Gazeta Transilvaniei, august 1909 (Anul 72, nr. 166-187)

1909-08-05 / nr. 169

REIHCTIUSEAc iamijtrativa i\ Twr* tom­­ piate mart sr. 30 TELEFON Nr. C26. Scrisori DerrHX\e.Ht«s r.u c* pritTiFKC­KttJcu iwri^V^ no s« r«t.ninit-I ii s r a u 33 pricesc 3a A0mlnletrat!*a* 8ra$ov si 1s s^at­oar^i« 81RGURI do AKUHTURI te Vlsna i& ?£. I­ ukoa Xkoai'. atfaz. Aagrirei d & Kzsierie L»B­­&e.L', .Heinrich 8elxalf»k. A . •'u peJik Nacht.. Anton Ot pelik. m Budupects ia A. V Golber- i gjor. fikstoinBoraat. Iuliu Le­opold (YXI ErBBCbei-kerut Prețul liîsertlunNcr: re­serie garmond pe o coloana a bani pentru o publicare. Publicări tsai dese dură tarifă ai tavo. ială — RECLAME pe pa«rmM 8-a o serie 20 bani. Nr. 169. ANUL LXXII. Telefon: Nr. 226. Brasov, Miercuri 5 (18) August fiAZETA apare în tieaara i.1 taraamaate patru Austro-cagan" Pe un an 24 cor., si 3 sase Icaur 12 cor., pe trei 1 ani S cor. H­ il! de Dumineci A oor, pe ■«. ?eaira România il stralaaisE. Pe un an 40 franci, pe şaeu luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. M-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate of*­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Mutaţii neutru Braşov, Adminietraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 80, etagin I. Pe un an 20 co*’t pe şaae luni 10 cor., pe trei luni 5 oor în dusui acasă . Pe un an 24 oor., pe șase luni 12 oor., pe trei luni 6 oor. — Un esem plar 10 bani. — Atât abona­mentele. eflt și insertiunil* ani' » se n­âti înainte. 1909. Intre Scylla şi Carybdis. Din cercurile preoţimei noastre primim ur­mătorul articol, în care se dă expresiune îngrijo­­rărei îndreptăţite, provocată de noua ordonanţă a ministrului Apponyi. Din Câmpie, August 1909. Poporul nostru chinuit de vitrega sa soarte şi-a făcut din experienţele triste din trecut o mulţime de pro­verbe foarte acomodate năcazurilor ce l’au ajuns în lungul decurs al se­­colilor de grea încercare. Unul dintre acestea este şi proverbul : „rău se aude, rău va fi“. Nici nu am gustat bine din dul­ceaţa congruei, care după mari sfor­ţări în cele din urmă ni s’a dat, nici nu ne-am deşteptat de ajuns din bu­curia amăgitoare a unui viitor mai fericit, ce are să ni se croiască prin o salarizare mai corespunzătoare po­­ziţiunei noastre, când iată ne trezim, ca cu un trăznet din senin, cu ordi­nul ministrului de culte, ca în diece­zele Oradiei şi a Gherlei religiunea în «coalele de stat să se propună nu­mai în limba maghiară, căci de nu mărinimosul ministru va detrage în­treagă congrua de la preoţimea româ­nească din acele dieceze. Ce vor fi răspuns Episcopii în frunte cu Metropoliţii din Sibiiu şi Blaj nu ştim, deşi ar trebui să o ştim pentru mai buna orientare, ca unii, cari durere numai noi cunoaştem cum se cade cursele duşmanului, starea sufletească şi multele mizerii, în cari înoată neamul nostru astăzi. Să presupunem că domnii Metro­polis dimpreună cu Episcopii lor su­­fragani şi cu conzistoriile, ca forul cel mai înalt şi mai competent vor fi răspuns, că mai bine nu primesc congrua, cea învălită în atâtea pături dulci, dară pline de materii distrugă­toare, decât să se umilească până și la propunerea religiunei în limba ma­ghiară. Dela sine se pune acum în­trebarea, că Venerata Superioritate bisericească putea-va să-şi execute această hotărâre? E drept, că pentru noi şi cauza noastră ar fi de mai mare onoare, ca întreaga preoţime, să prefere o viaţă mai chinuită, după cum ne-a fost şi până acum, decât o umilire, ca şi aceasta. Ei, dacă trebue să ne