Gazeta Transilvaniei, iunie 1910 (Anul 73, nr. 119-140)

1910-06-11 / nr. 126

Pagina 2 e­ voluţiei din Tohan. Peste 200 de oameni stau închişi în încăperile­ şcoalei comunale, mai mulţi dintre ei, între cari ţăranii fruntaşi Nicolae Stoica, George Stoica, Spiridon Conta, Ioan Ilie Bobinca, sunt legaţi în lan­ţuri grele, iar alţii au fost bătuţi de gendarmi, strigânduli-se în urechi cele mai spurcate vorbe la adresa deputatului lor Dr. Şerban. . . Cât colo se vede prin urmare, că toată urgia gendarmerească a fost pricinuită de ţinuta frumoasă a ale­gătorilor Tohăneni pe lângă deputa­tul lor ales, în faţa acestei năpăstuiri sfătuim pe fraţii noştri Tohăneni, să nu-şi piardă cumpătul. Astăzi va pleca la Făgăraş, precum aflăm, o deputaţiune a Tohănenilor, între cari se află şi vrednicul nostru luptător naţionalist, părintele Brumboiu, ca să protesteze în contra volniciilor comise şi să ceară restabilirea ordinei şi a stării legale violate. Datorinţa fruntaşilor noştri din Făgăraş şi îndeosebi a de­putatului Dr. Nicolae Şerban este să intervină cu toată energia, ca să se facă dreptate şi dacă Szell-paşa se va codi, să facă demersurile necesare la guvern. Ţinuta bărbătească a ale­gătorilor noştri din cercul Făgăra­şului la alegerile recente impune fruntaşilor noştri cea mai energică şi solidară luptă pentru drepturile poporului nostru, era să se construiască în Capitală; 300 mii de lei a dăruit Casei şcoale­­lor, peste cele 170 mii lei dă­ruiţi de Mihail (fratele lui Vasile de Stroescu) şi Eliza Stroescu. 100.000 lei a dăruit fondului cultural de la Blaj şi 300.000 lei a dat fondului cultural din Sibiiu. 100 mii coroane pentru şcoala de fete din Arad Dar încă odată, câte alte dona­ţiuni nu va fi mai făcut, marele şi bunul Român, donaţiuni pe cari noi nu ie cunoaştem. Astfel de fapte sunt foarte rare în istoria desvoltării neamului româ­nesc. Realizarea propunerei ce mi per­mit­e să fac cosiliului comunal al Capi­tale, ar fi cred o mică, dar foarte meritată probă de recunoştinţă ce-i putem arăta nobilului Român Basara­bean. D. Z. Furnică. \\V\\'V\VV\\'V\\V\\-V\\-V\\V\\V\\'V\.'V\\V\\V\\'V\\X.\\'%\\V\\'V\\-VN\-V\\'V\\-V\VV\\'V,,\-V\\V\\'V\\'V\\V\\V\\'Vs\X: Vasile de Stroescu. Sub impresiunea număroaselor bine­faceri săvârșite de marele nostru mecenat Vasile de Stroescu, d-I. D. Z. Furnica din Bucureşti publică în »Universul« şirele de mai jos, cari — desigur — vor afla la cei chemaţi răsunetul dorit de toată suflarea românească. Nu este de-ajuns să privim numai cu admiraţie faptele patriotice fără pereche ale nobilului boer român ba­sarabean Vasile de Stroescu. Acesta a într­ecut toate aşteptările romănilor cu dărnicia sa în folosul instituţiunilor naţionale şi este mai puţin de­cât modestă recunoştinţa ce i putem arăta marelui donator. In aceste vremuri, când dărnicia oamenilor bogaţi este o floare atât de rară la noi, şi când adesea se glorifică bărbaţi cu mult mai puţine merite, generosul Stroescu se ridică mai presus de toţi. De aceea mi se pare nimerit să fac următoarea propunere, ce sper să fie primită cu însufleţire de autorita­tea noastră comunală. Să se dea numele de „Vasile de Stroescu“ unei străzi din Capitală, va fi o răsplată morală dată marelui Român din Basarabia şi îndemn ca să fie pilda sa imitată decât mai mulţi români cu dare de mână, în acelaş timp, să i să trimită o adresă de mulţumire din partea consiliului co­munal. Acest consiliu a dat totdea­una dovezi de patriotism, când s’a­­ ivit ocaziunea potrivită. Sperăm clar că şi de astă-dată nu va rămâne da­tor cu tributul său de recunoştinţă faţă de acela care astăzi este privit de toţi ca unul din cei mai mari Ro­mâni în viaţă şi unic printre cei care trăiesc sub guverne străine. Numai sumele ştiute se urcă, pe urma donaţiunilor lui Vasile de Stro­­­­escu, la cifra foarte importantă de peste un milion