Gazeta Transilvaniei, iulie 1910 (Anul 73, nr. 141-161)
1910-07-22 / nr. 158
REDACŢIUNEA, Tipografia şi Administraţiunea S257! BRAŞOV, Piaţa mare 80. BcrUori nefrancate nu ae priaeio. — MmuBcripte nu se retrimit — INSERATE: ae primesc la Administraţiune Braşov şi la birourile următoare : Viena la M. Dukes Naohf., Heinrich Schalek, Rudolf Mosae. — In Budapesta la Eckstein Remat, Iuliua Leopold, Blockner I. PREŢUL INSERATELOR: Un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoiala. Reclame pe pag. a 3-a 1 şir 20 bani. ANUL LXXIIL Telefon: Nr. 226. Nr. 158. Braşov, Mercuri-Joi, 22 Iulie (4 August) 1910. 9 „GAZETA“ apare ZILNIC. Abonamente pentru Austro-Ungar pe un an :24 cor. pe 6 luni 12 cor. pe trei luni 6 cor. —N-rii de Duminecă : patru cor. pe an. Pentru România si străinătate: un an 40 franci, pe șase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. N-rii de Dumineca 8 fr. an. poate prenumăra la toate oficiile poştale precum şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov: La Administraţia „GAZETEI“, pa 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 C. pe trei luni 5 C. În dusul acana . Pe un an 24 Cor. Pe 6 luni 12 Cor. Pe trei luni 6 Cor. Un exemplar 10 Luni. Atât abonamantele cât şi insertiunile ae platei La încheierea camerei, Camera ungară din Budapesta şi-a terminat lucrările. Eri, Marţi, a ţinut ultima şedinţă meritorie înainte de vacanţe. Sâmbătă va mai avea o şedinţă formală, ca să ia la cunoştinţă avizele casei magnaţilor, apoi va intra în vacanţele de vară, cari vor dura pănă în 29 Sept. c. Noua cameră a avut înainte de vacanţe o sesiune scurtă, întrunită pe la sfârşitul lui iunie, abia a ţinut şedinţe o lună de zile. De altcum din partea guvernului aşa a şi fost contemplată: să desbată şi sa voteze cele mai urgente afaceri, ca statul să iasă din starea de ex-lex, apoi să-şi amâne şedinţele pănă la toamnă, când îşi va începe seria de lucrări însemnate. Astfel dorinţa guvernului s-a împlinit. Camera a votat proiectele de legi cele mai necesare, ca maşinăria statului, care se oprise, să se poată învârti mai departe Doar atâta-i este însemnătatea... Dar în afară de aceasta, în sesiunea scurtă a camerei vom mai găsi unele momente, cari sunt vrednice de remarcat. Aceste sunt oarecum caracteristice pentru felul de a fi şi felul de-a lucra a nouei camere şi-şi aruncă umbra şi în viitor. Noua cameră are o înfăţişare tocmai contrară la antecesoara sa. Pe când în camera coaliţionistă 48- iştii aveau o mare majoritate, în actuala cameră ei sunt pitici, faţă de marele partid al muncii, care nu e altceva, decât continuarea vechiului partid liberal. Aceasta schimbare radicală în un timp relativ foarte scurt, ne dă o dovadă eclatantă, că trăim în o ţară constituţională, în care însă voinţa guvernului e decizătoare pentru formaţiuni de partide politice. Acest fapt însă e ştiut de mult. Să trecem la o altă consideraţie. Partidele coaliţioniste, dar mai apicat rusthiştii şi cei din partidul poporal, au declarat urbi et orbi, în ziarele lor şi în întruniri, că vor face cea mai strajnică opoziţie guvernului, până la obstrucţie chiar. In decursul campaniei electorale, asemenea şi după alegerile dezastruoase, aerul era plin de ştiri răsboinice şi ameninţări crunte la adresa celor din tabăra guvernului. Se prevedea deci o luptă din cele mai aprige. Şi ce s’a întâmplat? Camera s’a deschis prin mesagiu regal şi singur asupra răspunsului la mesagiu s-a observat o atitudine puţin mai viguroasă a opoziţiei contra guvernului, încolo la celelalte chestiuni, chiar şi la proiectul de indemnitate, opoziţia s a mulţumit abia cu câte una sau două vorbiri mai scurte, marcându şi punctul de vedere opoziţional. Dacă discuţia asupra proiectelor de adresă la mesagiu a fost de durată mai lungă şi a fost mai pronunţată opoziţională, meritul nu este numai al celor ce se lăudau în gura mare, ci şi al altora din opoziţie, între cari şi a deputaţilor noştri din partidul naţionalist. Justhciştii au observat situaţia proastă, în care au ajuns şi