cugetăm şi la aceea, că prin refuzarea congruei în corpore putem noi oare aduce vre­un bine bisericei, şcoalei şi nea­mului nostru? Ni-e teamă că acel ministru nu-şi va retrage ordinul nici în faţa acestui pas al nostru şi atunci şcolarii români de la şcoalele de stat ungureşti vor rămânea fără nici o educaţiune în religiune. Şi oare ce va fi atunci, când vedem că şi as­tăzi inteligenţa noastră mireană, deşi a învăţat prin şcoli destulă religiune şi cea mai mare parte s’a crescut cu prescură, totuşi este atât de rece şi nepăsătoare faţă de cauza şcolară şi bisericească, încât se pot număra pe degetele de la o mână, acei medici, advocaţi şi proprietari mai cu stare, despre cari putem ceti prin ziare, că se interesează cum se cade de cauza bisericei şi a şcoalei noastre atât de . .«îrvt a n î mn O ig v/ui id • Gestiunea aceasta mai are şi alte rane greu de lecuit. Una este, că preoţimea gr. or. în decurs de 10 ani trecuţi s’a prea dedat cu congrua, ce i s’a dat fără a i se cere jertfe pa­triotice, iar cea gre cat, cu ajutorul de stat, din care cei ce s’au ştiut în­făţişa ca buni patrioţi, au fost cât de bine împărtăşiţi, pe când cei ce au pus cât de puţin preţ pe demnitatea lor şi pe interesele bisericei şi ale neamului, dacă nu s’au căciulit, au fost scoşi cu totul din listă sau au fost împărtăşiţi cu sume ridicole, în tot decursul acestui timp de amăgire. Oare V. Superioritate bisericească n’a văzut în congruarea preoţimei gr. or. din deceniul trecut şi în împărţirea ajutorului de stat preoţimei gr. cat­­rima din unghiţa guvernului, şi este oare sigură­­. Superioritate de am­bele confesiuni, că va putea ţine în frâu întreaga preoţime, ca să nu um-f ble pe căi laterale spre a duce lucrul ; acolo, ca congrua să se împartă di­rect dela ministeriu, despre ce deja se şi vorbeşte până acuma? Oare nu­­ e aceasta şi intenţiunea Ministrului­­ de culte, ca să ne desbine şi mai­ tare şi să aducă pe V. noastră Su-i p­rioritate bisericească în absolută ne-­­ putinţă de a-şi exercia dreptul de gu­vernare ? Ştim cu toţii, că pe lângă nefe­ricitul nepotism, ce se cultivă atât de des la­­conferirea su­perniilor cât şi a parochiilor mai bune, în Archi­­diecesa gr. cat. nu s’au observat nici chiar cond­usele sinoadelor Archidie­­cesane, cari espres pretind, ca toţi acei preoţi, cari vor umbla pe căi ne­­permise şi fără ştirea V. Superiorităţi după ajutul de stat, să fie traşi în cercetare disciplinară şi aspru pedep­siţi. Câţi şi cine dintre cei ce au umblat pe aceste căi în decurs de 10 ani au fost disciplinaţi şi pedep­siţi? Faptul acesta a amărât pe toţi cei neîmpărtăşiţi din ajutul de stat şi a creat o neîncredere destul de mare şi chiar neunire. O altă pacoste pe capul nostru no + n ofi r­unnf î m n r» tv» n î +n *'»«’»*■•«'» mn wji uoLVj vw pi c­u yiixi^u aiul Luuaiaj xuiu a lua pildă dela casa părintească, deşi ştim că in Seminariu nu se creşte pentru cultivarea luxului, nu arareori o vedem destul de înfumurată şi cu pretensiuni mari de domnie. Cine mai vede acum pe vreun cleric îmbrăcat în haine de stofă ietină ori din ţă­­sătură de casă? Cine mai trage in picioare încălţăminte din piele mai ieftină? Aproape nimenea. Nu, căci acum ghetele de lac şi jobenul sunt la modă, chiar şi la tinerii a­i căror părinţii umblă mai mult cu opinci perecite, apoi mănuşi ca să nu se negrească mânile şi ţin­erii, ca să apară mai extraordinari, încă nu lip­sesc nici chiar de la preparanzi. Să vezi la vreun preot tânăr trăsură cu şezut de scândură ori de paie, ferita Dumnezeu. Culese şi hamuri trase în nichel întâmpini mai pretutindenea. Acestea toate precum şi bluzele şi rochiile de mătase ale doamnelor preotese mai tinere nu se pot face numai cu modestele venite de pănă aci ce le aveau preoţii numai din stofă şi porţiunile canonice. Ce vor face aceştia, când ar fi ca să nu se primească congrua sub condiţiuni atât de umilitoare? De acea numai oameni providen­ţiali vor putea de acum înainte con­duce fără pericol naia bisericei ro­mâneşti printre Scylla şi Carybdis. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Impresii de călătorie. n­. Mediaş — Sibiiu. Ajunşi la Mediaş, pe drumul cel nou ce duce tot prin pădure, de la Basna până la Mediaş, drum foarte pitoresc şi mai scurt decât cel preste satul românesc Bla­jul — locul naşterii distinsului profesor şi scriitor Al. Străjanu din Craiova, — ne despărţim de simpaticul şi veselul Mărgi­­neanu, pe lângă un bacşiş mai bunicel, decât am fi dat unui sas prost sau unui săcuiu tăios. La gară, lume puţină, în care remarchez, după vorbă, pe d-nii Rusu, preot şi Nistor funcţionar la o bancă oare­care. Facem repede cunoştinţă şi ne îm­prietinim. Maşina flueră de plecare. Ne despărţim de părintele N. N. care, uitasem să spun mai nainte, îmi dăduse două ore dintr’o gazetă germană în care se publică — însoţite de laudă din partea redacto­rului german — două poezii germane, ale fiului său mai mare, absolvent (matu­­rizant) al unui gimnaziu german superior din ţară. Merită să fie cunoscute aceste înercări poetice, juvenile, bine reuşite în limba germană Trenul ne duce pănă la Copşa mică, fără a remarca alte împrejurări decât cele obişnuite, fiind într’un cupeu de cl. II, nu­mai eu cu soţia, căci noii noştri cunoscuţi s’au urcat pe clasa III. La Copşa, unde aşteptăm trenul de Sibiiu, poftim la o masă pe d-nii Rusu şi Nistor, cu cari, la câte un pahar cu bere, discutăm chestii şcolare şi sociale, mai ales economice, dic­tate de impresiile câştigate despre mun­citorii de câmp, de seceta de o lună şi mai bine şi de pregătirea naturii de ploaie, omul­­ fiind veşnic în mare parte un reflex al vremii cu care surâde, când e senin, şi se indispune când vremueşte. Discutam mai ales cu d-l Nistor problema economică a poporului nostru în faţa şi sub influenţă băncilor româneşti, pe lângă biserica şi şcoala deja ameninţată de sabia apponyiană, m­icile instituţii româneşti. Auzisem adecă, dela cineva, cred că dela un antagonist al băncilor româneşti, că multe asupresc pe ţăranii noştri luându-le dobânzi şi fâcându-le spese esorbitante, ca »Economul“ din Cluj , ba că la unii Ie vând, la tobă, moşioarele pe nimica ş. c.­­. Dar d-l Nistor, care funcţionase şi la o bancă românească în Dej, ne spuse că învinuirile acestea sunt exagerate, că bănci româneşti asupritoare ţărănimei nu cunoaşte. Găsind vederile şi cunoştinţele sale drepte, bune şi frumoase, am atins misiunea şi rolul românesc superior (al băncilor noastre) dictat de împrejurările asupritoare ale neamului, rol de a cum­păra moşii străine, pentru că »a cui e pământul, aceluia e stăpânirea­) de a ajuta şcoala confesională şi-m­ai ales a­­ceastai) precum şi pressa naţională ade­vărată, care pentru că ne apără interesele vitale ale neamului, e persecutată, e pe­depsită cu temniţă şi cu bani grei care, băncilor mai ales, ar reveni obligamentul moral a-i achita din fondurile sau esce­­dentele lor, după o normă oarecare, lesne de găsit şi de stabilit, dacă conducătorii lor ar fi dispuşi cum credem, la bunăvoinţă şi la