Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1910 (Anul 73, nr. 1-23)

1910-01-15 / nr. 10

REDACȚIUNEA» . (Fiîiimfeî ii îipograSt piața ma?* rs. 33. TELEFON Nr 223. Scrisori netranoate nrx i*a ^ajaaaeripte nu boxa&rtaait* lîisfirat® 8* pirimesc la Adminisirstt^ws ârctov si la umaftourate 3IPOURI do AMSJ8TURÎ : i.a Viens la M. Dîtkoa Kaekf.. 'S'ns. Augîîntalilik Emsre Lessi«i, Heinrich Schaick. A. O'» ?elik Nackf.. Anton Oupelik. nic Swaftpeeta la A. V Goiber*®?, Ekst-ein Bemas, Iuliu Le*opold (VTI SIEBebet-körufc Prețul inaortlunliof*: c, scrie jarmoniâ pe o coloană li• bani ;*@ntrn o publicare. Publicări sași dec» după tarifă și Invo. 'fi, ■, — BECJIAMJC pe pagina i a o serie 20 bani. Nr. 10.Anui LXXIIL Brașov, Vineri 13 (20) Ianuarie 1910. Număr de Duminecă 3. Telefon: Nr. 228. I 8AZETA apare în .ieaar- ii \ ADOEamti jeinn Austro-Dasgr? Pe un an 24 cjr., c«* șase 1^» 12 cor., pe trei luni 8 oo? 8-rlî do Qumbaaâ A oc;\ -33 1 Mira România si straliitn Pa un an 40 lianei, pe sa luni 20 fr., pe Itoi luni 10 S5-ril du luminăpa 3 fr. pa an« 8® prenumără la toate o orile poştale din întruşi d' afară şi la d aii colectori. Aposametttul seuri Brass? AdmtalBtraţlmaa, Piaţa main târgul Inului Mr. 30. rrtactL Pe un an 21 «iote» pe luni 10 cor., pe trei luni 5 00? isxK dusul acasă . Pe un an 2 cor. pe şase luni 12 cor., p teşi luni 6 00 —Un paetr plar 10 bani. — At&t abosr mentele. oet şi mnseiţiuni au.nT a se plă; i nai-»T«. Cî»Soliiţiii... Nu vedeţi d-voastră de câţiva ani încoace în colţurile oraşelor şi bătând drumul satelor nişte figuri urâte străine, puturoase? Cine sunt? Fiii lui Israil, blăstămaţi de D-zeu să nu aibă stare şi alinare, veniţi aici din Rusia, din România, de pe pastele sterpe ale Galiţiei şi de pe aiurea, unde nu-i mai ţine locul şi nu-i mai rabdă pământul. Ce caută aici şi ce vreau? Vin la noi, că aici e pământ bun, apă bună, popor prost şi ţară rău cârmuită. Aduc cu ei caftanul, cureaua de rugăciuni şi insecte, vin să înmulţească naţia alcătuitoare de stat, cântă szozaturi, himnuszuri şi le gâdilă boerile inimei N-aş scrie acestea rânduri, dacă n-aş iubi poporul maghiar, poporul acela, care e silit să ia lumea în cap, să plece la America, să facă loc aci acestor părăsiţi aduşi de vânturi. Dar nu pot iubi pe miniştri şi pe politiciani cari nu-şi fac datoria cătră ţară şi cătră popor şi nu pot iubi pe slujbaşii aceia cari timp de 25 de ani stau în simbria statului şi în acest timp nu fac alta decât înjură şi blastăma poporul de pe spinarea căruia trăesc şi după încheiarea acestor ani, sânt trecuţi la pensie, numiţi cavaleri şi decoraţi cu crucea pentru merite. Pe aceştia îi urăsc din tot sufletul meu şi din toată inima mea. Mai vârtos când între rândurile acestora, desmierdaţii fii ai lui Izrael din zi în zi sporesc şi infectează tot şi pe toţi, cu felul lor de-a gândi şi de-a trăi. Nu poate lăsa bunul Dumnezeu un element mai demoralizator, mai corumător de moravuri, decât aceşti oameni. Vin aci mereu şi pe neştiute. Deodată numai ne trezim că ţara ia un aspect jidovesc. După câţiva ani de odihnă aici în ţara noastră sunt făcuţi baroni şi nobii. In parlamentul ţării 40 de deputaţi sunt jidovi. In combătui Nitra majoritatea viriliştilor sunt jidovi. Presa aproape întreagă e în mâni jidoveşti. Negoţ, industrie, — tot jidovesc. Vai, de trei ori nefericită ţeară a noastră ! Când te vei deştepta tu scump şi iubit popor? Să le strâgi odată din toată puterea sufletului tău : Destul a fost, tâlhari şi miserabili! A. F. FOILETONUL »GAZ. Thaios.« Testamentul unui poet necunoscut. Las florilor iubirea mea, ca n ele In toată primăvara să-nflorească ; Iar dorul, vântul să mi-1 stăpânească Şi să mi-1 spună nopţilor cu stele... Las setea mea de-azur la rfundunele ; Avântul, vulturii mi-1 moştenească; Revolta-mi, fulgerele s’o-mpărţească ; Isvoarelor, las cântecele mele. Durerea visurilor necântate O las întreagă mării sbuciumate, Ca-n ea să-şi întrupeze sguduirea... Şi mor, gemând că n’am putut pe lume, Să cuceresc din cipa-mi nemurirea Şi-aceluia ce-am fost,—să-i las un nume..