Gazeta Transilvaniei, august 1909 (Anul 72, nr. 166-187)
1909-08-05 / nr. 169
REIHCTIUSEAc iamijtrativa i\ Twr* tom piate mart sr. 30 TELEFON Nr. C26. Scrisori DerrHX\e.Ht«s r.u c* pritTiFKCKttJcu iwri^V^ no s« r«t.ninit-I ii s r a u 33 pricesc 3a A0mlnletrat!*a* 8ra$ov si 1s s^atoar^i« 81RGURI do AKUHTURI te Vlsna i& ?£. I ukoa Xkoai'. atfaz. Aagrirei d & Kzsierie L»B&e.L', .Heinrich 8elxalf»k. A . •'u peJik Nacht.. Anton Ot pelik. m Budupects ia A. V Golber- i gjor. fikstoinBoraat. Iuliu Leopold (YXI ErBBCbei-kerut Prețul liîsertlunNcr: reserie garmond pe o coloana a bani pentru o publicare. Publicări tsai dese dură tarifă ai tavo. ială — RECLAME pe pa«rmM 8-a o serie 20 bani. Nr. 169. ANUL LXXII. Telefon: Nr. 226. Brasov, Miercuri 5 (18) August fiAZETA apare în tieaara i.1 taraamaate patru Austro-cagan" Pe un an 24 cor., si 3 sase Icaur 12 cor., pe trei 1 ani S cor. H il! de Dumineci A oor, pe ■«. ?eaira România il stralaaisE. Pe un an 40 franci, pe şaeu luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. M-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate of*ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Mutaţii neutru Braşov, Adminietraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 80, etagin I. Pe un an 20 co*’t pe şaae luni 10 cor., pe trei luni 5 oor în dusui acasă . Pe un an 24 oor., pe șase luni 12 oor., pe trei luni 6 oor. — Un esem plar 10 bani. — Atât abonamentele. eflt și insertiunil* ani' » se nâti înainte. 1909. Intre Scylla şi Carybdis. Din cercurile preoţimei noastre primim următorul articol, în care se dă expresiune îngrijorărei îndreptăţite, provocată de noua ordonanţă a ministrului Apponyi. Din Câmpie, August 1909. Poporul nostru chinuit de vitrega sa soarte şi-a făcut din experienţele triste din trecut o mulţime de proverbe foarte acomodate năcazurilor ce l’au ajuns în lungul decurs al secolilor de grea încercare. Unul dintre acestea este şi proverbul : „rău se aude, rău va fi“. Nici nu am gustat bine din dulceaţa congruei, care după mari sforţări în cele din urmă ni s’a dat, nici nu ne-am deşteptat de ajuns din bucuria amăgitoare a unui viitor mai fericit, ce are să ni se croiască prin o salarizare mai corespunzătoare poziţiunei noastre, când iată ne trezim, ca cu un trăznet din senin, cu ordinul ministrului de culte, ca în diecezele Oradiei şi a Gherlei religiunea în «coalele de stat să se propună numai în limba maghiară, căci de nu mărinimosul ministru va detrage întreagă congrua de la preoţimea românească din acele dieceze. Ce vor fi răspuns Episcopii în frunte cu Metropoliţii din Sibiiu şi Blaj nu ştim, deşi ar trebui să o ştim pentru mai buna orientare, ca unii, cari durere numai noi cunoaştem cum se cade cursele duşmanului, starea sufletească şi multele mizerii, în cari înoată neamul nostru astăzi. Să presupunem că domnii Metropolis dimpreună cu Episcopii lor sufragani şi cu conzistoriile, ca forul cel mai înalt şi mai competent vor fi răspuns, că mai bine nu primesc congrua, cea învălită în atâtea pături dulci, dară pline de materii distrugătoare, decât să se umilească până și la propunerea religiunei în limba maghiară. Dela sine se pune acum întrebarea, că Venerata Superioritate bisericească putea-va să-şi execute această hotărâre? E drept, că pentru noi şi cauza noastră ar fi de mai mare onoare, ca întreaga preoţime, să prefere o viaţă mai chinuită, după cum ne-a fost şi până acum, decât o umilire, ca şi aceasta. Ei, dacă trebue să ne cugetăm