oarecare sacrificii materiale. Este ora a 11 să se treacă de la vorbe la fapte, să se lase deoparte neînţelegerile pe chestii confesionale şi de ambiţie personală. * 2 In aceasta ordine de idei, la cererea d-lui Nistor, le-am esplicat pe scurt rolul Casei rurale şi al băncilor poporale din România în folosul ţăranilor, după cum am fost lămurit chestia aceasta într’o serie de articoli publicaţi anul trecut tot aci în »Gazetă«. Numai şueratul maşinei a pus capăt prietineştilor şi interesantelor noastre discuţii... Cerni şi­ întreaga atmosferă e gata de ploaie... De astădată bucuria se oglin­deşte pe feţele tuturor călătorilor şi de sigur pentru toate fiinţele, setoase, dornice de umezeală, seva vieţii organice! De la Copşa mică avem tovarăşi de drum străini. Conversaţia se mărgineşte între mine şi soţie; la Ocna Sibiiului, unde plouă deja, se urcă în cupeul nostru, între alţii, o doamnă respectabilă, urmată de un domn binefâcut şi simpatic. »Ne-a apucat ploaia!« zice doamna cătră domn. »Prea bine !« răspunde domnul. — Atunci eu în­cep numai­decât. — Ah D-Voastră, Români! ...Prof. Borgo­va­nu — Bucureşti! — Oniţiu comerciant, cu doamna — Sibiiu. — D-Ta eşti rudă cu directorul gim­naziului din Braşov? — Da, frate ! ') Cuius regio, illius regnum. 2) Confesiunile româneşti ar binemerita de la educaţia naţională a tinerelor noastre generaţiuni, dacă în toate comunele mixte ar susţinea o sin­gură şcoală românească bună, decât­­ slabe, pe cari are să le înghită, fără milă, Molochul ma­ghiar ! Şi atunci asupra cui va cădea răspunderea? Ordonanţa ministrului Apponyi privi­toare la predarea învăţământului religiei în limba maghiară este cu asprime criti­cată de un membru al partidului poporal în ziarul vienez »Vaterland«. Iată ce zice între altele amintitul politician maghiar: »Membrii cu influenţă şi autoritate din partidul poporal declară fără încunjur, că în vederea agitaţiunilor actuale ale ultranaţionaliştilor (?) în contra Ungariei e cu totul greşit a agrava o înţelegere pacinică cu naţionalităţile prin ordonanţa recentă a ministrului Apponyi. De altă parte nu e la loc şi e în contra raţiunei, a pedagogiei şi în contra tuturor dreptu­rilor divine de a ocurpa elevilor nemaghiari învățământul religiei lor într’o limbă, pe care nu o cunosc sau numai în parte... A­r fi fost mai bine dacă nu s’ar fi adus de loc legea congruei, a X ni n cf nnl nil rvi rx nnljnji A mn/\ nirî cavi notioi, ou ui KJ upuou mimen UI Xlppuiljij constitue un amestec brutal în drepturile divine ale bisericei şi nu poate fi apro­bată de nici un om care simte creştineşte. Ar fi de dorit, ca episcopatul catolic al Ungariei să intervină la ministrul Apponyi în cestiunea aceasta, care atinge şi pe catolicii Ungariei, pentru revocarea aces­tei dispoziţiuni în interesul păcii confesio­nale.« Descoperiri de mari cantităţi de arme la muntele Athos. Autorităţile turceşti au făcut perchiziţii în mănăstirile greceşti de pe muntele Athos, şi în mai multe din ele au descoperit adevărate depozite de arme. Un număr mare de călugări au fost ex­pulzaţi, alţii născuţi în ţară, au fost trimişi sub excortă la închisoare. Demisiunea guvernului Cretan, o de­peşă sosită din Caneea spune, că reprezen­tanţii cretani au refuzat să satisfacă ce­rerea conzurilor puterilor protectoare ale Cretei şi să coboare steagul grecesc. Gu­vernul Cretan în urma acestei hotărâri şi-a dat demisia. O mulţime de manifestaţii s-au produs în capitală ; totuşi nu se crede că se vor întâmpla incidente serioase.

Next