lei. Câte sume nu vor fi rămas însă neaduse la cunoştinţa publică! După cum am putut afla până acuma, Vasile de Stroescu sprijinea cu o subvenţie anuală societatea Curtea de Argeş, pentru îndreptarea spre meserii a copiilor de la ţară, încă pe când statul nu înfiinţase şcolile de meserii; pentru acelaş scop a făcut frumoase donaţiuni societăţii socialilor (meses­iaşilor) români din Transilvania. A dat 120 mi lei pentru catedrala ce GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 126- 1910 Din Cristian. — De la alegeri. — Românul merge spre bine în urma sporirei de cultură a inteligenţei sale. Şi bun e Dumnezeu, dacă vor merge lucru­rile frumos înainte, vom ajunge la cons­tatarea adevărului, că Românii sunt razi­­mul ţării pentru viitor, după­ cum am fost şi mântuirea ei în vremuri de ispită. Se înşală deci toţi aceea, cari din răutate ne judecă altfel şi din alte puncte de vedere. Privind în juru­ ne vedem fruntaşi eşiţi din neamul nostru şi înţelegem că alte neamuri nu sunt mai vrednice şi mai bune ca noi şi că şi noi suntem în stare a ne ridica tot atât de sus, ca alţii mai favorizaţi de soarte. Nu e în firea Românului să fie el slugarnic, nici nu e ţăranul nostru mai puţin curaj­os ca alţi ţărani. Cu mândrie ne uităm la acest popor, care purtând luptele crâncene secoli de secoli, a biruit prin vitejia lui rară pe duşmani şi nu a pierit ca şi alte popoare slăbănoage şi neor­ganizate. Nu suntem prea făloşi, dar’ nu uităm că suntem un popor, ce a dat piep­tul cu multe holde păgâne, precum Turci, tătari şi alţi păgâni, cari au voit să stâr­pească nu numai pe Români, dară şi întreg creştinismul. Luptele mari ce s’au dat în jurul alegerilor de deputaţi în casa ţării au dovedit aceasta acum mai mult ca ori şi când. Ele sunt mândria noastră naţională, că deşi în urma împrejurărilor neprielnice în câteva locuri am căzut, constatăm că am căzut cu fală. In cercul Cristianului, unde în zilele din urmă comitetul electoral naţional a hotărât absţinerea dela votisare, nu s’a prezentat nice un Român. Nimeni n’a căl­cat această hotărâre, nimeni nu s’a făcut faţă de Saşii noştri, coadă de topor. Ză­­darnic bâjbăiau husarii, zădarnic mişunau jandarmi. Ei n’au făcut altă ispravă, de­cât doar, că în trecerile lor prin Christian au admirat întocmai ca şi mine presta­­ţiunile şcolarilor români, cari sub condu­cerea învăţătorului iar Isidor Copp cântau în mai multe voci, frumoase şi energice cântări. Altfel întreg­­aspectul zilei nu rămâna a zii de sărbătoare, sămâna mai mult a zi de jale, a zi de îngropare, înseşi fanfarele Saşilor ce abia au apărut şi ele pe orizon, sămânau mai mult a vers de mort, după cum obicinuim a cânta la­ morţii româneşti şi cu adevărat, căci dacă­­mai există o dreptate în ţara ungurească şi­ a veni votul obştesc aşa cum îl vrem de mult, cu siguranţă acest cerc pentru vecie e cucerit Românilor. Atunci strigă­tul batjocoritor săsesc de la banchet: »Trăiască Comşe« va fi strigătul de bucu­rie al tuturor Românilor din cerc. Strigaţi deci saşilor, că acesta va fi strigătul vos­tru din urmă! Eu nu ştiu cum, dar gândindu-mă la împrejurările grele ce ni sau creat, protes- t tăm în contra tuturor nedreptăţilor de până acum, în contra legei de maghiariza­re a numelor de localităţi, în contra ten­dinţei paterei de stat da a creia din Un­garia un stat naţional omogen şi pentru că în realitate poporul este eschis din parla­ment, voinţa naţională e apăsată şi dieta maghiară este lipsită de orice voinţă liberă sau după cum zice Kaas Ivor în »Hazánk« sub titular »Ţeara minciunilor« — o for­mă constituţională goală, o comedie poli­tică, o caricatură a parlamentului. Aceasta este dieta ungariei de azi. . . Vor venii şi vremuri mai prielnice. Călătorul. Dela adunarea generală a despărţământului Braşov al Asociaţiunei. — Raportul comitetului. — Dumineca trecută s’a