şi la aceea, că prin refuzarea congruei în corpore putem noi oare aduce vreun bine bisericei, şcoalei şi neamului nostru? Ni-e teamă că acel ministru nu-şi va retrage ordinul nici în faţa acestui pas al nostru şi atunci şcolarii români de la şcoalele de stat ungureşti vor rămânea fără nici o educaţiune în religiune. Şi oare ce va fi atunci, când vedem că şi astăzi inteligenţa noastră mireană, deşi a învăţat prin şcoli destulă religiune şi cea mai mare parte s’a crescut cu prescură, totuşi este atât de rece şi nepăsătoare faţă de cauza şcolară şi bisericească, încât se pot număra pe degetele de la o mână, acei medici, advocaţi şi proprietari mai cu stare, despre cari putem ceti prin ziare, că se interesează cum se cade de cauza bisericei şi a şcoalei noastre atât de . .«îrvt a n î mn O ig v/ui id • Gestiunea aceasta mai are şi alte rane greu de lecuit. Una este, că preoţimea gr. or. în decurs de 10 ani trecuţi s’a prea dedat cu congrua, ce i s’a dat fără a i se cere jertfe patriotice, iar cea gre cat, cu ajutorul de stat, din care cei ce s’au ştiut înfăţişa ca buni patrioţi, au fost cât de bine împărtăşiţi, pe când cei ce au pus cât de puţin preţ pe demnitatea lor şi pe interesele bisericei şi ale neamului, dacă nu s’au căciulit, au fost scoşi cu totul din listă sau au fost împărtăşiţi cu sume ridicole, în tot decursul acestui timp de amăgire. Oare V. Superioritate bisericească n’a văzut în congruarea preoţimei gr. or. din deceniul trecut şi în împărţirea ajutorului de stat preoţimei gr. catrima din unghiţa guvernului, şi este oare sigură. Superioritate de ambele confesiuni, că va putea ţine în frâu întreaga preoţime, ca să nu um-f ble pe căi laterale spre a duce lucrul ; acolo, ca congrua să se împartă direct dela ministeriu, despre ce deja se şi vorbeşte până acuma? Oare nu e aceasta şi intenţiunea Ministrului de culte, ca să ne desbine şi mai tare şi să aducă pe V. noastră Su-i prioritate bisericească în absolută ne- putinţă de a-şi exercia dreptul de guvernare ? Ştim cu toţii, că pe lângă nefericitul nepotism, ce se cultivă atât de des laconferirea superniilor cât şi a parochiilor mai bune, în Archidiecesa gr. cat. nu s’au observat nici chiar condusele sinoadelor Archidiecesane, cari espres pretind, ca toţi acei preoţi, cari vor umbla pe căi nepermise şi fără ştirea V. Superiorităţi după ajutul de stat, să fie traşi în cercetare disciplinară şi aspru pedepsiţi. Câţi şi cine dintre cei ce au umblat pe aceste căi în decurs de 10 ani au fost disciplinaţi şi pedepsiţi? Faptul acesta a amărât pe toţi cei neîmpărtăşiţi din ajutul de stat şi a creat o neîncredere destul de mare şi chiar neunire. O altă pacoste pe capul nostru no + n ofi runnf î m n r» tv» n î +n *'»«’»*■•«'» mn wji uoLVj vw pi cu yiixi^u aiul Luuaiaj xuiu a lua pildă dela casa părintească, deşi ştim că in Seminariu nu se creşte pentru cultivarea luxului, nu arareori o vedem destul de înfumurată şi cu pretensiuni mari de domnie. Cine mai vede acum pe vreun cleric îmbrăcat în haine de stofă ietină ori din ţăsătură de casă? Cine mai trage in picioare încălţăminte din piele mai ieftină? Aproape nimenea. Nu, căci acum ghetele de lac şi jobenul sunt la modă, chiar şi la tinerii ai căror părinţii umblă mai mult cu opinci perecite, apoi mănuşi ca să nu se negrească mânile şi ţinerii, ca să apară mai extraordinari, încă nu lipsesc nici chiar de la preparanzi. Să vezi la vreun preot tânăr trăsură cu şezut de scândură ori de paie, ferita Dumnezeu. Culese şi hamuri trase în nichel întâmpini mai pretutindenea. Acestea toate precum şi bluzele şi rochiile de mătase ale doamnelor preotese mai tinere nu se pot face numai cu modestele venite de pănă aci ce le aveau preoţii numai din stofă şi porţiunile canonice. Ce vor face aceştia, când ar fi ca să nu se primească congrua sub condiţiuni atât de umilitoare? De acea numai oameni providenţiali vor putea de acum înainte conduce fără pericol naia bisericei româneşti printre Scylla şi Carybdis. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Impresii de călătorie. n. Mediaş — Sibiiu. Ajunşi la Mediaş, pe drumul cel nou ce duce tot prin pădure, de la Basna până la Mediaş, drum foarte pitoresc şi mai scurt decât cel preste satul românesc Blajul — locul naşterii distinsului profesor şi scriitor Al. Străjanu din Craiova, — ne despărţim de simpaticul şi veselul Mărgineanu, pe lângă un bacşiş mai bunicel, decât am fi dat unui sas prost sau unui săcuiu tăios. La gară, lume puţină, în care remarchez, după vorbă, pe d-nii Rusu, preot şi Nistor funcţionar la o bancă oarecare. Facem repede cunoştinţă şi ne împrietinim. Maşina flueră de plecare. Ne despărţim de părintele N. N. care, uitasem să spun mai nainte, îmi dăduse două ore dintr’o gazetă germană în care se publică — însoţite de laudă din partea redactorului german — două poezii germane, ale fiului său mai mare, absolvent (maturizant) al unui gimnaziu german superior din ţară. Merită să fie cunoscute aceste înercări poetice, juvenile, bine reuşite în limba germană Trenul ne duce pănă la Copşa mică, fără a remarca alte împrejurări decât cele obişnuite, fiind într’un cupeu de cl. II, numai eu cu soţia, căci noii noştri cunoscuţi s’au urcat pe clasa III. La Copşa, unde aşteptăm trenul de Sibiiu, poftim la o masă pe d-nii Rusu şi Nistor, cu cari, la câte un pahar cu bere, discutăm chestii şcolare şi sociale, mai ales economice, dictate de impresiile câştigate despre muncitorii de câmp, de seceta de o lună şi mai bine şi de pregătirea naturii de ploaie, omul fiind veşnic în mare parte un reflex al vremii cu care surâde, când e senin, şi se indispune când vremueşte. Discutam mai ales cu d-l Nistor problema economică a poporului nostru în faţa şi sub influenţă băncilor româneşti, pe lângă biserica şi şcoala deja ameninţată de sabia apponyiană, micile instituţii româneşti. Auzisem adecă, dela cineva, cred că dela un antagonist al băncilor româneşti, că multe asupresc pe ţăranii noştri luându-le dobânzi şi fâcându-le spese esorbitante, ca »Economul“ din Cluj , ba că la unii Ie vând, la tobă, moşioarele pe nimica ş. c.. Dar d-l Nistor, care funcţionase şi la o bancă românească în Dej, ne spuse că învinuirile acestea sunt exagerate, că bănci româneşti asupritoare ţărănimei nu cunoaşte. Găsind vederile şi cunoştinţele sale drepte, bune şi frumoase, am atins misiunea şi rolul românesc superior (al băncilor noastre) dictat de împrejurările asupritoare ale neamului, rol de a cumpăra moşii străine, pentru că »a cui e pământul, aceluia e stăpânirea) de a ajuta şcoala confesională şi-mai ales aceastai) precum şi pressa naţională adevărată, care pentru că ne apără interesele vitale ale neamului, e persecutată, e pedepsită cu temniţă şi cu bani grei care, băncilor mai ales, ar reveni obligamentul moral a-i achita din fondurile sau escedentele lor, după o normă oarecare, lesne de găsit şi de stabilit, dacă conducătorii lor ar fi dispuşi cum credem, la bunăvoinţă şi la oarecare