Gazeta Transilvaniei, iulie 1910 (Anul 73, nr. 141-161)

1910-07-22 / nr. 158

REDACŢIUNEA, Tipografia şi Administra­­­­ţiunea S257! BRAŞOV, Piaţa­ mare 80. BcrUori nefrancate nu ae priaeio. — MmuBcripte nu se retrimit — INSERATE: ae primesc la Administra­­ţiune Braşov şi la birou­rile următoare : Viena la M. Dukes Naoh­f., Heinrich Schalek, Rudolf Mosae. — In Buda­pesta la Eckstein Re­mat, Iuliua Leo­pold, Blockner I. PREŢUL INSERATELOR: Un şir petit 20 bani pen­tru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoiala. Reclame pe pag. a 3-a 1 şir 20 bani. ANUL LXXIIL Telefon: Nr. 226. Nr. 158. Braşov, Mercuri-Joi, 22 Iulie (4 August) 1910. 9 „GAZETA“ apare ZILNIC. A­bonamente pentru Austro-Ungar pe un an :­­24 cor. pe 6 luni 12 cor. pe trei luni 6 cor. —N-rii de Duminecă : patru cor. pe an. Pentru România si străinătate: un an 40 franci, pe șase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. N-rii de Dumineca 8 fr. an. poate prenumăra la toate oficiile poştale precum şi la d-nii colectori. Abonam­­entul pentru Braşov: La Administraţia „GAZETEI“, pa 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 C. pe trei luni 5 C. În dusul acana . Pe un an 24 Cor. Pe 6 luni 12 Cor. Pe trei luni 6 Cor. Un exem­plar 10 Luni.­­ At­ât abonamantele cât şi insertiunile ae platei La încheierea camerei, Camera ungară din Budapesta şi-a terminat lucrările. Eri, Marţi, a ţinut ultima şedinţă meritorie înainte de vacanţe. Sâmbătă va mai avea o şedinţă formală, ca să ia la cunoş­tinţă avizele casei magnaţilor, apoi va intra în vacanţele de vară, cari vor dura pănă în 29 Sept. c. Noua cameră a avut înainte de vacanţe o sesiune scurtă, întrunită pe la sfârşitul lui iunie, abia a ţinut şedinţe o lună de zile. De altcum din partea guvernului aşa a şi fost contemplată: să desbată şi sa voteze cele mai urgente afaceri, ca statul să iasă din starea de ex-lex, apoi să-şi amâne şedinţele pănă la toamnă, când îşi va începe seria de lucrări însemnate. Astfel dorinţa guvernului s-a îm­plinit. Camera a votat proiectele de legi cele mai necesare, ca maşinăria statului, care se oprise, să se poată învârti mai departe Doar atâta-i este însemnătatea... Dar în afară de aceasta, în se­siunea scurtă a camerei vom mai găsi unele momente, cari sunt vred­nice de remarcat. Aceste sunt oare­cum caracteristice pentru felul de a fi şi felul de-a lucra a nouei camere şi-şi aruncă umbra şi în viitor. Noua cameră are o înfăţişare tocmai contrară la antecesoara sa. Pe când în camera coaliţio­nistă 48- iştii aveau o mare majoritate, în ac­tuala cameră ei sunt pitici, faţă de marele partid al muncii, care nu e altceva, decât continuarea vechiului partid liberal. Aceasta schimbare ra­dicală în un timp relativ foarte scurt, ne dă o dovadă eclatantă, că trăim în o ţară constituţională, în care însă voinţa guvernului e decizătoare pen­tru formaţiuni de partide politice. Acest fapt însă e ştiut de mult. Să trecem la o altă consideraţie. Partidele coaliţioniste, dar mai apicat rusthiştii şi cei din partidul poporal, au declarat urbi et orbi, în ziarele lor şi în întruniri, că vor face cea mai strajnică opoziţie guvernului, până la obstrucţie chiar. In decursul campaniei electorale, asemenea şi după alegerile dezastruoase, aerul era plin de ştiri răsboinice şi ame­ninţări crunte la adresa celor din ta­băra guvernului. Se prevedea deci o luptă din cele mai aprige. Şi ce s’a întâmplat? Camera s’a deschis prin mesagiu regal şi singur asupra răs­punsului la mesagiu s-a observat o atitudine puţin mai viguroasă a opo­ziţiei contra guvernului, încolo la celelalte chestiuni, chiar şi la proiec­tul de indemnitate, opoziţia s a mul­ţumit abia cu câte una sau două vorbiri mai scurte, marcându şi punc­tul de vedere opoziţional. Dacă discuţia asupra proiectelor de adresă la mesagiu a fost de du­rată mai lungă şi a fost mai pronun­ţată opoziţională, meritul nu este nu­mai al celor ce se lăudau în gura mare, ci şi al altora din opoziţie, în­t­­re cari şi a deputaţilor noştri din­­ partidul naţionalist. Justhciştii au observat situaţia proastă, în care au