cearcă a-şi scuza atitudinea, zicând că n-a fost la loc să facă acum opoziţie extremă, căci în acest caz puteau fi învinovăţiţi, că au împedecat mersul regulat al statului. Iar de altă parte promit, că şi-au rezervat puterile pe toamnă, când îi vor pune guvernului beţe în roate... Nu ştim întru cât se vor îndeplini aceste promisiuni şi ameninţări, dar judecând după cele petrecute în camera, ce-şi ia acum vacanţele, nu prea sunt şanse de astfel de acţiuni. Ştim, însă aceea, că partidul muncii, timid la început, în urma atitudinei blânde a justhiştilor, s-a cam încrezut în forţele sale, ceea ce a esprimat zilele trecute un membru marcant al partidului muncii, zicând, că jusiștii chiar să fi voit, nu puteau și nu vor putea împedeca întru nimic partidul muncii în mersul său jalnic... Urmarea acestei încrederi va fi, că partidul guvernamental va merge tot mai mult în făgaşul vechiului partid liberal, de a sugruma orice părere, ce nu are sancţionarea sa şi a introduce pornirile despotice de partid. Şi aceste să vor manifesta şi la alcătuirea marei reforme a sufragiului universal. .. Iată ce umbre să ridică pentru viitor, în atitudinea şi activitatea camerei, încât pentru reprezentanţii în cameră a partidului nostru naţional, trebue să constatăm, că ţinuta lor a fost vrednică, inescepţionabilă. Proiectul de adresă la mesagiul regal şi cele trei discursuri ale deputaţilor noştri Dr. T. Mihali şi Dr. St C. Pop au fost o icoană vie şi reală a chestiunei române şi a deplorabilei situaţii, în care ne aflăm din graţia guvernelor ungare. Cât de multe adevăruri au susţinut aceşti luptători ai noştri, să probează îndeosebi şi prin faptul neobicinuit în camera ungară, că graiul lor a fost adeseori aprobat de partidele din opoziţie, iar cei cu musca pe căciulă, mamelucii au tăcut ca peştele, căci adevărul nerăsturnabil te face mut în anumite cazuri! In ziare şi în cercurile politice să vorbeşte mult de câteva zile despre o apropiere sau împăciuire între Români şi Unguri. N’am fost şi nu suntem contra împăciuirii cinstite şi nu noi Românii vom purta vina, dacă aceasta nu va succede. Dar oricum să fie, de una suntem siguri, că deputaţii noştri îşi vor face şi în viitor datorinţa faţă de chestiunea română în locul cel mai competent, în cameră, începutul semnalat mai sus ne chezăşuieşte acest lucru. I. P. S. Sa Mitropolitul Meţianu la Khuen. Semioficiosul »B. Tudósító« anunţă, cu contele Hedervary a conferit Luni timp mai îndelungat cu I. F. S. Sa Mitropolitul Meţianu asupra unor chestiuni, ce privesc biserica română. S’a mai discutat şi asupra cestiunei împăcărei maghiaro-române. Tot »B. P.« anunţă, că a doua zi, adecă ori, I. P. S. S- a conferit şi cu ministrul de culte, contele Zichy. O rectificare. D-l Partenie Cosma, care se află actualmente la Reichenhal, declară că până în momentul de faţă n’a primit nici o invitare de la prim-ministrul Khuen. Prin urmare nu poate fi vorba de nici un fel de consultare între dânsul şi prim-ministrul Khuen în chestiunea naţionalităţilor. Camera magnaţilor ţine şedinţă mâne, joi, în 4 August. La ordinea zilei sunt desbaterea şi acceptarea proiectelor, votate în şedinţele din urmă ale camerei deputaţilor. »Corespondenţa română« a încetat. Foaia politică informativă cu titlul de mai sus, întemeiată de curând de d-l Slavici şi popa Câmpeanu, şi-a dat obştescul sfârşit, cu ziua de 1 August n. c. din lipsă de spinurn. Odihnească în pace ! Asentările. Din casă, că proiectele de recruţi vor fi acceptate de camera magnaţilor abia în şedinţa de mâne, ministrul de honvezi a dispus prin o nouă circulară, că asentările au să se înceapă Luni, în 8. c. şi se vor termina în 80 Septemvrie n. c. Scandal în congregaţia comitatului Murăş-Turda. Luni s’a ţinut în Târgul Murăşului congregaţia comitatului Murăş- Turda. Şedinţa a fost foarte agitată în urma atitudinei opoziţiei kossutiste, care voia cu orice preţ să dea fişpanului Erősdy un vot de neîncredere. Opoziţia, fiind în majoritate, a decis cu majoritate de voturi ca cercetarea disciplinară