(C. L.) Mihai Codreanu, talon Iheodoran. I să da. Isădia e fata lui Simion aprodul dela tribunal, cel care şade in casa din colţul uliţii, a spălatoresei Anica. Spălătoreasă Anica e femeie nevoiaşe, n-o mai ajută mâinie şi trăieşte din ce pică şi din chiria odă ei dela drum, pe care o ţine Simion, aprodul. Dar şi hapsână mai e. Simion se duce la slujbă de cum face ziua ochi, iar Isădia rămâne să vadă de sărăcia casei şi de pruncii proprietăresei. Că aşa a fost înţelegerea cu jupâneasa Anica : opt franci pe lună, dar să pună mâna şi Isădia ia ajutat. Iar ajutatul ei e iobăgie curată. Spălătoreasă Anica o pune să frece vasele, să măture, să cureţe scândurile şi să vadă de cei doi prunci ai ei, nişte scânciţi răsfăţaţi cărora nimeni nu le mai intră în voie. De ea n-are pic de milă, măcar c-o vede cum trudeşte de nu mai poate. Isădia e de vre-o doisprezece ani, dar doar pe jumătate dacă arată. Dintr o căzătură, când era în troacă, a rămas soaldă şi de-atunci creşte într-un an cât alta în patru. Nici chipeşe nu e. Era de cinci ani când s a amestecat între nişte hoţomani de copii ce dădeau cu praştia după vrăbii , mai din greşală, mai cu voie a nimerit-o un pietroi, ce i-a scos ochiul, in loc să nimerească vrabia. Ea e urâta mahalalei. Mică şi puţintică ca o scoabă, e strâmul uliţii unde stăpânesc desmeticii. Pe poartă nu cutează să iasă, cât ii dă şi ei inima brânci la joacă când potoleşte pruncii la somn, căci cum o văd copiii mahalalei o iau în răspăr, la batjocură şi-i strgă într-un glas: »Strâmba şi pocită ! Strâmba şi pocită !« Jocurile haimanalelor o ţintesc de-a dreptul pe ea câteodată şi pietrele curg droaie, peste uluci, iar ea, păţită de când cu ochiul, fuge într-un suflet şi se ascunde în bozii cei cât statul omului de pe maidanul din dos. Dar când se satură derbedeii şi-i goală uliţa, atunci se iveşte şi Isădia la portiţă, cu pruncul cel mai mărişor al stătoresei de mână şi cu cel mic pe braţele-i uscăţive. Pe urmă se aşază greceşte în ţărâna din uliţă, îi pune jos pe amândoi şi le face jucării: unuia c-o floare de soc, altuia gogonele de tufă pe-o sfoară. Şi când nu mai ştie cum să i împace, cel mic o apucă cu amândouă mânile de păr, de-i smulge smocuri. Iar mărişorul îşi înfige dinţii în mâna ei răbdătoare, ori o apucă cu toată gura de obraz, pân’ce i dă sângele. Dar ea nu-i pârăşte. 11 simte prea amărât pe tată-său, îl vede prea îngândurat şi-i e milă să-l mai otrăvească. Inima, însă, nu-i stă închisă. Dacă n-a avut parte de frăţiori să-i răsfeţe şi să se mângâie, ce n-ar da să-şi afla un suflet blând care să-i ţină de cald. Şi se vede c-aşa ceva s-ar găsi în curtea boierului de peste drum, c-acolo tot trage ea cu ochiul. Un pisart de pui de bibilică, crescut numai cât pumnul, oropsit şi el, gonit de hoarele curţii şi şontorog. Un picior i l-au ros şobolanii şi a scăpat cu zile ca vai de om. Dar de-atunci nu-l mai cunoaşte nimeni . Căţele celelalte îl pocnesc cu ciocurile, gâştele sâsâie, cur- * De peste săptămână. Cetitorii acestui număr trebue să afle întâi că Luni s-a prezintat în cameră guvernul şi a spus programul său. Deputaţii justiciştii au făcut mare sgomot şi încăierare. Primul ministru Héderváry a spus că va căuta să-şi facă o majoritate la alegeri. Iusti a propus vot de neîncredere şi acuma, la şedinţe, deputaţii vorbesc la acest vot. Numai partidul constituţional nu votează neîncrederea, iar partidul naţionalist rămâne în rezervă. Iată aci textul autentic din vorbirea lui Héderváry, partea care ne interesează : „Locul întâi între reformele instituţiunilor noastre îi ocupă reforma legii electorale, care e chemată să asigure cetăţenilor influenţa lor asupra legislaturei ţării pe baza egalităţii politice. In chestiunea aceasta nu mă pot identifica cu nici unul dintre proiectele cunoscute de pănâ acum și nu vreau să îngreunez rezolvirea justă a acestei chestiuni folosindu-mă de atribute categorice. Cu acest prilej vreau să declar murat atâta, că reforma aceasta mare vreau s-o realizez pe baza principiilor votului universal, cu excluderea pluralităţii în aşa fel, încât să