ajuns şi cearcă a-şi scuza atitudinea, zicând că n-a fost la loc să facă acum opoziţie extremă, căci în acest caz puteau fi învinovăţiţi, că au împedecat mersul regulat al statului. Iar de altă parte promit, că şi-au rezervat puterile pe toamnă, când îi vor pune guvernului beţe în roate... Nu ştim întru cât se vor înde­plini aceste promisiuni şi ameninţări, dar judecând după cele petrecute în camera, ce-şi ia acum vacanţele, nu prea sunt şanse de astfel de ac­ţiuni. Ştim, însă aceea, că partidul muncii, timid la început, în urm­a ati­­tudinei blânde a justhiştilor, s-a cam încrezut în forţele sale, ceea­ ce a es­­primat­­ zilele trecute un membru marcant al partidului muncii, zicând, că jus­­­iștii chiar să fi voit, nu pu­teau și nu vor putea împedeca întru nimic partidul muncii în mersul său jalnic... Urmarea acestei încrederi va fi, că partidul guvernamental va merge tot mai mult în făgaşul ve­chiului partid liberal, de­ a sugruma orice părere, ce nu are sancţionarea sa şi a introduce pornirile despotice de partid. Şi aceste să vor mani­festa şi la alcătuirea marei reforme a sufragiului universal. .. Iată ce umbre să ridică pentru viitor, în atitudinea şi activitatea ca­merei, încât pentru reprezentanţii în cameră a partidului nostru naţional, trebue să constatăm, că ţinuta lor a fost vrednică, inescepţionabilă. Pro­iectul de adresă la mesagiul regal şi cele trei discursuri ale deputaţilor noştri Dr. T. Mihali şi Dr. St­ C. Pop au fost o icoană vie şi reală a chestiunei române şi a deplorabilei situaţii, în care ne aflăm din graţia guvernelor ungare. Cât de multe a­­devăruri au susţinut aceşti luptători ai noştri, să probează îndeosebi şi prin faptul neobicinuit în camera un­gară, că graiul lor a fost adeseori aprobat de partidele din opoziţie, iar cei cu musca pe căciulă, mamelucii au tăcut ca peştele, căci adevărul nerăsturnabil te face mut în anumite cazuri! In ziare şi în cercurile politice să vorbeşte mult de câteva zile despre o apropiere sau împăciuire între Ro­mâni şi Unguri. N’am fost şi nu sun­tem contra împăciuirii cinstite şi nu noi Românii vom purta vina, dacă aceasta nu va succede. Dar ori­cum să fie, de una suntem siguri, că de­putaţii noştri îşi vor face şi în viitor datorinţa faţă de chestiunea română în locul cel mai competent, în ca­meră, începutul semnalat mai sus ne chezăşuieşte acest lucru. I. P. S. Sa Mitropolitul Meţianu la Khuen. Semioficiosul »B. Tudósító« anunţă, cu contele Hedervary a conferit Luni timp mai îndelungat cu I. F. S. Sa Mitropolitul Meţianu asupra unor chestiuni, ce privesc biserica română. S’a mai discutat şi asu­pra cestiunei împăcărei maghiaro-române. Tot »B. P.« anunţă, că a doua zi, adecă ori, I. P. S. S- a conferit şi cu ministrul de culte, contele Zichy. O rectificare. D-l Partenie Cosma, care se află actualmente la Reichenhal, declară că până în momentul de faţă n’a primit nici o invitare de la prim-ministrul Khuen. Prin urmare nu poate fi vorba de nici un fel de consultare între dânsul şi prim-ministrul Khuen în chestiunea naţio­nalităţilor. Camera magnaţilor ţine şedinţă mâ­ne, joi, în 4 August­­. La ordinea zilei sunt des­­baterea şi acceptarea proiectelor, votate în şedin­ţele din urmă ale camerei deputaţilor. »Corespondenţa română« a încetat. Foaia politică informativă cu titlul de mai sus, întemeiată de curând de d-l Slavici şi popa Câmpeanu, şi-a dat obştescul sfâr­şit, cu ziua de 1 August n. c. din lipsă de spinurn. Odihnească în pace ! Asentările. Din casă, că proiectele de recruţi vor fi acceptate de camera mag­naţilor abia în şedinţa de mâne, ministrul de honvezi a dispus prin o nouă circu­lară, că asentările au să se înceapă Luni, în 8­­. c. şi se vor termina în 80 Sep­temvrie n. c. Scandal în congregaţia comitatului Murăş-Turda. Luni s’a ţinut în Târgul­ Murăşului congregaţia comitatului Murăş- Turda. Şedinţa a fost foarte agitată în urma atitudinei opoziţiei kossutiste, care voia cu ori­ce preţ să dea fişpanului Erősdy un vot de neîncredere. Opoziţia, fi­ind în majoritate, a decis cu majoritate de voturi ca cercetarea disciplinară