ţinut în Sânpetru adunarea generală a des­părţământului Braşov al Asociaţiu­nei. Adunarea a decurs în cea mai frumoasă ordine, rezolvând toate obiectele de la ordinea zilei şi reale­­gându-se vechiul comitet în frunte cu d-l prof. Nicolae Bogdan. începem astăzi cu publicarea raportului general al comitetului: Onorată adunare generală ! Activitatea comitetului în despărţă­mântul I. (Braşov) al Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului ro­mân, a fost şi în anul acesta normală. Deoare­ce în adunarea generală de astăzi se va alege comitetul desp. pentru un nou period de 3 ani, dar mai ales ca să se poată controla dacă desp. nostru este în desvoltare ori nu, vom arăta la sfârşi­tul acestui raport, în ce se deosebeşte activitatea comitetului din aceşti 3 ani trecuţi faţă de mijloacele de propagandă culturală întrebuinţate până atunci. Membrii. Dintre membrii ordinari ai desp. nostru în decursul anului 1910 au murit protopopul Braşovului Vasile Voina, pro­­top. Bart. Baiulescu, preotul Alexiu Ver­­zea şi Dumitru Flatoş, croitor. (In semn de durere adunarea să scoată în picioare). Membrii ordinari noi s-au înscris: Gh. Axente com. în Arpătac, Victor Popea preot, Zenovie Popovici, preot şi Ioan Pârvu, corn., toţi trei din Satulung. Astfel despărţământul nostru are acum : membrii fondatori 3, membrii pe viaţă 13, membrii ordinari 82, membrii ajutători 93. Interesul dovedit de publicul român pentru scopurile »Asociaţiunii« se mani­festează de­sigur în numărul membrilor ordinari înscrişi. In privinţa aceasta pu­tem face o constatare, care e şi intere­santă dar şi curioasă. Asemănăm desp. Sibiiului cu al Braşovului şi găsim că la 1 August 1909 Braşovul stă în fruntea tuturor despărţămintelor »Asociaţiunii, cu 82 membrii ordinari. (Sibiiul avea numai 75.) Dacă Sibiiul ne întrece cu numărul membrilor fundatori şi pe viaţă (33 faţă de 16), aceasta înseamnă numai că Sibiiul e mai bogat decât Braşovul. Dar având în vedere numărul membrilor ajutători, noi trebue să ne ascundem : aveam la 1908 numai 36 de inşi, iar Sibiiul 179, stând la rândul său acum în fruntea tu­turor despărţămintelor. Dioare­ce membrii ajutători sunt în deosebi ţărani şi mese­riaşi şi fiind­că scopul principal al »Aso­ciaţiunii« este răspândirea culturii în ca­sele mai puţin culte ale poporului rom, cum sânt ţăranii şi meseriaşii, vom recu­noaşte fără încunjur, că Sibiiul îşi împli­neşte datoria aceasta cu mai multă râvnă şi cu mai mult succes decât am putut-o face noi Braşovenii până acum. Conducă­torii agenturilor din desp. nostru vor şti să a­tragă concluziunea. Şi că am putea şi noi să stăm alăturea de Sibieni au dove­dit-o într’un mod prea vădit D-nii Victor Popea şi Zenovie Popovici, preoţi la biserica nouă din Satulung, la îndemnul cărora s-au înscris în anul acesta cu oca­zia organizării agenturii 28 de membrii ajutători, cari au şi plătit în decurs de-o lună taxa de câte 2 cor. In anul acesta desp. nostru a făcut un pas mare înainte: numărul membrilor ajutători a crescut la 93. Pe alocurea am mers chiar şi mai de­parte: negustori dela sate, mai întăriţi, s’au înscris tot la îndemnul preoţilor din sat, ca membrii ordinari; astfel avem pe D-1 Gh. Axente din Arpătac şi pe D-1 Ion Pârvu din Satulung. Chiar şi învăţă­torii au început să treacă în rândul mem­brilor ordinari; începutul l-au făcut ce-i drept satele Ţânţari, Badul şi Sâmpietru. Dar că atâta cât s-a făcut n­a i destul, că prea mulţi oameni citiţi îşi uită de ce-ar trebui să fie »Asociat.« pentru poporul rom. din ţara aceasta o dovedesc urmă­toarele cifre. Din vre-o 90 de­ învăţători şi preoţi, câţi sânt în desp. nostru, mimai a treia parte sânt membrii ordinari ori ajutători ai »Asoc.