păstreze şi să asigure şi pe viitor, conform istoriei noastre milenare, caracterul statului ungar. „Atât pe terenul politicei faţă cu naţionalităţile cât şi pe terenul politicei sociale, aştept efecte liniştitoare dela resolvirea grabnică şi justă a chestiunilor administrative, şi înainte de toate, dela interpretarea echitabilă a dreptului de întrunire şi de asociare “ . In casa magnaţilor Tisza a vorbit în contra votului universal Dăm partea, ce ne priveşte pe noi, din vorbire . Admit şi eu, că în cercurile naţionaliste, in cami astăzi legăturile disciplinei sociale sunt mai tari, condu- cerea va mai rămânea o vreme oarecare în mâiiie factorilor chemaţi. Aceasta insa ar dăinui numai scurt timp, fiindcă alegătorii ar putea să ajungă foarte uşor prada agitatorilor naţionalişti şi astfel ar intra în cameră, atât din cercurile electorale naţionaliste cât şi din cercurile maghiare, elemente, cari prin frecările lor nebune, ar primejdui nu numai interesele Ungariei, ci şi interesele cetăţenilor nemaghiari. Ei bine, domnilor, ce trebue să dorească, deci, toţi cetăţenii patriei, fie ei de orice naţionalitate ? Asigurarea păcii şi a bunei înţelegeri. Dacă vom judeca bine, nu există nici între cetăţenii nemaghiari or, care să nu înţeleagă că, în situaţia actuală a Europei, nici pentru cetăţenii nemaghiari nu se pote închipui o situaţie mai favorabilă decât să rămână supt ocrotirea acestui stat liberal, tolerant şi conivent faţă cu toţii ca elemente solide, patriotice şi credincioase, cari trăiesc în bună înţelegere şi faţă de cari se va observa apoi punctul de vedere al încrederii, al dragostei şi al sprijinului reciproc Acest punct de vedere rămâne în viaţă numai câtă vreme şi elementele naţionaliste se validitează pe terenul politic numai în măsura inteligenţei lor. Dar şi acest punct de vedere, cu care m-am identificat un trecut şi mă voiu identifica şi în viitor, s-ar prăbuşi in urma reformei electorale care, în cercurile electorale naţionaliste, ar lua conducerea din manile elementelor mai moderate, mai inteligente, mai serioase şi mai patriotice şi ar expune majoritatea alegătorilor din aceste cercuri agitaţiunii iresponzabile. Prin urmare, nici interesele naţionalităţilor nu cer reforma votului universal “ ...Regret adânc că ministrul preşedinte a aruncat din corabia sa carfela pluralităţii. Camera magnaţilor însă trebue să prevadă eventualimea, că chestiunea aceasta va trece în curând de la cealaltă cameră legiuitoare la noi. Eu ţin să declar deja de pe acuma că atunci va avea să se lămurească dacă imţi există ori nu în Ungaria o cameră a magnaţilor. (Aprobări) că mai are oare în Ungaria vre-un rost menţinerea camerei magnaţilor, ori că lu e numai o instituţie învechită, care trăieşte o viaţă aparentă şi al cărei loc e în magazia de vechituri!!...“ In şedinţa de alaltăeri d-l Dr Teodor Mihali a expus astfel punctul de vedere al clubului naţionalist: „E o mare greşală că în loc de a desbate programul guvernului, se fac tot felul de vrajbe religioase şi personale. Punctul de forţă în program este reforma electorală. In privinţa aceasta între Domnitor şi între popor e o armonie perfectă, oricât de mult s-au trudit toate guvernele ca să ţină departe de Tron pe acei cari voiau să plece înaintea lui. Poporul aşteaptă să fie scos şi din iobăgia politică“. Prezintă un proiect de rezoluţie, în care face dependenţă încrederea partidului de o cinstită reformă electoralii (Prin expres). In Şgdilîţă de 16F1 a camerei a vorbit aproape până la sfârşit Polonyi, acuzând pe Marta că nu respectă voinţa »naţiunei« şi nu respectă nici cuvântul său. Kossuth propune o moţiune în care, faţă de afirmaţiile guvernului camera să declare că este aderentă neclintită a băncii naţionale. Canonicul Giesswein interpelează pentru că în fabrică se lucră cu fosfor oprit. Rátkay şi Ballagi îşi retrag interpelaţiile, fiindcă nu vreau să stea de vorbă cu guvernul. — Abia 20 de deputaţi au fost de faţă. * — Partidul din stânga a intrat solemn în partidul lui Justh. — In faţa unui corespondent de la un ziar italian, Héderváry a zis :