hotărâtă în contra fişpanului să se facă obiect de discuţie. Când primnotarul Balla a cetit rezultatul votării, fişpanul s-a repezit la el şi i-a luat din mână procesul verbal al votării sfârticându-l. Văzând aceasta opoziţia a aruncat cu călimare şi cărţi asupra fişpanului, iar acesta la rândul său a scos un revolver din buzunar, ameninţând pe membrii opoziţiei. Era aproape să isbucnească o încăierare generală, când şedinţa a fost suspendată şi amânată pe a doua zi. Spiritele sunt foarte agitate şi se prevăd nouă scandaluri. Conflictul Spaniei cu Vaticanul dintre Spania şi Curtea Papală a izbucnit un conflict acut. Primministrul Canaleias a dat o ordinaţiune în favorul libertăţii religioase a confesiunilor necatolice din Spania, oprind totodată înfiinţarea de nouă congregaţii călugăreşti. Aceste măsuri au provocat un viu resens la Vatican. Cercurile papale învinovăţesc guvernul spaniol, de a fi nesocotit concordatul dintre Vatican şi Spania. Legăturile diplomatice dintre Vatican şi Spania ameninţă a fi întrerupte în tot momentul. In Spania agitaţia e foarte mare. Partidul catolic voieşte să provoace tulburări. Astfel în Bilbao vreau să ţină în zic un mare meeting, pe care guvernul l-a interzis. La chestiunea împăcării. — Părerile d-lui Dr. Iuliu Maniu. — Un corespondent al „Adevărului“ a intervievat in Budapesta pe d-1 Dr. Iuliu Maniu asupra chestiunii de împăcare dintre Români şi Unguri. Iată părerile exprimate de d-1 Maniu în această privinţă : — Se oferă iară o «marfă» — pacea cu Românii — care cu cât se oferă mai des şi mai ieftin cu atât va avea mai mic «preţ» şi mai puţini «amatori» — a zis d-l Maniu. O atitudine şovăitoare, nesigură din partea Românilor, ar putea avea cele mai triste urmări pentru neamul nostru. Politica capilor bisericilor româneşti. «S’au aflat totdeauna oameni, cărora le-a venit bine să uite tot trecutul neamului românesc cu toate suferinţele şi cu toate învăţăturile lui. Totdeauna s’au aflat Români cari au zeflemisit «aspiraţiile naţionale» ale «visătorilor politici» şi cari au ştiut face paradă cu simţul lor «practic politic», care putea foarte bine cuprinde în sine şi trebşcara lor privată. Poporul românesc însă totdeauna a ştiut reduce la valoarea lor tendinţele de această natură, iar capii bisericilor româneşti până acum au ştiut totdeauna să aprecieze pericolul ce ar aduce cu sine pentru ei şi pentru biserica lor o politică «făcută de ei» in contra sentimentului general românesc şi în contra intereselor naţionale româneşti. Conferinţa naţională din 1905 — chiar atunci când trecerea din pasivitate la activitatea parlamentară putea da prilej la bănueli în ce priveşte susţinerea pretenţiunilor naţionale din programul politic al poporului român — a hotărât unanim susţinerea întru toate a programului naţional. Şi nu numai atât, a dat şi expresiune dorinţei de o mai înaltă cuprindere, ca întreg poporul român din Transilvania şi Ungaria să fie recunoscut de naţiune alcătuitoare de stat şi să i se asigure desvoltarea politică şi etnică prin aşezăminte de drept public. Acelaş lucru l-a făcut şi conferinţa din anul acesta a partidului naţional român, ţinută la Sibiiu. Deputaţii români şi împăcarea «Deputaţii naţionalişti în discursurile lor totdeauna au ţinut să fie în concordanţă cu enunciaţiunile conferinţelor naţionale. Ei sânt şi azi adânc pătrunşi de adevărul că nu se poate închipui convieţuire pacinică într’un stat poliglot, decât când fiecare popor e îngrădit în faţa tendinţelor de preponderenţă ale celorlalte popoare cu drepturi naţionale garantate. Şi cum aceste garanţii nu se pot turna într’altă formă de cât în cea a autonomiilor istorice ori naţionale, conducătorii politici ai poporului român s’au ţinut strâns de ideea acestei autonomii în cadrul statului ungar. Legea de naţionalităţi. »Oare legea de naţionalităţi din 1868 poate constitui o bază suficientă de împăcare, când experienţa celor 40 de ani funeşti ne-a învăţat cum cei de la putere ştiu să desconsidere legi fundamental, când acelea le stau în cale?