« (preoţii şi unii învă­ţători din agenturi sunt membrii),­in ora­şul Braşov nu sunt încă membrii vre-o 5 profesori, 8 negustori, 15 învăţători, 5 advocaţi şi vre-o 10 alţi funcţionari. Spu­nem aceasta, nu ca să ocărâm, ci ca să se ştie cu ce fel de greutăţi luptăm. Şi pentru delăturarea lor nu ajung puterile celor câţiva membrii ai »comitetului« desp., ci fiecare membru al »Asoc.« trebue să facă propagandă, pentru a lega de in­teresele acestei societăţi interesele orică­rui Român. Căci numai atunci, când fie­care intelectual român va fi membru al »Asociaţiunii«, aceasta va putea fi ceea ce încearcă să fie: razimul şi izvorul culturii româneşti. (Va urma.) înmormântarea unui protopop vrednic, înmormântarea ppului Alexandru Do­­brescu prin canonicul Dr. Vasile Suciu. Dr. Suciu e orator. Meritele repauzatului. * In 16 i. c. a fost înmormântat în Deva protopopul pensionat al districtului g. cat. al Sebeşului Alexandru Dobrescu, mort în etate de 69 ani. Dacă faptele unui luptător naţional din şirul întâiu, care neîntrerupt este a­­prapiat, controlat şi îmbărbătat în viaţă, după moarte se pun din nou în faţa celora, pentru cari a luptat, cu atât mai vârtos trebue arătată la moarte activitatea unui bărbat, care o viaţă întreagă a muncit, fără sgomot, dar cu multă trudă în un cerc mai mare sau mai mic de activitate, a­­vând de stimul neînvins numai conştiinţa sa puternică şi marea sa iubire de neam. Din vorbirea de mai jos, pe cere a rostit-o la mormânt representantul preo­­ţimei tractuate se vede, că repauzatul pro­topop Alex. Dobrescu a fost unul dintre acei bărbaţi ai noştri, cari o viaţă întreagă au muncit intenziv, dar fără reclamă, pe câmpul destul de vast al unui protopopiat, ce i­ s’a încredinţat. Ca vrednică ilustrare a neobositei strădanii a acestui protopop, rămas de tî­­năr văduv, serveşte, pe lângă cele spuse de representantul tractului, şi faptul că repauzatul, prelângă că a făcut din câţiva nepoţi şi alţi băieţi de sat membrii har­nici ai clasei noastre de meseriaşi, cu o abnegaţiune şi simplitate de moravuri cu cu adevărat apostolică a crescut, din veni­tele pre­carii ale unui protopopiat slăbuţ dotat, o familie, cum la naţiunile cu mai mari pretenţii numai un capitalist ar putea. Unui astfel de muncitor neobosit, Excelenţa sa Mitropolitia Dr. Mihályi a ţinut să-i dea cinstea din urmă într’un mod, cum abia se putea mai bine acum pe timpul, când la toate institutele de în­văţământ din Blaj se ţin esaminele finale, trimiţând, pe spesele s­ate, pe de curând a­­lesul şi savantul canonic Dr. Suciu, încun­­jurat de câţiva clerici pentru îndeplinirea funcţiunilor sacre de la înmormântare. De asemenea a delegat şi tractul Sebeşului pe 4 preoţi: loan Bitea din Cut, Ioan Pop din Daia-rom., loan Neagu din Draşov şi Aurel Marcu din Dumitra, iar parolna-sediu Sebeş pe membrii din curatorat: Dr. loan Elekes şi Victor Săbăduş, ca să petreacă la groapă pe fostul protopop şi paroh al lor, in timp de preste 20 ani. In decursul prohodului dl. canonic Dr. Vasile Suciu a rostit o cuvîntare cu adevărat clasică. Cercarea şi alergarea o­­m­ului după adevăratul bine şi deplina fe­ricire, ca primul şi ultimul ideal al omului şi respective referinţele acestei cercări şi alergări au fost complicate cu argumen­tele filozofiei şi revelaţiunei de credinţă creştină în un chip aşa de magistral şi cu atâta forţă de logică, încât adevărul propo­văduit a trebuit să pătrundă şi să-şi facă loc până şi în inima celor mai sceptici. Prin erudiţia sa, prin caracterul său de granit, prin figura sa simpatică, D-rul Suciu se pare a fi fost predestinat să urmeze regretatului Dr. Bunea nu numai în canonicie şi la înfluinţarea, poate chiar diriguirea prin scris a mulţimii, ci şi ca întâiul orator bisericesc-naţional. Cu acea deosebire, că pre când cultura lui Dr. Bunea î­şi lua hrana din câmpul istoriei­ naţionale, pe atunci cunoştinţele la Dr. Bunea se adâncesc în filozofie şi ştiinţele naturale De aici categoricul, putem zice chiar rigi"

Next