sacrificii materiale. Este ora a 11 să se treacă de la vorbe la fapte, să se lase deoparte neînţelegerile pe chestii confesionale şi de ambiţie personală. * 2 In aceasta ordine de idei, la cererea d-lui Nistor, le-am esplicat pe scurt rolul Casei rurale şi al băncilor poporale din România în folosul ţăranilor, după cum am fost lămurit chestia aceasta într’o serie de articoli publicaţi anul trecut tot aci în »Gazetă«. Numai şueratul maşinei a pus capăt prietineştilor şi interesantelor noastre discuţii... Cerni şi întreaga atmosferă e gata de ploaie... De astădată bucuria se oglindeşte pe feţele tuturor călătorilor şi de sigur pentru toate fiinţele, setoase, dornice de umezeală, seva vieţii organice! De la Copşa mică avem tovarăşi de drum străini. Conversaţia se mărgineşte între mine şi soţie; la Ocna Sibiiului, unde plouă deja, se urcă în cupeul nostru, între alţii, o doamnă respectabilă, urmată de un domn binefâcut şi simpatic. »Ne-a apucat ploaia!« zice doamna cătră domn. »Prea bine !« răspunde domnul. — Atunci eu încep numaidecât. — Ah D-Voastră, Români! ...Prof. Borgovanu — Bucureşti! — Oniţiu comerciant, cu doamna — Sibiiu. — D-Ta eşti rudă cu directorul gimnaziului din Braşov? — Da, frate ! ') Cuius regio, illius regnum. 2) Confesiunile româneşti ar binemerita de la educaţia naţională a tinerelor noastre generaţiuni, dacă în toate comunele mixte ar susţinea o singură şcoală românească bună, decât slabe, pe cari are să le înghită, fără milă, Molochul maghiar ! Şi atunci asupra cui va cădea răspunderea? Ordonanţa ministrului Apponyi privitoare la predarea învăţământului religiei în limba maghiară este cu asprime criticată de un membru al partidului poporal în ziarul vienez »Vaterland«. Iată ce zice între altele amintitul politician maghiar: »Membrii cu influenţă şi autoritate din partidul poporal declară fără încunjur, că în vederea agitaţiunilor actuale ale ultranaţionaliştilor (?) în contra Ungariei e cu totul greşit a agrava o înţelegere pacinică cu naţionalităţile prin ordonanţa recentă a ministrului Apponyi. De altă parte nu e la loc şi e în contra raţiunei, a pedagogiei şi în contra tuturor drepturilor divine de a ocurpa elevilor nemaghiari învățământul religiei lor într’o limbă, pe care nu o cunosc sau numai în parte... Ar fi fost mai bine dacă nu s’ar fi adus de loc legea congruei, a X ni n cf nnl nil rvi rx nnljnji A mn/\ nirî cavi notioi, ou ui KJ upuou mimen UI Xlppuiljij constitue un amestec brutal în drepturile divine ale bisericei şi nu poate fi aprobată de nici un om care simte creştineşte. Ar fi de dorit, ca episcopatul catolic al Ungariei să intervină la ministrul Apponyi în cestiunea aceasta, care atinge şi pe catolicii Ungariei, pentru revocarea acestei dispoziţiuni în interesul păcii confesionale.« Descoperiri de mari cantităţi de arme la muntele Athos. Autorităţile turceşti au făcut perchiziţii în mănăstirile greceşti de pe muntele Athos, şi în mai multe din ele au descoperit adevărate depozite de arme. Un număr mare de călugări au fost expulzaţi, alţii născuţi în ţară, au fost trimişi sub excortă la închisoare. Demisiunea guvernului Cretan, o depeşă sosită din Caneea spune, că reprezentanţii cretani au refuzat să satisfacă cererea conzurilor puterilor protectoare ale Cretei şi să coboare steagul grecesc. Guvernul Cretan în urma acestei hotărâri şi-a dat demisia. O mulţime de manifestaţii s-au produs în capitală ; totuşi nu se crede că se vor întâmpla incidente serioase.