hotă­râtă în contra fişpanului să se facă obiect de discuţie. Când primnotarul Balla a cetit rezultatul votării, fişpanul s-a repezit la el şi i-a luat din mână procesul verbal al vo­tării sfârticându-l. Văzând aceasta opoziţia a aruncat cu călimare şi cărţi asupra fiş­panului, iar acesta la rândul său a scos un revolver din buzunar, ameninţând pe membrii opoziţiei. Era aproape să isbuc­­nească o încăierare generală, când şedinţa a fost suspendată şi amânată pe a doua zi. Spiritele sunt foarte agitate şi se pre­văd nouă scandaluri. Conflictul Spaniei cu Vaticanul d­intre Spania şi Curtea Papală a izbucnit un con­flict acut. Primministrul Canaleias a dat o ordinaţiune în favorul libertăţii reli­gioase a confesiunilor necatolice din Spa­nia, oprind totodată înfiinţarea de nouă congregaţii călugăreşti. Aceste măsuri au provocat un viu resens la Vatican. Cercu­rile papale învinovăţesc guvernul spaniol, de­ a fi nesocotit concordatul dintre Vati­can şi Spania. Legăturile diplomatice din­tre Vatican şi Spania ameninţă a fi între­rupte în tot momentul. In Spania agitaţia e foarte mare. Par­tidul catolic voieşte să provoace tulburări. Astfel în Bilbao vreau să ţină în z­i­­c un mare meeting, pe care guvernul l-a in­terzis. La chestiunea împăcării. — Părerile d-lui Dr. Iuliu Maniu. — Un corespondent al „Adevăru­lui“ a intervievat in Budapesta pe d-1 Dr. Iuliu Maniu asupra chesti­unii de împăcare dintre Români şi Unguri. Iată părerile exprimate de d-1 Maniu în această privinţă : — Se oferă iară o «marfă» — pa­cea cu Românii — care cu cât se oferă mai des şi mai ieftin cu atât va avea mai mic «preţ» şi mai puţini «amatori» — a zis d-l Maniu. O atitudine şovăitoare, nesigură din partea Românilor, ar putea avea cele mai triste urmări pentru neamul nostru. Politica capilor bisericilor româneşti. «S’au aflat totdeauna oameni, cărora le-a venit bine să uite tot trecutul nea­mului românesc cu toate suferinţele şi cu toate învăţăturile lui. Totdeauna s’au aflat Români cari au zeflemisit «aspiraţiile na­ţionale» ale «visătorilor politici» şi cari au ştiut face paradă cu simţul lor «prac­tic politic», care putea foarte bine cu­prinde în sine şi trebşcara lor privată. Poporul românesc însă totdeauna a ştiut reduce la valoarea lor tendinţele de a­­ceastă natură, iar capii bisericilor româ­neşti până acum au ştiut totdeauna să aprecieze pericolul ce ar aduce cu sine pentru ei şi pentru biserica lor o politică «făcută de ei» in contra sentimentului general românesc şi în contra intereselor naţionale româneşti. Conferinţa naţională din 1905 — chiar atunci când trecerea din pasivitate la activitatea parlamentară putea da prilej la bănueli în ce priveşte susţinerea pretenţiunilor naţionale din programul politic al poporului român — a hotărât unanim susţinerea întru toate a programului naţional. Şi nu numai atât, a dat şi expresiune dorinţei de o mai înaltă cuprindere, ca întreg poporul român din Transilvania şi Ungaria să fie recunoscut de naţiune alcătuitoare de stat şi să i se asigure desvoltarea politică şi etnică prin aşezăminte de drept public. Acelaş lucru l-a făcut şi conferinţa din anul acesta a partidului naţional român, ţinută la Sibiiu. Deputaţii români şi împăcarea «Deputaţii naţionalişti în discursu­rile lor totdeauna au ţinut să fie în con­cordanţă cu enunciaţiunile conferinţelor naţionale. Ei sânt şi azi adânc pătrunşi de adevărul că nu se poate închipui con­vieţuire pacinică într’un stat poliglot, de­cât când fiecare popor e îngrădit în faţa tendinţelor de preponderenţă ale celorlalte popoare cu drepturi naţionale garantate. Şi cum aceste garanţii nu se pot turna într’altă formă de cât în cea a autono­­miilor istorice ori naţionale, conducătorii politici ai poporului român s’au ţinut strâns de ideea acestei autonomii în ca­drul statului ungar. Legea de naţionalităţi. »Oare legea de naţionalităţi din 1868 poate constitui o bază suficientă de împă­care, când experienţa celor 40 de ani fu­­neşti ne-a învăţat cum cei de la putere ştiu să desconsidere legi fundamental, când acelea le stau în cale?

Next