­­bei maghiare. Duşan Popovics, independist, a vorbit energic contra procedurei urmate de comisarul regesc. In fine s’a dat din nou cetire decretului regal, referitor la alegerea patriarhului şi apoi membrii — suspendându-se şedinţa — au plecat în biserica-catedrală, unde liturghia a fost oficiată cu mare asistenţă de administratorul, Bogdanovics. Comisarul regesc a asistat şi el la liturghie.­­ Alegerea patriarhului a avut loc în şedinţă închisă sub preşidenţia lui Giur­­gievici. Au fost de faţă 70 membrii. Epis­copii nu au luat parte la şedinţă, ci în de­cursul acesteia şi-au dat votul în locuinţa din palatul patriarhal a comisarului re­gesc. Votarea s’a terminat la 1 oară a. m. Preşedintele a enunţat următorul rezultat: Din 70 voturi — a primit episcopul Zme­­janovici 40, episcopul Ni­col­ici 30, ep. Bogda­­novici nici un vot. Se declară deci ales Zm­ejanovici, episcopul din Verset. Această alegere nu-i de loc surprin­zătoare, după ce partidul radical — majo­ritatea congresului — a votat cu Zmeja­­novici. E sigur însă, că guvernul unguresc nu va recomanda regelui întărirea lui Zme­­janovici, cu a cărui politică nu se poate de loc împăca. Congresul așadară, va fi din nou conchemat pentru alegerea altui pa­triarh. — Partidul radical al congresului are de gând să trimită o deputaţiune la Bu­dapesta, în vederea întăririi nou alesului patriarh. In special — se spune — că are de gând să ceară sprijinul ministrului Kossuth. — Un ziarist maghiar a avut o con­vorbire cu nou alesul patriarh, care între altele a zis : Conştiinţa mea protestează in contra faptului, că am fost ales din gra­ţie de partidul radical, ca membru al lui. Nici când n’am fost membru al vre­unui partid, mai puţin pot fi, ca patriarch. Pro­punerile şi prezentăr­ile partidului liberal le-am sprijinit nu că aşi fi membru al lui, ci pentru că ca arhiereu am ţinut de favo­rabile pentru biserică planurile partidului radical. Nici ca patriarch sârbesc nu voiu fi în partid şi tocmai de aceea privesc cu încredere la activitatea comună a partide­lor, care,sper, va fi deopotrivă binefăcătoare şi pentru biserică şi pentru patrie. Ţinuta mea politică va fi respectarea constituţiei patriei, iară loialitatea mea faţă de guvern nu va lăsa nici când de dorit. Cu politica nu mă voiu ocupa direct, dar voiu urmări cu interes evenimentele şi nizuinţele poli­tice şi le voiu sprijini pe acelea, cari sunt în inter­esul bisericei şi statului. împăratul Wilhelm felicită pe Sultan. La recepţiunea corpului diplomatic, făcută Vinei’i, după Selamlîc, — dela car’e au lip­sit ambasadorul Rusiei şi reprezentanţii statelor balcanice, ambasadorul german adresându-se Sultanului • i-a zis : »M. Sa împăratul Wilhelm vă urează ca drumul, pe care a pornit M. Voastră, să fie bine­cuvântat, atât pentru M. Voastră cât și pentru Turcia«. Serbările dela Simleu. 9 Dela comitetul aranjator al serbări­lor culturale din Şimleul-Silvaniei primim spre publicare următoarele: Peregrinajul la mormântul lui Simeon Dărnuţiu, dela naşterea căruia se împli­nesc 100 de ani, va avea caracter pur bi­sericesc. Acest peregrinaj nici nu este pus la cale de comitetul serbărilor culturale ale »Asociaţiunei«, ci de un comitet deo­sebit, designat anume spr­e scopul acesta, în frunte cu d-l Dr. George Pop, advocat în Zălau. El n­u stă în nici o legătură cu »Asociaţiunea«, ci se aranjează acuma, pentru că tocmai în timpul acesta se îm­plineşte suta de ani dela naşterea marelui nostru bărbat. Invităm din nou pe an. Domni, cari dor­esc a participa, să se anunţe de bună vreme, atât pentru cuartir cât şi pentru banchet. Amintim, că şi-au anunţat participa­rea un număr mar­e de Români fruntaşi din depărtări. Aşteptăm prin urmare ca toţi intelectualii noştri din apropiere să-şi facă datoria. Teatru. Vineri sear­a, precum am anun­ţat deja, se va juca piesa teatrală ţără­nească în 4 acte şi 1 tablou, cu muzică şi cântări: „Moise Păcurariu“, de Dr. Dioni­­sie Stoica. Dăm de astădată persoanele, cari vor juca în această piesă : Moise Păcuraru . . . Aurel P. Bănuţiu, Radu Mocanu, ţăran bogat Ştefan Marcuşiu, Sofia, nevasta lui . . d-şoara M. Orian, Leane, fata lor. ... „ Elenuţa Stanciu, Safta, nepoata Sofiei . „ Terica Pop, Petrea Oţăl , feciori Stefan Boer, Pavel Pugătă­­ din sat Nicolae Munthiu, Aron Pintea, învăţător Dr. Iustin Ci­­luga. Corişti şi lăutari. Scena, decorurile, precum şi cortina sunt toate pre­gătite anume pentru reprezentarea acestei piese. Programul concertului. 1. Corul teo

Next